Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 109/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 109
Ședința publică din 20 mai 2014
Președinte-M. C.
Judecător- D. D.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. I. a G., domiciliat în ..S., împotriva deciziei civile nr.588 din 6 martie 2014 a Tribunalului S. (dosar nr._ ), intimate fiind R.N.P. R. prin Direcția S. S. și Direcția G. R. a Finanțelor P. IAȘI.
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 6 mai 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 13 mai 2014 și apoi pentru astăzi 20 mai 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc la data de 31 ianuarie 2013 reclamanta Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția S. S. a chemat în judecată pe pârâții: M. I. și Statul Român prin Direcția G. a Finanțelor P. S., solicitând ca aceștia să fie obligați să lase în liniștită posesie și deplină proprietate suprafața de 3,9 ha teren înscris în amenajamentul silvic a Ocolului Silvic B. și identic cu parcelele UP III B. – Sulița u.a. 62 M de 3,26 ha și 62 A de 0,64 ha.
Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc prin sentința civilă nr.1083 din 5 noiembrie 2013 a respins acțiunea ca nefondată.
Tribunalul S., prin decizia civilă nr.588 din 6 martie 2014 a admis recursurile declarate de către pârâta Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. S. și de către reclamanta R. R. – Direcția S. S., împotriva sentinței civile nr. 1083 din data de 5 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. I. (a G. și A.), domiciliat în M. Sulița, jud.S., a modificat sentința recurată nr. 1083/5.11.2013 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul teren cu suprafața de 3,9 ha înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic B. U.P. B. Sulița - u.a.62 M - 3,26 ha și u.a. 62A - 0,64 ha și a obligat pârâtul intimat la plata sumei de 3933,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei tribunalului M. I. a G. a formulat contestație în anulare cu motivarea că, dintr-o eroare materială instanța de recurs a omis să țină cont de Decizia nr.1331 din 19 iunie 2012 din dosar nr._ intrată sub autoritate de lucru judecat.
În dezvoltarea motivelor contestatorul a arătat următoarele:
Prin decizia sus-menționată s-a reținut faptul că în baza actului naționalizării din anul 1948, terenul a trecut din proprietatea lui M. G. – tatăl contestatorului – în proprietatea statului, fiind trecut sub bornă silvică din anul 1962, dar terenul care are categorie de folosință pășune nu a ieșit niciodată din posesia sa sau a autorilor săi iar posesia exercitată de el, după trecerea scriptică a terenului sub bornă silvică, a fost o posesie precară. Totuși, reține Decizia nr.1331/2012 că potrivit disp.art.1858 din Codul civil, sînt patru cazuri de introvertire a precarității posesiei în posesie utilă, ultimul referindu-se la situația în care transmisiunea posesiei se face printr-un act cu titlu universal, dacă succesorul universal este de bună credință. S-a reținut că terenul a fost stăpânit sub nume de proprietar de către autorii săi (fiind și coindivizari tabulari) iar el a dobândit proprietatea terenului prin moștenire, care este o transmisiune cu titlu universal, fiind îndeplinite condițiile art.1858 pct.4 Cod civil. În ceea ce privește condiția bunei credințe, care se prezumă, reaua credință trebuind dovedită, instanța prin Decizia nr.1331/2012 a reținut corect că nu s-a făcut o astfel de dovadă, că a folosit terenul c credința că este proprietatea sa, l-a înscris la registrul agricol și a plătit impozit și a aflat că este proprietatea statului, fiind trecut sub bornă silvică, abia în urma adresei nr.2008 din 12 aprilie 2010.
Examinînd motivele invocate, precum și actele și lucrările dosarului nr._, atașat spre consultare, tribunalul constată contestația nefondată.
Astfel, contrar susținerilor contestatorului instanța de recurs a avut în vedere decizia civilă nr.1331 din 19 iunie 2012 a Tribunalului S., însă, contrar interpretării primei instanțe, coroborat cu restul probatoriului administrat, a apreciat că pîrîtul nu opune reclamantului un titlu valabil care să justifice posesia.
Așa fiind, nu se poate reține eroarea invocată de contestator și, de altfel, aceasta nu poate constitui o eroare materială de genul celor avute în vedere de disp.art.318 Cod procedură civilă, ci ar fi de natură să provoace judecarea unui recurs la recurs.
În consecință, în temeiul art.320 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. a G., domiciliat în ..S., împotriva deciziei civile nr.588 din 6 martie 2014 a Tribunalului S. (dosar nr._ ), intimate fiind R.N.P. R. prin Direcția S. S. și Direcția G. R. a Finanțelor P. IAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. D. D. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – B. G.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 20 mai 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1098/2014. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
