Contestaţie la executare. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1304/87/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.384
RECURS
Ședința publică de la 24 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - A. L.-N.
Judecător - S. L.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții-contestatori C. A. și C. V. domiciliați în T. M., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1985 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. M. în contradictoriu cu intimații S. F. domiciliat în T. M., Timpuri Noi, nr. 18, J. Teleorman, S. F. (F.) domiciliată în T. M., Timpuri Noi, nr. 26, J. Teleorman, Ț. M. domiciliat în T. M., ., ., M. A. domiciliată în T. M., Timpuri Noi,nr. 10, J. Teleorman, C. A. domiciliată în T. M., ., J. Teleorman, D. M. domiciliat în T. M., Timpuri Noi,nr. 16, J. Teleorman, D. N. domiciliată în T. M., Timpuri Noi, nr. 16, J., Teleorman, M. Ș. domiciliat în T. M., Timpuri Noi, nr. 14, J., Teleorman, M. Mița domiciliată în T. M., Timpuri Noi, nr. 14, J. Teleorman, G. F. (G.) domiciliat în T. M., Timpuri Noi,nr. 24, J. Teleorman, Stoașă A. domiciliată în T. M., .. B1, ., ., B. N. V. cu sediul în Z., .. 10A, ., J. Teleorman, C. F. M. domiciliat in sector 4, București, ., ., .. Ș. domiciliat în T. M., Vânători, nr. 24, J. Teleorman și intimat adjudecatar V. I. domiciliată în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-contestator C. A., asistat de avocat C. A.-V., intimata Ștoașă A. asistată de avocat T. M., lipsind recurenta-contestatoare C. V. reprezentată de avocat C. A.-V. și intimații S. F., S. F. (F.), M. A., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița și G. F. (G.), reprezenți de avocat T. M., intimații B. N. V., C. F. M., C. F. Ș. și intimat adjudecatar V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 51 lei - taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței nr._/2013 și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederând că intimații moștenitori C. M. și C. Ș., au solicitat judecarea cauzei in lipsa acestora, neputându-se prezenta din motive de sănătate.
Tribunalul pune in discuția părților prezente, calificarea căii de atac.
Avocat C. A.-V., apreciază că recursul este calea legală de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond. Depune chitanțele nr._ și_/2013, reprezentând onorariu de avocat.
Avocat T. M., consideră, de asemenea că recursul este calea legală exercitată împotriva sentinței judecătoriei.
Tribunalul, califică calea de atac exercitată de către contestatori, ca fiind recursul, in conformitate cu dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă, analizată și prin prisma valorii cererii deduse judecății.
Părțile prezente, declară că nu mai au cereri noi de formulat și probe de administrat în cauza de față.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri noi de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Având cuvântul pentru recurenții contestatori C. A. și C. V., avocat C. A.-V., consideră că sancțiunea nulității nerespectării unui termen procedural este decăderea, ci nu, nulitatea, cum greșit a reținut instanța de fond, iar dispozițiile art. 504 Cod procedură civilă, fac referire la termenul care urmează să fie calculat pe zile libere.
O altă critică adusă sentinței, se referă la bunul supus executării silite, prin vânzarea la licitație publică. Nu există nicio mențiune că acest bun este comun sau propriu ai celor înscriși in registru agricol, iar reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut in baza unui certificat de moștenitor. Susține că, la momentul in care terenul agricol a fost trecut în C.A.P., nu era definit că bunul era propriu, recurenta C. V. neputând formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ci soțul acesteia. Consideră că nu s-au respectat disp. art. 30-31 din Codul familiei, încălcându-se și disp. art. 494 C.proc.civ.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii contestației la executare împotriva procesului verbal de licitație din data de 4 mai 2011, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc N. V..
Subsecvent, solicită admiterea contestației formulate împotriva actului de adjudecare. Cu cheltuieli de judecată.
Recurentul Căpățănă A., arată că s-a căsătorit in anul 1956.
Avocat T. M., având cuvântul pentru intimații Ștoașă A., S. F., S. F. (F.), M. A., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița și G. F. (G., solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1985 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. M..
Referitor la primul motiv de recurs, susține că opinia instanței de fond este corectă; nu este vorba de un termen pe ani și zile, ci de un termen, până la care se desfășoară licitația, termen care rezultă din înscrisuri – respectiv procesul verbal de licitație. Cauțiunea s-a depus în mod legal, iar la licitație a fost înscrisă o singură persoană, V. I..
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs – bunul supus vânzării este un teren arabil, nefiind bun comun, existând un titlu de proprietate. Dreptul de proprietate a fost corect stabilit și aparține in exclusivitate lui C. A.. Cere a nu fi avute in vedere copiile de pe registrul agricol aflate la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._ contestatorii C. A., în calitate de debitor în dosarul de executare nr. 473/2011 al B. N. V. și C. V., în calitate de terț față de dosarul execuțional, au formulat în contradictoriu cu intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A., adjudecatar V. I. și Biroul Executorului Judecătoresc N. V. contestație la executare împotriva procesului-verbal de licitație întocmit la 04.05.2012, orele 11,30-12,25 de B. N. V., cerere de suspendare a executării silite prin vânzare la licitație înfăptuite de B. N. V., până la data suspendării contestației la executare formulate și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat.
În motivare, contestatorii au arătat că în fapt B. N. V., având în vedere lucrările dosarului de executare nr. 473/2011, precum și publicația de vânzare nr. 473/21.03.2012 prin care s-a stabilit termenul pentru vânzarea averii imobiliare proprietatea părții debitoare C. A., urmărită de creditorii sus precizați, pentru suma de 7348,79 lei, reprezentând cheltuieli de executare, cheltuieli de judecată și onorariu OCPI A., în temeiul titlurilor executorii dec. civ. nr. 192/A/25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman și dec. civ. nr. 1300/R/15.10.2010 și încheierea din 09.09.2011 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, a constatat îndeplinite formalitățile prev. de art. 496-497, 500, 504, 507 C.proc.civ. și a scos la licitație publică terenul intravilan în suprafață de 2705 m.p., amplasat în sola 1, parcelele 33 și 34, situat în T. M., ., jud. Teleorman și terenul extravilan în suprafață de 2946 mp, amplasat în sola 23, . T. M., ., jud. Teleorman, urmând ca procedura de licitație să se desfășoare la sediul B. N. V. la 04.05.2012, orele 11,30.
La 04.05.2012, în jurul orelor 10,15-10,30, contestatorii au informat cu cererea scrisă expediată prin fax că sunt căsătoriți din 1957 și că terenurile scoase la vânzare prin licitație și cultura de viță de vie înființată pe 398 mp din aceste terenuri nu sunt bunuri proprii ale debitorului C. A., făcând parte din masa bunurilor aflate în proprietate comună devălmașă a soților, conform prezumției de comunitate. Totodată, s-a solicitat executorului să verifice actele și lucrările dosarului execuțional și să constate că nu există înscrisuri doveditoare din care să rezulte că este sistată starea de devălmășie dintre soți, contestatorii nefiind citați până în acel moment într-o procedură judiciară pentru partaj judiciari de creditori la Judecătorie T. M. și să ia act că execută silit imobile bun comun, terenul executat fiind zestre contestatoarei C. V., primită de la tatăl acesteia, scăzută din rolul P. în 1957 și înregistrată la familia C. A. tot în 1957, în acest sens fiind făcute deja diligențele pentru dovedirea provenienței terenului. Se mai arată că cererea astfel formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 493 C.pr.civ., anexându-se certificat de căsătorie și copie act de identitate al numitei C. V..
Din procesul-verbal de licitație încheiat la 04.05.2012 ar rezulta că executorul judecătoresc a dat citire cererii contestatorilor însă creditoarea Stoașă A. și licitatoarea V. I. au solicitat scoaterea la licitație a imobilelor proprietatea debitorului C. A., întrucât din actele aflate al dosarul de executare nu reieșea că terenurile sunt în proprietate comună.
Contestatorii învederează că executorul judecătoresc a continuat scoaterea terenurilor la licitație în prezența dovezii că din 1957 sunt căsătoriți contestatorii, iar titlul de proprietate al debitorului este din 2005, cu nerespectarea art. 493 alin. 1 C.proc.civ., deși creditorii nu au răsturnat prezumția de devălmășie, astfel că executarea s-a făcut asupra unor bunuri devălmașe, fără o prealabilă împărțeală.
Potrivit art. 504 pct. 11 C.pr.civ., executorul va întocmi și va afișa publicația de vânzare a acestuia, care va cuprinde „invitația către toți cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop și, până la acel termen, să prezinte oferte de cumpărare.”
Contestatorii arată că se observă faptul că legiuitorul insistă expresis verbis asupra momentului până la care se prezintă oferta de cumpărare de licitator, „până la acel termen”, adică până la 03.05.2012 inclusiv.
Potrivit art. 506 alin. 1 C.proc.civ. „persoanele care vor să cumpere imobilul la licitație sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, CEC – Bank sau orice altă instituție bancară, la dispoziția executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vânzare, o cauțiune reprezentând 10% din prețul de începere a licitației pentru termenul respectiv. Dovada consemnării va fi atașată ofertei de cumpărare.” Așa fiind, dacă dovada consemnării se va atașa ofertei de cumpărare, rezultă că plata cauțiunii trebuia să fie făcută până la 03.05.2012 inclusiv, iar oferta de cumpărare și dovada de consemnare trebuiau depuse la B. N. V. până la 03.05.2012, în timpul programului B. N. V. de lucru cu publicul.
Din procesul-verbal de licitație rezultă că recipisa de consemnare CEC Bank SA Sucursala Z. în cuantum de 150 lei are data certă 04.05.2012.
Prin urmare, atât oferta depusă de V. I., cât și dovada consemnării, sunt informe și tardive, nefiind depuse cu respectarea art. 504 pct. 11 C.proc.civ. coroborat cu art. 506 C.proc.civ., „până la acel termen”, până la 03.05.2012 inclusiv.
Mai arată contestatorii că, întrucât procedura de executare continuă cu întocmirea actului de adjudecare, conform art, 516 C.proc.civ. rap. la art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ., apreciază că se impune suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare formulate, în temeiul art. 403 C.proc.civ.
În drept, și-au întemeiat cererile pe dis. art. 399 C.proc.civ. și celelalte dispoziții legale indicate în cuprinsul contestației, iar în dovedire au propus probele cu interogatoriul, martori, acte, expertize de specialitate.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Biroul Executorului Judecătoresc („B.”) N. V. iar acesta a transmis în copie certificată dosarul său de executare silită nr. 473/2011 (f. 35 - 118).
Prin cererea formulată la data de 07.06.2012 de către contestatorii C. A. și C. V. (f. 121) aceștia au solicitat instanței să fixeze cauțiunea în vederea suspendării cererii de suspendare a executării și să admită cererea de ajutor public judiciar și în consecință să scutească contestatorii de plata cauțiunii stabilite.
Prin încheierea din 07.06.2012 a fost pus în vedere contestatorilor să achite cauțiunea în cuantum de 700 lei, iar judecata a fost amânată.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 14.06.2012 instanța a respins cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata cauțiunii în cuantum de 700 lei formulată de contestatori.
La data de 21.06.2012 contestatorii au depus la dosar dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță (f. 151-153).
La aceeași dată de 21.06.2012 contestatorii au depus la dosar o cerere precizatoare a datei căsătoriei contestatorilor, la 12.11.1959, cum rezultă din certificatul de căsătorie ..h. nr._, întemeindu-se în drept pe prev. art. 132 C.proc.civ.
La data de 21.06.2012 intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A. au transmis la dosar întâmpinare (f. 162) prin care au solicitat respingerea contestației în principal ca tardiv formulată și în subsidiar ca nefondată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Au apreciat că acțiunea formulată este incompletă, evazivă și obiectul acesteia nu poate fi stabilit cu ușurință de către instanță întrucât nu se precizează ce măsură ar dori contestatorii să aplice instanța împotriva actului de adjudecare, context în care solicită instanței să pună în ‚vedere contestatorilor prevederile imperative ale art. 112 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., rezervându-și dreptul de a formula noi apărări în funcție de precizările aduse.
Intimații au invocat excepția tardivității contestației formulate de către cei doi contestatori față de motivele expuse, respectiv că bunurile valorificate de executorul judecătoresc nu sunt bunuri propriii ale debitorului C. A. ci sunt bunuri codevălmașe ale celor doi soți, contestatorii din prezenta cauză.
Au precizat intimații că în dosarul de executare atașat sunt numeroase acte de executare întocmite care au fost comunicate în mod direct debitorului sau care au fost afișate la imobilul proprietatea contestatorilor prin lipire pe poarta imobilului, prin care aceștia au luat cunoștință de faptul că imobilul adjudecat este urmărit silit și ulterior vândut la licitație publică.
Astfel, cei doi contestatori au luat cunoștință încă de la 24.01._ că bunul imobil reprezentat de teren extravilan în suprafață de 2946 mp situat în tarlaua 23, . silit de către executorul judecătoresc, moment în care C. V. trebuia să formuleze contestație la executare, în termen de 15 zile de la data întocmirii procesului-verbal de situație, în care executorul judecătoresc a identificat bunurile proprietatea debitorului C. A., printre care și bunul ce face obiectul procesului-verbal de adjudecare atacat.
Astfel, în condițiile art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ., la 24.01.2012 C. V. a participat, în prezența unor martori, la identificarea bunurilor proprietatea debitorului C. A., soțul său., asistând inclusiv la redactarea procesului-verbal de situație pe care deși a refuzat să îl semneze, îi cunoștea conținutul și avea posibilitatea chiar de la acel moment să formuleze apărări în sensul că bunul este și al ei sau î termen de 15 zile să formuleze contestație la executare.
Executorul judecătoresc a continuat actele premergătoare vânzării licitație a bunurilor imobile urmărite, a evaluat bunurile cu ajutorul expertului T. marin, la efectuarea expertizei participând și contestatorul C. A., care nu a avut obiecțiuni în sensul că bunurile evaluate nu ar fi numai proprietatea acestuia, ci și a soției sale. Nici acest act de executare nu a fost atacat de către contestatori, deși raportul de evaluare a fost comunicat de către executorul judecătoresc debitorului.
A urmat o . noi somații prin care debitorul era anunțat că în cazul în care nu achită suma datorată bunurile vor fi valorificate prin licitație publică.
În final, executorul judecătoresc a notat în favoarea creditorilor intimați bunul la OCPI, la dosarul de executare existând încheierea nr. 1787/08.02.2012, act comunicat de asemenea debitorului C. A., care nici de această dată nu a formulat cerere de reexaminare a înscrierii sau contestație la executare cu apărarea că bunul nu este proprietatea sa exclusivă ci face parte din comunitatea de bunuri.
Mai mult, executorul judecătoresc întocmește și comunică debitorului publicația de vânzare, act pe care de asemenea debitorul nu îl atacă.
Având în vedere că au fost respectați toți pașii procedurali de către executorul judecătoresc, că debitorului i-au fost comunicate toate actele de executare, la procesul-verbal de situație participând chiar contestatoarea C. V., aceștia trebuiau să-și exercite drepturile procesuale în termenele legale, neputând ca după întocmirea procesului-verbal de adjudecare să formuleze contestație cu apărări ce trebuiau să le facă încă de la întocmirea procesului-verbal de situație. Toate aceste susțineri trebuie avute în vedere și din prisma faptului că actele de executare se atacă separat, în funcție de momentul comunicării lor către debitor și că aceștia nu pot invoca necunoașterea de către C. V. a executării silite întrucât conviețuiesc, sunt soți, au același domiciliu și mai mult, C. V. a participat la încheierea procesului-verbal de situație.
Contestația formulată de cei doi contestatori este nefondată deoarece C. A. este proprietarul exclusiv al terenului vândut la licitație publică de către executorul judecătoresc, în acest sens existând titlul de proprietate emis pe numele debitorului, titlul nr._/18.05.2005 pe care figurează înscrisă suprafața de teren de 2946 m.p., în tarlaua 23 . proprietate menționat face dovada incontestabilă că debitorul este proprietar exclusiv al terenului, acesta intrând în patrimoniul său ca efect al apariției Legii nr. 18/1991 și al moștenirii de bunuri și u ca efect al devălmășiei de bunuri dintre cei doi contestatori. Astfel, terenul vândut nu este dobândit de cei doi soți prin cumpărare în timpul căsătoriei ci a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru acesta doar lui C. A. în baza Legii nr. 18/1991, aceasta fiind persoana îndreptățită să-l primească în proprietate, terenul aparținând autorului său și neexistând nici o dovadă care să răstoarne această situație.
Susținerile cum că terenul ar proveni de la soția sa, ca zestre, nu sunt dovedite cu nici un înscris, la dosar existând doar dovezi că nu există astfel de mențiuni și nici registre din perioada căsătoriei celor doi contestatori.
În baza Legii nr. 18/1991 este reconstituit dreptul de proprietate doar persoanei îndreptățite și care formulează cerere de reconstituire, iar în condițiile în care s-a stabilit că doar C. A. este persoana îndreptățită nu se poate invoca comunitatea de bunuri întrucât aceste terenuri au un regim distinct și ele sunt calificate drept bunuri proprii ale titularilor menționați pe titlu.
În plus C. V. deține propriul titlu de proprietate de la autorii săi, fapt care infirmă susținerile contestatorilor că de fapt ar fi primit zestre terenul adjudecat, fiind binecunoscut că obiceiul era ca atunci când unul dintre copii primea zestre nu mai figura și pe titlul de proprietate al autorului său.
Față de aspectele invocate și de faptul că nu există nici o dovadă că de la rolul tatălui lui C. V. ar fi ieșit vreo suprafață de teren și că aceasta ar fi fost înscrisă la rolul tatălui lui C. A. dar și lipsa oricărei dovezi că tocmai terenul adjudecat este cel primit zestre face ca acțiunea formulată să fie nefondată.
În drept au fost invocate prevederile art. 114 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 18/1991, art. 112 C.proc.civ., iar ca mijloace de probă au fost invocate înscrisuri, martori, interogatoriul contestatorilor și orice alt mijloc de probă util cauzei.
La dosar au fost depuse înscrisuri: adresă nr._/12.04.2012 a Primăriei T. M. – Serviciul de Administrație Publică Locală (f. 122), adresa nr. 230/16.05.2012 a Arhivelor naționale – Biroul Județean Teleorman (f. 123), cărți de identitate contestatori, adeverință de venit C. V., cupon pensie C. A.,
Tot la termenul din data de 21.06.2012 contestatorii au depus la dosar prin apărător concluzii de respingere ca nefondată a excepției tardivității contestației la executare (f. 155), cerere de probe (f. 156) și concluzii de admitere a cererii de suspendare (f. 161).
Prin încheierea pronunțată la data de 28.06.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite imobiliare desfășurată de B. N. V. în dos. său de executare silită nr. 473/2011.
Prin încheierea din data de 03.07.2012 a fost respinsă cerere pentru preschimbarea termenului de judecată din data de 30.08.2012 formulată de Contestatorii C. A. și C. V. la data de 02.07.2012.
Împotriva încheierii pronunțate la data de 28.06.2012 au formulat recurs contestatorii, dosarul fiind înaintat Tribunalului Teleorman spre competentă soluționare, fiind constituit un supliment al dosarului nr._ al Judecătoriei T. M..
Având în vedere lipsa dosarului, înaintat Tribunalului Teleorman, judecata a fost amânată succesiv la termenele din datele de 30.08.2012, 20.09.2012 și 25.10.2012.
Prin încheierea pronunțată la 25.10.2012 a fost conexat dos. nr._ la dos. nr._, având același obiect și părți.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. la data de 26.09.2012 sub nr._ contestatorii C. A., în calitate de debitor în dosarul de executare nr. 473/2011 al B. N. V. și C. V., în calitate de terț față de dosarul execuțional, au formulat în contradictoriu cu intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A., adjudecatar V. I. și Biroul Executorului Judecătoresc N. V. contestație la executare împotriva actului de adjudecare imobiliară încheiat la 04.07.2012 de B. N. V. în dos. nr. 473/2011, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea acestui act de adjudecare, repunerea părților în situația anterioară executării silite imobiliare, prin vânzarea la licitație publică din 04.05.2012, radierea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 2946 mp, amplasat în T. M., ., în beneficiul adjudecatarei V. I. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și onorariu avocat.
Contestatorii au relatat situația de fapt mai sus expusă, precizând că a fost încheiat de executorul judecătoresc procesul-verbal de licitație din 04.05.2012, contestat în termen legal de contestatori în dos. nr._ al Judecătoriei T. M. întrucât vânzarea la licitație s-a făcut cu nerespectarea vădită a art. 493 alin. 1 C.proc.civ., art. 504 pct. 11 coroborat cu art. 506 alin. 1 C.proc.civ.
Au învederat că desființarea procesului-verbal de licitație din 04.05.2012 prin admiterea contestației la executare ar lipsi de cauză actul de adjudecare încheiat la 04.07.2012. Actul de adjudecare încheiat în baza unui proces-verbal de licitație nul este la rândul său nul („accesorium sequitur principalem”), astfel încât actul de adjudecare nu poate constitui titlu executoriu cât timp bunul cumpărat la licitație este proprietate comună devălașă a contestatorilor, iar partajul bunurilor comune nu s-a solicitat în prealabil de către creditorii intimați.
Au arătat contestatorii că actul de adjudecare imobiliară contestat a fost comunicat la data de 07.09.2012 de av. T. M. în dos. nr._ aflat în stadiul procesual de recurs la Tribunalul Teleorman.
Din actul de adjudecare imobiliară întocmit în beneficul adjudecatarei V. I. nu rezultă când s-a achitat prețul, executorul evocând procesul-verbal de licitație din data de 04.05.2012 în care se face mențiune doar despre suma de 1500 lei pe baza căreia a fost declarată adjudecatar V. I., astfel că actul de adjudecare este întocmit fără a se face mențiunea prevăzută de art. 516 pct. 5 C.proc.civ.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 399 alin. 1 și 3, art. 516-518 C.proc.civ., Legea nr. 7/1996, iar în dovedire au solicitat proba cu acte.
Au fost atașate la acest dosar în fotocopii certificate actele dosarului de executare silită nr. 473/2011 al B. N. V. (f. 27-117).
La data de 25.10. 2012 a fost transmisă la dosarul nr._ întâmpinare (f. 135) formulată de intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A. prin care au solicitat respingerea contestației formulate în principal ca lipsită de interes și în subsidiar ca nefondată, obligându-i pe cei doi contestatori la plata cheltuielilor de judecată.
Au apreciat că acțiunea formulată este lipsită de interes întrucât actul de adjudecare nu privește în nici un fel debitorul sau interesele acestuia, el reprezentând titlul de proprietate al adjudecatarului. Tocmai de aceea legea prevede că el se comunică adjudecatarului, se atașează dosarului de executare și, în cazul plății în rate a prețului (ceea ce nu este cazul în speța de față), se comunică și creditorului, art. 516 și urm. nefăcând vreo referire la debitor. Doctrina în materie arată că actul de adjudecare se emite în două exemplare, unul adjudecatarului și unul la dosarul de executare, menționând același act distinct de comunicare a acestui act către creditor, la plata prețului în rate.
Motivul invocat de contestatori cum că în cuprinsul actului de adjudecare nu este menționat momentul în care V. I. a plătit prețul este nefundat, întrucât momentul la care s-a plătit prețul nu face parte dintre mențiunile obligatorii ale actului de adjudecare, art. 516 C.proc.civ. Textul amintit face mențiune în pct. 5 despre preț și modalitatea de achitare când acesta este în rate, însă adjudecatara V. I. a plătit integral prețul de 1500 lei, așa cum rezultă din actele comunicate de executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare, momentul neavând nici o relevanță în cuprinsul actului de adjudecare, fiind suficientă mențiunea de raportare la cuprinsul procesului-verbal de licitație.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 114 și urm., art. 516 și urm. C,proc.civ., iar în dovedire au fost invocate ca mijloace de probă înscrisurile și orice alt mijloc de probă util cauzei.
La data de 14.11.2012 contestatorul C. A. a depus la dosar note scrise (f. 30 vol. 2), listă cu martori (f. 41 vol. 2)
La termenul de judecată din data de 15.11.2012 judecata a fost amânată la cererea apărătorilor părților.
La dosar au fost depuse înscrisuri de către părți: adresa nr._/12.04.2012 a Primăriei T. M. – Serviciul Administrație Publică Locală (f. 122, 157), adresa nr. 230/16.05.2012 a Arhivelor naționale – Biroul Județean Teleorman (f. 123), cărți de identitate contestatori, adeverință de venit C. V., cupon de pensie C. A., adresa nr. FF_/11.10.2012 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman (f. 2 vol. 2), titlu de proprietate nr._/27.03.2006, adresă către OCPI, referat (f. 4-5 vol. 2), cerere de emitere a unui nou titlu de proprietate formulată de S. G. (f. 6), titlu de proprietate nr. 01_/06.04.1998, tabel nominal cu cetățenii care urmează să primească titlu de proprietate (9-11 vol. 2), adresele nr. 398 și 399/27.09.2012 a Arhivelor naționale – Biroul Județean Teleorman (f. 12-13, vol. 2), adresa nr._/19.09.2012 a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a municipiului T. M. și copii din registrele agricole, cereri (f. 14 – 22, vol. 2), adresa nr._/14.11.2012 a Primăriei T. M. – Serviciul Administrație Publică Locală (f. 33, vol. 2), adresele nr. 511/06.11.2012 și 532/02.11.2012 a Arhivelor naționale – Biroul Județean Teleorman (f. 34-35, vol. 2).
Prin sentința civilă nr. 1985/23.11.2012, Judecătoria T. M. a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării de către contestatorii C. A. și C. V. a contestației la executare cu privire la procesul-verbal de licitație întocmit la data de 04.05.2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc N. V., invocată de către intimații S. F. S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M., D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A. și V. I., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc N. V., invocată de instanță din oficiu, a respins contestația la executare formulată de către contestatorii C. A. și C. V. în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. V., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes cu privire la formularea contestației la executare de către contestatorii C. A. și C. V. împotriva actului de adjudecare întocmit la data de 04.07.2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc N. V., excepție invocată de către intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M. ,D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A. și V. I., a respins ca neîntemeiată contestațiile la executare formulate de către contestatorii C. A. și C. V. în contradictoriu cu intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M. ,D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A. și V. I. împotriva procesului-verbal de licitație din data de 04.05.2012 și a actului de adjudecare din data de 04.07.2012 întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc N. V. în dosarul său de executare silită nr. 473/2011. De asemenea, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind repunerea părților în situația anterioară executării silite imobiliare și radierea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate în beneficiul adjudecatarei V. I. obligând pe contestatorii C. A. și C. V. să plătească intimatei Stoașă A. suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond analizând în temeiul art. 137 C. proc. civ. excepțiile invocate în reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc N. V., invocată de instanță din oficiu, că această calitate (procesuală pasivă) presupune identitatea între persoana pârâtului (intimatului) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Executorul judecătoresc nu are calitatea de parte în procedura executării silite, întrucât nu realizează actele de executare silită în considerarea vreunui drept personal, ci acționează în temeiul Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești din care rezultă că executorii judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, urmărind valorificarea unui drept propriu al creditorului/creditorilor.
Astfel cum s-a arătat și în practica judiciară și în doctrina juridică, problema calității procesuale pasive a executorului judecătoresc s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. În cauza de față nu aflăm însă în această situație.
Contestarea unor acte de executare îndeplinite de executorul judecătoresc și împrejurarea că este posibil ca aceste acte să fie anulate nu este de natură să confere biroului executorului judecătoresc calitate procesuală pasivă, cel căruia îi aparține dreptul de creanță, care suportă consecințele și care are calitate procesuală pasivă fiind creditorul/creditorii care l-au angajat și care eventual, în temeiul contractului încheiat cu organul de executare, pot eventual să solicite tragerea sa la răspundere.
Referitor la excepția lipsei de interes cu privire la formularea contestației la executare de către contestatorii C. A. și C. V. împotriva actului de adjudecare întocmit la data de 04.07.2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc N. V., excepție invocată de către intimații S. F., S. F. (F.), Ț. M., M. A., C. F., C. A., D. M. ,D. N., M. Ș., M. Mița, G. F., Stoașă A. și V. I., instanța a apreciat că, deși, potrivit art. 517 C.proc.civ. actul de adjudecare se comunică adjudecatarului, se atașează dosarului de executare și, în cazul plății în rate a prețului, se comunică și creditorului, nefăcând vreo referire la debitor, totuși în cauza de față contestatorii justifică un interes în contestarea acestui act emis în cadrul procedurii urmăririi silite imobiliare. Astfel cum rezultă din dispozițiile Codului de procedură silită în această materie, respectiv art. 516 C.proc.civ., actul de adjudecare se emite în baza procesului-verbal de licitație. Or, cum acest din urmă act este contestat, eventuala sa anulare ar lipsi de suport emiterea actului de adjudecare și ne-am găsi în situația existenței unui titlu de proprietate pentru creditori, deși acesta ar fi lipsit de suport legal. De aceea, instanța apreciază că se justifică un interes al contestatorilor în anularea și a actului de adjudecare.
Pe fondul cererii instanța a reținut că s-a invocat de către contestatari nerespectarea prevederilor art.. 504 pct. 11 coroborat cu art. 506 alin. 1 C.proc.civ.
Conform art. 504 alin. 1 pct. 11 C.proc.civ., publicația de vânzare întocmită de executorul judecătoresc va cuprinde și invitația pentru toți cei care vor să cumpere imobilul „să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop și, până la acel termen, să prezinte oferte de cumpărare”, iar potrivit art. 506 alin. 1 C.proc.civ. persoanele care vor să cumpere imobilul sunt obligate să depună la o instituție bancară, la dispoziția executorului judecătoresc, „până la termenul stabilit pentru vânzare, o cauțiune reprezentând 10% … Dovada consemnării va fi atașată ofertei de cumpărare”.
Aceste texte de lege au fost interpretate de către contestatori în sensul că persoana care dorește să cumpere imobilul trebuie să plătească cauțiunea de 10% și să depună la executorul judecătoresc dovada consemnării cauțiunii și oferta de cumpărare cel mai târziu cu o zi înainte de data stabilită pentru vânzarea la licitația publică. Concret, întrucât data licitației a fost stabilită conform publicației de vânzare la data de 04.05.2012, dată la care licitația a avut loc, persoanele care au făcut oferte de cumpărare trebuia să consemneze cauțiunea și să depună dovada consemnării și oferta de cumpărare la executorul judecătoresc până cel mai târziu la data de 03.05.2012.
Din actele dosarului de executare silită nr.473/2011 al B. N. V., transmise la dosar (f. 55-57 vol. 1) a rezultat că intimata V. I. a consemnat la o unitate bancară suma de 150 lei (reprezentând 10% din prețul de pornire al licitației cu privire la suprafața de 2946 m.p. teren, ulterior adjudecată) în data de 04.05.2012 la ora 09,50 și a depus la aceeași dată la executorul judecătoresc dovada consemnării sumei și oferta sa de cumpărare cu prețul de 1500 lei suprafața de teren anterior menționată. Astfel cum rezultă din procesul-verbal de licitație, aceste înscrisuri au fost depuse la dosarul de executare anterior începerii licitației la data de 04.05.2012 la ora 11,30.
Instanța a apreciat că interpretarea este nefondată, având în vedere că textele de lege invocate se referă la momentul limită al depunerii ofertei de cumpărare și al dovezii de consemnare a cauțiunii prin sintagma „până la termenul stabilit pentru vânzare”. Din folosirea acestei sintagme rezultă că nu este vorba despre un termen stabilit pe zile sau pe ore în sensul prevăzut de art. 101 C.proc.civ., ci este vorba despre un moment individualizat exact în timp, respectiv data și ora stabilite pentru desfășurarea licitației publice, prevăzute în publicația de vânzare, conform prevederilor art. 504 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ. și aduse la cunoștință publică prin afișarea publicației de vânzare conform dispozițiilor legale. Această concluzie se desprinde așadar din interpretarea gramaticală, semantică a textului de lege dar și din interpretarea topografică a textelor întrucât pct. 11 succede pct. 9 în cadrul alin. 1 al art. 504 C.proc.civ.
De altfel, critica formulată este pur formală și în lipsa oricărei vătămări aduse vreunei alte persoane, în condițiile în care la licitația publică a existat o singură ofertă de cumpărare din partea intimatei V. I., aceasta adjudecând terenul în suprafața de 2946 m.p. la prețul stabilit pentru începerea licitației.
De asemenea, contestatorii au invocat nerespectarea prevederilor art. 516 pct. 5 C.proc.civ., întrucât din actul de adjudecare imobiliară întocmit în beneficul adjudecatarei V. I. nu rezultă când s-a achitat prețul, executorul evocând procesul-verbal de licitație din data de 04.05.2012 în care se face mențiune doar despre suma de 1500 lei pe baza căreia a fost declarată adjudecatar V. I..
Instanța apreciază că și această critică referitoare la forma în care a fost întocmit actul de adjudecare este neîntemeiată, întrucât momentul la care s-a plătit prețul nu face parte dintre mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină actul de adjudecare întocmit de B. N. V..
Conform art. 516 pct. 5 C.proc.civ. în actul de adjudecare se face vorbire despre preț și modalitatea de achitare când bunul a fost vândut cu plata prețului în rate. Din cuprinsul procesului-verbal de licitație care se coroborează cu celelalte acte de executare rezultă că vânzarea terenului în suprafață de 2946 m.p. la licitația publică nu s-a făcut cu plata prețului în rate, ci restul de preț de 1350 lei trebuia achitat integral, iar adjudecatara să se prezinte cu instrumentul de plată la biroul de executare silită până cel mai târziu la data de 07.05.2012 ora 09,00. Conform recipisei de consemnare nr._/1/04.05.2012 (f. 53 vol. 1) adjudecatara V. I. a achitat restul de preț în aceeași zi, după încheierea licitației.
Prin urmare, menționarea prețului și a modului de achitare nu era necesară potrivit dispozițiilor legale și nu era nici utilă, având în vedere că actul de adjudecare a fost întocmit la data de 04.07.2012, la două luni după ce prețul de adjudecare fusese achitat integral.
Critica de fond invocată de către contestatori a fost aceea că bunul supus executării silite prin vânzarea la licitație publică nu era proprietatea exclusivă a debitorului C. A., ci se afla în proprietatea devălmașă a acestuia și a soției sale, contestatoarea C. V., contrar prevederilor art. 493 alin. 1 C.proc.civ.
Într-adevăr, potrivit art. 493 alin. 1 C.proc.civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu pot urmări partea debitorului din bunurile aflate în proprietate comună, ci este necesar să ceară mai întâi partajarea acestora. Din întreaga reglementare a executării silite se desprinde faptul că pot fi urmărite silit numai bunurile proprii ale debitorului.
Suprafața de 2946 m.p. teren arabil extravilan amplasat în tarlaua 23, . T. M., jud. Teleorman, cu vecinătățile N – . și drum agricol, E – P. P., S – teren arabil C. A., V – Saileanu F., G. F., P. P., M. S., Saileanu F., Cochintu F., D. M., M. S. și Mierlan F. vândută la licitația publică din data de 04.05.2012 și adjudecată de intimata V. I. este înscrisă în titlul de proprietate nr._/18.05.2005 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman (f. 98 vol. 1), titular al dreptului de proprietate fiind conform acestui titlu contestatorul C. A..
Conform mențiunilor de pe titlul de proprietate, acesta a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 și ale Legii nr. 1/2000.
Conform prevederilor acestor legii (art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991) și practicii judiciare, titlurile de proprietate se emiteau numai persoanelor îndreptățite care au formulat cerere în termenele legale. Așadar trebuia să fie întrunite în mod cumulativ două cerințe: îndreptățirea persoanei la reconstituirea dreptului de proprietate, justificată prin documentele prevăzute de lege și formularea cererii de reconstituire. Așadar, neformularea cererii de reconstituire de către o persoană, chiar dacă ar fi fost îndreptățită să obțină reconstituirea dreptului de proprietate avea ca efect, potrivit legii, reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru persoanele îndreptățite care au formulat cerere, cu excluderea persoanelor îndreptățite care nu au formulat cerere.
A fost instituit astfel un regim juridic distinct pentru terenurile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza acestor legi, rezultând din modul în care este reglementată procedura de emitere a titlurilor că toți titularii dreptului de proprietate reconstituit sunt menționați pe titlul de proprietate și numai cotele deținute din dreptul de proprietate urmează a fi determinate potrivit prevederilor legale.
Rezultă din cele de mai sus că potrivit titlului de proprietate contestatorul C. A. era proprietar exclusiv asupra suprafeței de teren scoase la licitație, întrucât nici o altă persoană nu mai este menționată pe acest titlu în calitate de persoană care a primit teren.
Terenul respectiv este astfel bun propriu al contestatorului C. A. întrucât prin emiterea titlului de proprietate în anul 2005 acesta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, ci dreptul său de proprietate a fost „reconstituit”, conform procedurii mai sus prevăzute.
Nu este vorba deci despre constituirea dreptului de proprietate, despre dobândirea unui bun în timpul căsătoriei cu contestatoarea C. V., aceștia fiind căsătoriți din anul 1959, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie aflat la dosar (f. 59 verso), care să facă aplicabile prevederile art. 30 C.fam. în sensul existenței prezumției de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Pe de altă parte, față de procedurile de emitere și de modificare sau anulare a titlurilor de proprietate, prevăzute de Legea nr. 18/1991, rezultă că titlul de proprietate emis pe numele contestatorului poate fi contrazis numai prin urmarea uneia dintre aceste proceduri. Prin urmare, instanța apreciază că nu este admisibil să se stabilească și alți titulari ai dreptului de proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 în prezentul cadru procesual, pe baza unor înscrisuri vechi sau în baza unor depoziții de martori.
În consecință, instanța a apreciat că dovezile administrate de către contestatori, față de obiectul judecății, sunt în primul rând lipsite de relevanță pentru soluționarea cauzei, dincolo de aspectul că nu sunt nici apte de a demonstra cele susținute, neputând fi trase concluzii certe.
Rezultă că executorul judecătoresc a procedat potrivit normelor legale atât cu privire la întocmirea procesului-verbal de licitație, cât și cu privire la întocmire actului de adjudecare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară executării silite imobiliare și radierea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate în beneficiul adjudecatarei V. I., acestea urmează a fi respinse, întrucât aceste capete de cerere au caracter accesoriu capetelor de cerere privind anularea procesului-verbal de licitație și actului de adjudecare, iar aceste din urmă capete de cerere au fost respinse, neexistând vreun alt temei pentru admiterea lor.
Având în vedere prev. art. 274 C.proc.civ., cererea intimaților, dovezile depuse la dosar și faptul că din soluția care se va pronunța rezultă culpa procesuală a contestatorilor, instanța a obligat pe contestatorii C. A. și C. V. să plătească intimatei Stoașă A. suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (filele 166 – vol. 1 și fila 49 – vol. 2).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii C. A. și C. V. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii s-a arătat că motivarea soluției cu privire la momentul până la care trebuie achitată cauțiunea are la bază un raționament greșit fără o interpretare sistematică și teleologică a art. 504 C. proc. civ. față de disp. acestui text de lege, învederează recurenții că sancțiunea care intervine este decăderea și nu nulitatea, cum greșit s-a reținut de judecătorul fondului. Susțin recurenții că termenul a fost prevăzut de legiuitor cu interpetarea dată de aceștia în susținerea contestației pentru a împiedica speculațiile vânzării la licitație publică de cumpărători interpuși apăruți în ultimul moment, de conivență cu creditorul, interesați în participare în lipsa altor competitori.
În ceea ce privește calitatea de bun comun a imobilului supus executării silite, se arată că executorul a procedat la vânzarea bunului cu încălcarea art. 493 alin. 1 C. proc. civ. și aceasta întrucât în registrul agricol din anul 1959 figurează cap al gospodăriei recurentul căsătorit cu recurenta C. V.. Suprafața aduse în cooperativă în anul 1962 a fost de 0,96 ha așa cum a fost înscrisă în RA din 1959, teren ce făcea parte din categoria bunurilor comune. Terenul are la momentul reconstituirii același regim juridic d ela data preluării, respectiv bun comun. Conform Lg 18/1991 era îndreptățit la reconstituire membrul cooperator acre a adus terenul în cooperativă, adică recurentul ca și cap de familie. Susțin recurenții că întrucât cap al familiei era C. A., el era cel care putea face cerere, nu și soția sa.
Se mai arată printr-un alt motiv de recurs că instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. 5 C. proc. civ. respingând proba testimonială pentru lămurirea provenienței terenului, acest teren nefiind dobândit de C. A. nici prin donație și nici prin cumpărare anterior încheierii căsătoriei.
În drept au fost invocate disp. art. 304/1 C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefundat a recursului.
În motivare s-a arătat că soluția instanței de fond s-a dat cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor art. 504 C. proc. civ.. recurenții nu invocă și nici nu dovedesc existența vreunei vătămări, adjudecatara fiind singura participantă la licitație.
Față de cel de-al doilea motiv de recurs, arată intimații că susținerea recurenților în sensul că terenul ar fi fost primit ca zestre de soția sa nu este susținută de nici o probă. În baza Lg 18/1991 reconstituirea se face doar în favoarea persoanei îndreptățită, respectiv C. A. nu și soția acestuia. Se mai arată că recurenta deține titlu de proprietate de le autorii săi, fapt ce contravine susținerilor recurenților. În cauză nu sunt incidente disp. art. 30 C. fam., întrucât acesta nu este bun comun.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm. C. proc. civ.
Cu cheltuieli de judecată.
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi.
Prin încheierea de ședință nr. 8/26.04.2013 a fost a dmisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii recurenților de la plata a jumătate din valoarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs și văzând disp. art. 304 C. proc. civ. apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, văzând criticile aduse prin primul motiv de recurs cu privire la interpretarea dată de judecătorul fondului a disp. art. 504 pct. 11 și art. 506 C. proc. civ. Tribunalul reține că aceasta este nefondată. Astfel, instanța de fond a interpretat corect textul de lege aplicabil care de altfel este clar și nu permite nicidecum abordarea recurenților. Sintagma până la termenul stabilit pentru vânzare reprezintă așa cum a reținut corect instanța de fond momentul individualizat exact în timp, respectiv data și ora stabilite pentru desfășurarea licitației publice.
Recurenții nu aduc nici un argument juridic în susținerea propriei interpretări a normei mai sus enunțate, întrucât fac distincție, tocmai acolo unde legea nu face prin aceea că stabilesc arbitrat un moment care ar corespunde intereselor lor. Tribunalul nu găsește rațiunea criteriile în baza cărora recurenții au considerat că prețul trebuie achitat până la data de 03.05,.2012 și nu până la data de 02.05.2012, întrucât și acest moment este anterior datei de 04.05.2012.
Întrucât adjudecatarul a respectat termenul legal impus de art. 506 C. proc. civ. în interpretarea de mai sus, Tribunalul reține că în cauză nu a intervenit nicidecum sancțiunea decăderii.
Indiferent de felul sancțiune, nulitate sau decădere, față de interpretarea mai sus arătată consecințele juridice sunt aceleași și anume imposibilitatea pentru recurenți de a înlătura efectele procedurii desfășurate.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, de asemenea Tribunalul reține caracterul nefondat al criticii.
Mergând la registrul agricol invocat de recurenții, Tribunalul constată că acesta reține, practic sub forma unui inventar, bunurilor deținute de familia C., menționând și componența acesteia, respectiv capul de familie și soția acestuia însă Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond nu a reținut că menționare soției în aceste evidențe face dovada existenței unui drept devălmaș.
Astfel, bunurile deținute de o familie pot fi bunuri comune sau bunuri proprii ale oricăruia dintre soți, includerea într-o categorie sau alta fiind condiționată de dovada provenienței. Pentru a putea opera prezumția de comunitate, prevederile art. 30 C. familiei stabilesc că sunt bunuri comune ale soților cele dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, or în cauza de față nu a fost administrată nici o astfel de dovadă, registrul agricol nefiind un act de dobândire a dreptului.
Cum actul de proprietate a fost emis numai pe numele lui C. A., plecând de la faptul vecin și conex, și în lipsa oricăror alte probe în sens contrar, în mod corect judecătorul fondului a stabilit că bunul în cauză este unul propriu și nu unul comun.
Pentru aceste argumente, Tribunalul apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
În ceea ce privește nerespectarea de către judecătorul fondului a disp. art. 129 alin. 5 C. proc. civ. ca urmare a respingerii probei testimoniale pentru dovada dreptului de proprietate asupra termenului, Tribunalul apreciază și această critică nefondată, întrucât principiul rolului activ al judecătorului este îngrădit de principiul legalității. Astfel nu orice probă poate fi administrată în cauză, ci numai acelea care întrunesc condiția legalității, a pertinenței și concludenței, ori în cauză, proba cu martori nu putea fi administrată pentru dovada provenienței dreptului de proprietate, ci singurele probe legale ce puteau fi administrate erau înscrisuri, respectiv contract de donație, de vânzare cumpărare sau un alt titlu translativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefundat recursul formulat.
Față de disp. art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenții la plata către intimata Stoașă A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanței nr. 488/29.03.2013 – fila 47.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-contestatori C. A. și C. V. domiciliați în T. M., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1985 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. M. în contradictoriu cu intimații S. F. domiciliat în T. M., Timpuri Noi, nr. 18, J. Teleorman, S. F. (F.) domiciliată în T. M., Timpuri Noi, nr. 26, J. Teleorman, Ț. M. domiciliat în T. M., ., ., J. Teleorman, M. A. domiciliată în T. M., Timpuri Noi,nr. 10, J. Teleorman, C. A. domiciliată în T. M., ., J. Teleorman, D. M. domiciliat în T. M., Timpuri Noi,nr. 16, J. Teleorman, D. N. domiciliată în T. M., Timpuri Noi, nr. 16, J., Teleorman, M. Ș. domiciliat în T. M., Timpuri Noi, nr. 14, J., Teleorman, M. Mița domiciliată în T. M., Timpuri Noi, nr. 14, J. Teleorman, G. F. (G.) domiciliat în T. M., Timpuri Noi,nr. 24, J. Teleorman, Stoașă A. domiciliată în T. M., .. B1, ., ., B. N. V. cu sediul în Z., .. 10A, ., J. Teleorman, C. F. M. domiciliat in sector 4, București, ., ., ., C. F. Ș. domiciliat în T. M., Vânători, nr. 24, J. Teleorman și intimat adjudecatar V. I. domiciliată în ..
Obligă recurenții la plata către intimata Stoașă A. a sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. DoinițaArsenie L.-NicoletaSîrbu LeliaTatu S.
Red.thred.A.L.N.
2 ex./06.06.2013
D.f._
J.f. G. F.-A.
Judecătoria T. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul TELEORMAN | Cereri. Decizia nr. 779/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
