Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1117/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1117/2015
Dosar nr._ - plângere împotriva încheierii de CF–
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1117
Ședința publică din 17 septembrie 2015
Președinte: F. L.
Judecător: D. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul F. B. O. R. al B. – A. Sucevei și Rădăuților cu sediul în municipiul S., .. 14, județul S. împotriva sentinței civile nr. 154 din 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. R. prin M. Finanțelor, cu sediul în sector 5 București, . și Direcția S. S., cu sediul în .. 6, județul S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat R. S., în substituirea avocatului T. V., pentru reclamantul apelant, lipsă fiind acesta și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
În conformitate cu disp. art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței și, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă se declară competentă din punct de vedere general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Avocatul reclamantului apelant depune la dosar chitanță fiscală, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 25 lei.
Întrebat fiind, avocatul reclamantului apelant, arată că nu mai are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din Noul Cod de procedură civilă.
Avoca R. S. în substituirea avocatului T. V., pentru reclamantul apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, în sensul admiterii plângerii și respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 17.10.2014 sub nr._, reclamant F. B. O. R. AL B. - ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR a chemat în judecată pe pârâții S. R. P. M. FINANȚELOR și DIRECȚIA S. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea încheierilor nr._ din 12 septembrie 2014 și nr._ din 25 iulie 2014 emise de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat disp. art. 6 alin.1 ,3 din Legea 213/1998 și a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de statul român, Decretul nr. 273 din 24 iunie 1949 prin care a fost desființat F. fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existentă chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale.
De asemenea și F. B. ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii.
Reclamanta a mai arătat că admiterea cererii de întabulare s-a făcut cu încălcarea disp. art. III aln.1 lit. l) din Legea 169/1997, iar față de disp. art. 4 din OUG 94/2000 a fost încălcat principiul legalității înscrierilor în CF, precum și a condițiilor de validitate și a cerințelor prev. de art. 28 alin.6 din Legea nr.7/1996.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 31 din Legea 7/1996 iar în temeiul disp. art. 411 pct. 2 teza a II a Cod pr. civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au depus la dosar înscrisuri.
P. întâmpinarea formulată în cauză, pârâta RNP prin Direcția S. S. a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea încheierilor nr._/12.09.2014 și nr._/25.07.2014 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei ca temeinice și legale.
P. întâmpinarea formulată în cauză, pârâta M. Finantelor Publice a solicitat respingerea plângerii întrucât nici registratorul de CF și nici instanța de judecată nu au competența în procedura de a verifica titlul cu care S. R. s-a înscris anterior în CF.
În cauză s-au solicitat relații de la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei și s-a administrat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 154 din 17 februarie 2015 s-a respins plângerea petentului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin încheierea nr._ din 18.07.2014 a BCPI Vatra Dornei, s-a admis cererea pârâtei Direcția S. S. și s-a dispus printre altele notarea faptului că imobilul cu nr. cadastral_ din CF nr._ Poiana Stampei s-a format din părți ale parcelelor 578/1, 556 și 557, toate din CF nr. 650 Poiana Stampei și din parte a parcelei topo nr. 593 din CF nr. I Poiana Stampei, fila nr. 63, 64 dosar.
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr. 650 Poiana Stampei și CF I Poiana Stampei este S. R., fila nr. 90 dosar.
În drept, art. 76 din Legea nr. 71/2011 potrivit căruia „Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.”
Instanța a reținut că actul juridic în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea pârâtei, act administrativ nr. 1705 din 29.11.2006 emis de Guvernul României este un act anterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod civil, ceea ce atrage în ceea ce privește procedura înscrierilor în CF, incidența disp. Legii nr. 7/1996.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil” iar potrivit alin. 3 din același act normativ “Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
În cadrul plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară – astfel cum s-a statuat prin decizia nr. LXXII/15.10.2007 a ICCJ, instanța este datoare să verifice doar legalitatea și temeinicia înscrierii, respectiv dacă registratorul de carte funciară a respectat cerințele prev. de art. 48 din Legea nr. 7/1996, respectiv condițiile cerute pentru înscriere.
Din art. 48 din Legea nr. 7/1996 rezultă că registratorul de carte funciară este ținut ca la soluționarea cerințelor de înscriere să cerceteze cuprinsul cererii, înscrisurile prezentate în temeiul cărora se cere înscrierea (fără a putea să se pronunțe asupra legalității acestora) și mențiunile din cartea funciară, respectiv dacă potrivit cuprinsului cărții funciare nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
În speță însă, așa cum rezultă din registrele de CF, proprietarul tabular al parcelelor 578/1, 556 și 557, toate din CF nr. 650 Poiana Stampei și al parcelei topo nr. 593 din CF nr. I Poiana Stampei este S. R. iar actul administrativ nr. 1705 din 29.11.2006 emis de Guvernul României este opozabil proprietarului tabular.
P. urmare, instanța a respins plângerea reclamantei, ca nefondată.
În baza art. 453 Cod proc. civ., instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul F. B. O. R. al B. și a solicitat, în temeiul art. 480 alin. 2 C. proc. civ., schimbarea în tot a acestei hotărâri în sensul admiterii plângerii și al respingerii cererii de intabulare pentru următoarele motive:
1) Dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 stabilesc faptul că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se înscriu în cartea funciară „pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Din această dispoziție rezultă că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în baza unui act administrativ poate avea loc numai dacă prin acel act s-a „constituit ori transmis în mod valabil" dreptul de proprietate.
Constituirea nu este valabilă dacă are ca obiect imobilul altuia al cărui drept este înscris în cartea funciară, iar transmiterea este nelegală dacă nu există acordul proprietarului imobilului respectiv.
De asemenea, art. 121 din Legea nr. 215/2001 precizează că „ domeniul privat al unităților administrativ - teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege".
În cauză, H.G. nr. 1705/2006 nu are valoarea unui act prin care „s-a constituit ori transmis în mod valabiF dreptul de proprietate de la proprietarul tabular preexistent.
Niciodată însă proprietatea care este înscrisă în cartea funciară în folosul unei persoane nu poate fi dobândită prin act administrativ de o altă persoană.
Cum dreptul de proprietate al Fondului a fost practic radiat cu încălcarea dispozițiilor legale susmenționate și cum S. R. nu a dobândit dreptul de proprietate prin modalitățile prevăzute de lege, este un evident și grav abuz împotriva intereselor patrimoniale ale proprietarului tabular F. B. O. R. al B., ceea ce impune restabilirea legalității prin admiterea plângerii și respingerea intabulării.
Potrivit art. 42 alin. 1 din OUG nr. 94/2000 „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retricedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.
În cauză terenul identic cu p.f. nr. 578/1 din CF nr._ a Comunei Cadastrale Poiana Stampei, provenită din CF nr. 650, formează obiectul unei cereri de retrocedare aflată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare prevăzut de OUG nr. 94/2000, cerere înscrisă în cartea funciară.
Înscrierea dreptului de proprietate pentru S. R. este echivalentă unui transfer al dreptului de proprietate între proprietarul tabular al cărui drept a fost înscris în CF în baza Decretului-Lege nr. 115/1938.
Or, această intabulare reprezintă o înstrăinare de fapt a terenului de la proprietarul tabular preexistent, cu încălcarea dispoziției art. 42 din OUG nr. 94/2000.
În consecință, potrivit art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 registratorul avea obligația de a respinge cererea de înscriere a actului juridic prezentat de . absolută a acestuia este expres prevăzută de art. 42 din OUG nr. 94/2000.
Terenul ce formează obiectul intabulării face parte din categoria bunurilor imobile supuse restituirii în baza dispozițiilor OUG nr. 94/2000, și pentru care F. B. a depus cerere la Comisia specială de retrocedare.
Trebuie reținut și faptul că potrivit art. 6 alin. 1 și 3 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al Statului ori al unității administrativ-teritoriale bunurile dobândite de Stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 numai dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului.
Imobilul în litigiu a fost preluat fară titlu de statul român, Decretul 273 din 24 iunie 1949 prin care a fost desființat F. fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existentă chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale.
Însăși Constituția din 1948 recunoștea și garanta proprietatea particulară prin art. 8, iar prin art. 10 stabilea că exproprierile puteau fi făcute în baza legii numai pentru cauză de utilitatea publică și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție.
Legile și orice act normativ adoptate și nepublicate în perioada 1948-1952 trebuie considerate inexistente. Imobilele preluate în baza unor asemenea acte normative nepublicate fac parte din categoria imobilelor preluate fără titlu (F. Baias, B. D., M. N. - „Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv", voi. I, editura Rosetti, București, 2001, pag. 112-114).
De asemenea, jurisprudența constituțională a stabilit că în toate cazurile în care titlul nu este valabil, S. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului preluat și, pe cale de consecință, dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal.
A considera, într-o dispoziție a legii, că imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar însemna să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce presupune fie un efect retroactiv a legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietății persoanei fizice în proprietate de stat, pe care Constituția din 1991 nu îl recunoaște și care, de aceea, nu poate fi acceptat (Curtea Constituțională, dec. nr. 73/19.07.1995).
P. urmare, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării.
În consecință, și F. B. ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii.
În cauză terenul înscris în vechea C.F. nr. 650 a Comunei Cadastrale Poiana Stampei este proprietatea Fondului B., formând atât obiectul unei acțiuni în revendicare cât și a unei proceduri de reconstituire în temeiul Legii nr. 247/2005 situație în care admiterea cererii de intabulare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. III alin. 1 lit. „1" din Legea nr. 169/1997.
De asemenea, așa cum rezultă din extrasul C.F. este notat faptul că imobilul formează și obiectul retrocedării conform Legii nr. 501/2002 situație în care, față de dispozițiile art. 4 din OUG nr. 94/2000, a fost încălcat principiul legalității înscrierilor în cartea funciară.
Conform acestei dispoziții „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare
În cauză înscrierea dreptului de proprietate pentru S. român și al dreptului de administrare pentru Direcția S. S. este echivalent unui transfer ilegal al dreptului de proprietate.
În consecință, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 registratorul avea obligația de a respinge cererea deoarece nulitatea absolută a actului juridic este expres prevăzut de art. 42 din OUG nr. 94/2000.
Nu în ultimul rând, instanța de fond nu a analizat apărarea ce vizează nulitatea cererii de intabulare.
Astfel, cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. trebuia respinsă și pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate și a cerințelor prevăzute de art. 28 alin. 6 din Legea nr. 7/ 1996.
Nu există nici o cerere formulată de S. R. prin M. Finanțelor pentru intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de administrare cu privire la acest imobil.
În consecință cererea formulată de o persoană fizică autorizată în lipsa unui mandat expres din partea Ministerului Finanțelor este nulă și nu poate sta la baza intabulării.
Nulitatea intabulării dreptului de proprietate al Statului R. atrage și nulitatea intabulării dreptului RNP.
P. întâmpinare, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca legala a sentinței atacate, precizând că în mod judicios a retinut prima instanta că procedura de soluționare a plângerilor formulate împotriva încheierilor de carte funciara este o procedura simplificata, in care instanțele nu fac decât sa verifice legalitatea si temeinicia încheierilor, fără a stabili drepturi potrivnice altor părți.
Astfel, având in vedere dispozițiile Legii nr. 7/1996, registratorul CF este ținut să cerceteze cuprinsul cererii, înscrisurile prezentate in temeiul cărora se cere înscrierea (fără a se putea pronunța asupra legalitatii acestora) si mențiunile din cartea funciara, respectiv daca nu exista vreo piedica la efectuarea înscrierii.
Registratorul are obligația de a verifica aspectele formale ale cererii, iar nu aspecte care țin de fondul dreptului.
Cercetându-se situația tabulara a imobilului, rezulta ca ultimul proprietar înscris in cartea funciara este S. R.. Nici registratorul de carte funciara si nici instanța de judecata nu au competenta in aceasta procedura de a verifica titlul cu care S. R. s-a înscris anterior in cartea funciara.
Ca atare, contrar susținerilor petentului - apelant care invoca o pretinsa preluare fără titlu a imobilului in cauza, verificările cu privire la acest aspect exced atribuțiilor registratorului de carte funciara.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Procedura de soluționare a plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară este o procedură simplificată în care instanțele nu fac decât să verifice legalitatea și temeinicia încheierilor, fără a stabili drepturi potrivnice altor părți..
Față de obiectul cauzei, instanța a reținut că, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind vorba de o procedură necontencioasă, astfel cum s-a statuat prin Decizia ÎCCJ nr.LXXII/15.10.2007, este datoare să verifice legalitatea și temeinicia încheierii respectiv dacă registratorul de carte funciară a respectat cerințele și condițiile cerute pentru înscriere.
Analizând documentația care a stat la baza Încheierilor nr._/25.07.2014 și nr._/12.09.2014 emise de către OCPI- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei se constată că admiterea cererii de intabulare are la bază actul administrativ nr.1705/29.11.2006 emis de Guvernul României opozabil proprietarului tabula, respectiv S. R.,pentru parcelele funciare 578/1, 556 și 557 din CF. 650 Poiana Stampei.
În cadrul plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară, instanța de fond a analizat doar aspectele referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în CF de către registrator, respectiv dacă au fost respectate prevederile art.47 din Legea nr.7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare..
În cadrul procesual reglementat de art.50 din Legea nr.7/1996, instanța nu analizează aspecte care țin de verificarea legalității și temeiniciei actelor juridice care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, petentul având în acest sens posibilitatea de a investi instanța de judecată, pecalea unei acțiuni de drept comun.
Conform prevederilor art.49 alin.2 din Legea nr.7/1996, la soluționarea înscrierii în cartea funciară, atribuțiile registratorului în ceea ce privește legalitatea actului sunt limitate doar la aspecte de ordin formal ale titlului prezentat pentru înscriere iar în ceea ce privește verificările de fond cel mult până la constatarea încălcării dispozițiilor imperative ale legii și nu aspecte care țin de fondul dreptului.
Ca atare, cum registratorul nu avea obligația de a cerceta valabilitatea actului de proprietate invocat în cadrul procedurii necontencioase de înscriere în cartea funciară, și cum situația reținută de instanța de fond își găsește fundament în actele și lucrările dosarului, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat în conformitate cu prevederile art.480 NCPC.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul F. B. O. R. al B. – A. Sucevei și Rădăuților cu sediul în municipiul S., .. 14, județul S. împotriva sentinței civile nr. 154 din 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. R. prin M. Finanțelor, cu sediul în sector 5 București, . și Direcția S. S., cu sediul în .. 6, județul S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
F. L. D. D. P. L.
Red. D.D.
Jud. fond: U. C.
Tehnored. P.L. / 5 ex./13.10.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1140/2015. Tribunalul... → |
|---|
