Fond funciar. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 202/2014
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.202
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
Președinte: V. E. L.
Judecător: V. O. D.
Judecător: G. F.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și intervenienta în nume propriu B. O., împotriva sentinței civile nr. 6110 din data de 18 decembrie 2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții F. S. și F. M. C., pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și intervenientul în nume propriu Voloșciuc M..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în baza dispozițiilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate apărătorului intervenientei intimate de a lua cunoștință de înscrisul depus la termenul de astăzi și a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 28 ianuarie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 3 august 2009, reclamanții F. S. și F. M. C. au formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene nr. 692 din data de 17 iulie 2009, chemând în judecată pe pârâtele C. comunală M. de fond funciar și C. Județeană S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren ocupat de curți construcții ce le aparține încă din anul 1962, respectiv 1972, situat în intravilanul satului M. N., ..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 1962 au primit de la fostul CAP M., suprafața de 1000 mp teren pentru ridicarea unei construcții (casă de locuit și anexe). Au mai menționat că au avut calitatea de membrii cooperatori încă de la înființarea CAP-ului și până la ieșirea la pensie au primit pentru ridicarea construcțiilor în calitate de membru cooperator, acest teren achitându-l cu norme de muncă efectuate în timpul unui an agricol. În momentul în care s-a eliberat autorizația de construcție nr.125 din 04.02.1972, aveau ridicată casa de locuit pentru care nu s-a regăsit autorizația de construcție, ca dovadă fiind planul de situație eliberat o dată cu autorizația nr.125 din 04.02.1972.
Deși C. C. M. a înaintat cererea de constituire a dreptului de proprietate către C. Județeană S. cu propunere de validare în ce privește suprafața de 750 mp cât este efectiv ocupat de construcții, cererea a fost respinsă de C. Județeană S. cu motivarea că nu prezintă acte doveditoare.
Reclamanții au arătat că atâta timp cât autorului lor i s-a întocmit o autorizație de construcție nr.125 din 04.02.1972 pentru construcția unei șuri și apar în registrele agricole cu teren aferent curți construcțiilor ridicate dinainte de 1970, pentru care au achitat an de an impozitul aferent consideră că sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate în conformitate cu art.23 din Legea 18/1991 modificată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri și au solicitat proba cu expertiza topo, probă admisă și administrată de instanță f.36-44 dosar.
La data de 07.09.2009, s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către numitul Voloșciuc M..
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat faptul că reclamanții F. S. și F. M. C. au formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene de fond funciar S. nr.521 din 04.06.2009, solicitând în contradictoriu cu Comisia comunală de fond funciar M. și C. Județeană de fond funciar S., constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren curți construcții, situată în intravilanul satului M. N., .. A mai menționat faptul că această suprafață de teren se suprapune cu terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului său Lagowschi Michael, conform titlului de proprietate nr.1312 din 27.02.1997 și al cărui unic moștenitor este conform certificatului de moștenitor nr.307 din 22.06.1998, eliberat de B.N.P.P. A., fiind vorba despre suprafața de 12.800 mp teren arabil, situat la locul numit „C.”.
La data de 26 octombrie 2009 s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu și de către numita B. O., cerere prin care solicită să se constate că este proprietara unei părți din terenul pentru care petenta solicită constituirea dreptului de proprietate, teren menționat în titlul de proprietate nr.1336/07.04.1997, și anume suprafața de 7000 mp de la locul numit „C.”. Până la acel moment petenta nu formulase cerere de constituire a dreptului de proprietate și prin urmare nu i se constituie acest drept.
În drept, a invocat dispozițiile art.49 alin.1, 2, art.50 Cod procedură civilă.
Pârâta C. C. de fond funciar M., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta C. Județeană de fond funciar S., legal citată, a înaintat la dosar în copie, actele care au stat la baza emiterii hotărârii nr.521 din data de 4 iunie 2009 (filele 69-89).
La termenul din data de 27.10.2009 au fost admise în principiu cererile de intervenție formulate de Voloșciuc M. și B. O., aceștia fiind introduși în cauză în calitate de intervenienți.
La data de 03.12.2009 reclamanții au formulat o . precizări față de cererea de intervenție, solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr.1312/27.02.1997 eliberat pe numele lui Lagowschi Michael, autorul lui Voloșciuc M. și a titlului nr.1336/07.04.1997 eliberat pe numele lui B. S.G. autorul lui B. O. pentru suprafețele de teren ocupate de curți construcții pentru care a solicitat constituirea dreptului de proprietate, precizări calificate de instanță ca fiind cerere reconvențională la cererea de intervenție.
La termenul din data de 02.02.2010 s-a invocat de către intervenientul Voloșciuc M., prin apărător, excepția tardivității cererii de completare a acțiunii, excepție respinsă de către instanță prin încheierea din data de 28.01.2011.
Intervenientul Voloșciuc M., prin apărător, a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește anularea parțială a titlului de proprietate cu motivarea că reclamanții trebuie să facă dovada interesului lor pentru introducerea acțiunii, având constituit sau reconstituit dreptul de proprietate, iar din actele dosarului nu rezultă acest lucru, obiectul principal al acțiunii constituindu-l plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene.
De asemenea, la termenul din data de 28.01.2011 s-a invocat de către intervenienta B. O., prin apărător, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive în ceea ce privește cererea reclamanților de anulare a titlurilor de proprietate.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, precum și proba cu expertiză topo, la dosar fiind înaintat raportul de expertiză topo efectuat de expert C. D..
Prin sentința civilă nr. 1149/04.03.2011, Judecătoria S. a respins plângerea formulată de reclamanții F. S. și F. M. C., în contradictoriu cu pârâtele C. comunală M. de fond funciar și C. Județeană S., intervenienți în interes propriu fiind Voloșciuc M. și B. O. ,ca nefondată; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu; a respins cererea reconvențională ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive ca rămasă fără obiect; a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Voloșciuc M. și B. O. și a obligat reclamanții la plata în favoarea intervenientului Voloșciuc M. a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză. Potrivit actelor depuse la dosar și din care, parte nu au fost luate în considerare de către prima instanță, apreciază că, având calitatea de membru cooperator, sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren aferent construcțiilor.
De asemenea au mai arătat că, prin înscrisurile depuse la dosar au dovedit existența construcțiilor pe terenul în litigiu și necesitatea exploatării întregii suprafețe de 1000 mp teren solicitat la constituire, invocând decizia nr. 6119/2004 a C.S.J. și disp. art. 23 din legea 18/1991.
Prin Decizia nr. 1679 din 29.11.2011 a Tribunalului S. a fost admis recursul reclamanților, a fost casată sentința civilă nr. 1149/04.03.2011 și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 17 februarie 2012, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ .
Față de dispozițiile instanței de control, instanța a administrat proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie filele 44-52 dosar.
La termenul de judecată din data de 13.11.2012, reclamanții au depus la dosar precizări scrise prin care au arătat că își majorează câtimea suprafeței de teren pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate de la 1000 mp la 1093 mp teren.
Prin sentința civilă nr.6110 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria S. s-a admise plângerea, astfel cum a fost modificată.
S-a desființat Hotărârea Comisiei Județene S. nr.521 din 04.06.2009, modificată prin Hotărârea nr.692 din 17.07.2009 a aceleiași comisii.
S-a dispus constituirea în favoarea reclamanților F. S. și F. M. C. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1093 mp teren curți construcții și grădină, astfel cum a fost identificată în planul de situație din anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de doamna expert C. D., în conturul a, b, f, e, c, d (fila 51 dosar).
S-au respins cererile de intervenție formulate de către intervenienții Voloșciuc M. și B. O. ca neîntemeiate.
S-a respins excepția tardivității formulării cererii reconvenționale de către reclamanți față de intervenienți, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu ca neîntemeiată.
S-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanți în contradictoriu cu intervenientul Voloșciuc M..
S-a dispus anularea parțială a T.P. nr. 1312 din 27.02.1997, emis pe numele autorului intervenientului Voloșciuc M., Lagowschi Michael, în ce privește amplasamentul pentru suprafața de 531 mp teren situat în parcela C., . în conturul a, b,c, d, din planul de situație anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de doamna expert C. D.(fila 51 dosar).
S-a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive în ce privește cererea reclamanților de anulare a T.P. nr. 1336 din 07.04.1997, invocată de intervenienta B. O..
S-a respins cererea reclamanților de anulare a T.P. nr. 1336 din 07.04.1997 pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 1288 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Intervenientul Voloșciuc M. a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 1288 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Intervenienta B. O. a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamanții F. S. și F. M. C. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene S. nr. 521 din 04.06.2009, modificată prin hotărârea nr. 692/17.07.2009, prin care le-a fost respinsă cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren aferent construcției, (filele 5-6 dosar nr._ ).
Instanța de control, în considerentele Deciziei nr. 1679/29.11.2011, prin care a fost admis recursul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1149/04.03.2011 a Judecătoriei S., a arătat că, din analiza înscrisurilor și a declarațiilor testimoniale aflate la dosarul cauzei reiese că reclamanta F. S. a avut calitatea de membru cooperator de la înființarea CAP-ului și până la pensionare și că înainte de înființarea CAP-ului aceasta a locuit în extravilanul . numit „Piciorul L.” de unde, împreună cu familia, au fost strămutați cu ocazia sistematizării, primind teren de la CAP, între vecinii B. V. și S. N. pentru edificarea unei locuințe – curți-construcții și în continuare, ca lot ajutător, până la un total de 20 ari, aspecte rezultate din adeverința nr. 5885/21.10.2009 și copia Registrului agricol din 1971-1975.
Date fiind aceste aspecte, s-a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 23 al. 3 din Legea nr. 18/1991 modificată, care prevăd expres că, în cazul celor strămutați pentru realizarea unor lucrări de interes local sau de utilitate publică, petenții sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață ocupată de curți-construcții, fără a fi condiționată de constituirea doar pentru suprafața strict necesară utilizării normale a locuinței.
Cu privire la edificarea construcțiilor, instanța de control a reținut relevanța adeverinței nr. 6131/28.10.2009 eliberată de C. . Legii fondului funciar, precum și copia Registrului agricol pe anii 1971-1975, din care reiese terenul primit de la CAP, cât și existența casei de locuit ca fiind edificată în anul 1962. S-a arătat că planul de situație întocmit și vizat de fostul Consiliu popular al jud. S. la data de 13.06.1970, pentru edificarea șurii pentru care a și fost eliberată autorizația nr. 125/04.02.1972, evidențiază, fără echivoc, casa ca și construcție deja existentă.
Instanța de control a reținut că, din lucrările dosarului și în mod deosebit din conținutul adeverinței nr. 5787/16.10.2009 eliberată de C. . intervenientul Voloșciuc M. a primit în compensare teren în suprafață de 0,30 ha, lucru recunoscut de altfel și de către acesta prin cererea din 25.02.2008 și reținut în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Răchitneanu I., potrivit cu care se arată că intervenientul a fost compensat de comisia M. cu teren în loc, pe amplasamentul de la Școala Polonă pentru terenurile ocupate de construcții de locuințe.
Întrucât din actele dosarului rezulta că terenul în litigiu este înscris în titlurile de proprietate emise în favoarea celor doi intervenienți, tribunalul a considerat că în cauză se impune efectuarea unei expertize topo și în raport de aceste înscrisuri să identifice terenul în litigiu, în vederea constituirii dreptului de proprietate în favoarea recurentei pentru suprafața ocupată de curți-construcții, potrivit dispozițiilor art. 23 din legea 18/1991.
Întrucât dispozițiile instanței de control, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C.p.c., sunt obligatorii pentru judecătorul fondului în ce privește problemele de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, instanța a administrat proba cu expertiză topografică, efectuată de doamna expert C. D. (filele 44-52).
Astfel, a fost identificat terenul în litigiu, aferent gospodăriei reclamanților, acesta fiind în suprafață de 1093 mp, din care 581 mp teren curți construcții și 512 mp grădină cu pomi fructiferi, teren evidențiat detaliat în anexa 2 raport. De asemenea, s-a arătat că suprafața de 1093 mp, deținută în totalitate de reclamanți, se suprapune cu terenurile înscrise în titlurile de proprietate emise pe numele intervenienților astfel: suprafața de 531 mp cu suprafața de_ mp a intervenientului Voloșciuc M. și suprafața de 562 mp cu suprafața de 7000 mp a intervenientei B. O..
Potrivit art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii. A.. 3 al aceluiași articol prevede că, pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr.42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.
Instanța de control a stabilit că în cauză este aplicabil art. 23 alin. 3 C.p.c., reclamanții (care au fost strămutați forțat cu ocazia sistematizării – cf. adeverinței de la fila 26 dosar, primind teren de la C.A.P. în intravilanul satului M. N. pentru construcția nouă) fiind îndreptățiți, raportat la aceste dispoziții legale și la înscrisurile de la dosar(filele 8-9, 25-34, 72-84 dosar nr. nr._ ), să li se constituie dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață aferentă gospodăriei (unde se află casa de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora), astfel cum a fost identificată de doamna expert Răchitneanu I. în raportul de expertiză întocmit în cauză.
Față de acestea, având în vedere și dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, precum și precizările reclamanților de la fila 60, constatând că plângerea reclamanților este întemeiată, instanța de fond a admis-o, a desființat Hotărârea Comisiei Județene S. nr.521 din 04.06.2009, modificată prin Hotărârea nr.692 din 17.07.2009 a aceleiași comisii și a dispus constituirea în favoarea reclamanților F. S. și F. M. C. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1093 mp teren curți construcții și grădină, astfel cum a fost identificată în planul de situație din anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de doamna expert C. D., în conturul a, b, f, e, c, d (fila 51 dosar).
Raportat la această soluție, având în vedere că prin cererile lor de intervenție atât Voloșciuc M., cât și B. O. au solicitat respingerea plângerii reclamanților și a cererii acestora de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, instanța a respins cererile de intervenție formulate de către intervenienții Voloșciuc M. și B. O. ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de completare a acțiunii de către reclamanți, invocată de intervenientul Voloșciuc M. (fila 92), instanța a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, solicitarea reclamanților de anulare parțială a titlurilor de proprietate nr. 1312/27.02.1997 eliberat pe numele lui Lagowschi Michael, autorul lui Voloșciuc M. și a titlului de proprietate nr. 1336/07.04.1997 eliberat pe numele lui B. G., autorul lui B. O., depusă la dosarul cauzei pe data de 03 decembrie 2009, cu 5 zile înainte de primul termen de judecată stabilit după admiterea în principiu a cererilor de intervenție, nu este propriu-zis o modificare a cererii inițiale, căreia i s-ar aplica dispozițiile art. 132 C.p.c., ci este o cerere reconvențională raportat la cererile de intervenție formulate de Voloșciuc M. și B. O. (cererile de intervenție în interes propriu fiind, în fapt, veritabile cereri de chemare în judecată, care trebuie întocmite după regulile prev. de art. 112 C.p.c. și conferă celor care le-au formulat statutul de părți în proces). Astfel, acestei cereri reconvenționale a reclamanților i se aplică dispozițiile art. 52 alin. 3 C.p.c., iar momentul în care a fost formulată corespunde exigențelor legale, având în vedere că admiterea în principiu a cererilor de intervenție s-a realizat la termenul din data de 27.10.2009, iar următoarea ședință a fost stabilită pe data de 08.12.2009.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu, invocată de intervenientul Voloșciuc M. (fila 92) ca neîntemeiată.
Astfel, după cum a arătat anterior, prin cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu, reclamanții au solicitat anulare parțială a titlurilor de proprietate nr. 1312/27.02.1997 eliberat pe numele lui Lagowschi Michael, autorul lui Voloșciuc M. și a titlului de proprietate nr. 1336/07.04.1997 eliberat pe numele lui B. G., autorul lui B. O..
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea unui titlu de proprietate poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
În practica judiciară s-a stabilit că are legitimare procesuală activă și, implicit justifică un interes legitim, pentru a cere anularea unui titlu de proprietate, orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost nesocotite la eliberarea titlului ori prin înscrierile ce s-au făcut în titlu. Reclamantul trebuie să dovedească în ce privește acțiunea promovată un interes legitim, născut și actual, personal și direct, actualitatea interesului derivând din existența în patrimoniul acestuia a unui drept subiectiv, încălcat prin emiterea titlului a cărui anulare se cere, fie a dreptului de proprietate, fie a vocației la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate prin procedura prevăzută de Legea nr.18/1991.
Or, după cum s-a stabilit în urma probelor administrate, suprafața de teren pentru care reclamanții au solicitat constituirea dreptului de proprietate se suprapune parțial cu suprafețe de teren înscrise în titlurile autorilor intervenienților, astfel că reclamanții justifică un interes și, implicit, calitatea procesuală activă în ce privește cererea de anulare parțială a titlurilor de proprietate menționate.
În ceea ce privește cererea reclamanților de anulare parțială a Titlului de proprietate nr. 1312/27.02.1997 eliberat pe numele lui Lagowschi Michael, autorul intervenientului Voloșciuc M., pentru suprafața de 531 mp teren din trupul de_ mp, delimitată în conturul a,b,c,d din planul de situație anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de doamna expert C. D.(fila 51 dosar), instanța a constatat că este întemeiată.
Astfel, după cum reiese din înscrisurile de la filele 25 și 147-148 din dosarul nr._, punerea în posesie pentru autorul intervenientului V. M. s-a efectuat doar parțial pe vechile amplasamente, deoarece parte din teren era ocupat de curți construcții edificate în timpul CAP-ului. Astfel, acesta a primit, în compensare, suprafața de 0,3 ha teren situat în tarlaua Școala Polonă, teren pe care îl deține, dar până la această dată nu este întocmit un proces verbal de punere în posesie.
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de doamna expert Răchitneanu I. (filele 36-42 dosar nr._ ) rezultă că intervenientul Voloșciuc M. a fost pus în posesie cu_ mp teren arabil extravilan la locul numit C., conform schiței de la fila 41 dosar nr._, cu diferența de teren până la 1,28 ha, astfel cum apare pe titlu, fiind compensat la locul numit Școala Polonă. Doamna expert a arătat că intervenientul s-a intabulat la locul litigiului, în spatele gospodăriei reclamanților și în spatele vecinului B. V. cu suprafața de_ mp teren în_ M. cu bunul imobil 7884 – . T.P. nr. 1312/27.02.1997, cu plan din 04.09.2008, cu restul de teren până la 1,28 ha arabil fiind compensat la locul numit Școala Polonă.
Instanța a reținut că, potrivit art. 5 lit. i din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale de fond funciar pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin. De asemenea, potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din același act normativ, în baza prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localităților pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, se înscriu în proprietatea deținătorilor actuali, în limita suprafețelor primite în acest scop de la fostele cooperative agricole de producție sau de la fostele consilii populare. Foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă valoric din terenurile intravilane sau, în lipsă, extravilane, ce au aparținut deținătorilor prevăzuți la alin. (1) sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau, după caz, din terenul proprietate privată a comunei, orașului sau a municipiului, acceptată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora.
Instanța a constatat că intervenientul Voloșciuc M. a fost compensat, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 3 din H.G. nr. 890/2005 cu suprafața de 3000 mp teren locul numit Școala Polonă pentru suprafața de 2800 mp cu care nu a fost pus în posesie la locul numit C., dar Comisia comunală de fond funciar M. nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile, nu a întocmit documentația necesară emiterii titlului de proprietate potrivit situației reale, ceea ce a determinat înscrierea în Titlul de proprietate 1312/27.02.1997 a unor date care nu corespunde adevărului, inclusiv prin menționarea pe titlul de proprietate a suprafeței de teren deținută de reclamanți, cu care intervenientul nu a fost pus în posesie.
Prin urmare, instanța a dispus anularea parțială a T.P. nr. 1312 din 27.02.1997, emis pe numele autorului intervenientului Voloșciuc M., Lagowschi Michael, în ce privește amplasamentul pentru suprafața de 531 mp teren situat în parcela C., .. M., suprafață delimitată în conturul a, b,c, d, din planul de situație anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de doamna expert C. D.(fila 51 dosar).
În ceea ce privește excepția lipsei coparticipării procesuale pasive în ce privește cererea reclamanților de anulare a T.P. nr. 1336 din 07.04.1997, invocată de intervenienta B. O., instanța a constatat că este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii cererii reclamanților de anulare a T.P. nr. 1336 din 07.04.1997 pentru lipsa coparticipării procesuale pasive
Astfel, instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr.1336/07.04.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii nr.18/1991 moștenitorilor defunctului B. G.: P. L., Smenteniuc O., B. V., B. A., B. A., B. O., B. I., pentru suprafața de_ mp teren situat pe raza comunei M., județul S., din care face parte și suprafața de 7000 mp teren intravilan la locul numit C..
Reclamanții au solicitat anularea parțială a T.P. nr. 1336 din 07.04.1997 înțelegând să se judece în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar M., C. Județeană S. și B. O..
Cu privire la constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 1336 din 07.04.1997, calitatea procesuală pasivă aparține comisiei locale de fond funciar, comisiei județene de fond funciar și persoanelor menționate pe titlul de proprietate menționat. Instanța a reținut că art. 47 C.pr.civilă prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză. În principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, dar sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară.
Așadar, în cazul acțiunii în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 1336 din 07.04.1997 este obligatorie participarea în cauză a tuturor beneficiarilor reconstituirii, în temeiul respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, pentru a se da acestora posibilitatea să-și apere interesele, cu beneficierea de garanții procesuale în discutarea tuturor aspectelor care pot servi la soluționarea litigiului (de altfel anularea titlului de proprietate, chiar parțială, are ca efect emiterea unui nou titlu de proprietate, în forma corectă, cu toate demersurile ce le implică acest proces) .
În speță, reclamanții au înțeles să se judece doar cu intervenienta B. O., nefiind chemate și celelelalte persoane menționate pe titlul de proprietate, deși trebuia să facă acest lucru raportat la obiectul acțiunii, la actul a cărui anulare se cere, neavând relevanță că, ulterior, terenurile înscrise pe titlul de proprietate au fost partajate, prin sentința civilă nr. 4441 din 07.12.2006 a Judecătoriei S..
Față de soluția dată în cauză, în baza art. 274 C.p.c., instanța a împărțit cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în prezenta cauză (onorarii experți, onorariu avocat, conform înscrisurilor de la filele 104 și 131 dosar nr._, filele 23, 58 și chitanța din 26.04.2012 pentru onorariu avocat), acestea urmând a fi suportate de pârâtele și intervenienții din prezenta cauză, în funcție de măsura în care au fost provocate de aceste părți și proporția în care au fost admise cererile formulate în cadrul prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., jud.S. și intervenientul în nume propriu B. O..
În motivarea recursului său (fil.2-3), pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., a arătat următoarele:
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv, comisia județeană.
Conform dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu și respectiv, buget propriu, care are, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Dispoziția legală sus-citată creează deci acestui organ de aplicare a legii, care nu are personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, "derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze "comisia județeană" părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma "prin derogare” această sintagmă conduce la ideea că această comisie participă la procesul civil ca organ al statului, stabilit să aplice și totodată, să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu statut de oficialitate.
Forma derogatorie este conformă dispoziției art. 61 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În calitate de autoritate administrativ-jurisdicțională, comisia județeană verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora, soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale potrivit art. 6 lit. "c" și "d" din H.G.R. nr. 890/2005, context în care nu se poate reține culpa comisiei județene, în sensul art. 274 din codul de procedură civilă întrucât concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează "din oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 din Codul procedură civilă, căci cel obligat la o diligență funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
Mai mult, lămurirea cererii reclamanților-intimați nu se putea face decât prin administrarea tuturor probelor care s-au produs în timpul judecății, respectiv expertiza judiciară efectuată în prezenta cauză, probe care nu le-a avut la dispoziție C. județeană în faza procedurii administrative de soluționare a acesteia.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică, fără un patrimoniu propriu, respectiv fără buget propriu.
În această situație solicită a se constata că în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1288 lei. C. județeană de fond funciar este organ administrativ-jurisdicțional și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Aceasta fiind starea de fapt și de drept, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea sentinței în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În motivarea recursului său (fil.4-5), intervenienta în nume propriu B. O. a arătat următoarele:
In mod greșit a apreciat instanța de fond că reclamanții s-ar afla în situația avută de legiuitor în disp.art.23, alin. 3 din Legea nr. 18/1991, repub1icată, aceea de persoane strămutate. Adeverința de la fila 26 dosar nu reflectă adevărul și nu se bazează pe o evidență exactă și concretă. Reclamanta F. S. împreună cu soțul ei aveau o gospodărie veche bătrânească la locul numit "Piciorul L." în afara perimetrului construibil al comunei M.. Aceștia doreau să-și refacă gospodăria moștenită de la părinți dar fiind în afara perimetrului construibil nu puteau primi autorizație de construcție așa încât au ales să se mute și să primească de la fostul CAP loc de casă.
Așadar mutarea a fost voluntară, nu forțată și nici nu a fost făcută de autorități pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică la locul numit "Piciorul Lupu1ui" așa cum stabilește legiuitorul scopul strămutării.
În atare situație în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 23 alin.3 privitor la excepția constituirii dreptului de proprietate și asupra terenurilor agricole deținute cu titlu de lot atribuit în folosință de către C.A.P.
Terenu1 pe care este edificată gospodăria rec1amanților le-a fost atribuit la cerere de către fostul C.A.P. M. iar în cauză sunt aplicabile disp. art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată. In acest context apare nelegală soluția constituirii dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea rezultată din actul de dare cu plată ori de atribuire a terenului, în dezacord cu disp. art.24, alin. 1 ind. 1 din Legea nr.18/1991.
În orice caz, consideră că nu s-a făcut dovada strămutării și nu se putea face o asemenea dovadă întrucât nu s-a procedat la strămutarea celor care aveau case în afara perimetrului construibil al localității. Cei care au înțeles să se mute au avut în vedere utilitățile de care puteau beneficia în perimetrul construibil.
2) În mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de o parte reclamanții au rămas în pasivitate cu privire la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului și pe de altă parte nu a împiedicat constituirea acestui drept de către C. Județeană.
Prin cererea de intervenție a urmărit apărarea dreptului de proprietate dobândit prin partajul succesoral urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai lui B. G..
Față de cele arătate a solicitat admiterea recursului.
În drept, a invocat disp.art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.15-16), reclamanții intimați F. S. și F. M. C., au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În motivare au arătat următoarele:
1) În mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că ei, intimații reclamanți, se află în situația avută în vedere de legiuitor în dispozițiile art.23 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată, aceea de persoane strămutate.
Potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul - Lege nr.42/1990, privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că, pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot în folosință, potrivit cu art.4 din Decretul - Lege nrA2/1990 nu se restituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.
În speță, din probatoriul administrat în cauză rezultă că ea, intimata reclamantă F. S. împreună cu soțul ei F. F., în prezent decedat (f.81 - 82 dosar din primul ciclu procesual), au avut calitatea de membru cooperator de la înființarea CAP-ului și până la pensionare. Anterior CAP-ului au locuit în extravilanul . numit "Piciorul L." de unde, împreună cu familia au fost strămutați în vederea sistematizării localităților și extinderea suprafețelor de teren arabil, primind teren de la CAP pentru construcția unei case și anexe gospodărești, în intravilanul satului M. N., ., între vecinii B. V. și S. N. și în continuare, ca lot ajutător, până la 20 ari, situație de fapt dovedită cu adeverința nr.6131/28.1 0.2009 eliberată de C. comunală M. de aplicare a Legii nr.18/1991, adeverința nr.5885/21.10.2009 a Primăriei . dosar fond din primul ciclu procesual), cererea de autorizație pentru construcții (f.28 - 29 dosar fond din primul ciclu procesual), autorizația pentru executare de lucrări nr.125/4.02.1972 (f.30 dosar fond din primul ciclu procesual), copia registrului agricol din 1971 - 1975 (f.73 - 74 dosar fond din primul ciclu procesual), plan de situație vizat d Consiliul Popular al județului S. la 13.06.1970 (f.7 - 8 dosar fond din primul ciclu procesual).
Față de probatoriul administrat în cauză, în primul ciclu procesual, în recursul lor, Tribunalul S. prin decizia civilă nr.1679/29 noiembrie 2011 (f.39 - 41 dosar recurs), a reținut că în cauză, sunt incidente dispozițiile art.23 alin.3 din Legea nr.18/1991 modificată, care prevăd expres că, în cazul celor strămutați pentru realizarea unor lucrări de interes local sau de utilitate publică, ei, petenții sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață ocupată de curți-construcții, fără a fi condiționați de constituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața necesară utilizării normale a locuinței.
Conform art.315 alin.l cod proc.civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, încât nu pot fi primite criticile recurentei-interveniente că au dreptul doar la suprafața de teren ocupată de curți-construcții, deoarece strămutarea din extravilan în perimetrul construibil ar fi fost voluntar, fiind de notorietate măsurile luate de regimul comunist pentru strămutarea gospodăriilor în vederea reducerii perimetrului construibil și extinderii terenului pentru agricultură, în toate zonele țării.
Ca urmare, prima instanță a aplicat în mod legal prevederile art.23 alin.3 din Legea nr.18/199l și nu ale art.24 din aceeași lege, cum pretinde recurenta, respectând atât art.3l5 alin.l din codul de procedură civilă cât și art.1200 pct.4 din Codul civil, decizia civilă nr.1679/29 decembrie 2011 a Tribunalului S. bucurându-se de puterea lucrului judecat.
2) Nefondat este și motivul de recurs privind obligarea recurenteiinterveniente la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceasta s-a opus constituirii dreptului lor de proprietate, invocând un drept propriu asupra acestui teren, încât în mod just a apreciat prima instanță că este în culpă procesuală, obligând-o la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, față de ceilalți pârâți care au fost obligați la plata unor sume mai mari, cu acest titlu, decât recurenta.
3) Fiind dată culpa procesuală a recurentei, conform art.274 cod proc.civilă au solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată din recurs, reprezentând onorariu de avocat.
În drept, a invocat art.115 și urm. cod proc.civilă, art.3l5 alin.l cod proc.civiIă, art.23 alin.3 din Legea nr.l8/199l și art.274 cod proc.civilă.
Cu privire la recursul declarat de C. Județeană S., reclamanții intimați F. S. și F. M. C., au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în fapt, pârâta C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor critică sentința civilă nr.6ll0/18.12.2012 a Judecătoriei S., sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.288 lei pe motiv că fiind o autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicțională, fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu și, respectiv fără buget propriu a fost greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă, conform art.52 alin.3 din Legea nr.18/199l, Capitolul IV "Dispoziții procedurale", dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.
Ca urmare, câtă vreme, prin Legea nr.18/199l art.52 alin.3 cod proc.civilă prevede în mod expres că prevederile art.274 cod proc.civilă sunt aplicabile, recursul pârâtei este vădit nefondat.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul intervenientei în nume propriu B. O., care va fi analizat cu prioritate, având în vedere că aceasta critică soluția de admitere în fond a acțiunii iar recursul Comisiei județene S. privește doar cheltuielile de judecată, tribunalul constată că prin cererea de recurs se critică, în principal, reținerea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, repub1icată, intervenienta-recurentă apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.24 din Legea nr. 18/1991, terenu1 pe care este edificată gospodăria rec1amanților fiindu-le atribuit la cerere de către fostul C.A.P. M. iar soluția constituirii dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea rezultată din actul de dare cu plată ori de atribuire a terenului este în dezacord cu disp. art.24, alin. 1 ind. 1 din Legea nr.18/1991.
Tribunalul reține că această problemă de drept a fost deja dezlegată prin Decizia nr. 1679 din data de 29 noiembrie 2011 a Tribunalului S.( dosar nr._ ) care a reținut că în cazul reclamanților-intimați sunt incidente dispozițiile art. 23 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, care prevăd expres că în cazul celor strămutați pentru realizarea unor lucrări de interes local sau de utilitate publică, petenții sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață ocupată de curți construcții, fără a fi condiționată de constituirea doar pentru suprafața necesară normalei utilizări a locuinței iar cum din actele dosarului rezultă că terenul în litigiu este înscris în titlurile de proprietate emise în favoarea celor doi intervenienți, tribunalul a considerat că în cauză se impune efectuarea unei expertize topografice și, în raport de aceste înscrisuri să identifice terenul în litigiu, în vederea constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților-recurenți pentru suprafața ocupată de curți- construcții, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991.
După cum rezultă din dispozițiile art. 315 al. 1 Cod pr. civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului astfel că dezlegarea dată prin decizia de casare intermediară chestiunii de drept litigioase în sensul aplicabilității art. 23 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată și nu a dispozițiilor art. 24 din același act normativ era obligatorie pentru judecătorul fondului care nu putea să analizeze cererea de constituire a reclamanților-recurenți decât prin prisma acestor dispoziții legale și nu a art. 24 din Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, critica de nelegalitate a intervenientei-recurente este neîntemeiată, având în vedere că instanța de fond a judecat cererea de constituire a reclamanților-intimați în limitele stabilite de instanța de casare iar autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare intermediare asupra problemei de drept dezlegate împiedică rediscutarea problemei de drept litigioase și a îndreptățirii dreptului la constituire a reclamanților cât și a întinderii acestui drept în prezentul cadru procesual, astfel că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la faptul că reclamanții-intimați nu au calitatea de persoane strămutate, că mutarea a fost voluntară și nu forțată și că adeverința de la f. 26-ds. fond nu reflectă adevărul, acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care instanța de recurs a reținut deja că în cazul reclamanților-intimați sunt aplicabile dispozițiile art. 23 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată deoarece sunt persoane strămutate și a apreciat că sunt valabile actele prezentate de reclamanții-intimați în sprijinul pretențiilor lor și că sunt îndreptățiți la constituire.
În ceea ce privește critica de nelegalitate privitoare la faptul că reclamanții-intimați nu sunt îndreptățiți la constituire pentru o suprafață mai mare decât actul de dare în plată ori de atribuire a terenului, și aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care prin decizia de casare intermediară s-a reținut deja incidența în cauză a dispozițiilor art. 23 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată și, în interpretarea dată acestui text de lege, s-a stabilit că reclamanții-intimați sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață ocupată de curți-construcții, fără a fi condiționați de constituirea doar pentru suprafața strict necesară utilizării normale a locuinței iar hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual a fost casată tocmai pentru efectuarea unei expertize topo în vederea constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața ocupată de curți construcții, dispozițiile instanței de casare fiind clare și nesusceptibile de interpretare contrară.
În rejudecare, s-a administrat proba cu o expertiză topografică și cadastrală de către expertul C. D. prin care s-a stabilit că suprafața efectivă deținută de reclamanții-intimați este de 1093 mp evidențiată în planul de situație de la f. 49-ds. fond din care 581 mp teren curți construcții și 512 mp grădină cu pomi, astfel că s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru reclamanții-intimați în limitele acestei suprafețe, în temeiul art. 23 al. 3 teza a II-a din Legea nr.18/1991 republicată, potrivit căreia se poate constitui dreptul de proprietate asupra loturilor în folosință în cazul persoanelor care au fost strămutate pentru realizarea unei investiții de interes local sau de utilitate publică, text de lege a cărui incidență a reținut-o instanța de casare.
În doctrina și practica judiciară s-a arătat că în această situație, aceste persoane vor beneficia de constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite ca loturi ajutătoare, în limita maximă de 5000 mp iar din registrul cu evidența loturilor în folosința membrilor cooperativei depus la f. 36-ds. recurs inițial rezultă că Flonța S. figura cu o suprafață de teren de 21 ari iar din procesul verbal încheiat la data de 23 martie 1962 în adunarea generală a membrilor GAC M. rezultă că suprafața loturilor ajutătoare atribuite membrilor GAC a fost de 0,30 ha, în afară de curte(f.37-ds. recurs inițial), astfel încât reclamanții-intimați sunt îndreptățiți la constituire în limita suprafeței de 1093 mp teren pe care o dețin în prezent și care nu depășește întinderea lotului atribuit în folosință de cooperativa agricolă de producție, situația de fapt reținută de prima instanță corespunzând realității și își găsește fundament în probele administrate în cauză.
În ceea ce privește critica intervenientei-recurente cu privire la soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că aceasta are calitatea de parte căzută în pretenții, fiind în culpă procesuală prin promovarea unei cereri de intervenție în interes propriu care s-a dovedit a fi neîntemeiată.
Cum judecarea unei cereri de intervenție în interes propriu se face potrivit regulilor aplicabile cererii de chemare în judecată, după cum rezultă din dispozițiile art. 50 al. 1 Cod pr. civilă și cum intervenienta-recurentă B. O. se află în culpă procesuală ca efect al respingerii cererii sale de intervenție în interes propriu, în mod corect a făcut prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă și a dispus obligarea intervenientei-recurente la plata cheltuielilor de judecată ca efect al reținerii culpei procesuale a acesteia și a faptului că s-a opus pretențiilor reclamanților.
Critica din cererea de recurs referitoare la faptul că intervenienta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată deoarece prin cererea de intervenție a urmărit apărarea dreptului de proprietate dobândit prin partajul succesoral urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai lui B. G., nu poate fi primită, având în vedere că B. O. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu și nu o cerere de intervenție accesorie, caz în care când doar partea în folosul căreia intervine terțul cade în pretenții, ea singură suportă cheltuielile de judecată, nu și intervenientul.
Cum criticile dezvoltate de intervenienta-recurentă s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art.312 al. 1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 18/1991 republicată și cele ale art. 1 și 5 al.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește recursul pârâtei C. județeană S., tribunalul reține că dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată au instituit posibilitatea obligării comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată prevăzând în mod expres că dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă sunt aplicabile și în cadrul judecării plângerilor împotriva hotărârii comisiilor județene.
Prin urmare, motivele de recurs referitoare la faptul că acest organ de aplicare a legii care nu are personalitate juridică, are o poziție procesuală sui-generis, "derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă și nu are calitatea de parte, întrucât concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează "din oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 din Codul procedură civilă, nu poate fi primit, având în vedere că legiuitorul a ales soluția contrară potrivit căreia în prezent există posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar, care au avut calitatea de parte în plângerile de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuielile de judecată către partea adversă care a câștigat procesul.
Dată fiind soluția legislativă contrară opiniilor pârâtei-recurente, apărările Comisiei județene S. nu au relevanță în cauză și cum are calitatea de parte căzută în pretenții ca efect al admiterii plângerii reclamanților și este în culpă procesuală ca efect al respingerii cererii de constituire în procedura prealabilă și al desființării hotărârii nr. 521 din data de 4 iunie 2009, în mod corect a făcut prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată coroborate cu cele ale art. 274 Cod pr. civilă și a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanții-intimați.
Faptul că pârâta-recurentă nu are personalitate juridică și nici buget propriu nu are relevanță în cauză, atâta timp cât legiuitorul le-a recunoscut comisiilor județene și locale, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, în cazul litigiilor de fond funciar, după cum rezultă din dispozițiile art. 52 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și a consacrat în mod expres, posibilitatea obligării lor la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, faptul că pârâta-recurentă nu are cont propriu și nici independență financiară astfel încât o asemenea obligație este imposibil de executat, nu are relevanță în cauză, dată fiind posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene la plata cheltuielilor de judecată consacrată de legiuitor care a avut în vedere, desigur, toate aceste aspecte la adoptarea soluției sale iar modalitatea în care reclamanții vor executa această obligație constituie o chestiune de executare silită care excede prezentului cadru procesual astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 18/1991 republicată și cele ale art. 1 și 5 al.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, tribunalul va respinge și acest recurs ca nefondat.
Având în vedere că pârâții-recurenți au căzut în pretenții și reținând culpa lor procesuală prin promovarea unor căi de atac care s-au dovedit a fi nefondate, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată coroborate cu cele ale art. 298 și 316 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea recurentelor să achite reclamantului-intimat F. M. C., suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, după cum rezultă din chitanța nr.156 din data de 26 august 2013 de la f. 24-ds. recurs.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., jud.S. și intervenienta în nume propriu B. O., domiciliată în comuna M., ., împotriva sentinței civile nr. 6110 din data de 18 decembrie 2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții F. S. și F. M. C., domiciliați în comuna M., ..S., pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. S. și intervenientul în nume propriu Voloșciuc M., domniciliat în comuna M., ., ca nefondate.
Dispune obligarea recurentelor să achite reclamantului-intimat F. M. C., suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. V. O. D. G. F. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.A. C.
Tehnored.R.M.
2 ex.13.02.2014
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 186/2014.... | Uzucapiune. Decizia nr. 756/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
