Pretenţii. Decizia nr. 393/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 393/2014
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 393
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de unitatea reclamantă S. M. F., prin reprezentant M. V. A., cu sediul în .. 1, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2099 pronunțată la data de 27.11.2013 de Judecătoria F. în dosar nr._, intimată fiind pârâta O. A., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța constatând că cel puțin una din părți a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei F. la data de 05.09.2013 înregistrată sub nr._, reclamantul S. M. F. a chemat în judecată pe pârâta O. A., pentru a fi obligată la plata sumei de 1443,00 lei reprezentând contravaloarea a 7 zile de spitalizare, a medicamentelor și a materialelor sanitare de care a beneficiat ca parte vătămată în urma unui accident rutier.
În motivare, arată că în perioada de 31 august 2010 – 07 septembrie 2010, pârâta O. A. a fost internată la S. M. F. ca urmare a unui accident rutier, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație.
Pentru însănătoșire, pârâta a avut nevoie de 7 zile de spitalizare, perioadă în care a beneficiat de medicamente și materiale în valoare de 1443,00 lei.
Întrucât prin adresa nr. 5718/05.10.2010 i-a pus în vedere pârâtei să indice numele și adresa făptuitorului și cum aceasta nu s-a conformat, reclamantul a fost nevoit să promoveze prezenta cerere.
În drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 1357 din Codul Civil și art. 194 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 583 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă și în lipsa sa.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (filele 7-17).
Prezentă în instanță, la termenul din 27 noiembrie 2013, pârâta a precizat că nu a știut că va trebui să plătească cheltuieli de spitalizare, că persoana care a accidentat-o se numește Berchișanu G., că s-a adresat societății Groupama și știe că poliția a efectuat cercetări nu însă și rezultatul acestora.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (filele 28-32).
P. sentința civilă nr.2099 din 27.11.2013, Judecătoria F. a respins ca inadmisibilă cererea în pretenții civile formulată de reclamantul S. M. F., prin reprezentant L. M., în contradictoriu cu pârâta O. A., domiciliată în ..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 31 august 2013 pârâta O. A. a fost internată la S. M. F. – secția chirurgie în perioada 31 august 2013 – 07 septembrie 2013, ca urmare a unui accident rutier, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație (f. 7-8 dosar).
Din analiza și interpretarea sistematică a actului normativ, invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că aceste cheltuieli de spitalizare suportate de către unitatea medicală pentru însănătoșirea pârâtului vor trebui recuperate de la partea care prin faptele sale ilicite a adus daune sănătății acestuia, respectiv de la agresor și nu de la partea vătămată.
Reclamantul avea posibilitatea legală de a efectua demersuri pe lângă organele de poliție în vederea furnizării datelor necesare pentru identificarea și chemarea în judecată a persoanei care prin acțiunea sa a produs vătămarea integrității corporale și sănătății pârâtului.
Acțiunea nu este fondată nici sub aspectul răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 Cod civil, în condițiile în care nu sunt îndeplinite toate condițiile atragerii acesteia în ceea ce o privește pe pârâtă căreia nu i se poate imputa comiterea unui fapt ilicit prejudiciabil în dauna unității spitalicești prin simplul fapt al prezentării și beneficierii de tratament medical de specialitate ca urmare a unui accident rutier.
De asemenea, nu s-a făcut dovada unei atitudini culpabile din partea pârâtei materializate în lipsa unei plângeri penale împotriva agresorului sau intervenirea unei cauze de nepedepsire sau care înlătură răspunderea penală materializată în retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților care să justifice o îndreptare a pretențiilor față de pârâta O. A..
Potrivit dispozițiilor art. 60^1* din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator – „(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64;
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 - 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 - 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima își exprimă consimțământul de a participa la ședința de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, ședința de informare se desfășoară separat”.
Astfel, ținând seama de considerentele mai sus-arătate și având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada medierii litigiului, instanța a respins acțiunea în pretenții împotriva pârâtei O. A., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul S. M. F., în motivarea căruia a arătat că pârâta din dosarul mai sus menționat, O. A., domiciliată în localitatea Baia, județul Suceava, a beneficiat de serviciile medicale puse la dispoziție de către instituția apelantă, cumulând suma de 1443 lei cheltuieli spitalizare, urmare a unui accident rutier.
Astfel, având în vedere faptul că autorul accidentului care a generat spitalizarea este Berchișanu G., așa cum a precizat pârâta în ședința publică la termenul din data de 27.11.2013, apreciază că în cauza adusă spre soluționare instanța de fond avea obligația, prin rolul său activ, de a introduce în cauză autorul accidentului indicat prin înscrisurile de la filele 28-32, conform dispozițiilor art. 72 si următoarele Cod procedură civilă.
Reclamantul S. M. F. nu a avut știința de autorul accidentului, mai mult decât atât pârâta O. A. nu a dat curs solicitărilor lor, prezentându-se doar la instanța unde a făcut precizările înscrise in sentința apelată.
Referitor la motivarea instanței de fond, cum că nu a fost realizată procedura de informare cu privire la avantajele medierii prevăzute de Legea nr. 192/2006 modificată, precizăm faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 „dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii inclusiv, daca, este cazul, după declanșarea, unui proces în fața, instanțelor competente, în vederea, soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege, iar efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris”.
Concluzionând, instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără ca părțile, respectiv reclamantul sa primească înscrisurile depuse de către parata la filele 28-32 dosar, situație în care solicită admiterea apelului, casarea sentinței a pronunțată de către Judecătoria F. ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fiind aplicabile dispozițiile art. 480 punctul al.3 Cod procedură civilă .
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 si următoarele Cod procedură civilă.
Intimata deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată apelul nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pârâta O. A. a fost internată la S. M. F., în secția chirurgie, în perioada 31 august 2013 – 07 septembrie 2013, ca urmare a unui accident rutier, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație, ca urmare a unui accident rutier.
Primul motiv de apel se referă la faptul că autorul accidentului care a generat spitalizarea este Berchișanu G., așa cum a precizat pârâta în ședința publică la termenul din data de 27.11.2013. Apelantul apreciază că în cauza adusă spre soluționare instanța de fond avea obligația, prin rolul său activ, de a introduce în cauză autorul accidentului indicat prin înscrisurile de la filele 28-32, conform dispozițiilor art. 72 si următoarele Cod procedură civilă.
Instanța de fond a reținut în mod corect că din prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că aceste cheltuieli de spitalizare suportate de către unitatea medicală pentru însănătoșirea pârâtului vor trebui recuperate de la partea care prin faptele sale ilicite a adus daune sănătății acestuia, respectiv de la agresor și nu de la partea vătămată.
În speță, reclamantul avea posibilitatea legală de a efectua demersuri pe lângă organele de poliție în vederea furnizării datelor necesare pentru identificarea și chemarea în judecată a persoanei care prin acțiunea sa a produs vătămarea integrității corporale și sănătății pârâtului.
Susținerea că reclamantul S. M. F. nu a avut știința de autorul accidentului, mai mult decât atât pârâta O. A. nu a dat curs solicitărilor lor, prezentându-se doar la instanța unde a făcut precizările înscrise în sentința apelată nu este relevantă, pentru același argument invocat anterior.
Critica referitoare la motivarea instanței de fond, cum că nu a fost realizată procedura de informare cu privire la avantajele medierii prevăzute de Legea nr. 192/2006 modificată, și că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 potrivit cărora „dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii inclusiv, dacă, este cazul, după declanșarea, unui proces în fața, instanțelor competente, în vederea, soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege, iar efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris”, nu este întemeiată, apelantul nefăcând dovada că a participat la o ședință de informare cu privire la avantajele medierii.
În aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 60^1* din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de unitatea reclamantă S. M. F., prin reprezentant M. V. A., cu sediul în .. 1, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2099 pronunțată la data de 27.11.2013 de Judecătoria F. în dosar nr._, intimată fiind pârâta O. A., domiciliată în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red. IM./Tehnored SA/4 ex/ 02.06.2014/judecător fond D. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 933/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 945/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
