Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 118/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 3449/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 118
-APEL-
Ședința publică de la 2 octombrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât C. L. A., cu sediul social în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3284 pronunțată la data de 26 august 2013 de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. „M. P. .., cu sediul social în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât C. L. A. prin consilier juridic B. D. și intimata-reclamantă S.C. „M. P. .., prin consilier juridic O. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că apelantul-pârât C. L. A. a depus la data de 25.09.2013 răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. „M. P. ...
În conformitate cu dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Se înmânează reprezentantului intimatei-reclamante un exemplar al răspunsului la întâmpinare formulat de către apelanta-pârâtă.
C.j. B. D. și c.j. O. N. depun împuternicire de reprezentare juridică nr._/01.10.2013, respectiv 456/01.10.2013 și având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat și nici înscrisuri de depus.
Față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul, deschide dezbaterile asupra fondului.
Consilier juridic B. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței nr. 3284/2013 pronunțată de Judecătoria A. pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de apel și în răspunsul la întâmpinare. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, nu există urgență, sentința Curții de Apel B. a fost dată la data de 26.06.2011, iar reclamanta a făcut demersuri în anul 2013 pentru a intra în legalitate cu contractul. De asemenea, nu există îndeplinită nici condiția vremelniciei, întrucât sentința este dată în rezolvarea problemelor de fond, până la expirarea contractului, ceea ce nu este procedural. Mai învederează că pe rolul instanțelor nu există un dosar între părți, litigiul a fost rezolvat din anul 2008, când intimata-reclamantă a fost de acord cu rezilierea contractului.
Consilier juridic O. N. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la primul motiv de apel, precizează că în speță hotărârea a fost motivată în termenul legal de 48 ore, intimata-reclamantă intrând în posesia acesteia la data de 29.08.2013. De asemenea, nemotivarea hotărârii în 48 de ore nu atrage nulitatea acesteia, ci eventual o sancțiune pentru judecătorul care a pronunțat-o.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel, apreciază că măsura este vremelnică și durează până când contractul va fi reziliat, el ființând în baza deciziei Curții de Apel B..
În ceea ce privește al 3-lea motiv de apel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 996 alin. 4 coroborat cu art. 1000 Cod Procedură Civilă ordonanța președințială poate fi soluționată atunci când nu există litigiu în fond. Celelalte susțineri cu privire la existența rezilierii de drept a contractului, sunt nefondate, atâta timp cât o instanță s-a pronunțat în acest sens, contractul rămânând în ființă.
De asemenea, prejudiciul există întrucât intimata-reclamantă a fost împiedicată să intre în spațiul comercial prin aplicarea unui lacăt la ușa de la intrare, pârâta considerând ca reziliat contractul încă din anul 2008.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel, disp. art. 996 alin. 4 raportat la art. 1000 Cod Procedură Civilă, consacră admiterea ordonanței președințiale în cursul judecății fondului, ca o excepție.
Apreciază că în speța de față, condițiile de admisibilitate a cererii au fost îndeplinite, astfel încât solicită respingerea cererii de apel ca netemeinică și nefondată
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea formulată pe calea ordonanței președințiale înregistrată sub nr._, la data de 17.07.2013, reclamanta . în judecată pârâtul C. L. A. solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să fie obligată pârâta la evacuarea din imobilul situat în . Piața Unirii-612,50mp, la obligarea pârâtei de a descuia ușa de la . comercial, precum și exercitarea de către reclamantă a drepturilor rezultate din contractul de concesiune.
In motivarea cererii s-a arătat că părțile au încheiat un contract de concesiune nr. 1884/10.02.2004, iar ca urmare a nerespectării condițiilor contractului, părțile au început să aibă neînțelegeri ajungând în fața mai multor instanțe pentru îndeplinirea obligațiilor și exercitarea drepturilor din contract.
A arătat reclamanta că înainte de blocarea accesului în spațiul comercial . avea un profit zilnic de 400 lei.
La data de 22.08.2013 reclamanta și-a completat cererea solicitând și ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, în temeiul art. 996 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pârâta C. L. A. a formulat întâmpinare, la data de 09.08.2013, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a motivat că a fost reziliat contractul de concesiune prin decizia nr. 17 din 11.07.2005 a Curții de Conturi, ca urmare a neîndeplinirii clauzelor contractuale. De asemenea s-a arătat și că între părți nu mai există nici un litigiu care să justifice pronunțarea ordonanței președințiale. Cu ocazia cercetării judecătorești prima instanță a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3284/_ , Judecătoria A. a admis cererea reclamantei . SRL în contradictoriu cu pârâtul C. L. A. având ca obiect ordonanță președințială ;a dispus obligarea pârâtului de a descuia ușa de intrare de la imobilul spațiu comercial situat în A., . Piața Unirii, în suprafață de 612,50 mp ce a făcut obiectul Contractului de concesiune 1884/10.02.2004 ; a dispus evacuarea pârâtului din imobilul spațiu comercial situat în A., . Piața Unirii, în suprafață de 612,50 mp, până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți având ca obiect desființarea Contractului de concesiune 1884/10.02.2004 ; a dispus obligarea pârâtului de a permite reclamantei exercitarea drepturilor ce rezultă din Contractul de concesiune 1884/10.02.2004, până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți având ca obiect desființarea contractului susmenționat; hotărârea a fost dată fără somație sau trecerea vreunui termen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cumulativ, condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă sub aspectul urgenței, neprejudecării fondului și caracterului vremelnic.
Sub aspectul urgenței, prima instanță a arătat că, această măsură se justifică prin faptul că cererea vizează măsuri ce se cer a fi luate față de un spațiu comercial la care reclamanta nu are acces. Prin blocarea accesului, reclamanta pierde importante sume de bani, neputând desfășura acte de comerț .
De asemenea a reținut că, cererea de față nu prejudecă fondul unei cereri care să vizeze rezilierea contractului de concesiune, vizând măsuri vremelnice cu privire la folosința spațiului comercial.
Măsurile luate în dosarul de față au doar un caracter provizoriu, până la obținerea unei hotărâri pe calea dreptului comun cu privire la rezilierea contractului de concesiune de aici, apreciind prima instanță și caracterul vremelnic al măsurii, prezenta hotărâre fiind o măsură temporară.
Cu privire la fondul cauzei a apreciat cererea întemeiată arătând că, la momentul de față există Contractul de concesiune 1884/10.02.2004 care produce efecte juridice contract în baza căruia reclamanta . SRL are dreptul să pătrundă în spațiu și să deruleze activitățile stipulate în acel contract reținând drept un abuz atitudinea pârâtului de a bloca, fără nici un fundament juridic, pătrunderea reclamantei în spațiul comercial în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel apelantul pârât C. L. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie., a arătat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sub aspectul vremelniciei măsurii luate și neprejudecării fondului cauzei .
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii, a arâtat că măsura propusă a fi luată de prima instanță este una permanentă, până la expirarea valabilității contractului de concesiune, neexistând un alt dosar care să judece fondul cauzei.
Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei a arătat că, nu mai există un dosar pe rolul instanțelor de judecată care să judece fondul litigiului dintre părți solicitările reclamantei fiind de natura rezolvării litigiului în fond .
Intimata – reclamantă . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că soluția pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică . Astfel, a arătat că măsura este vremelnică și durează până când, în eventualitatea unui litigiu de fond, contractul de concesiune va fi reziliat.
În cursul cercetării judecătorești nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocat, Tribunalul reține că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale .
Potrivit art.996 NCPC, instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit textului de lege menționat, se apreciază că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurii, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului .
În ceea ce privește aparența de drept s-a statuat că aceasta este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Cât privește, termenul provizoriu al măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale, acesta caracterizează, de altfel, specificul procedurii alese de către parte, și are o dublă semnificație: pe de o parte, se referă la conținutul reversibil al măsurii luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, iar pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestei măsuri în sensul că, dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Legat de caracterul urgent al măsurii luate s-a arătat că, acesta trebuie stabilit prin raportare strictă la scopul luării acestor măsuri, și anume, păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări., că, se are în vedere numai caracterul cert al viitoarei pagube sau piedici, că trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac, că, se apreciază în concret, atât prin referire la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare cât și prin referire la data judecării cererii. .
Cu referire la cerința neprejudecării fondului s-a statuat că această condiție a impus limitarea judecății în cererea de ordonanță doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant, așa încât, dezlegarea problemelor de drept în cauza dedusă judecății, se va circumscrie numai stabilirii aparenței de drept invocate de reclamant, fără a se putea tranșa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre părți.
Din perspectiva considerațiilor teoretice prezentate, Tribunalul constată că, prima instanță nu a analizat cererea de ordonanță președințială prin prisma îndeplinirii cumulative a cerințelor aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurii, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului, mărginindu-se a face sumare aprecieri numai cu privire la urgența măsurii, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii, condiții ce se cereau a fi îndeplinite cumulativ de dispozițiile art. 581 din vechea reglementate a procedurii de ordonanță președințială, deși aplicabile cauzei erau dispozițiile art. 996 și următoarele NCPC.
În aceste condiții, Tribunalul analizând cererea de ordonanță președințială, sub din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 996 C., reține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
În ceea ce privește afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept, Tribunalul reține că, aparența de drept nu este în favoarea reclamantului, având în vedere că poziția acestuia nu este preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Potrivit contractului de concesiune nr. 1884/10.02.2004 s-a stabilit ca reclamanta să realizeze o investiție având ca destinație comerț alimentație publică, fapt care s-a și realizat de altfel.
Deși inițial Tribunalul C. a admis solicitarea pârâtului C. L. A., în sensul constatării rezilierii de drept a contractului de concesiune sus menționat, ulterior, Curtea de Apel B.-Secția C. Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de reclamantă, fiind astfel respinsă acțiunea Consiliului L. A., având ca obiect desființarea de drept a contractului de concesiune nr. 1884/10.02.2004 .
Considerând că părțile din proces au fost repuse astfel în situația anterioară desființării contractului de concesiune, reclamanta a procedat la punerea în executare a deciziei Curții de Apel B., întrucât menționează aceasta, pârâta i-a interzis accesul în incinta spațiului comercial, prin blocarea cu lacăt a ușii de intrare.
Prin încheierea civilă nr. 733/29.03.2013 Judecătoria A. a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă, considerând că dispozitivul hotărârii nu cuprinde dispoziții care să poată fi aduse la îndeplinire prin executare silită, părțile aflându-se sub incidența obligațiilor contractuale.
Tribunalul, plecând de la premisa că măsura evacuării nu poate fi dispusă pe cale de ordonanță președințială decât în situația ocupării abuzive a unui spațiu, în lipsa unui titlu care ar putea crea aparența deținerii legale a spațiului, reține că, de vreme ce pârâtul deține acest spațiu aparținând domeniului public de interes local al mun. A. și refuză predarea spațiului, nu sunt întrunite cerințele legii pentru a se dispune evacuarea pe calea ordonanței președințiale, situația de fapt, astfel cum a fost relatată, nu poate crea convingerea că măsura dispusă ar fi justă și conformă cu dreptul
În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurii, în mod greșit a stabilit prima instanță că măsurile luate au doar un caracter provizoriu, până la obținerea unei hotărâri pe calea dreptului comun cu privire la rezilierea contractului de concesiune, Tribunalul reținând că, solicitările reclamantului de a se dispune evacuarea pârâtului din imobilul spațiu comercial și de a descuia ușa de intrare în imobil, nu au caracterul unor măsuri provizorii și nici reversibile, ci caracter definitiv, ceea ce echivalează cu soluționarea în fond a pricinii.
Cât privește caracterul urgent al măsurii, se apreciază de asemenea că această condiție nu este îndeplinită, motivarea reclamantului în sensul că ar pierde importante sume de bani prin blocarea accesului în imobil, neputând fi primită de instanță, de vreme ce reclamantul își poate valorifica pretențiile pe calea unei acțiuni de drept comun.
Cât privește cerința neprejudecării fondului cauzei, cum în procedura specială instanței îi este permis să se limiteze la a verifica numai aparența dreptului afirmat de către reclamant, fără însă a prejudeca fondul cauzei, Tribunalul reținând că aparența de drept nu este în favoarea reclamantului, poziția acestuia nefiind preferabilă din punct de vedere legal, în raport de obiectul cererii de ordonanță și situația de fapt invocată de reclamant, nu apare posibilă analiza cererii cu respectarea exigenței neprejudecării fondului. .
Pentru toate considerentele sus-expuse, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de apelantul – pârât C. L. A. și va schimba în tot sentința apelată în senul respingerii cererii de ordonanță președințială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât C. L. A., cu sediul social în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3284 pronunțată la data de 26 august 2013 de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. „M. P. .., cu sediul social în A., ., județ Teleorman.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge cererea având ca obiect ordonanță președințială, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2013.
Președinte, Judecător Grefier,
V. M. F. M. Bînciu E.
Red. V.M. 04.10.2013
Th. red. B.E.-10.10.2013/4 ex.
. data de ./2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 531/2013. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
