Pretenţii. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul TELEORMAN

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Paypoint nr._, din data de 08.04.2013 și 15.05.2012, pârâtul a achitat debitul, în sumă de 385,0 lei, datorat reclamantei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.

Prin urmare, având în vedere că obligația a fost îndeplinită de către pârât, prin achitarea debitului datorat, a apreciat cererea având ca obiect pretenții, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelantul - reclamant S. R. de Radiodifuziune, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii.

Apelantul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond reținând in mod eronat că, prin chitanțele din data de 08.04.2013 si 15.05.2012 intimata a achitat debitul pentru care a fost acționată in judecata, în realitate, aceasta achitând facturi aferente anilor 2012 - lunile septembrie, decembrie, 2013 - luna martie, si nu facturile ce fac obiectul cererii de chemare in judecata.

De asemenea, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacata, cu încalcarea dreptului la apărare, prin netransmiterea documentelor depuse de intimată la dosar, in vederea formulării apărărilor ce se impuneau .

Instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994 din care decurge obligația de plată a taxei radio si, fără să tină seama de mențiunile Deciziei Curții Constituționale nr.297/2004 si Deciziei ICCJ nr. 1930/02.04.2009.

În susținerea cererii de apel a depus la dosarul cauzei înscrisuri filele 6- 10 .

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466- 470 C.pr.civ.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

În ce privește motivul de apel prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, prima instanță a apreciat greșit împrejurarea că, prin chitanțele din data de 08.04.2013 si 15.05.2012 intimata ar achitat debitul pentru care a fost acționată in judecata, se constată că este fondat.

Tribunalul, analizand hotărârea primei instante, actele si probele de la dosar, vazand prevederile art. 40 din legea nr. 41/1994, HG nr. 977/2003, în raport și de dispozițiile art. 480 alin 2 C. constată că apelul de fată este întemeiat..

În mod greșit a reținut prima instanță că prin Paypoint nr._, din data de 08.04.2013 și 15.05.2012, intimata a achitat debitul, în sumă de 385,0 lei, datorat apelantei reclamante, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune procedând la respingerea cererii ca rămasă fără obiect, în condițiile în care, potrivit răspunsului CEZ Vânzare cu privire la modul de alocare a sumelor plătite de intimată, înscris aflat la fila 6 dosar fond, prin plata sumelor de bani depuse de către intimat, s-a descărcat parțial pe taxa radio și au acoperit debite neachitate ulterior predării către apelanta reclamantă a creanțelor de natura taxei radio și penalitățile aferente, cu alta cuvinte aceste sume nu privesc debite aferente perioadei 31 martie 2010 – 30 iunie 2012 și penalitățile aferente a căror solicitare s-a cerut.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994 din care decurge obligația de plată a taxei radio si, fără să tină seama de mențiunile Deciziei Curții Constituționale nr.297/2004 si Deciziei ICCJ nr. 1930/02.04.2009, Tribunalul constată de asemenea că prima instanță nu a făcut o corectă aplicare a acestora.

Dispozițiile art. 40 alin 3 din legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și a SRTV stabilesc: persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii".

Curtea Constituțională, prin pronunțarea deciziei nr.297/2004 a clarificat problema obligativității plații taxei, indiferent de deținerea sau nu de receptoare, stabilind totodată că, prevederile HG nr.977/1994 art. 3 alin. 2 nu contravin cu nimic celor prevăzute de art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994.

Din interpretarea dispozițiilor textelor de lege menționate, Tribunalul reține că, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au prezumată calitatea de beneficiar in accepțiunea Legii nr.41/1994 art.40 alin 3.. neputându-se da o alta interpretare termenului de beneficiar, decât aceea pe care a avut-o în vedere legiuitorul la momentul adoptării legii, precum și Curtea Constituțională la momentul când a stabilit prin Decizia nr.297/2004 că textul de lege este constituțional.

Prin urmare, obligația intimatei de plată a taxei radio rezidă în dispozițiile legii nr.41/1994 în aplicarea căreia a fost adoptată HG nr.977/2003, care stabilește cuantumul lunar al taxei radio pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la pala taxei, modalitatea de calcul a penalităților de întârziere.

Astfel, prin art. 5 alin . 1 al HG nr. 977/2003 s-a stabilit: taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3 de către . Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA prin filialele sale în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.

Art. 6 alin. 1 și 2 din același act normativ arată: pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a către . Furnuzare a Energiei Electrice Electrica SA – pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.

În considerarea textelor de lege menționate, Tribunalul reținând că, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune constituie venit public, fiind o sursă financiară stabilită de legiuitor, precum și împrejurarea că intimata nu a făcut dovada achitării debitului, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, sumele achitate de către aceasta privind cu totul altă perioadă decât cea pentru care s-a solicitat plata debitului, respectiv_ –_ , în baza art. 480 alin 2 C. va admite apelul declarat de apelantul reclamant SRR va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta SRR împotriva pârâtei . va obliga pârâta la plata sumei de 321,12 lei din care 293,53 lei taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și 27,59 lei penalități de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă S. R. de Radiodifuziune, prin reprezentant legal C. P., cu sediul în București, sector 1, .. 60-64, împotriva sentinței civile nr. 897 din 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-pârâ S.C. S. S., cu sediul în comuna Siliștea, ., pe care o schimbă în tot astfel:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune împotriva pârâtei S.C. S. S..

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 321,12 lei, din care 293,53 lei taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și 27,59 lei penalități de întârziere.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2013.

Președinte, Judecător, Grefier,

F. M. V. M. Ț. N.

Red. și thred.V.M.

24.10.2013/4 ex.

. data de

.