Contestaţie la executare. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 2083/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 584
RECURS
Ședința publică de la 13 septembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. Doinița
Judecător – F. M.
Grefier – D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare ., cu sediul în A., ., nr. 56, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3147 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații B. M. M., cu sediul în A., . Bis, ., ., Administrația Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., jud. T., și T. T., cu sediul în A., ., jud. T., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns administrator M. T., pentru recurenta-contestatoare, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Administratorul recurentei-contestatoare, solicită încuviințarea probei cu noi înscrisuri, și depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri reprezentând dispoziții de înființare a popririi din datele de 19 aprilie 2010 și 5 mai 2011.
Tribunalul încuviințează proba cu noi înscrisuri și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Administratorul recurentei-contestatoare ., M. T., precizează că a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria A., criticând două aspecte ale acesteia.
O primă critică se referă la faptul că executarea sentinței de fond nu se poate pune în practică, precizând că instanța în mod greșit a încuviințat cererea formulată de B. M. M.. Mai consideră că instanța de fond nu a ținut cont de cursul titlului de executare.
Cea de-a doua critică pe care o aduce sentinței pronunțate de instanța de fond se referă la cheltuielile de judecată pe care le-a acordat executorului judecătoresc, acesta nesolicitând cheltuieli de judecată. Mai critică cererea formulată de B. M. M. la data de 29.04.2013, aceasta fiind întemeiată pe prevederile Noului Cod de Procedură Civilă, cât timp acesta nu era în vigoare.
Solicită astfel admiterea recursului așa cum a fost formulat, și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru judiciar și timbrul judiciar.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub nr._ din data de 11.04.2013, petenta . A chemat în judecată pe intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M. M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea executorului judecătoresc la continuarea procedurii executării silite în dosarul de executare nr100/2005 pentru recuperarea creanței stabilite prin sentința civilă nr.405/28.11.2009
În motivarea cererii, contestatoarea arată că a declanșat executarea silită împotriva debitoarei Garda Financiară T. în temeiul Titlului Executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4506/28.11.2002 pentru care s-a întocmit dosar de executare nr.100/2005 pentru recuperarea sumei de_ lei printre care cerere de validare poprire, încuviințată irevocabil prin Decizia Tribunalului T. nr.614R/30.10.2009.
Contestatoarea solicită obligarea B. la efectuarea executării silite împotriva terților popriți T. A. și AFP A. față de refuzul acestora de a se conforma dispozițiilor de înființare a popririi 100/2005 din 23.05.2008
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.53 alin 1 și 2 din Legea 188/2000, art. 399 alin 1 teza a II-a, 401 alin 1 lit a și art.460 al 4C.pr.civ.
În susținerea plângerii au fost depuse înscrisuri: cerere adresată executorului judecătoresc, decizia civilă nr. 614R/30.10.2009 a Tribunalului T., sentința civilă nr. 4506/2002.
La data de 16.05. intimatul B. M. M. a depus dosarul de executare silită nr.100/2005(filele 577 file).
La data de 29.05.2013 intimatul B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv ă dar și ca nefondată dat fiind faptul că dispozitivul sentinței civile nr.4506/28.11.2002 a fost lămurit în sensul că intimata Garda Financiară este obligată la restituirea sumei de 115.708,128 lei( Rol) doar în măsura în care intimata a confiscat efectiv suma respectivă, însă contestatoarea nu a putut furniza înscrisuri care să ateste confiscarea sumei.
La data de 10.06.2013 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare și înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3147/ 28.06. 2013 Judecătoria A. a respins ca neîntemeiată contestația la executare și a obligat B. M. M. la plata sumei de 86,55 lei reprezentând cheltuieli de copiere a dosarului de executare silită.
Pentru a hotărî instanța a reținut că în măsura în care contestatoarea nu a făcut dovada confiscării sumei respective, dovadă care se impunea având în vedere dispozitivul sentinței 4506 /2002 astfel cum a fost lămurit prin Încheierea din 29.XII.2009, executorul judecătoresc nu poate pune în executare această sentință.
A mai reținut instanța că în cauză, contestatoarea nu i – a furnizat executorului judecătoresc dovezi privind confiscarea sumei și nici în prezent nu a depus în instanță astfel de probe.
De asemenea, față de cererea executorului judecătoresc la 19.04.2013, instanța a obligat-o pe contestatoare la plata cheltuielilor de copiere a dosarului de executare silită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5-9 Cod procedură civilă și solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă și casarea cu rejudecare a sentinței atacate și în subsidiar modificarea în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului, în esență s –au adus următoarele critici:
- Instanța a încălcat prevederile art. 85 și 105 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă prin necitarea debitorului Garda Financiară T. deși a cerut acest lucru, pentru a putea fi respectate principiile contradictorialității, al oralității, al dreptului la apărare și la un proces echitabil.
- Pe fond s –a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s –a cerut, motiv prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, încălcând principiul disponibilității prin obligarea sa la plata către B. a cheltuielilor de copiere a dosarului de executare trimis la instanța.
Consideră că singura cale de recuperare a acestor cheltuieli era solicitarea lor ca și cheltuieli de judecată prin întâmpinare sau direct în fața instanței. Ori fără a motiva în drept, instanța a acordat aceste cheltuieli.
- Hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii- art. 304 pct. 7 Cod procedură civil.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța era obligată să motiveze în fapt și în drept atât în ceea ce privește convingerea sa cât și înlăturarea cererilor și apărărilor părților.
S-a invederat că nu s –a formulat o contestație la executare propriu – zisă instanța rezumându-se să motiveze legalitatea refuzului executorului judecătoresc, motive care sunt străine de natura pricinii câtă vreme se referă doar la titlul executoriu și nu și la capetele sale de cerere astfel cum au fost formulate.
- Considerentele sentinței sunt contradictorii.
În acest sens, s –a susținut că în considerentele sentinței instanța a arătat că în mod corect instanțele care au soluționat contestațiile la executare (cu referire la sentința civilă nr. 3458 /28 decembrie 2010 ) nu au luat în dezbatere o atare critică (a lămuririi titlului executoriu prin încheierea din 2009), dat fiind faptul că acest aspect excede contextului procedural al contestației la executare. Pentru ca în aceleași considerente ale sentinței atacate, instanța să își motiveze această sentința tocmai pe încheierea de lămurire a dispozitivului încheierii din 29.XII.2009.
- Sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În susținere s –a invocat că instanța s –a limitat exclusiv la apărarea B., ignorând în totalitate cererile recurentei- contestatoare și fără să motiveze pentru ce a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Instanța a motivat sentința pe dispozițiile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, teza finală, însă nu s –a pronunțat strict pe acest temei ci, solicitând probe s –a substituit chiar instanței de fond care a pronunțat titlul executoriu, respectiv sentința civilă 4506 /28.XI.2002.
Prin Încheierea de lămurire, a dispozitivului acestei sentințe titlul executoriu nu a fost modificat în sensul că debitorul nu trebuie să mai restituie suma confiscată, ci lămurirea a avut ca rol înlăturarea dificultăților ivite în faza de executare silită, în acest sens depunând la instanța de fond decizii ale Curții Constituționale privind dispozițiile art. 2811 Cod procedură civilă.
Recurenta a mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 6 CEDO și a jurisprudenței CEDO care a stabilit incidența acestor dispoziții și în faza executării silite, astfel, o hotărâre definitivă rămânând fără eficiență juridică.
În susținerea recursului s –a mai invocat și faptul că instanța nu s –a pronunțat pe excepția tardivității invocată de B. prin întâmpinare și s –au evidențiat deciziile Curții Constituționale prin care s –a statuat asupra neputinței instanței ca în soluționarea contestației la executare să examineze împrejurări care vizează fondul cauzei, o soluție contrară nesocotind principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
În recurs s –au depus înscrisuri care nu constituie probe noi față de cele administrate la fond precum și practica judiciară în materie.
Prin întâmpinarea formulată de B. M. M.(f. 39) s –a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
S-a arătat că sunt nefondate criticile aduse sentinței, atât asupra excepției necitării Gărzii Financiare cât și asupra fondului cauzei.
În esență intimatul a arătat punctual motivele pentru care consideră că prima instanță a determinat în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate, a apreciat limitele investirii în raport de principiul disponibilității și a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul găsește recursul nefondat pentru considerentele ce vor succede.
Sintetizând în esență motivele de recurs extins formulate de recurentă, se constată că ele pot fi grupate în esență pe următoarele aspecte și anume- necitarea Gărzii Financiare T., lipsa temeiurilor de drept în motivarea sentinței, omisiunea instanței de a se pronunța pe excepția tardivității contestației, excepție invocată de B. și fondul cauzei cu care contestatorul a investit instanța de fond și anume obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită împotriva debitoarei Garda Financiară T., conform titlului executoriu din sentința civilă nr. 4506 din 28 XI 2002 a Judecătoriei A..
Raportat la data cererii de executare silită adresată B. M. M. de către . la 25.05. 2005 în speță, cauza dedusă judecății este supusă vechiului cod de procedură civilă, astfel cum au stabilit prevederile art. 3 din Legea 76 / 24.V. 2012 pentru punerea în aplicare a Legii 139/2010 privind Codul de procedură civilă.
Întrucât recurentul a invocat necitarea Gărzii Financiare de către judecătorul fondului și faptul că această omisiune a avut drept consecință încălcarea principiului contradictorialității procesului, al dreptului la apărare și la un proces echitabil, se cuvine a se evidenția că în speță, acest lucru nu încalcă cu nimic dispozițiile art. 85 Cod procedură civilă și corelația care există între principiul contradictorialității și citarea părților.
Așa cum rezultă din cererea cu care recurenta contestatoare a investit instanța de fond precum și din cuprinsul cererii precizatoare la această cerere, aceasta a solicitat obligarea B. să continue executarea silită începută în dosarul de executare nr. 100/2005, nemulțumită fiind de refuzul acestuia de a face în continuare actele de executare pentru care a obținut încuviințarea instanței.
Față de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, critica adusă necitării la fond a Gărzii Financiare T. este lipsită de interes câtă vreme, nulitatea relativă a actului de procedură invocat, este condiționată de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului procedural respectiv. Față de aceste dispoziții și nefăcându-se dovada că recurentul – contestator ar fi fost partea prejudiciată prin necitare, nu rezultă nici interesul acesteia în critica adusă sub acest aspect .
Cât privește critica adusă omisiunii instanței de a se pronunța pe excepția invocată de executorul judecătoresc privind tardivitatea contestației, această critică este neîntemeiată, întrucât, după punerea ei în discuția părților, așa cum rezultă din partea introductivă a sentinței, judecătorul fondului s –a pronunțat asupra ei, respingând-o motivat.
De asemenea, judecătorul fondului a argumentat motivat de ce și – a însușit apărarea B. de a nu mai continua executarea silită și de a nu da curs cererii contestatoarei, sentința atacată fiind redactată într-o manieră clară și explicită, fiind suficientă pentru a satisface cerința referitoare la motivarea unei hotărâri, prevăzută de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, sub acest aspect, netemeinicia criticii referitoare la soluția de fond a instanței este evidențiată de faptul că atâta timp cât din conturile contestatoarei – creditoare . nu a ieșit suma confiscată, așa cum a rezultat de altfel și din răspunsul evaziv dat de reprezentantul acesteia la interpelarea tribunalului, nu se poate vorbi de”restituirea” acestei sume.
Recurenta a susținut că instanța a depășit cadrul procesual când i –a cerut să aducă dovezi privind ieșirea din patrimoniul său a sumei confiscate.
Susținerea este neîntemeiată, iar astfel de probe erau absolut necesare pentru a verifica dacă refuzul executorului judecătoresc de a mai continua executarea în cauză, este întemeiat sau nu, iar acest refuz, față de probatoriul administrat este într-adevăr întemeiat, executorul judecătoresc neputând continua o executare silită condiționată de . a sumei respective.
În final, prin obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de copiere a dosarului de executare, judecătorul fondului nu a acordat mai mult decât acesta a cerut, motiv prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, întrucât cererea acestuia a fost expresă (f. 18 fond) și este și întemeiată, neputând fi soluționată decât prin sentința analizată.
D. pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele arătate, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare ., cu sediul în A., ., nr. 56, ., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3147 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații B. M. M., cu sediul în A., . Bis, ., ., Administrația Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., jud. T., și T. T., cu sediul în A., ., jud. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Ptr. Grefier,
A. L. N. C. Doinița F. M. D. E.
Transferat la Tribunalul
București, semnează,
Grefier Șef
Red. FM.- 23.09. 2013
Thred PS.- 9.10. 2013 – 2 ex
Df._ Jud A.
Jf. V. B.
| ← Evacuare. Decizia nr. 864/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
