Revendicare imobiliară. Decizia nr. 329/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 329/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 329/2013

Dosar nr._ -revendicare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 329

Ședința publică din 5 februarie 2013

Președinte S. A.

Judecători V. E. L.

G. D.

Grefier R. M.

Pe rol, pronunțarea recursului formulat de pârâții P. M. și P. V., împotriva sentinței civile nr. 668 din data de 2 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții P. V., P. M. și pârâta G. M..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, în baza disp.art.156 alin.2 Cod procedură civilă pentru a da posibilitate apărătorilor părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2013 și pentru azi 05.02.2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 20.02.2009 și înregistrată sub nr._, reclamanții P. V. și P. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: P. M., P. V. și G. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de donație nr. 2080/2006, cu privire la suprafața de 400 mp. teren situat în intravilanul satului Oniceni, . numit „Acasă”; să se stabilească linia de hotar între terenul proprietatea lor și proprietățile învecinate ale pârâților P. M. și P. V.; să fie obligat pârâtul P. M. să le lase în posesie suprafața de 1600 mp. teren, situată în intravilanul satului Oniceni, . „Acasă”, învecinată cu restul proprietății acestora, drum comunal, drum de exploatare și terenul pârâților, suprafață evaluată la 1000 lei; cu obligarea pârâților P. M. și P. V., la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, reclamantul P. V. și pârâții P. M. și G. M., sunt moștenitorii defunctei P. P., decedată la data de 27.03.1998, în calitate de fii.

Anterior cooperativizării, defuncta P. P. a avut în proprietate o suprafață de 0,50 ha teren situată în intravilanul satului Oniceni, . „Acasă”.

In perioada 1959-1962, defuncta a încheiat o convenție de schimb de folosință cu numitul L. I., primind de la acesta 1200 mp. teren intravilan, în imediata apropiere a terenului de 0,50 ha, pe care aceasta îl avea în proprietate și predându-i în schimb 0,12 ha teren la locul „V.”, această convenție fiind evidențiată în registrul agricol din acea perioadă, în care defuncta a figurat înscrisă cu 0,62 ha teren la locul „Acasă”.

In temeiul Legii 18/1991, autoarei reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha teren intravilan, conform titlului de proprietate nr. 1062/1995, suprafața evidențiată incluzând parcele de 0,50 ha din terenul ce aparținuse defunctei P. P., dar și o parcelă de 0,04 ha din terenul ce a format obiectul schimbului de folosință perfectat de L. I..

Ulterior reconstituirii dreptului de proprietate, defuncta a înstrăinat întreaga suprafață de 0,54 ha, înscrisă în titlul de proprietate 1062/1995, astfel:

- prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1994 și_/1994 a transmis

pârâtului P. V. suprafața de 1000 mp. teren curte și grădină, învecinat cu S. C. și P. V.;

- prin contractul de donație nr. 1078/1995 le-a donat reclamanților, suprafața de 1600

mp. teren intravilan, învecinată cu: drum județean, M. Stelică, drum exploatare și P. P.;

- prin contractul de donație nr. 2080/1996 a donat pârâtului P. M., suprafața

de 2800 mp. teren intravilan, învecinată cu: drum comunal, P. V., S. C. și drum județean.

Prin sentința civilă nr. 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1062/1995, în sensul excluderii unei suprafețe de 400 mp. teren intravilan la locul „Acasă”, învecinat cu: drum livadă, P. V., drum ., emițându-i-se defunctei, titlul de proprietate nr. 2768/2008, în care este evidențiată suprafața de 5000 mp. intravilan, la locul „Acasă Onceni”. In motivarea sentinței, s-a reținut că acea convenție de schimb de folosință, încheiată de defunctă cu L. I. și evidențiată în registrele agricole din anii 1959-1962, nu a avut efect translativ de proprietate și că în consecință, suprafața de 0,04 ha care fusese deținută în temeiul acelei convenții a fost nelegal înscrisă în titlu, defuncta fiind îndreptățită la reconstituire numai pentru suprafața de 0,50 ha, pe care a avut-o în proprietate.

Prin urmare, solicită a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de donație 2080/1996, pentru suprafața de 400 mp. teren intravilan, ce a fost exclusă din titlul nr. 1062/1995 prin sentința civilă 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă.

Referitor la cererea de grănițuire, reclamanții, arată că au în proprietate pe amplasamentul în litigiu, suprafața totală de 7900 mp. teren, din care 1600 mp. dobândiți prin donație de la P. P., conform contractului nr. 1078/1995, iar 6300 mp. teren dobândit prin cumpărare de la numitul M. S., conform sentinței civile 1152/2001 a Judecătoriei Fălticeni, titlului de proprietate 2105/1999 și contractului de partaj autentificat sub nr. 586/2000.

Pe același amplasament, pârâtul P. V. are în proprietate 1000 mp. teren dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1994 și_/1994, iar pârâtul P. M. are 2400 mp. teren, reprezentând suprafața dobândită de la autoarea P. P., conform contractului de donație nr. 1080/1996.

D. fiind faptul că pârâtul P. M. contestă aliniamentul real al hotarului, precum și faptul că actualele semne de hotar nu corespund limitelor suprafețelor pe care fiecare dintre părți le deține, solicită grănițuirea terenurilor învecinate, în raport de întinderea reală a suprafețelor, pe care le au în proprietate.

In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 948, art. 584, art. 480 și urm. Cod Civil, art. 274 Cod proc.civ.

In dovedirea acțiunii, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiză.

Legal citați, pârâții P. M. și P. V., prin întâmpinarea de la f.40-43 dosar, față de cererea reclamanților de constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 2080/18.11.1996, cât privește suprafața de 400 mp. teren situat în intravilanul satului Oniceni, . „Acasă”, au arătat că în cuprinsul contractului de donație contestat se menționează că dreptul de proprietate asupra terenului de 2800 mp. „Acasă”, învecinat cu: drum comunal, P. V., S. C. și drum județean, având categoria de folosință arabil, a fost dobândit de donatoarea pungă P., prin reconstituirea dreptului, conform titlului nr. 1062/21.02.1995, însă în acest titlu figurează la locul „Acasă” o suprafață totală de 5400 mp. din care 1600 mp. au fost donați de către defunctă, reclamanților, în baza contractului autentificat sub nr. 1078/1995, iar 1000 mp. pârâtului P. V., în baza contractului autentificat sub nr._/1994.

Așa fiind, cum suprafața de 400 mp. în limita căreia a fost invalidat titlul 1062/1995, poate fi situată oriunde în perimetrul suprafeței de 5400 mp. teren arabil și curți-construcții, solicită respingerea acestei cereri.

Referitor la stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanților și proprietățile învecinate, invocă art. 584 Cod Civil, care prevede „ orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.

In speță, pârâții au arătat că deoarece, hotarul dintre terenurile proprietatea lor, este delimitat prin semne exterioare (garduri din leațuri) încă din anul 1995, fără ca traseul acestuia să fi suferit modificări în timp, se impune respingerea și acestui capăt de cerere.

Pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat, solicitând admiterea acesteia, motivat de faptul că reclamanții au revendicat de la pârâtul P. M., suprafața de 1600 mp. la locul „Acasă”, în dosarul nr. 3671/2001 al Judecătoriei Fălticeni, pretenție care s-a finalizat prin Decizia civilă nr. 270/2004 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă 1346/1004 a Curții de apel Suceava, prin respingerea acțiunii.

Potrivit disp. art. 1201 cod civil „ este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.

Prin acțiunea de față, s-a susținut că nu ar exista identitate de cauză, deoarece pretenția de revendicare este întemeiată pe o cauză distinctă, decurgând don stabilirea aliniamentului real al hotarului.

In considerentele deciziei 1346/2004 a CA Suceava, se reține că respectivul litigiu este generat de punctele de vedere diferite ale părților, cu privire la amplasamentul terenului donat de P. P., prin raportare la vechiul hotar dintre proprietățile familiilor M. și P. și că instanța nu fusese investită și cu stabilirea acelui hotar, contestat de părți.

La data pronunțării acestei hotărâri, titlul de proprietate 1062/1995 fusese invalidat cu suprafața de 400 mp. –prin sentința civilă 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia 1360/2003 a CA Suceava, iar în dosarul anterior, au fost invocate inclusiv apărările privind nulitatea donației consimțite în favoarea pârâtului P. M., pentru 400 mp. de care defuncta nu putea dispune prin efectul anulării titlului 1062/1995.

Arată că aceleași aspecte se regăsesc și în motivarea acțiunii de față, cât privește pretenția de revendicare, încât este evident că este dată condiția identității de cauză.

Pe fondul pretenției de revendicare, solicită respingerea acestui capăt de cerere, deoarece terenul de 1600 mp. este împrejmuit de reclamanți și se află în posesia acestora.

In drept, își întemeiază întâmpinarea pe disp. art. 115-118 Cod proc.civilă.

In dovedire, au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, cercetare la fața locului.

Solicită spre consultare, atașarea dosarelor nr. 1246/2002 și nr. 3671/2001 ale Judecătoriei Fălticeni.

In temeiul art. 242 alin.2 Cod proc.civ. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea pârâților (f.58-61 dosar), în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 2080/18.11.1996, cât privește suprafața de 400 mp. teren situat în intravilanul satului Oniceni, . „Acasă”, arătând că terenul exclus din titlul donatoarei prin sentința sus-menționată, este terenul care excede vechiului amplasament al autorilor comuni și care se suprapune totodată cu amplasamentul care a aparținut numitului L. I., deținut doar în folosință de donatoare și de defunctul ei soț, în perioada 1959-1962, acest din urmă amplasament fiind identic cu parte din terenul care a format obiectul contractului de donație dintre defunctă și pârâtul P. M..

Așa cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în litigiile anterioare, terenul care a aparținut numitului L. I. a fost situat în spatele gospodăriei defunctei, pe latura dinspre vecinul S. C., ori acest teren se suprapune cu cel care a fost donat pârâtului, împrejurare ce justifică susținerile acestora, în sensul că titlul donatoarei a fost constatat nul parțial, pentru parte din terenul care a format obiectul contractului de donație nr. 1080/2006.

Prin urmare, atât prin raportare la vechiul amplasament deținut de către defunctă, cât și prin raportare la succesiunea actelor de înstrăinare consimțite de aceasta, terenul de 400 mp. este cel care a fost înstrăinat pârâtului P. M., reclamanții consideră întemeiat acest capăt de cerere.

Referitor la cererea de grănițuire, reclamanții arată că nu există semne exterioare de hotar, gardul existent este situat la limita terenului dobândit prin cumpărare de la M. S., el fiind amplasat cu ocazia delimitării terenului acestui vecini, de cel al defunctei P. P., parcelele transmise lor de către defunctă, nu au fost niciodată delimitate, prin semne exterioare de hotar recunoscute de toate părțile, dat fiind faptul că de la data decesului autoarei lor, au existat permanent litigii privind aliniamentul real al hotarului.

Consideră că este justificată și pretenția de grănițuire, care urmează a fi soluționată în raport de întinderea suprafețelor pe care fiecare dintre părți le-au dobândit în mod valabil, pe amplasamentul în litigiu.

Față de excepția de lucru judecat invocată de către pârâți, reclamanții solicită respingerea acesteia, întrucât în litigiul anterior, soluționat în mod irevocabil prin decizia nr., 1346/2004 a CA Suceava, pretenția de revendicare a fost fondată strict pe faptul ocupării suprafeței de 1600 mp. ce a format obiectul contractului de donație nr. 1078/1995, fără ca instanța să fi fost investită să verifice această pretenție, în raport și de aliniamentul real al hotarului și de întreaga suprafață pentru care, justifică dobândirea valabilă a dreptului de proprietate.

Având în vedere faptul că, în prezenta cauză pretenția de revendicare este fondată nu pe faptul ocupării abuzive a terenului din contractul de donație nr. 1068/1995 (ca în primul litigiu), ci pe faptul nerespectării aliniamentului real al hotarului și pe cel al nulității parțială a contractului de donație pe care se întemeiază posesia exercitată de pârâtul P. M., solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Ulterior, pârâții P. M. și P. V., au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, întrucât motivele invocate, referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 2080/18.11.1996, nu pot constitui motive de nulitate absolută, așa cum sunt incriminate în art. 948 Cod Civil, aceste motive, dacă ar fi existat, ar fi trebuit să fie date anterior sau concomitent încheierii contractului și nu ulterior, așa cum se motivează în acțiune.

Eventual, aceste motive pot constitui motive de nulitate relativă și nu pot fi invocate decât de părțile contractante.

Susținerea din acțiune, că reclamanții au acționat în judecată în calitate de moștenitori ai donatoarei P. P., nu poate fi primită, întrucât nu s-a depus nici un certificat de moștenitor, nici o dovadă de acceptare a succesiunii după aceasta, din certificatul de moștenitor 990/82, rezultând că după tatăl său, doar el, P. M. și mama sa au acceptat succesiunea.

Reiterează totodată excepția autorității de lucru judecat.

Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2009, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârâți, iar cât privește excepția autorității de lucru judecat, s-a prorogat soluționarea acesteia, după efectuarea expertizei dispusă în cauză.

In cauză, la solicitarea reclamanților a fost încuviințată proba cu expertiză topo, efectuată de expert D. M., precum și o nouă expertiză, efectuată de expert S. E..

Prin sentința civilă nr.668 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis acțiunea, așa cum a fost precizată, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de donație nr. 2080/1996, cu privire la suprafața de 400 mp. teren intravilan, învecinat cu restul terenului pârâtului P. M., L. I. și drum exploatare, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților P. M. și P. V., pe aliniamentul A-B-C din planul de situație anexa 2, la ultimul raport de expertiză, întocmit de expert S. E., pârâții P. M. și P. V. au fost obligați, să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 935 mp. teren identificat în planul de situație anexa 2 la ultimul raport de expertiză, identică cu . terenului deținut de reclamanți, s-a respins cererea față de pârâta G. M., pârâții P. M. și P. V. fiind obligați să plătească reclamanților suma de 3905 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității procesual active și promovarea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație nr. 2080/18.11.1996, este nefondată.

Astfel, susținerile pârâților din întâmpinare, potrivit cărora nu există motive de nulitate absolută a contractului de donație contestat, iar reclamanții nu sunt părți în contractul de donație contestat, nu pot fi reținute de către instanță, câtă vreme reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație pentru suprafața de 400 mp. teren, pe considerentul că această suprafață nu aparține donatoarei, întrucât titlul de proprietate nr. 1062/1995, emis în favoarea acesteia, a fost constatat nul cu efect retroactiv, prin sentința civilă nr. 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă.

Mai mult, reclamanții au invocat ca temei de drept, nesocotirea disp. art. 948 pct.3 din vechiul Cod Civil și anume: încheierea valabilă a contractului de donație cu privire la un bun individual determinat, impune condiția ca donatorul să fie proprietarul bunului donat, donația bunului altuia, fiind lovită de nulitate absolută.

Excepția autorității lucru judecat, în privința capătului de cerere în revendicare, a fost respinsă ca nefondată, pentru următoarele:

In litigiul anterior soluționat în mod irevocabil prin decizia nr. 1346/2004 a Curții de Apel Suceava, pretenția în revendicare a fost fondată strict pe faptul ocupării suprafeței de 1600 mp. teren, ce a făcut obiectul contractului de donație nr. 1078/1995, fără ca instanța să fi fost investită să verifice aceste pretenții, în raport de hotarul dintre părți și de întreaga suprafață de teren, pentru care deține acte de proprietate.

S-a reținut în considerentele deciziei nr. 1346/_ a Curții de Apel Suceava, faptul că la data soluționării litigiului anterior, întinderea, amplasamentul și configurația întregii proprietăți a reclamanților, provenită din donații și vânzări-cumpărări, nu sunt bine determinate, datorită modului în care s-a eliberat titlul de proprietate autoarei lor, a lipsei unor măsurători ori planuri de situație corecte și cum prin raportare strictă la donație, reclamanții stăpânesc ceea ce li s-a transmis, soluția de respingere a acțiunii în revendicare, se confirmă.

Evident că, față de împrejurarea de fapt relatată de reclamanți și anume faptul că titlul de proprietate 1062/1995 a fost anulat, emițându-i-se defunctei un nou titlul de proprietate pentru suprafața reală la care era îndreptățită defuncta P. P. și față de faptul că litigiul de față prevede pretenția în revendicare, ca urmare a nerespectării aliniamentului real al hotarului, consideră că nu este îndeplinită cerința identității de cauză, prevăzută de art. 1201 Cod Civil și în consecință, a respins excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.

Examinând fondul cauzei, din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile anexate la dosar, susținerile părților și a expertizelor efectuate în cauză, instanța a constatat următoarea situație de fapt:

Reclamantul P. V. și pârâții P. M. și G. M. sunt fiii și respectiv fiică, moștenitori ai defunctei P. P..

In temeiul Legii 18/1991, potrivit titlului de proprietate 1062/1995, autoarei părților- defuncta P. P., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5400 mp. teren în tarlaua „N. sau Acasă” din intravilanul satului Oniceni, ., între vecinii: S. C., Drum sătesc, P. V. (teren cumpărat de la moștenitorii lui M. V.), drum exploatare și livadă (teren accidentat).

În baza acestui titlu de proprietate, defuncta a înstrăinat întreaga suprafață de 0,54 ha teren intravilan, prin contracte de vânzare-cumpărare și de donație:

prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1994 și nr._/1994 a

transmis pârâtului P. V. suprafața de 1000 mp. teren curți și grădină, învecinată cu S. C. și P. V.;

prin contractul de donație nr. 1078/1995 a donat reclamanților suprafața de 1600

mp. teren intravilan, învecinat cu: drum județean, M. Stelică, drum exploatare și P. P.;

prin contractul de donație nr. 2080/1996 a donat pârâtului P. M., suprafața

de 2800 mp. teren intravilan, învecinată cu: drum comunal, P. V., S. C. și drum județean.

S-a reținut în considerentele sentinței că autorii părților au avut în proprietate la locul „Acasă”, 0,50 ha teren, așa cum au fost înscriși în registrul agricol din anii 1959-1962, iar pentru suprafața înscrisă în plus de 0,04 ha, nu există nici un act care să ateste dobândirea în proprietate.

In baza sentinței sus-menționate, a fost emis un nou titlu de proprietate pe numele defunctei P. P., nr. 2768/2008, în care este evidențiată suprafața de 5000 mp. intravilan la locul numit „Acasă” Oniceni.

Prin raportul de expertiză întocmit de expert S. E. și prin suplimentul la raport depus la data de 13.02.2012, s-a stabilit că suprafața de 400 mp. teren exclusă din titlul de proprietate nr. 1062/95, face parte din .. teren transmisă pârâtului P. M., prin contractul de donație nr. 2080/1996, cu mențiunea că potrivit considerentelor sentinței civile nr. 339/2003, această suprafață de 400 mp. este inclusă în amplasamentul care a aparținut numitului L. I., deținut doar în folosință de P. P. și P. I., între anii 1959-1962.

Deși prin raportul de expertiză întocmit de expert M. D. s-a arătat că suprafața de 400 mp. teren exclusă din titlul de proprietate nr. 1062/1995, nu ar fi situată pe amplasamentul în litigiu din intravilan, ci la locul numit „Lanul N.”, această susținere nu poate fi reținută, câtă vreme în dispozitivul sentinței civile nr. 339/2003, amplasamentul terenului exclus din titlu este indicat fiind situat în intravilan, la locul numit „Acasă”, iar din considerentele aceleiași sentințe, rezultă că soluția de anulare a titlului de proprietate 1062/1995, se justifică prin prisma faptului că autoarea comună a avut în proprietate numai suprafața de 5000 mp. diferența de 400 mp. fiind provenită dintr-o convenție de schimb de folosință făcută cu vecinul L. I., convenție care nu a avut caracter translativ de proprietate și drept pentru care defuncta P. P., nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.

Susținerile aceluiași expert, S. E. din „completarea raportului de expertiză” depusă la termenul din 31.08.2011, potrivit căreia suprafața de 400 mp. nu ar fi inclusă în suprafața de 2800 mp. din contractul de donație nr. 2080/1996, nu au fost reținute de instanță, câtă vreme prin încheierea de ședință din data de 06.10.2011 (f.323 dosar), s-a constatat nulitatea acestor completări la raport, fiind incidente disp. art. 208 din Codul de procedură civilă.

In condițiile în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că defuncta P. P. era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru 0,50 ha teren și cum suprafața de 400 mp. situată în intravilanul satului Oniceni, . terenul pârâtului P. M., L. I. și drum exploatare, face parte din suprafața de teren din contract de donații, încheiat cu P. M., instanța a constatat întemeiată pretenția reclamanților de a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de donație nr. 2080/1996.

Prin urmare, atât prin raportare la vechiul amplasament, deținut de defuncta P. P., cât și prin raportare la succesiunea actelor de înstrăinare consimțite de aceasta, terenul de 400 mp. în privința căruia s-a constatat nulitatea titlului de proprietate 1062/1995, este cel care a fost înstrăinat pârâtului P. M..

In art. 948 din vechiul Cod civil, sunt prevăzute condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții și anume: capacitatea de a contracta, consimțământ valabil al părții care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.

In raport de art. 948 pct.3 Cod civil, încheierea valabilă a contractului de donație cu privire la un bun individual determinat, impune condiția ca donatorul să fie proprietarul bunului donat, donația bunului altuia, fiind lovită de nulitate absolută.

Cum nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1062/1995 pentru suprafața de 400 mp. în discuție, constatată prin sentința civilă 339/2003, produce efect retroactiv, rezultă că acest teren nu a aparținut donatoarei și în consecință, actul de transmisiune cu titlu gratuit întocmit de defunctă, în favoarea pârâtului P. M., este lovit de nulitate absolută.

In altă ordine de idei, pretențiile privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație, se întemeiază pe principiul „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”, principiu care impune în toate cazurile, desființarea titlului dobânditorului subsecvent cu titlu gratuit, în cazul desființării titlului transmițătorului, indiferent de buna sau reaua credință a unei astfel subdobânditor.

Cât privește pretențiile în grănițuire și revendicare, din același probatoriu administrat în cauză (înscrisuri, rapoarte de expertiză), instanța a analizat aceste pretenții în raport de amplasamentele suprafețelor deținute de părți, cu examinarea comparativă a titlurilor pe care părțile și le opun reciproc și verificarea modului de exercitare a posesiei.

În raport de cele de mai sus și, urmare a măsurătorilor efectuate în teren în ceea ce-i privește pe reclamanți, aceștia justifică dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 8524 mp. și anume:

- suprafața de 1600 mp. teren dobândit prin contractul de donație nr. 1078/1995,

dobândită inițial de donatoarea P. P., prin titlul de proprietate 1062/1995 și care figurează și în titlul de proprietate nr. 2768/2008.

- suprafața de 6300 mp. dobândită prin cumpărare de la vânzătorul M. S., conform sentinței civile nr. 1152/2001 a Judecătoriei Fălticeni (f.21-23), suprafață atribuită prin reconstituirea dreptului de proprietate autorului vânzătorului, M. V., conform titlului de proprietate nr. 2105/99 (f.19 dosar) și dobândită în proprietate exclusivă de vânzător prin contractul de partaj autentificat sub nr. 586/2000;

- suprafața de 624 mp. teren dobândită prin cumpărare de la vânzătorul S. C-tin potrivit sentinței civile nr. 476/2003 a Judecătoriei Fălticeni (f.92-93), suprafață atribuită vânzătorului prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. 2181/2001 (f.94 dosar).

Deși pârâții au contestat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată cu vânzătorul M. S., pentru suprafața de 6300 mp. teren, susținerile că autorul vânzătorului nu a avut în proprietate aceste suprafețe de teren și că terenul nu se învecinează cu cel al defunctei P. P., ci cu numitul T. T. zis B., aceste apărări nu au fost reținute de instanță, câtă vreme există reconstituire pentru aceste suprafețe de teren, conform titlului de proprietate 2105/1999, potrivit declarației martorului Avrămia I., se reține că defunctul M. V. a avut în proprietate teren în vecinătatea autoarei părților, defuncta P. P., două suprafețe de teren alăturate, una de 30 prăjini, iar cealaltă de 35 prăjini, că . a fost înstrăinată numitei Hârgău E., iar cea de 35 prăjini a fost deținută de M. V., până la cooperativizare pe amplasamentul alăturat terenului deținut de P. V..

Deși pârâții și expert M. D. susțin că terenul care a aparținut defunctului M. V. pe amplasamentul în litigiu, ar fi fost înstrăinat numitei Hârgău E. în anul 1950, această suprafață de 30 prăjini, este distinctă de suprafața de 35 prăjini (6300 mp.) deținută atunci de M. V..

Susținerile pârâților că terenul în suprafață de 6300 mp. s-ar învecina cu cel al numitului T. T. (zis B.), nu au fost reținute de instanță, întrucât nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte existența unor raporturi de vecinătate între terenul autoarei P. P. și cel al numitului T. T..

Faptul că sentința civilă nr. 1152/2001 a Judecătoriei Fălticenii nu le este opozabilă pârâților, acest aspect nu are relevanță, câtă vreme în cadrul acțiunii în revendicare, se verifică legalitatea înstrăinării suprafeței de 6300 mp. - sentința menționată mai sus ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

In ceea ce privește apărarea pârâților din obiecțiunile la ultimul supliment la raportul de expertiză, întocmit de S. E., în sensul că atât terenul defunctei P. P., cât și cel al defunctului M. V. ar include porțiuni de teren neproductiv, așa cum ar fi fost identificat de expert, instanța a înlăturat aceste apărări, întrucât în titlurile de proprietate nr. 1062/1995; 2768/2008 și 2105/1999 emise pe numele defuncților sus menționați, figurează înscrise terenuri cu categoria de folosință arabil și curți-construcții și nu teren neproductiv.

Potrivit ultimului supliment la raportul de expertiză întocmit de expert S. E., rezultă că din suprafața de 8524 mp. teren la care sunt îndreptățiți reclamanții, în baza înscrisurilor sus-menționate, aceștia dețin în fapt suprafața de 7589 mp. teren care se compune din .. cumpărată de la S. C., 6300 mp. cumpărată de la M. S. și 665 mp. din terenul deținut de defunctă, diferența de 935 mp. teren din contractul de donație nr. 1078/1995, fiind deținută de pârâți.

Pârâtul P. V., justifică dreptul de proprietate legal dobândită pentru suprafața de 1000 mp. teren ce i-a fost transmisă de autoarea P. P., prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/94 și_/1994.

Potrivit ultimului supliment la raportul de expertiză și a planului de situație anexa 1 la acest supliment, pârâtul P. V. deține în prezent o suprafață de 1400 mp. ocupând în trupul front la drum, al parcelei de 5000 mp. (proprietatea defunctei P. P.).

Pârâtul P. M. justifică deținerea suprafeței de 2400 mp. din cei 2800 mp. atribuiți prin contractul de donație 2080/1996, în limitele amplasamentului ce a aparținut autoarei P. P. și care figurează în titlul de proprietate nr. 2768/2008 și pentru suprafața de 1200 mp. teren care i-a fost legal înstrăinat de moștenitoarea defunctului L. I..

De altfel, referitor la contractul de donație nr. 2080/1996, potrivit considerentelor expuse ulterior, acest contract este valabil doar în limita suprafeței de 2400 mp. teren pe care defuncta P. P. îl mai deținea în mod legal în proprietate, după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nr._/94;_/1994 și 1078/1995, diferența de 400 mp. care a fost exclus din titlul donatoarei, făcând în realitate parte din terenul vecinului L. I.- așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni.

În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 3492/1997 încheiat cu moștenitoarea defunctului L. I., valabilitatea acestuia ca titlu de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare, presupune verificarea întinderii suprafeței pe care a deținut-o L. I. pe amplasamentul în litigiu și pentru care acesta a obținut în mod legal reconstituirea dreptului de proprietate.

Procedând la o analiză comparativă a titlurilor invocate de părți, instanța a reținut din considerentele sentinței civile nr. 399/2003, dar și din mențiunile din registrul agricol că defunctul L. I. a deținut o suprafață de 1200 mp. la locul „V.”, primită în schimbul terenului său de la locul „N.”.

Prin urmare, nu se putea transmite pârâtului P. M. de către moștenitoarea defunctului L. I., mai mult de 1200 mp., nefăcându-se dovada că a deținut anterior cooperativizării teren la locul „N.”.

Din ultimul supliment la raportul de expertiză întocmit de expert S. E. și din planul de situație anexa 1, rezultă că pârâtul P. M. deține în prezent o suprafață totală de 4561 mp. cu 961 mp. în plus față de suprafața pentru care justifică dreptul de proprietate valabil dobândit.

Față de cele reținute mai sus, se desprinde concluzia că modalitatea actuală de exercitare a posesiei asupra amplasamentului în litigiu, nu corespunde cu întinderea dreptului de proprietate legal dobândit de fiecare dintre părți și că actuala limită de hotar, materializată prin garduri edificate în perioada cooperativizării, nu corespunde aliniamentului real al hotarului, determinat în funcție de vechile amplasamente ale autorilor și de modul de reconstituire a dreptului de proprietate, conform titlurilor emise în baza legilor fondului funciar.

Prin urmare, în raport de ultimul supliment la raportul de expertiză întocmit de expert S. E., în temeiul art. 584 din vechiul Cod civil, rap. la art. 223 din L.71/2011, instanța a admis cererea în grănițuire și stabilirea liniei de hotar dintre terenul reclamanților și cele ale pârâților, pe4 aliniamentul A-B-C din planul de situație anexa 2 la supliment.

Deosebit de aceasta, în temeiul art. 480 din vechiul Cod civil, rap. la art. 223 din L.71/2011, a obligat pe pârâții P. M. și P. V., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 935 mp. teren identificat în planul de situație anexa 2 la ultimul raport de expertiză, identică cu . terenului deținut de către reclamanți.

Instanța a respins cererea formulată de reclamanți, față de pârâta G. M., din probe rezultând că aceasta din urmă, nu deține teren la locul litigiului și nici nu a prezentat înscrisuri privitoare la dreptul de proprietate, asupra unor terenuri de la locul „N.” sau „Acasă” care să fi fost examinate de către instanță.

Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții P. M. și P. V., criticând-o pentru nelegalitate din motivele prevăzute de disp.art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă.

În motivare au arătat că autoarei lor Punga P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de Proprietate nr.1062/1995 pentru suprafața de 0,54 teren intravilan, în care a fost inclus terenul de 50 ari care a fost proprietatea acesteia precum și suprafața de 4 ari, parte din cea schimbată cu L. I..

Suprafața de 54 ari a fost înstrăinată după cum urmează:

- suprafața de 1000 mp curte și grădina lui Punga V. prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1994 și nr._/1994;

- suprafața de 1600 mp donată reclamanților prin contractul de donație 1078/1995;

- suprafața de 2800 mp donată pârâtului Punga T. prin contractul de donație 2080/1996.

Titlul de Proprietate nr. 1062/1995 a fost anulat parțial prin sentința civilă nr.339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, în sensul excluderii suprafeței de 400 mp teren intravilan" Acasă" și a fost emis un nou titlu sub nr.2768/2008 în care este evidențiată doar suprafața de 5000 mp teren „Acasă” motivat de faptul că schimbul făcut cu L. I. nu a fost translativ de proprietate și suprafața de 400 mp înscrisă în titlu (pe lângă suprafața de 5000 mp.) a fost nelegală. Din acest motiv se solicită constatarea nulității absolute a contractului de donație întrucât suprafața a fost exclusă din titlu.

In ce privește capătul de cerere privind grănițuirea reclamanții arată că au în proprietate următoarele suprafețe:

- suprafața de 1600 mp dobândiți prin donație de la Punga P. ( contract nr.l078/1995);

- suprafața de 6300 mp cumpărați de la M. S.( conform sentinței civile 1152/2001 a Judecătoriei Fălticeni, Titlului de Proprietate nr.2105/1999 și contractului de partaj autentificat sub nr.586/2000).

Pe același amplasament pârâții au următoarele suprafețe:

- Punga V. are în proprietate suprafața de 1000 mp(conform contractelor de vânzare-cumpărare nr._/1994 și_/1994);

- Punga M. are în proprietate suprafața de 2400 mp primită ca donație de la Punga P. ( conform contractului de donație 1080/1996). Având în vedere faptul că sunt contestate semnele de hotar precum și determinat de faptul că actualele semne de hotar nu mai corespund suprafețelor pe care părțile le au în proprietate și posesie se impune grănițuirea terenurilor învecinate.

In ce-i privește, față de acțiunea reclamanților, au formulat întâmpinări prin care și-au formulat apărări față de fiecare capăt de cerere al reclamanților.

a) față de constatarea nulității contractului de donație autentificat sub nr.2080/1996 au făcut precizarea că suprafața de 400 mp în limita căreia a fost invalidat Titlul de Proprietate nr.l062/1995 putea fi amplasat oriunde în perimetrul suprafeței de 5400 mp și nu neapărat doar în perimetrul suprafeței donate, cererea urmând a fi respinsă;

b) față de capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar au arătat că amplasamentul nu a suferit modificări, traseul dintre proprietăți fiind stabilit prin semne exterioare încă din anul 1995 și nu sunt motive a fi anulat;

c) au invocat excepția autorității lucrului judecat motivat de faptul că reclamanții au mai cerut de la pârâtul Punga M. suprafața de 1600 mp teren din aceeași locație, cauza constituind obiectul dosarului nr.3671/2001 al Judecătoriei Fălticeni finalizat prin decizia civila nr.270/2004 a Tribunalului Suceava, irevocabila prin decizia civila nr.1364/2004 a Curții de Apel Suceava.

Au fost formulate răspunsuri la întâmpinările pârâților.

In cursul cercetării judecătorești au fost administrate probele cu înscrisuri precum și cu expertiza tehnica topo efectuată de experții D. M. și S. E..

In urma examinării probelor instanța s-a pronunțat atât pe excepții cât și pe fondul cauzei.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active, consideră că referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității parțiale și absolute a contractului de donație excepția este dată deoarece se invocă în susținerea nulității cauze posterioare încheierii contractului și nu preexistente sau concomitente încheierii actului. Mai mult, nu există certitudinea nici după judecarea cauzei că suprafața de 400 mp nu a fost proprietatea donatoarei.

In ce privește excepția autorității lucrului judecat arată că, pretenția referitoare la capătul de cerere privind revendicarea a constituit obiectul dosarului nr.3671/2001 al Judecătoriei Fălticeni, că sunt întrunite cerințele art.1201 din Codul civil privind tripla identitate, motivat de faptul că din considerentele sentinței recurate nu se precizează care din cele trei condiții nu este dată. Motivarea instanței de fond conform căreia în prezenta cauză pretențiile în revendicare sunt întemeiate pe nerespectarea aliniamentului real al hotarului este străină aplicării stricte a condițiilor din art.1201 Cod civil și reprezintă și o antepronunțare privind capătul de cerere referitor la stabilirea liniei de hotar.

Pe fondul cauzei, arată recurenții, cu referire la acțiunea în revendicare, situația de fapt privind modul de dobândire a dreptului de proprietate a fost reținută corect, incorectă fiind interpretarea probelor inclusiv a expertizelor tehnice efectuate in cauza; că, suprafața de teren de 400 mp nu este inclusă în suprafața de 2800 mp din contractul de donație.

Cu referire la grănițuirea proprietăților, față de motivele expuse anterior precum și față de faptul ca motivarea promovării unui asemenea capăt de cerere presupune admiterea capătului de cerere vizând constatarea nulității actului de donație, deci excluderea suprafeței de 400 mp din suprafața donată, arată recurenții că nu se impune modificarea liniei de hotar. Asta cu atât mai mult cu cât amplasamentele terenurilor proprietatea părților au fost stabilite cu ocazia efectuării operațiunilor de dobândire a terenurilor, linia de hotar actuală nu a suferit modificări, traseul liniei de hotar fiind clar delimitat.

Prin precizările depuse la fil.22-23 dosar, pârâții recurenți P. V. și P. M. au arătat evoluția dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aparținând lui M. V. la locul "Imas", între anii 1942-1950, respectiv: o . (54 ari) pe care a vândut-o numitei Hirgau E. în anul 1950, și o . prăjini (49,5 ari) pe care a obținut-o în urma unui schimb de teren cu C. V.S. în anul 1942.

In anul 1991 numiții A. L., M. V.V. și M. N.N., au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în CAP, fără a mai ține cont de faptul că suprafața de 54 ari a fost vândută în anul 1950 numitei Hirgau E.. In urma înregistrării cererii, Comisia Locala Forăști a emis adeverința de proprietate și proces verbal de punere in posesie (nr.l214/27.09.1991) pentru suprafața de 54 ari "Imaș intravilan". In realitate se puteau emite acte de proprietate doar pentru . ari pe care M. V. o dobândise la schimb în anul 1942 de la S. C..

In anul 1995, Punga Virginel cumpară de la M. Stelica cu act sub semnătură privată suprafața de 26 prăjini (46,8 ari), deoarece . parcelei era o râpă, terenul fiind inutilizabil.

Tot în anul 1995, Punga Virginel împreuna cu soția sa Punga M. au cerut mamei sale -Punga P. să treacă donația nr.1078/18.05.1995 în TP a lui M. V.. A fost solicitat acest lucru deoarece Punga Virginel avea cumpărat teren de la M. Stelica (26 prajini) și dorea a fi trecut terenul separat pentru a nu avea probleme cu fratele sau. Cu acest prilej, Punga P. a adus la cunoștință recurentului Punga V. (în prezenta numitei Punga M.) că a trecut terenul din donație în TP al lui M. V. și că nu vor fi probleme.

In aceste împrejurări, Comisia Locală Forăști a emis încă un act de punere în posesie pe numele lui M. V. cu suprafața de 63 ari "Imas intravilan" în care sunt cuprinse suprafețele de 16 ari din donație și 26 prăjini(46,8 ari) în urma vânzării sub semnătură privată.

La data de 23 iulie 1999 au fost înaintate documentele cu suprafața de 63 ari fiind emis TP nr.2105/02.08.1999 pe numele lui M. V. cu suprafața de 63 ari, și după eliberarea acestui titlu a urmat actul de partaj nr.586/2000, apoi procesul soluționat prin sentința civilă nr.l161/2001.

În concluzie, arată recurenții că după ce a fost trecută donația în TP nr.2105/1999, prin sentința civilă nr.1161/2001 a obținut suprafața de 63 ari, iar acum se dorește iarăși obținerea terenului din donație ca și cum nu ar fi fost în titlu.

Prin concluziile scrise depuse la dosar (fil.41-46 dosar, intimații reclamanți P. V. și P. M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este neîntemeiat.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de recurs invocate și în raport de întregul probatoriu ca și de dispozițiile legale aplicabile în materie sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele și lucrările dosarului, înscrisurile depuse, probele administrate și susținerile părților din litigiu, tribunalul constată următoarele:

Prin recursul formulat pârâții recurenți au invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepție care nu poate fi reținută în cauză, aceasta fiind corect înlăturată de către instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, excepția lipsei calității procesuale active în promovarea capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație nr.2080/1996 este argumentată prin prisma faptului că motivul de nulitate invocat nu ar fi anterior sau concomitent încheierii actului juridic contestat, ci posterior acestuia, precum și a faptului că nu ar rezulta din probele administrate în cauză că suprafața de 400 mp teren în discuție nu ar fi fost proprietatea donatoarei P. P..

Față de criticile invocate tribunalul reține că legitimarea procesuală activă în promovarea unei cereri privind constatarea nulității unui act juridic se examinează în raport de natura nulității invocate ( absolută sau relativă) și de calitatea părților față de actul juridic contestat ( contractant sau terț), iar nu în raport de momentul în care a survenit cauza de nulitate invocată aceasta întrucât, prin definiție, cauza nulității nu poate fi decât anterioară sau concomitentă cu actul juridic contestat.

Faptul că dacă suprafața de 400 mp teren în discuție a fost sau nu proprietatea donatoarei P. P. vizează fondul propriu zis al pretenției de constatare a nulității parțiale a contractului de donație, ea fiind irelevantă din perspectiva legitimării procesuale active a reclamanților în promovarea acestei cereri. Calitatea procesuală activă a acestora este legitimată de faptul că au invocat existența unui motiv de nulitate absolută parțială a contractului de donație nr. 2080/1996 și de faptul că aceștia justifică un interes legitim în invocarea acestei nulități în contextul în care au susținut și au dovedit că, prevalându-se de contractul sus menționat, pârâtul donatar P. M. a ocupat parte din terenul proprietatea reclamanților.

Astfel, situația de fapt invocată în motivarea cererii constă în aceea că donatoarea P. P. nu era proprietara suprafeței de 400 mp teren cu privire la care s-a solicitat a se constata nulitatea contractului de donație nr. 2080/1996, titlul de proprietate al donatoarei pentru terenul respectiv fiind desființat retroactiv prin sentința civilă nr. 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, ori acest temei de fapt se circumscrie motivului de nulitate absolută dedus din nesocotirea disp. art. 948 pct. 3 din vechiul cod civil, text în raport de care încheierea valabilă a contractului de donație cu privire la un bun individual determinat impune condiția ca donatorul să fie proprietarul bunului donat, donația bunului altuia fiind lovită de nulitate absolută.

Se mai constată că, pretenția privind constatarea nulității contractului de donație a fost întemeiată și pe principiul "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis", principiu care este de ordine publică întrucât derivă din regulile ce guvernează efectele nulităților ( retroactivitatea și repunerea părților în situația anterioară), precum și din regula "nemo dat quod non habet" în raport de care, dacă se dovedește că transmițătorul nu putea transmite un drept, deoarece s-a desființat titlul său, nici subdobânditorul nu poate dobândi mai mult. Cum principiul sus menționat este întotdeauna aplicabil actelor cu titlu gratuit, indiferent de buna sau reaua credință a subdobânditorului, nulitatea absolută a titlului donatoarei P. P. pentru suprafața de 400 mp teren în litigiu, astfel cum a fost constatată prin sentința civilă nr. 339/2003, atrage nulitatea absolută a contractului de donație în privința acestei suprafețe care nu fusese legal atribuită donatoarei.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurenților în sensul că motivul de nulitate invocat ar fi posterior încheierii contractului de donație contestat, aceasta deoarece nulitatea absolută a titlului de proprietate al donatoarei, constatată prin sentința civilă nr. 339/2003 produce efect retroactiv, ceea ce înseamnă că defuncta P. P. nu a fost niciodată proprietara suprafeței de 400 mp teren individualizată în dispozitivul sentinței sus menționate și că prin urmare, la data încheierii contractului de donație contestat, aceasta nu putea dispune în mod valabil de acest teren. Așa fiind, în raport de caracterul retroactiv al nulității constatate prin sentința civilă nr. 339/2003, la data încheierii contractului de donație nr. 2080/1996 era dat motivul de nulitate invocat în speță, respectiv inexistența bunului donat în patrimoniul donatoarei, susținerile contrare ale recurenților fiind lipsite de temei.

În ceea ce privește interesul reclamanților intimați în invocarea motivului de nulitate absolută sus menționat, acesta este justificat de faptul că, prevalându-se de contractul de donație contestat și susținând că sunt îndreptățiți să dețină suprafața de 2800 mp transmisă de donatoarea P. P., pârâtul recurent P. M. a ocupat parte din suprafața de 1600 mp dobândită de reclamanți prin contractul de donație autentificat sub nr. 1078/1995, împrejurare reliefată prin ultimul supliment al raportului de expertiză întocmit de expert S. E.. Totodată, în contextul în care donatoarea P. P. a dobândit î]n mod legal prin reconstituirea dreptului de proprietate numai suprafața de 5000 mp teren la locul numit "Acasă", așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 339/2003, iar aceasta a înstrăinat prin acte autentice suprafața totală de 5400 mp teren, este evidentă existența unei suprapuneri parțiale între suprafețele înstrăinate, suprapunere care, față de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert S. E., vizează terenul dobândit de reclamanți și respectiv terenul dobândit de recurentul P. M., ori această suprapunere justifică odată în plus interesul intimaților reclamanți în invocarea nulității absolute a contractului de donație dintre defuncta P. P. și recurentul P. M..

Se mai reține că, reclamantul P. Virginel este succesorul universal al defunctei P. Parschiva, care a avut calitatea de donatoare în contractul contestat, ori această calitate îi conferă acestuia legitimarea procesuală activă de a invoca nulitatea absolută parțială a contractului în discuție deoarece, potrivit soluțiilor consacrate în practica judiciară, sfera persoanelor îndreptățite să invoce nulitatea unui act juridic, indiferent dacă ea are caracter absolut ori relativ, include în primul rând părțile actului respectiv sau succesorii lor universali .( În acest sens, G. F., op. cit., pag. 198). Referitor la acest aspect rog este de reținut că, deși la instanța de fond s-a susținut că intimatul P. Virginel nu ar avea calitatea de moștenitor acceptant al defunctei P. P., această susținere este infirmată de sentința civilă nr. 1634/1998 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, sentință prin care acest intimat a fost obligat să suporte cotă parte din pasivul ce grevează succesiunea autoarei P. P., motivat de faptul că are calitate de moștenitor după această defunctă.

Față de toate aceste aspecte invocate, tribunalul apreciază că în cauză s-a justificat pe deplin legitimarea procesuală activă a reclamanților de a solicita constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație nr. 2080/1996, context în care excepția lipsei calității procesuale active, reiterată de pârâții recurenți în recurs, nu poate fi reținută.

Nici excepția autorității lucrului judecat nu poate fi reținută în cauză. Criticile formulate de recurenți sub acest aspect sunt neîntemeiate pe considerentul că, sub aspectul pretenției în revendicare, nu există identitate de cauză între litigiul de față și cel ce a format obiectul dosarului nr. 3671/2001 al Judecătoriei Fălticeni.

Astfel, în dosarul nr. 3671/2001 al Judecătoriei Fălticeni pretenția în revendicare a suprafeței de 1600 mp a fost formulată pe cale principală, iar cauza cererii de chemare în judecată a constat exclusiv în dreptul de proprietate al reclamanților intimați asupra suprafeței de 1600 mp teren dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr. 1078/1995. Limitele investirii instanței în litigiul anterior sub aspectul cauzei cererii de chemare în judecată sunt explicit redate în cuprinsul deciziei nr. 1346 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în acel litigiu, decizie în ale cărei considerente s-a reținut că pretenția dedusă judecății implica și restabilirea vechilor hotare ale terenurilor în litigiu din perioada anterioară cooperativizării, hotare de care nu s-a ținut seama la emiterea titlului de proprietate nr. 1062/1995 al donatoarei P. P. dar că această pretenție nu a putut fi examinată întrucât instanța nu a fost investită cu stabilirea liniei de hotar, context în care acțiunea anterioară a fost soluționată doar prin raportare la contractul de donație nr. 1078/1995 și la situația creată prin emiterea titlului de proprietate nr. 1062/1995.

În litigiul de față, pretenția în revendicare a fost formulată ca o cerere subsecventă pretenției de grănițuire a proprietăților limitrofe în raport de vechile hotare existente anterior cooperativizării, cauza cererii de chemare în judecată constând, sub acest aspect, în nerespectarea aliniamentului real al vechilor hotare care au fost restabilite ca urmare a anulării titlului inițial al autoarei P. P. și emiterii unui nou titlu de proprietate conform situației existente la momentul cooperativizării. Totodată, atât pretenția în grănițuire cât și cea subsecventă în revendicare au fost justificate și prin prisma nulității absolute parțiale a contractului de donație încheiat între autoarea comună și pârâtul recurent P. M. cu privire la suprafața de 400 mp teren ce nu a aparținut donatoarei, această chestiune nefiind invocată și nici examinată în litigiul anterior.

Potrivit doctrinei juridice, cauza cererii de chemare în judecată reprezintă un ansamblu de fapte juridicește calificate și ea este dată de instituția, categoria juridică sau principiul de drept substanțial pe care se întemeiază pretenția reclamantului dar, având în vedere faptul că soluția se pronunță cu privire la o pretenție concretă, interesează nu numai regula de drept aplicabilă, ci și împrejurările de fapt datorită cărora acea regulă se aplică în speță ( în acest sens E. F.-Puterea lucrului judecat în materie civilă, pag.160).

Cum în cauza de față pretenția subsidiară în revendicare este fondată pe faptul nesocotirii hotarelor reale ale terenurilor în litigiu, hotare a căror restabilire a fost solicitată prin pretenția principală în grănițuire și cum situația de fapt dedusă judecății diferă de cea din litigiul anterior în contextul în care titlul inițial al donatoarei ( prin prisma căruia a fost soluționată anterior) a fost anulat parțial și înlocuit cu un nou titlu de proprietate conform situației existente anterior cooperativizării, se impune concluzia lipsei de identitate între cauzele celor două cereri de chemare în judecată.

Prin urmare, nefiind îndeplinită cerința impusă de disp. art. 1201 din vechiul cod civil cu privire la tripla identitate de părți, obiect și cauză dintre cele două litigii, excepția autorității de lucru judecat nu este dată.

Criticile formulate cu privire la fondul cauzei, vizează greșita apreciere a probelor administrate, recurenții susținând că aceste probe nu confirmă susținerea reclamanților intimați în sensul că suprafața de 400 mp teren cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1062/1995 ar face parte din suprafața de 2800 mp teren transmisă de donatoarea P. P. pârâtului recurent P. M..

În motivarea acestei critici recurenții au invocat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. D. și completarea la raportul de expertiză al expertului S. E., însă aceste probe nu se justifică a fi valorificate în cauză, ele fiind corect înlăturate de prima instanță.

Astfel, în ceea ce privește expertiza inițială și suplimentele ulterioare întocmite de expert M. D., acestea sunt irelevante sub aspectul identificării suprafeței de 400 mp teren cu privire la care a fost constatat nul titlul de proprietate al donatoarei P. P. deoarece în nici una din lucrările întocmite experta nu a identificat această suprafață astfel cum a fost ea individualizată în dispozitivul sentinței civile nr. 339/2003. Astfel, în raportul inițial experta M. D. a susținut că nu poate identifica suprafața de 400 mp teren exclusă din titlul autoarei comune pe considerentul că părțile nu i-ar fi prezentat nici un document din care să rezulte că suprafața de 400 mp ar fi fost exclusă din titlul nr. 1062/1995 sau că autoarea comună ar fi donat vreunuia din descendenți o suprafață de 400 mp provenind de la L. I. ( pag. 4 din raport); ulterior, răspunzând la obiecțiunile referitoare la acest aspect, experta a susținut în primul supliment că nu există documente din care să rezulte că numitul L. I. ar fi avut în proprietate o suprafață de 400 mp teren la locul numit "N." ( respectiv pe amplasamentul în litigiu) pentru ca apoi, în al doilea supliment, să susțină că suprafața exclusă din titlul donatoarei ar fi situată la locul numit "V.". Cum toate aceste afirmații sunt în vădită contradicție cu dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 339/2003, prin care s-a constatat nulitatea titlului nr. 1062/1995 pentru 400 mp teren situat la locul numit "Acasă" pe motiv că respectivul teren era proprietatea lui L. I. și că acesta a format obiectul unui schimb de folosință, netranslativ de proprietate între acesta și autoarea comună, este evident că nu pot fi valorificate concluziile expertei M. D. care practic nesocotesc puterea de lucru judecat a statuărilor din sentința sus menționată.

Referitor la completarea raportului de expertiză al expertului S. E., depusă la termenul din 31 august 2011, aceasta a fost anulată prin Încheierea de ședință din 6 octombrie 2011 ca urmare a nesocotirii disp. art. 208 alin. 1 cod procedură civilă, așa încât această lucrare nu are valoare probatorie în cauză.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia suprafața de 400 mp teren exclusă din titlul nr. 1062/1995 este inclusă în suprafața de 2800 mp teren ce a format obiectul contractului de donație nr.2080/1996, aceasta este confirmată de raportul inițial de expertiză al expertului S. E. și de suplimentul depus la termenul din 13 februarie 2012, prin care s-a stabilit că suprafața de 400 mp teren exclusă din titlul de proprietate nr. 1062/1995 face parte din . teren transmisă pârâtului P. M. prin contractul de donație nr. 2080/1996, motivându-se în acest sens că, potrivit considerentelor sentinței civile nr. 339/2003 această suprafață de 400 mp este inclusă în amplasamentul care a aparținut defunctului L. I., deținut de defuncții P. I., P. P. doar în folosință între anii 1959-1962 și că amplasamentul ce provine de la L. I. este deținut de pârâtul P. M., făcând parte din suprafața de 2800 mp teren donată acestuia de autoarea P. P.. Constatarea sus menționată este pe deplin justificată în contextul în care, potrivit planului de situație anexa 1 la ultimul supliment al expertului Snadu E., terenul care a aparținut defunctului L. I. era situat între terenul defuncților P. I., P. P. și cel al vecinului S. C., ori potrivit contractului de donație nr. 2080/1996 suprafața de 2800 m p teren donată pârâtului recurent P. M. se învecinează cu P. V. și cu S. C., fiind astfel evidentă identitatea parțială de amplasament dintre terenul donat pârâtului și cel al defunctului L. I., care a fost greșit înscris în titlul donatoarei și care a fost exclus din acest titlu prin sentința nr.339/2003.

Aceeași concluzie a includerii suprafeței de 400 mp din sentința nr. 339/2003 în suprafața de 2800 mp dobândită de pârâtul P. M. prin contractul de donație contestat mai este confirmată și de succesiunea actelor de înstrăinare consimțite de defuncta P. P.. Astfel, în condițiile în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că defuncta P. P. era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru numai 0,50 ha teren, rezultă că aceasta este suprafața de care defuncta putea dispune în mod valabil. Cum prin contractele de vânzare cumpărare nr._/1994,_/1994 și contractul de donație nr.1078/1995 defuncta a transmis pârâtului P. V. și respectiv reclamanților, suprafața totală de 0,26 ha teren, pe care o deținea în mod valabil, rezultă că după încheierea acestor contracte defuncta mai putea dispune numai de diferența de 0,24 ha pentru care justifica dreptul de reconstituire și nu de întreaga suprafață de 0,28 ha pe care a donat-o pârâtului P. M.. Prin urmare, în raport de succesiunea actelor de înstrăinare, . limitele suprafeței la care era îndreptățită defuncta P. P. este . obiectul ultimului contract de donație, cel încheiat cu pârâtul P. M..

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că în condițiile în care suprafața de 400 mp teren individualizată anterior nu era proprietatea defunctei P. P., actul de donație încheiat cu privire la această suprafață este nul absolut potrivit art. 948 pct. 3 din vechiul cod civil și principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis", principiu care impune în toate cazurile desființarea titlului dobânditorului subsecvent cu titlu gratuit în cazul desființării titlului transmițătorului, indiferent de buna sau reaua credință a unui astfel de subdobânditor.

Neîntemeiate sunt și criticile privind modul de soluționare a pretențiilor în grănițuire și revendicare.

Aceste critici au fost motivate de recurenți în principal prin prisma faptului că actul de donație dintre defuncta P. P. și pârâtul P. M. a fost valabil încheiat pentru suprafața de 2800 mp teren și că în raport de acest contract linia actuală de hotar respectă dreptul de proprietate al tuturor părților, ori argumentul sus menționat nu poate fi primit în condițiile în care, potrivit celor expuse anterior, contractul de donație nr. 2080/1996 este nul absolut în limita unei suprafețe de 400 mp teren care nu a fost proprietatea donatoarei.

Pe de altă parte, probele administrate în cauză infirmă susținerea recurenților în sensul că limitele actualului hotar ar corespunde actelor de dobândire a dreptului de proprietate.

Din această perspectivă se impune a se reține că deși, în baza sentinței civile nr. 339/2003 a Judecătoriei Fălticeni, a fost emis în favoarea autoarei comune un nou titlu de proprietate care respectă situația vechilor amplasamente deținute anterior cooperativizării, actuala linie de hotar nu corespunde vechilor limite de proprietate, aceasta fiind stabilită în raport de posesia exercitată în perioada anterioară cooperativizării, aspect reținut în considerentele deciziei nr.1346/2004 a Curții de Apel Suceava.

Sub un alt aspect, linia actuală de hotar nu respectă întinderea suprafețelor pe care părțile sunt îndreptățite să le dețină la locul litigiului.

Astfel, reclamanții justifică dreptul de proprietate valabil dobândit pentru o suprafață totală de 8524 mp teren situată pe amplasamentul în litigiu dobândită prin contractul de donație nr. 1078/1995 ( 1600 mp), prin sentința civilă nr. 1152/2001 a Judecătoriei Fălticeni ( 6300 mp) și prin sentința civilă nr. 476/2003 a Judecătoriei Fălticeni (624 mp), ori potrivit ultimului supliment al raportului de expertiză întocmit de expert S. E. reclamanții dețin în fapt doar 7589 mp teren, care se compune din . cumpărată de la S. C., . cumpărată de la M. S. și o parcelă de 665 mp din terenul donat de defuncta P. P.), diferența de 935 mp teren din contractul de donație nr. 1078/1995 fiind deținută de pârâți.

În ceea ce-l privește pe pârâtul recurent P. V., instanța mai constată că acesta justifică dreptul de proprietate legal dobândit pentru suprafața de 1000 mp teren ce i-a fost transmisă de autoarea P. P. prin contractele de vânzare cumpărare nr._/1994 și_/1994 ori, potrivit ultimului supliment la raportul de expertiză (pag.3, ultimul alineat) și planului de situație anexa 1 la acest supliment, acest pârât deținând în prezent o suprafață totală de 1400 mp teren pe amplasamentul în litigiu, ocupând întregul front la drum al parcelei de 5000 mp fostă proprietate a defunctei P. P., prin schimbarea configurației suprafețelor înscrise în contractele de vânzare cumpărare ( răspunsul la obiectivul nr. 7 din ultimul supliment întocmit de expert S. E.).

Referitor la pârâtul recurent P. M., față de considerentele expuse anterior acesta a dobândit prin contractul de donație nr. 2080/1996 suprafața de 2400 mp, iar prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3492/1997 acesta a mai cumpărat de la moștenitorii defunctului L. I. o suprafață de 1800 mp teren situată pe amplasamentul în litigiu, în timp ce în fapt acesta stăpânește efectiv o suprafață de 4561 mp teren.

Prin urmare, defunctul L. I. a avut în proprietate la locul litigiului doar suprafața de 1200 mp teren iar pârâtul recurent P. M. putea dobândi în mod valabil doar această suprafață, prin planul de situație anexa 2 la ultimul supliment al expertului S. E., limita reală de hotar de pe aliniamentul A-B-C, determinată în raport de întinderea dreptului de proprietate al reclamanților intimați, delimitează pentru pârâtul recurent P. M. o suprafață totală de 4200 mp ( din care 1800 mp provenind de la L. I. și 2400 mp provenind de la defuncta P. P.), împrejurare în raport de care problema întinderii dreptului de proprietate al autorului L. I. nu prezintă relevanță în analiza instanței de recurs.

Față de cele arătate, având în vedere faptul că actuala delimitare a terenurilor părților nu corespunde nici cu vechile hotare din perioada anterioară cooperativizării (care au fost restabilite ca urmare a anulării parțiale a titlului nr. 1062/1995 și emiterii titlului nr.2768/2008) dar nici cu întinderea suprafețelor pentru care fiecare parte justifică dreptul de proprietate valabil dobândit, soluția delimitării terenurilor învecinate, pe aliniamentul A-B-C din planul de situație anexa 2 la ultimul supliment al expertului S. E., este pe deplin justificată.

În ceea ce privește precizările depuse de recurenți la ultimul termen de judecată, acestea nu pot fi reținute.

Prin aceste precizări se contestă practic valabilitatea contractului de vânzare cumpărare perfectat prin sentința civilă nr. 1151/2001, prin care reclamanții intimați au dobândit suprafața de 6300 mp teren de la vânzătorul M. S., susținându-se că autorul vânzătorului nu ar fi avut în proprietate anterior cooperativizării acest teren și că . din titlul autorului vânzătorului ar include și suprafața de 1600 mp teren donată reclamanților intimați de autoarea P. P.. Aceste susțineri exced motivelor de netemeinicie formulate prin recursul declarat, memoriu prin care soluționarea pretențiilor în grănițuire și revendicare a fost criticată exclusiv prin prisma faptului că pârâtul P. M. ar fi îndreptățit să dețină suprafața de 2800 mp teren din contractul de donație nr. 2080/1996 și că linia actuală de hotar corespunde acestui contract. Prin urmare, cum prin memoriul de recurs nu au fost formulate critici referitoare la întinderea dreptului de proprietate al reclamanților intimați și cum precizările depuse la ultimul termen de judecată au fost formulate după termenul de motivare a recursului prev. de art.303 Cod procedură civilă, aceste precizări nu pot fi examinate de instanța de recurs.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță în sarcina pârâților, criticile recurenților sunt neîntemeiate dat fiind faptul că admiterea pretențiilor reclamanților în constatarea nulității contractului de donație, grănițuire și revendicare atrage incidența în cauză a disp. art.274 Cod procedură civilă.

În temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă pârâții recurenți vor fi obligați să plătească reclamantului intimat P. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la fila 47 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M., domiciliat în ., jud.Suceava, și P. V., domiciliat în mun.Suceava, ., ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 668 din data de 2 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții P. V., P. M. și pârâta G. M., domiciliați în ., jud.Suceava.

Obligă pârâții recurenți să plătească reclamantului intimat P. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 5 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. A. V. E. L. G. D. R. M.

Red.S.A.

Jud.A. I.

Tehnored.R.M.

2 ex.22.02.2013

← Uzucapiune. Sentința nr. 320/2013. Tribunalul SUCEAVA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 340/2013.... →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 329/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 329/2013. Tribunalul SUCEAVA