Evacuare. Decizia nr. 864/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 290/335/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 864
-RECURS-
Ședința publică de la 6 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - D. I. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă P. E., cu domiciliul în sector 3 București, .. 10, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „D. N.” din sector 1, București, .. 18, ., împotriva sentinței civile nr. 1088 din 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatele-reclamante S. A. și C. E., ambele cu domiciliul în sector 6, București, ., având ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică recurenta-pârâtă P. E. a fost reprezentată de avocat D. N., iar intimatele reclamante au fost reprezentate de avocat I. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentei arată că recursul formulat se întemeiază pe dispozițiile art. 312 și nu art. 313 astfel cum în mod eronat a fost tehnoredactat în cuprinsul cererii de recurs.
Părțile arată că nu mai au cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. N. pentru recurenta-pârâtă P. E. solicită în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că instanța s-a pronunțat asupra cererii prin care se solicită rezilierea contractului, fără ca aceasta să fie comunicată, fără a se administra probe și fără ca această cerere să fie pusă în discuția părților.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că hotărârea dată de prima instanță nu poate fi pusă în executare, întrucât în cauză nu s-a solicitat executarea.
Întrucât rezilierea acțiunii în evacuare nu a fost supusă analizei apreciază că acțiunea de evacuare trebuia respinsă. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat I. C. pentru intimatele-reclamante S. A. și C. E. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Cu privire la susținerea recurentei potrivit căreia cererea prin care s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare a fost tardiv depusă arată că normele prevăzute de art. 132 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ.
Precizează că la termenul de ședință din data de 14.03.2013 a fost expus referatul grefierului de ședință care arată că la dosar a fost depus contractul de rezoluțiune, iar la acel termen a fost prezent apărătorul pârâtei, însă așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar recurenta prin apărător nu s-a opus modificării acțiunii, fapt ce echivalează cu o acceptare tacită din partea acesteia, fiind astfel evidentă lipsa de diligență a recurentei.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus rezoluțiunea antecontractuală având în vedere poziția procesuală a reclamantelor dar și a pârâtei exprimată în cererea reconvențională și în cererea completatoare aflată la fila 41, prin care recurentele-pârâte au solicitat restituirea unui drept de retenție.
Arată că nechemarea în judecată a soțului recurentei nu poate atrage casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare și totodată exista posibilitatea formulării unei cereri de intervenție.
Apreciază de asemenea că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili timbrajul corespunzător, având în vedere că dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea 146/1997 prevăd pentru o asemenea situație obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
Precizează că manifestarea de voință în sensul exprimării acordului cu privire la încheierea contractului este pentru prima dată exprimată în fața acestei instanțe.
Cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul ales al recurentei-pârâte arată că aspectul privind cererea de evacuare s-a discutat în fața instanței de fond însă nu și aspectul privind rezoluțiunea.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V., județul Teleorman, la data de 21.02.2012, sub nr._ /2013, reclamantele S. A. și C. E. au chemat în judecată pe pârâta P. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul casă de locuit și teren din ., județul Teleorman, imobil pe care îl ocupă abuziv, fără titlu și pe care refuză să îl părăsească, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au încheiat la data de 08.07.2011 cu pârâta o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a unui imobil casă de locuit și teren aferent din ., urmând ca până la data de 31.08.2011 să se finalizeze vânzarea.
Ulterior, prin actul adițional din 29.09.2011, termenul de finalizare al vânzării s-a prorogat până la data de 31.10.2011, motivat de faptul că pârâta P. E. a invocat existența unui litigiu pe rol (prezenta cauză), în realitate motivul de amânare fiind lipsa diferenței de preț.
Prin încheierea notarială de certificare din data de 31.10.2011 se atestă că pârâta P. E. nu s-a prezentat în vederea finalizării tranzacției, așa încât promisiunea a expirat, imposibilitatea realizării vânzării fiind exclusiv în culpa acesteia, care a pierdut avansul din preț la expirarea termenului promisiunii.
Reclamantele mai arată că, la data formulării prezentei cereri ele sunt proprietare, iar pârâta este posesor de rea credință, fără a prezenta nici un titlu în ceea ce privește refuzul de a elibera proprietatea lor, ba mai mult, cu fiecare zi care trece, acestea sunt prejudiciate, întrucât în casa lor stă, cu rea credință, o persoană fără nici un titlu și fără să justifice vreun drept.
În dovedirea acțiunii, la primul termen de judecată din data de 08.03.2012, reclamantele au depus certificat de moștenitor nr. 361/21.12.2010 emis de BNP M. E. cu sediul în V., județul Teleorman, promisiunea de contract autentificată sub nr. 1179/08.07.2011 la BNP M. E. și act adițional la promisiunea de contract, autentificat sub nr. 1609/29.09.2011 la același notariat.
La data de 02.04.2012, pârâta a depus la dosar o cerere de suspendare a judecății, arătând că certificatul de moștenitor nr. 361/21.12.2010 eliberat de BNP M. E. cu sediul în V., care a fost depus ca act de proprietate, face obiectul judecării unei alte cauze aflată pe rolul instanței, având ca obiect tocmai nulitatea acestuia.
La data de 05.04.2013 pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea formulată de reclamante, solicitând obligarea acestora să-i restituie suma de 5.000 lei pe care a achitat-o acestora prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată la data de 08.07.2011, reactualizată la zi în funcție de indicele de inflație, precum și contravaloarea tuturor îmbunătățirilor efectuate la imobilul în litigiu, în perioada august 2011 și până în prezent. A mai depus de asemenea cerere completatoare solicitând să se instituie un drept de retenție asupra imobilului casă de locuit și teren aferent situate în .> La termenul de judecată din data de 05.04.2012, s-a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de pârâtă.
La data de 09.04.2012, prin modalitatea e-mail,reclamantele au depus întâmpinare solicitând respingerea cererii reconvenționale.
La termenul de judecată din data de 03.05.2012, pârâta și-a precizat cererea reconvențională, precizând totodată îmbunătățirile la imobilul în litigiu la o sumă provizorie de 10.000 lei.
La termenul judecății din data de 07.06.2012 s-a procedat interogarea reclamantelor și pârâtei, răspunsurile fiind consemnate în scris și atașate la dosar, precum și la audierea martorilor prezenți C. D. G., C. C., propuși de reclamante și D. V., propusă de pârâtă.
S-a încuviințat proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții solicitată de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 1088/27.06.2013, Judecătoria V. a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantele S. A. și C. E., ambele cu domiciliul ales în municipiul București, ., sector 6 împotriva pârâtei P. E., domiciliată în municipiul București, .. 10, .. 1, ., astfel cum a fost completată.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta P. E..
A dispus rezoluțiunea promisiunii de contract autentificată la data de 08.07._ sub nr. 1179 la BNP M. E. din orașul V., județul Teleorman.
A repus părțile în situația anterioară încheierii actului:
A obligat reclamantele să restituie pârâtei avansul în sumă de 5.000 lei.
A obligat reclamantele să plătească pârâtei suma de 5.875 lei, reprezentând costul îmbunătățirilor aduse imobilului.
A dispus evacuarea pârâtei din imobilul casă de locuit și teren, situate în ., nr. 474, județul Teleorman.
A instituit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului de mai sus până la achitarea integrală a sumei de 10.875 lei.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamantele sunt proprietarele imobilului în litigiu în baza certificatului de moștenitor nr. 361/21. XII. 2010 și că din Încheierea de autentificare nr. 3/31.X .2011, acestea s –au prezentat la biroul notarial pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică, însă a lipsit pârâta.
Văzând poziția procesuală a părților, instanța a constatat că acestea au fost de acord cu încetarea contractului și având în vedere principiul irevocabilității actului juridic, potrivit căruia actului juridic bilateral nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia dintre părți, reține că părțile au urmărit să pună capăt promisiunii de contract, operând astfel rezoluțiunea (revocarea) convențională a acestuia.
Prin urmare, a admis în parte acțiunea principală astfel cum a fost completată și a dispus rezoluțiunea promisiunii de contract de mai sus, obligând reclamantele să restituie pârâtei suma de 5.000 lei primită ca avans.
A admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta P. E..
Așa cum rezultă din raportul de expertiză și al suplimentului la raport întocmit în cauză de inginer expert T. M., pârâta a adus imobilului îmbunătățiri în sumă totală de 5.875 lei și chiar dacă ar fi fost efectuate pentru propriul confort acestea adaugă imobilului un plus de valoare, motiv pentru care vor fi obligate reclamantele să plătească pârâtei suma de 5.875 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor.
Acțiunea în evacuare este mijlocul procesual pus la dispoziția titularului dreptului de proprietate pentru protecția atributului uzus, această acțiune asigurând protecția dreptului de folosință atunci când acesta izvorăște dintr-un raport obligațional dar în egală măsură și atunci când este vorba despre un drept de folosință ca atribut al dreptului de proprietate.
Urmare a repunerii părților în situația anterioară încheierii promisiunii de contract, instanța a admis acțiunea în evacuare și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul de mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 997 Cod civil, acela căruia se face restituțiunea trebuie să despăgubească pe posesorul, chiar de rea credință, de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului sau care au crescut prețul lui.
Având în vedere că există o legătură obiectivă între cheltuielile efectuate cu îmbunătățirea imobilului și avansului de 5.000 lei plătit reclamantelor, instanța recunoaște pârâtei dreptul de retenție.
Prin urmare, se va institui în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a sumei totale de 10.875 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta P. E. în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal casarea cu rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii modificatoare de reziliere a antecontractului, ca tardivă.
S-a cerut casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că instanța a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare – cumpărare fără ca această cerere să fie pusă în discuția părților, cererea formulată nefiind comunicată și discutată.
De asemenea, această cerere nu a fost timbrată corespunzător, a mai susținut recurenta, fiind depusă tardiv, după administrarea tuturor probelor.
S-a mai invocat nechemarea în judecată a soțului recurentei, P. I., care locuiește și el în imobil.
Consideră în al II – lea rând că cererea de rezoluționare a antecontractului – trebuia respinsă întrucât actul autentificat nu s –a perfectat din culpa intimatei – reclamante, care avea alte litigii pe rol cu numita C. P., recurenta și- a respectat promisiunea și în plus, a adus și îmbunătățiri la imobil în valoare de 10.000 lei îmbunătățiri pe care expertul greșit le –a evaluat la 5875 lei.
În drept s –au invocat dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (f. 17) intimatele S. A. și C. E. au cerut respingerea recursului.
S-a susținut că nu există motivul de casare cu trimitere invocat, întrucât recurenta pârâtă prin apărător nu s –a opus cererii de modificare a acțiunii, ceea ce echivalează cu o acceptare tacită din partea acesteia.
A punctat apoi considerentele pentru care au cerut respingerea recursului și pentru celelalte motive.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor aduse, se constată că recursul este întemeiat.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului, la fila 116 a acestuia, există cererea formulată de reclamantele S. A. și C. E., prin care au solicitat să se constate culpa pârâtei P. E. pentru nefinalizarea vânzării și să se dispună rezoluțiunea promisiunii de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 1179 din 8.07.2011.
Asupra acestei cereri instanța s –a pronunțat prin hotărârea atacată, fără să o pună în dezbaterea părților astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă fiind astfel în imposibilitatea formulării apărării și propunerii de probe în combaterea ei .
În acest ciclu procesual - acest lucru nu se poate îndrepta fără a-i încălca părții dreptul la dublul grad de jurisdicție, motiv pentru care regăsindu- se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, hotărârea va fi casată cu trimitere spre rejudecarea cauzei, ocazie cu care se vor analiza ca apărări toate susținerile din cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă P. E., cu domiciliul în sector 3 București, .. 10, ., . domiciliul ales la Cabinet de Avocat „D. N.” din sector 1, București, .. 18, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1088 din 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatele-reclamante S. A. și C. E., ambele cu domiciliul în sector 6, București, ..
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. Doinița F. M. V. M. D. I.- G.
Red. FM.- 9. XII. 2013
Thred._ . 2013 – 2ex
DF.-_ Jud V.
Jf.- S. O.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul... → |
|---|
