Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5685/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5685/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 699/2014
Ds. nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 699
Ședința publică din data de 18 martie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. C.
Judecător: D. D.
Judecător: T. M.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. V. D. împotriva sentinței civile nr. 5685/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimat fiind reclamanta CN CF „C.” SA București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele strigări, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului în exemplare suficiente pentru comunicare.
Instanța, constatând recursul netimbrat, invocă din oficiu excepția netimbrării și rămâne în pronunțare pe excepție.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 25.06.2009 sub nr. de dosar_ reclamanta CN CF C. SA București – S. R. CF Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. V. D. eliberarea terenului pe pârâtul îl ocupă fără contract de închiriere și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr._/26.04.2004 având ca obiect închiriere teren, reprezentând curte și grădină în suprafață de 426 mp.
Pârâtul și-a cumpărat conform Legii nr. 61/1990 în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 5425/18.12.2003 locuința C. situată în Suceava, pavilion 15B, .. 18, .. Terenul situat lângă locuința pârâtului a fost închiriat de aceste pe o perioadă de 5 ani de la 1.01.2004 până la 1.01.2009.
În perimetrul suprafeței închiriate de pârât se află o construcție semiîngropată din beton, cu destinația de adăpost ALA în suprafață de 50 mp, aceasta nefiind inclusă în contractul de închiriere. Acest adăpost este mijlocul fix ce se află în evidențele Districtului L9Suceava ca beci la pavilionul locuință și este în evidența serviciului Probleme Speciale, ca spațiu care poate fi amenajat ca ,,adăpost simplu” pentru RC Suceava. Conform normelor în vigoare, acest adăpost nu poate fi exploatat în cauză, întrucât nu are o cale de acces iar suprafața căii de acces va fi scăzută din contractul de închiriere nr._( curte și grădină) prin încheierea unui act adițional.
Prin notificarea nr. 6.1._ pârâtul a fost înștiințat că i se reduce suprafața de teren închiriată de la 426 mp la 368 mp, pârâtul neprezentându-se la sediul unității pentru a-și însuși acest act. Prin urmare, pârâtului nu i s-a facturat contravaloarea chiriei pentru teren pentru perioada 2007-2009, deoarece a refuzat însușirea actului adițional la contractul de închiriere încheiat la data de 2 decembrie 2005, iar în conformitate cu înștiințarea nr. 6.1./345/ 7martie 2006, contractul de închiriere a fost reziliat de plin drept. Astfel, fiind reziliat, contractul nu mai poate reprezenta un titlul valabil pentru ocuparea terenului cu destinația curte și grădină de către pârât.
În dovedire reclamanta a depus înscrisuri(f.5-30).
În drept au fost invocate prevederile art. 969 și 1431 Cod civil.
În data de 12 februarie 2010, reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune(f.79) prin care a arătat că valoarea suprafeței de teren curte și grădină de 426 mp situat lângă locuința pârâtului C. V. D., respectiv .. 18, mun. Suceava, revendicată de reclamantă, este de_,4 lei.
Legal citat, pârâtul C. V. D. s-a prezentat în instanță și a depus la dosar înscrisuri și memorii(f. 35, 83,93, 109) prin care a solicitat, în esență, respingerea acțiunii.
Acțiunea a fost taxată și timbrată.
Prin sentința civilă nr.3019 din data de 8 iunie 2010 Judecătoria Suceava a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamanta C.N. CF „C.” S.A. București – S. R. CF Iași, în contradictoriu cu pârâtul C. V. D., așa cum a fost precizată. Și a dispus obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 426 mp teren curte și grădină, situată în municipiul Suceava, .. Suceava, ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr._ din data de 26 aprilie 2004, încheiat între părți. De asemenea, a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 3033,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 458 din data de 14.03.2011 Tribunalul Suceava admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 18.04.2011.
În rejudecare, reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune prin care a arătat că acțiunea formulată nu este o acțiune reală în revendicare ci o acțiune personală, avându-și temeiul de drept în contractul de închiriere nr. 5032/26.04.2004 (f.40).
Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 2003,22 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, calculată la nivelul chiriei lunare, pentru perioada iunie_12.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (f.43-53).
Reclamanta a completat timbrajul cu suma de 207 lei (f.57).
În cauză a fost administrată proba cu expertiza topografică și cadastrală, raportul de expertiză și suplimentul la acest raport, întocmite de expertul P. C. fiind depus la filele (f.103-112, 159-162).
Prin sentința civilă nr. 5685/26.11.2013, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare” formulată de reclamanta C.N.C.F „C.” SA – S. R. de Căi Ferate Iași în contradictoriu cu pârâtul C. V. D., a obligat pârâtul să elibereze și să predea reclamantei terenul curte și grădină în suprafață de 426 mp ce a făcut obiectul Contractului de închiriere_/26.04.2004, identificat cu hașură neagră în planul de situație anexa S1 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de exp. P. C. T. (fila 162 dosar_ ), a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.003,22 reprezentând daune-contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 368 mp pentru perioada iunie 2009 – 31.05.2012, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.820,23 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5245/18.12.2003 reclamanta a vândut pârâtului locuința C. situată în mun. Suceava, pav. 15B, .. 18, . 3 camere de locuit cu o suprafață utilă de 71,45 mp, cota indiviză de 67,68% din suprafața de folosință comună a imobilului –fila 13 ds._ ).
S-a atribuit în folosință, pe toată durata existenței construcției, terenul aferent locuinței, în suprafață de 95,78 mp.
Odată cu locuința s-a mai vândut magazie pentru lemne.
Ulterior, între părți se încheie Contractul de închiriere nr._/26.04.2004, pe o perioadă de 5 ani, pentru o suprafață de 426 mp teren curte și grădină-fila 5 dosar_ ).
La data de 02.12.2005 reclamanta a solicitat pârâtului încheierea unui act adițional prin care s-ar fi diminuat suprafața terenului închiriat de la 426 mp la 368 mp, cu menționarea faptului că diferența de 58 mp ar constitui cale de acces la obiectivul „adăpost ALA” situat în perimetrul terenului închiriat, pârâtul refuzând semnarea actului adițional, conform mențiunii din data de 22.12.2005.
Conform precizărilor făcute la termenul din 15.05.2012 (fila 40), reclamanta a arătat că își întemeiază pretențiile pe Contractul de închiriere nr._/26.04.2004, completându-și cererea cu un capăt referitor la daune reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, calculată la nivelul chiriei lunare, pentru perioada iunie 2009 – 31.05.2012.
Raportat la prevederile art. 1431 cod civil 1864, art. 5.2.12 din Contractul_/26.04.2004 care prevăd obligația de predare a bunului închiriat, la încetarea contractului, instanța constată întemeiată cererea, în condițiile în care termenul de închiriere a expirat la data de 01.01.2009 iar convenția părților nu a fost înnoită.
Se impun precizări însă cu privire la identificarea suprafeței de 426 mp închiriate, în condițiile în care, deși se face referire în contractul de închiriere la o schiță a terenului închiriat, aceasta nu a fost identificată, iar ambele părți se pretind proprietare asupra construcției-adăpost ALA, pârâtul invocând că aceasta reprezintă, în fapt, tocmai „Magazia pt. lemne” menționată în art. 1 al. 3 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5245/18.12.2003.
Instanța a apreciat că terenul avut în vedere la încheierea contractului de închiriere este cel identificat cu hașură neagră în planul de situație anexa S1 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de exp. P. C. T. (fila 162 dosar_ ),, și care rezultă din suprafața de 491 mp delimitată de punctele 50-51-52-53-54-55-56-33-57-58-59-60-61-62-63, din care se exclude suprafața de 65 mp aferentă adăpostului ALA delimitată de punctele 64-65-68-69-70-71-72-73-74-75.
La o atare concluzie se va avea în vedere faptul că adăpostul ALA (construcție semiîngropată din beton) figurează ca mijloc fix în evidențele reclamantei (filele 180-181), precum și în evidența Serviciului probleme speciale și informații clasificate din cadrul Regionalei C. Iași, ca spațiu care poate fi amenajat ca „adăpost simplu” pentru RC Suceava, fiind singurul care poate fi amenajat ca adăpost în situații de război, așa cum rezultă din adresa nr. 7.1/108/17.08.2005 depusă la fila 183 dosar, precum și din Avizul 183/31.10.2005 al Consiliului Tehnico-economic al Regionalei de călători Iași (fila 10 ds._ ).
Ori, având în vederea afectațiunea specială a acestui adăpost, nu putea fi vândut pârâtului.
Pe de altă parte, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5245/18.12.2003 invocat de pârât (încheiat în baza Legii 61/1990) a avut la bază Contractul de închiriere 5245/01.02.2001, în care nu figurează închiriat pârâtului adăpostul ALA.
În raportul de expertiză expertul a concluzionat simetric în sensul că nu poate stabili cu certitudine dacă spațiile din subsolul de locuit proprietatea pârâtului reprezintă ceea ce s-a menționat în contractul de vânzare-cumpărare din 2003 a fi „Magazie pt. lemne” (așa cum susține reclamanta) sau dacă adăpostul ALA reprezintă chiar magazia de lemne cumpărată de pârât, așa cum susține acesta din urmă (pct. c3 din Raportul de expertiză-fila 105 ds).
Instanța a reținut faptul că nu este dovedit în cauză că magazia de lemne menționată în contractul de vânzare-cumpărare este identică cu adăpostul ALA, neexistând nici o probă în acest sens.
De asemenea, nu se poate ignora menționarea adăpostului în evidențele reclamantei (fila 191) și în evidențele în evidența Serviciului probleme speciale și informații clasificate din cadrul Regionalei C. Iași datorită afectațiunii speciale a spațiului, situație în care singura concluzie care se impune este aceea că adăpostul ALA nu a fost vândut reclamantului, astfel că terenul de sub acesta nu a făcut obiectul contractului de închiriere nr._/26.04.2004.
Cu privire la daunele solicitate, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada iunie 2009 – 31.05.2012, față de nerespectarea de către pârât a obligației de predare, conform art. 5.2.12 din contract, acestea sunt datorate, în culpă fiind pârâtul față de nerespectarea obligației sale.
În ceea ce privește cuantumul acestora, se vor avea în vedere Dispozițiile nr. 51/2009 și nr. 194/2011 ale Directorului general al C.N. C. prin care se stabilesc tarifele pentru folosința terenurilor de categoria celui în cauză (0,12 lei/mp, respectiv 0,13 lei/mp), cu mențiunea că reclamanta a avut în vedere o suprafață mai mică decât cea inițial închiriată, mai exact 368 mp (filele 172-177 ds.).
În consecință, instanța a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 2.003,22 reprezentând daune-contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 368 mp pentru perioada iunie 2009 – 31.05.2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.P.C. a obligat pârâtul căzut în pretenții să plătească reclamantei suma de 5.820,23 lei cheltuieli de judecată, din care 3.235,73 lei taxă de timbru, 10,5 lei timbru judiciar, 2574 lei onorariu expert, cu mențiunea că a rămas în sarcina reclamantului suma de 1.514,36 lei taxă judiciară de timbru achitată pentru repunerea pe rol a cauzei și față de care pârâtul nu este în culpă procesuală.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul C. V. D..
La termenul de judecată de astăzi, 18 martie 2014, instanța a invocat excepția de netimbrare a recursului declarat în cauză și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele cu privire la excepția invocată:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege, iar petentului îi revine obligația de a plăti taxele judiciare de timbru anticipat, după cum rezultă din dispozițiile art. 20 al.1 din același act normativ.
Potrivit art. 35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru, se datorează și se achită anticipat, instanțele judecătorești, putând amâna executarea acestei obligații până cel mai târziu la primul termen de judecată, în mod cu totul excepțional și motivat.
După cum rezultă din prevederile art. 1 al. 1 din O.G. nr. 32/1995, se instituie timbrul judiciar, care, în condițiile prezentei ordonanțe, se aplică acțiunilor, cererilor, actelor și serviciilor de competența tuturor instanțelor judecătorești, Ministerului Justiției, Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici. După cum rezultă din prevederile art. 9 al.1 din același act normativ, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
După cum rezultă din prevederile art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la momentul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
După cum rezultă din prevederile art. 9 al. 2 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În speță, după cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare din data de 21 ianuarie 2014 s-a comunicat recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1514,35 lei și de a depune un timbru judiciar în valoare de 5 lei, aferente cererii de recurs, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar până la termenul stabilit.
Prin urmare, excepția invocată apare ca fiind întemeiată, motiv pentru care va fi admisă.
Admițând excepția de netimbrare a recursului, excepție de procedură, absolută și peremptorie, instanța va anula recursul ca netimbrat, în temeiul art. 320 al. 1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și prevederile art. 9 al. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul declarat declarat de pârâtul C. V. D. domiciliat în mun. Suceava, Pavilion 15 B, .. 18, .. împotriva sentinței civile nr. 5685/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimat fiind reclamanta C.N.C.F „C.” SA – S. R. de Căi Ferate Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.03.2014
Președinte: Judecător: Judecător:Grefier
M. C. D. D. T. M. N. A.
RedDD/Tehn NA
Jud fond L. C. Ș.
2 ex/29.03.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
