Pretenţii. Sentința nr. 1139/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1139/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 8/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 8
Ședința publică din 9 ianuarie 2014
Președinte: D. D.
Judecător: M. C.
Judecător: V. E. – L.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta L. E. a I., împotriva sentinței civile nr. 1139 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . S..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns N. L., pentru pârâta intimată, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului de către reclamanta recurentă, pe care a supus-o discuției părților prezente.
Avocat N. L. pentru pârâta-intimată a solicitat admiterea excepției și, pe cale de consecință, anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de 17 noiembrie 2011 sub numărul de dosar_, reclamanta L. E. a chemat în judecată pe pârâta . S. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.450 euro.
În motivare a arătat că a încheiat un contract de muncă cu pârâta, pentru prestarea de munci agricole în Germania, pe care aceasta nu l-a respectat, neachitându-i contravaloarea muncii prestate așa cum pârâta se angajase.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire a depus la dosar un înscris (fila 3).
Prin precizările depuse la data de 1 martie 2012, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.700 Euro reprezentând prejudiciu material/financiar pe care l-a suferit ca urmare a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor asumate de pârâtă prin contractul de mediere nr. 11/9.07.2011 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A mai arătat că, în urma discuțiilor cu reprezentantul pârâtei, S. V., a înțeles că urma să muncească ca și muncitor sezonier timp de 2 luni în Germania și că urma să fie plătită la ora de lucru, cu un program de 5 ore zilnic, începând cu data de 01.08.2011 și până la data de 30.09.2011, având cazarea asigurată. După aceste discuții nu i-a fost înmânat vreun exemplar al contractului, iar în Germania a constatat că agentul de ocupare i-a prezentat o situație eronată asupra condițiilor de muncă și de plată a drepturilor salariale, în opinia sa, angajatorul nerespectându-și contractul individual de muncă, cu toate că pârâta s-a obligat la asigurarea respectării acestora.
În drept au fost invocate prevederile contractului de mediere nr. 11/2011, Legea nr. 156/2000 cu modificările la zi, H.G. nr. 384/2001, H.G. nr. 363/2005.
Pârâta .. a formulat întâmpinare (filele 8, 9) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare a arătat că între părți nu a existat vreun contract sau vreun raport juridic de muncă de natură a atrage răspunderea sa pentru plata drepturilor salariale reclamate, singura convenție dintre părți constând în contractul de mediere nr. 11 din 29.07.2011, prin care s-a angajat să medieze angajarea reclamantei la firma germană Bordegarten Gemuse GMBH, în vederea desfășurării de activități agricole sezoniere.
A precizat că acest contract are natura unei convenții civile de prestări servicii, iar nu natura unui contract de muncă, întrucât reclamanta nu s-a obligat să presteze vreo muncă în favoarea sa, iar ea nu s-a obligat să-i achite drepturi salariale.
În dovedire pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 10-26).
Prin sentința civilă nr. 574 din 01.03.2012 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. invocate de către pârâta .., cauza fiind înregistrată la data de 23.03.2012 sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 1139 din 26 februarie 2013, Judecătoria S. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de mediere nr. 11 din 29.07.2011 (filele 10-12 dosar) încheiat între pârâta .. și reclamanta L. E. pârâta s-a obligat să efectueze medierea în vederea angajării reclamantei la BORDERGARTEN GEMUSE GMBH&CO.GK GERMANIA în vederea desfășurării de activități agricole sezoniere, stabilindu-se că tariful pentru serviciile prestate de furnizor este de 273 lei.
Reclamanta a achitat tariful convenit (potrivit înscrisului de la fila 15 dosar), iar pârâta, astfel cum s-a stabilit în art. 7 din convenția dintre părți, a făcut demersurile necesare pentru încheierea contractului de muncă, a asigurat întocmirea unui exemplar al acestui contract și în limba română, a efectuat demersurile și formalitățile necesare pentru deplasarea beneficiarului la locul de muncă (potrivit înscrisurilor de la filele 16-21 dosar).
Reclamanta a învederat că societatea angajatoare nu și-a respectat obligațiile contractuale, atât în ce privește programul de lucru, condițiile de cazare, cât și remunerația pe care trebuia să o primească în perioada lucrată, respectiv 01.08._11. Astfel, a arătat că prejudiciul financiar pe care l-a suferit este de 1700 euro și trebuie suportat de pârâtă care și-a îndeplinit defectuos obligațiile asumate prin contractul de mediere, aceasta, potrivit art. 7 lit. l din contract, trebuind să asigure respectarea de către angajator a clauzelor prevăzute în contractul individual de muncă.
Pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract în ce privește medierea, încheierea contractului de muncă și transportul reclamantei la locul de muncă, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar. Potrivit art. 13 din contractul de mediere, acesta înceta la data semnării contractului individual de muncă cu angajatorul, așadar, la data de 28.06.2011. Pe de altă parte, pârâta, potrivit art. 7 lit. l din contractul de mediere, și-a asumat obligația de a asigura respectarea de către angajator a clauzelor prevăzute în contractul individual de muncă, obligație care se raportează la efecte viitoare ale contractului de muncă și nu poate înceta odată cu încheierea acestuia.
Instanța a reținut că această clauză cuprinde o obligație accesorie, subsidiară, astfel că reclamanta trebuia să dovedească nerespectarea condițiilor contractului de muncă și prejudiciul produs acesteia de către angajator, dar și culpa contractuală a pârâtei în ce privește clauza prevăzută de art. 7 lit. l. Or, chiar dacă reclamanta ar fi îndeplinit prima cerință menționată, dovedind prejudiciul produs de angajator, raportat la probele administrate nu se poate reține o îndeplinire defectuoasă e obligațiilor asumate de pârâtă prin contractul de mediere, astfel cum a învederat reclamanta, o culpă a pârâtei în ce privește nerespectarea de către angajator a contractului de muncă cu reclamanta(aspect ce nu putea fi dovedit nici prin proba cu interogatoriul pârâtei, solicitată de reclamantă, raportat la poziția procesuală a pârâtei, clar exprimată de-a lungul procesului), care să atragă răspunderea contractuală a pârâtei.
În data de 2 august 2013, reclamanta L. E. a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, arătând că este nelegală și netemeinică, având în vedere că instanța de fond i-a respins proba testimonială și interogatoriul pârâtei propuse în dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată iar pe de altă parte, reține că nu a dovedit nerespectarea condițiilor contractului de muncă și prejudiciul propus de angajator, astfel încât apare o contradicție între dispozitivul și considerentele hotărârii, prin care se reține lipsa dovedirii respectivelor împrejurări, esențiale pentru soluționarea cauzei. Față de aceste împrejurări, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului.
La termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2014, instanța a invocat excepția de netimbrare a recursului și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii iar aceste dispoziții sunt aplicabile și în judecarea căii de atac a recursului, după cum rezultă din dispozițiile art. 316 prin raportare la dispozițiile art. 298 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege, iar petentului îi revine obligația de a plăti taxele judiciare de timbru anticipat, după cum rezultă din dispozițiile art. 20 al.1 din același act normativ.
Potrivit art. 35 al. 1 și 2 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru, se datorează și se achită anticipat, instanțele judecătorești putând amâna executarea acestei obligații până cel mai târziu la primul termen de judecată, în mod cu totul excepțional și motivat.
După cum rezultă din prevederile art. 1 al. 1 din O.G. nr. 32/1995, se instituie timbrul judiciar, care, în condițiile prezentei ordonanțe, se aplică acțiunilor, cererilor, actelor și serviciilor de competența tuturor instanțelor judecătorești, Ministerului Justiției, Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici. După cum rezultă din prevederile art. 9 al.1 din același act normativ, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
După cum rezultă din prevederile art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la momentul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
După cum rezultă din prevederile art. 9 al. 2 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În speță, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din data de 7 octombrie 2013, i s-a comunicat reclamantei-recurente L. E. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 277,6 lei și de a depune un timbru judiciar în valoare de 3 lei aferente cererii sale de recurs(f. 6) dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar până la termenul stabilit.
Prin urmare, excepția invocată apare ca fiind întemeiată, motiv pentru care va fi admisă.
Admițând excepția de netimbrare a recursului, excepție de procedură, absolută și peremptorie, instanța va anula recursul ca netimbrat, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și prevederile art. 9 al. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și cele ale art. 35 al. 5 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta L. E. a I., cu domiciliul în comuna Adâncata, . împotriva sentinței civile nr. 1139 din 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . S. (la F. din Obicini), ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. V. E. L. P. L.
Red. V.E.L
Jud. fond: A. C.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 20.01.2014
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1082/2014. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul... → |
|---|
