Contestaţie la executare. Decizia nr. 914/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 17501/299/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 914
RECURS
Ședința publică de la 20 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - G. P.
Judecător - F. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului declarat de declarat de recurenții – contestatori A. G. și A. Steluța, domiciliați în A., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2062 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata – contestatoare S.C. Eelectroconstrucția E. SA, cu sediul în A., .. 30, județ Teleorman și intimata S.C. Suport C. SRL, cu sediul în București, sector 3, .. 5, . obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – pârât A. G. asistat de avocat I. C., recurenta –pârâtă A. Steluța fiind reprezentată de avocat I. C., au lipsit celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 100 lei – taxa judiciară de timbru, achitată potrivit chitanțelor . nr._/16.07.2013, nr._/07.08.2013 și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat I. C., apărătorul recurenților contestatori depune la dosar note scrise și învederează că nu mai are cereri noi de formulat, ori probe de administrat în cauză.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat I. C., apărătorul recurenților contestatori A. G. și A. Steluța, susține că în fapt, titulari ai contractului de credit nr. 211/2007 sunt BCR în calitate de împrumutător și ., în calitate de împrumutat.
Precizează că suma de 550.000 lei s-a acordat într-o singură tranșă și trebuia plătită în 3 ani, dacă era respectat punctul 4.2 din contract, suma acordată reprezentând de fapt o prelungire a liniei de credit acordată de bancă recurentei în anul 2003.
Menționează că în anul 2007 s-a încheiat un contract de ipotecă între A. G. și Steluța, în calitate de garanți ipotecari pentru . creditului și BCR SA București, respectiv, ., în calitate de actual creditor, conform contractului de cesiune de creanță J1121/2010, pentru a se prelungi împrumutul acordat în anul 2003.
Mai arată că între recurenți și initmați există un alt litigiu ce privește un împrumut acordat inițial de BCR SA, dar acesta este în euro și nu în moneda națională, iar sumele sunt diferite. De asemenea, mai susține că din actele depuse la dosar, respectiv, grafic rambursare credit și situație creanță rezultă că suma de achitat la data respectivă diferă față de cea executată, astfel că, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate,iar pe fond, admiterea contestației la executare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecatoria Sectorului 1 București la data de 27.04.2012, sub nr._ contestatorii A. G. si A. Steluța și . au solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata . să se dispună anularea somației de plata datată 17.01.2012 emisă de B. P. C. în baza titlului executoriu contract de credit nr. 211/_/18.02.2007 și contractul de ipoteca nr. 211 din 19.12.2007 autentificat sub nr. 5584 din 19.12.2007 la BNP S. D. pentru sumele de 447,968,85 lei reprezentând credit, dobânzi, comisioane si cheltuieli de executare în suma de 10.265,67 lei conform procesului verbal din 17.01.2012.
În motivarea contestației, contestatorii arată că suma de 550.000 lei a fost acordată într-o singura tranșă și trebuia plătită în trei dacă se respecta punctul 4.2 din contract, iar suma de 447.968,85 lei reprezintă suma pe care debitorii contractului de credit o mai au de achitat conform contractului semnat in 2007 si aceasta suma nu este conforma cu realitatea, întrucât s-au achitat din acest debit mai multe transe si creanța nu este certa . Astfel, contestatorii arata ca in calitate de garanți nu pot fi urmăriți pentru o suma mai mare decât cea pe care au garantat-o obligația acestora fiind determinata de obligația principală din punct de vedere al cuantumului.
In drept, cererea a fost întemeiata pe disp. Art. 399 pct. 3 rap. La art. 401 pct. 1 lit. b C.pr.civ..
Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 17.07.2012 intimata a invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant si excepția tardivității formulării contestației, prin raportare la prev. art. 401 C.pr.civ., iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată arătând ca suma de 447.968,85 lei a fost stabilita ca debit rămas neachitat prin sentința civila nr. 3452/22.12.2010 rămasă irevocabila prin nerecurare, iar reclamanții nu au mai achitat după aceasta data nici un fel de suma pentru stingerea creanței.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr. 681/2011 al B. P. C..
Prin sentința civila nr._/13.12.2012 Judecatoria Sectorului 1 București a declinat competenta de soluționare a contestației in favoarea Judecătoriei A..
Instanța a încuviințat si administrat pentru ambele părți probele cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2062/17.04.2013, Judecătoria A. a respins excepțiile tardivității și lipsei dovezii calității de reprezentant, invocate de intimata S.C. S. C. S.R.L., ca neîntemeiate, a respins contestația la executare formulată de contestatorii A. G. și A. Steluța, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 17.01.2012 B. P. C. a emis somația de plata in dosarul de executare silita nr. 681/2011 la solicitarea creditoarei . prin care s-a pornit la urmărirea silita imobiliara asupra imobilului contestatorilor situat in A., . ., județ Teleorman, in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. SJ CC/211/_/18.12.2007, precum si a contractului de ipoteca aut. sub nr. 5584/19.12.2007 de BNP D. S. si procesul verbal de cheltuieli de executare întocmit la 17.01.2012 pentru creanța in suma de 447.968,85 lei credit, dobânzi, comisioane si suma de_,67 lei cheltuieli de executare.
Somația a fost comunicata contestatorilor la data de 10.04.2012, conform dovezilor de primire si proceselor de predare.
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității formulării contestației invocata de intimata prin întâmpinare, instanța a respins-o ca neîntemeiata, in temeiul art. 401 al. 1 lit. c c.pr.civ., întrucât contestatorii au luat la cunoștința si au primit somația la data de 10.04.2012, contestația fiind depusa in termenul legal de 15 zile la data de 27.04.2012.
Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocata de intimata prin întâmpinare, raportat la motivele invocate in susținerea acestei excepții, instanța a respins-o ca neîntemeiata având in vedere ca s-a făcut dovada mandatului conform împuternicii depusa la dosar in acest sens (fila 32 dosar JS1).
Cu privire la contestația la executare dedusa judecații, instanța a retinut că potrivit dispozițiilor art. 379 Cod Procedura Civila, nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certa, lichida si exigibila, astfel că nu este suficientă numai existenta unui titlu executoriu.
A reținut instanța de fond că o creanță este certa atunci când existenta ei rezulta din chiar înscrisul constatator al creanței (art. 379 alin. 3 Cod Procedura Civila), deci când existenta creanței este neîndoielnica, or, potrivit actelor din dosar, respectiv titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. SJ CC/211/_/18.12.2007, contractului de ipoteca aut. Sub nr. 5584/19.12.2007 de BNP D. S., precum si a sentinței civile nr. 3452/22.12.2010 a Judecătoriei A., irevocabila prin nerecurare, creanța exista, executorul judecătoresc emițând somația de plata exact pentru suma de 447.968,85 lei, debit restant astfel cum s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea judecătoreasca susmenționata. Cu privire la analiza celorlalte doua cerințe pe care trebuie sa le îndeplinească o creanța pentru a face obiect al executării silite, respectiv sa fie lichida si exigibila, instanța retine ca si acestea sunt îndeplinite, deși nu au fost contestate de către contestatori. Pentru aceste motive, instanța apreciază ca suma restanta in cuantum de 447.968,85 lei pe care o au de plata debitorii contestatori si pentru care s-a pornit executarea silita imobiliara reprezintă o creanța certa, in condițiile legii.
Cu privire la suma stabilita cu titlu de cheltuieli de executare prin procesul verbal din 17.01.2012 de câtre B. P. C., instanța a retinut ca in conformitate cu prev. art. 371/1 al. 3 C.pr.civ. executarea silita are loc pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume, precum si a cheltuielilor de executare, iar conf. art. 371/7 al. 2 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul in care creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, conf. art. 371/7 al. 3 C.pr.civ. sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executorul judecătoresc prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, conform legii, procesul verbal de cheltuieli din 17.01.2012 fiind întocmit de executorul judecătoresc conform prevederilor legii speciale, in temeiul art. 39 al. 5 din Legea nr. 188/2000.
Ca atare, instanța a retinut ca suma stabilita cu titlu de cheltuieli de executare in cuantum de 10.265,67 lei reprezintă de asemenea o creanța certa si obligația de plata a acesteia cade in sarcina debitorilor contestatori, in condițiile legii.
F. de aceste motive, instanța a constatat că somația de plata a fost emisa in mod legal pentru suma de 447.968,85 lei, debit rămas de achitat din totalul creanței, astfel cum a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civila nr. 3452/22.12.2010 a Judecătoriei A., precum si pentru suma de 10.265,67 lei cheltuieli de executare silita conform procesului verbal de cheltuieli din 17.01.2012, astfel ca debitorii contestatori nu sunt urmăriți silit pentru o datorie mai mare decât cea pe care au garantat-o, din punct de vedere al cuantumului, executarea silita fiind pornita in conformitate cu legea.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs contestatorii A. G. și A. Steluța solicitând casarea pațială a sentinței în sensul admiterii contestației la executare și anularea actului denumit somație de plată din data de 17.01.2012.
În motivarea recursului s- au reluat motivele afirmate în cadrul contestației la executare, îns ensul că execitarea s-a început pentru o sumă de bani mai mare decât debitul reala, recurentții în calitate de garanți sunt urmăriți pentru o creanță mai mare decât cea pe care au garanta-o.
Susțin recurenții că instanța de fond nu a avut în vedere dovezile d eplată ce au fost depuse la dosar. Mai arată recurenții că societatea creditoare nu a depus la dosar graficul d erambursare, cei doi recurenții debitori se arată că nu au fost înștiințați în termen despre cesiunea operată.
În drept au fost invocate disp. art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
Intimate . a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că recursul a fost motivate greșit în drept invocându-se disp. noului Cod, întrucât litigiul se judecă după vechiul Cod de procedură civilă.
Despre plățile pretend făcute de către recurenți, se arată că acestea au fost făcute în contul unei alte creanțe îzvorâte din ciontractul de credit nr. 677/01.03.2005.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrsiuri.
Nu au fost indicate temeiurile juridice incidente.
Verificând legalitatea și temenicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, și având în vedere disp. art. 304 C. proc. civ.instanța apreciază recursl ca fiind întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru o justă soluționare a cauzei și pentru realizarea de către judecătorul cauzei a obligațiilor ce-i revin în baza art. 129 alin. 5 C. proc. civ., se apreciază de către instanța de control că instanța de fond avea obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele. Astfel instanța de fond prin intermediul sentinței pronunțare nu a stabilit regimul plăților efectuate de către contestatori, deși la dosarul cauzei aceștia au depus chitanțe în acest sens. Pentru a stabilit dacă motivele contestației sunt fundamentate sau nu, instanța avea obligația de a administra o probă cu expertiză de specialitate care să lămurească cu certitudine creanța asupra căreia s-au imputat plățile, având în vedere că cei doi contestatori afirmă că plata s-a făcut în contul creanțe pentru care s-a început executarea, iar intimatul afirmă că plățile au vizat o cu totul altă creanță.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite apelul și va casa sentința trimițând spre rejudecare aceleeași instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenții – contestatori A. G. și A. Steluța, domiciliați în A., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2062 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata – contestatoare S.C. Eelectroconstrucția E. SA, cu sediul în A., .. 30, județ Teleorman și intimata S.C. Suport C. SRL, cu sediul în București, sector 3, .. 5, .. 3.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. A. L. N. Ț. N.
Red. și thred.A.L.N./ 2 ex.
16.01.2014
d.f._
j.f. M. M.I.
Judecătoria A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 52/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
