Fond funciar. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul TELEORMAN
Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-08-2013 în dosarul nr. 3500/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
RECURS
Ședința publică de la 23 august 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – G. P.
Judecător – D. A.
Judecător – V. M.
Grefier – D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra, cu sediul în ., Agenția D. Statului, cu sediul în București, sector 1, .. 43, și Instituția P. Comunei Piatra, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1365 din 21.05.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-petenți U. O., domiciliată în A., ., ., ., jud. Teleorman, P. C. C., domiciliată în sector 5, București, ., ., . B.-L., domiciliat în sector 3, București, .. 30, ., . C. L. de Fond Funciar Suhaia și Instituția P. Comunei Suhaia, ambele cu sediul în ., având ca obiect – fond funciar..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat J. Ș., reprezentând recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra și Instituția P. Comunei Piatra, și avocat T. M., substituind pe avocat T. A., reprezentând pe intimații-petenți U. O., P. C. C. și pe S. B.-L., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta-intimată Agenția D. Statului a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod Proc. Civ. și că intimații-petenți au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat J. Ș. apărătorul recurentelor-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra și Instituția P. Comunei Piatra, depune delegație de împuternicire avocațială și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Avocat T. M., apărătorul intimaților-petenți U. O., P. C. C. și pe S. B.-L., depune delegație de împuternicire avocațială pentru avocat T. A., delegație de substituire și chitanță onorariu avocat nr. 134 din 6 august 2013, solicitând de asemenea acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat de recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra și Instituția P. Comunei Piatra.
Avocat J. Ș., apărătorul recurentelor-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra și Instituția P. Comunei Piatra, solicită admiterea recursului formulat și exonerarea recurentelor-intimate de la plata despăgubirilor, considerând că instanța de fond nu a identificat o culpă a acestora. Mai aduce la cunoștința instanței că cele două instituții și-au respectat obligațiile legale, efectuând demersuri în vederea identificării de terenuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate al intimaților petenți.
Avocat T. M., apărătorul intimaților-petenți U. O., P. C. C. și pe S. B.-L., solicită respingerea recursurilor formulate pentru motivele arătate în întâmpinare, astfel:
Cu privire la recursul declarat de ADS București, care în primul motiv critică sentința pronunțată în cauză sub aspectul nepronunțării asupra excepției necompetenței funcționale a completului specializat pe litigii de fond funciar și excepția netimbrării acțiunii. Față de această critică precizează că a fost formulată cu neobservarea încheierii din 12 februarie 2013 (fila 122 dosar fond), instanța de fond pronunțându-se asupra acestor excepții, solicitând astfel respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat.
Cu privire la motivul doi de recurs prin care ADS a criticat nemotivarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, precizează că aceasta este motivată.
Față de motivul trei de recurs prin care s-a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul încălcării dispozițiilor decretului 167/1958, parte din pretențiile subsemnaților fiind prescrise, aduce la cunoștința instanței că intimații-petenți au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 36,40 ha cu 3 ani înainte de introducerea acțiunii.
Prin motivul patru de recurs, arată că s-a criticat hotărârea pronunțată în cauză sub aspectul greșitei admiteri a acțiunii deși în cauză nu ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale stipulate de dispozițiile art. 998 – 999 Cod Civil. Astfel învederează că deși recurenta susține că intimații nu au arătat în ce constă fapta ilicită a acesteia, aduce la cunoștința instanței că partea adversă nu are culpă pentru nepunerea în posesie, ci pentru neîntocmirea protocolului de predare primire conform art. 221 din Legea 1/2000.
În ceea ce privește susținerea recurentei că prejudiciul nu este cert, și invocarea Hotărârii CEDO în cauza R., învederează că nu este vorba de aceeași situație, prejudiciul fiind dovedit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, pe care recurenta nu a contestat-o.
Cu privire la recursurile formulate de recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra și Instituția P. Comunei Piatra, apărătorul intimaților petenți, aduce la cunoștința instanței că Primarul . obligat prin sentința civilă nr. 1173/2012, doar la înmânarea titlului de proprietate, conform art. 64, alin. 2 din Legea 18/1991, acesta având obligația conform legii și la punerea efectivă în posesie a subsemnaților, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Mai arată că în cauză procesul de punere în posesie s-a întrerupt pentru neîncheierea protocolului de predare primire, nici C. L. de Fond Funciar neluând măsuri în această privință.
Solicită astfel respingerea recursurilor formulate de recurentele-intimate ADS București, de C. L. de Fond Funciar Piatra și Instituția P. Comunei Piatra, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Z., sub nr._ din data de 29.11.2012, reclamanții U. O., P. C. C. și S. B. L. au chemat în judecată pe pârâții C. L. de Fond Funciar Piatra, C. L. de Fond Funciar Suhaia, Agenția D. Statului, Instituția P. Comunei Piatra și Instituția P. Comunei Suhaia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința a suprafeței de 36,40 ha. teren agricol pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, teren cu privire la care li s-a stabilit dreptul de proprietate reclamanților încă din anul 2007 si asupra căruia nu au fost încă puși în posesie, cu rezervarea dreptului de a-și majora pretențiile in raport de expertiza tehnica ce se va efectua in cauza, și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că, sunt descendenții defuncților U. M. si U. S. in calitate de fiica si,respectiv, de nepoți de fiu și fiică.
Prin hotărârea nr. 15.783/27.04.2007 emisă de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 36,40 ha. teren agricol, reclamanților sau părinților lor U. Gratian si Uimeau O., decedați ulterior.
Pe vechiul amplasament, terenul s-a aflat pe teritoriul cadastral al comunei Piatra insa punerea lor in posesie pe acel amplasament nu s-a mai efectuat din lipsa de teren disponibil.
Așa cum rezulta din adresele care le-au fost comunicate li s-a propus, mai întâi, punerea in posesie pe teritoriul cadastral al comunei L. și, ulterior,în . pe aceste amplasamente au apărut diferite impedimente, în cele din urmă li s-a propus punerea în posesie pe teritoriul cadastral al comunei Suhaia.
Reclamanții și-au exprimat acordul de fiecare dată pentru punerea în posesie, însa nu au intrat in posesia terenului.
Prin sentința civila nr. 1173/14 mai 2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți privind punerea în posesie, hotărârea nefiind încă irevocabilă.
Potrivit disp.art.5 lit.c si i din HG 890/2005 comisiile locale au competența să pună în posesie persoanele îndreptățite asupra suprafețelor de teren cu privire la care li s-a stabilit dreptul de proprietate iar potrivit art.7 al.7 din legea 268/2001 "Agenția D. Statului, împreună cu oficiul de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, republicata, si Legii nr. 1/2000 si le va preda pe bază de protocol comisiilor locale in vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii in posesie a celor îndreptățiți."
Deși, dreptul reclamanților de proprietate a fost stabilit încă din anul 2007, nici pana in prezent nu au fost puși în posesie si apreciază că este culpa pârâților care nu au făcut demersurile necesare in acest scop, deși reclamanții nu au refuzat nicio ofertă de amplasament care li s-a făcut. Ultima propunere, pe care, de asemenea au acceptat-o, a fost pe teritoriul cadastral al comunei Suhaia.
Deși amplasamentul a fost validat de C. Județeană, pârâta ADS a refuzat încheierea protocolului de predare-primire a terenului pe care îl are în administrare si aceasta in mod nejustificat. Culpa în nepunerea reclamanților in posesie si lipsirea acestora de dreptul de folosința asupra suprafeței de 36,40 ha. teren aparține comisiilor locale și primarilor, care nu au făcut toate demersurile pentru a identifica suprafețe de teren cu privire la care să fie puși in posesie precum si ADS care a refuzat nejustificat să încheie protocolul de predare-primire a terenului.
Au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, rezervându-și dreptul de a-și majora pretențiile in raport de expertiza tehnica ce se va efectua in cauza.
În drept și-au întemeiat cererea pe disp.art.64 din legea 18/1991,art.5 lit.i din HG 890/2005,art.l 10/1 lit.a din Legea 18/1991 modificata prin Legea 247/2005,art. 7 al.7 din Legea 268/200l,art.42 din legea l/2000, art,998-999 C.civ.
Primăria Comei Piatra a depus întâmpinare la data de 22 ianuarie 2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că solicitarea reclamanților este nefondată și lipsită de temei legal. Așa cum rezultă si din cuprinsul acțiunii petenților, terenul în cauză in suprafața de 36,40 ha pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate privată prin hotărârea Comisiei Județene Teleorman nr.l5783/27.04.2007, s-a aflat pe teritoriul cadastral al comunei Piatra, judetul TeIeorman, însă din lipsă de teren disponibil la nivelul UAT Piatra, potrivit prevederilor legale in domeniu, C. comunală Piatra constituită pentru aplicarea legilor fondului funciar, a demarat si concretizat procedurile de atribuire in proprietate a respectivei suprafețe de teren la UAT limitrofe comunei Piatra care dețin teren agricol în excedent, astfel:
1.s-au întocmit documentațiile legale pentru atribuirea si punerea în posesie cu suprafața de teren in teritoriul cadastral al comunei L.. județul Teleorman, unde s-au întâmpinat dificultăți în finalizare din partea OCPI Teleorman, justificând că nu dețin măsurători topografice pentru suprafețele identificate (adresele OCPI nr._/27.12.2007 si 5482/11.07.2008,respectiv 2481/02.04.2009),cu toate ca ADS Teleorman prin adresa nr.1094/19.09.2007 face cunoscut ca ADS deține pe teritoriul comunei L., județul Teleorman, teren agricol ce poate fi atribuit in proprietate.
2.- după eșuarea atribuirii in proprietatea petenților a suprafeței de teren de 36,40 ha. pe teritoriul cadastral al comunei L., județul Teleorman, C. comunală Piatra a reluat procedura pentru finalizarea acțiunii de punere în posesie pe teritoriul cadastral al comunei Seaca, județul Teleorman.
Si în acest caz s-au întâmpinat probleme, atât din partea ADS Teleorman, prin comunicarea greșită a suprafețelor de teren disponibile ce a făcut ca să nu se poată elibera procesul verbal de delimitare, planul de situație si planul de încadrare in zona de către OCPI Teleorman.
3.C. comunală Piatra, reluând procedura, a întocmit documentația necesară pentru atribuirea în proprietate a suprafeței de teren in cauză, de aceasta dată pe raza teritoriului cadastral al comunei Suhaia, județul Teleorman.
Cu toate piedicile întâmpinate si în acest caz, prin Sentința Civila nr. 1173/2012 a Judecătoriei Z., rămasă definitivă si irevocabilă prin Decizia Civilă nr.699/9.11.2012 a Tribunalului Teleorman, urmează ca petenții să fie puși în posesie cu suprafața de teren de 36,40 ha. pe teritoriul cadastral al comunei Suhaia, județul Teleorman, odată cu prezentarea documentelor și încadrarea în prevederile art.11, alin.(7)din Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările si completările ulterioare.
A depus dosarul cu întreaga documentație ce a fost întocmită la nivelul Comisiei comunale Piatra, care de altfel este cunoscut de către petenți.
Agenția D. Statului a depus întâmpinare la data de 22.01.2013 prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Completului specializat pe litigii de fond funciar a Judecătoriei Z. și excepția netimbrării acțiunii.
În motivarea excepției necompetenței completului a arătat că obiectul cererii dedus judecății este o acțiune în pretenții, competența de soluționare revenind completului civil din cadrul Judecătoriei Z., în cauză fiind incidente dispozițiile dreptului comun, nicidecum legislația specifică materiei fondului funciar.
A solicitat admiterea excepției și trimiterea cauzei spre completă soluționare completului civil al Judecătoriei Z..
În motivarea excepției netimbrării acțiunii a arătat că reclamanții sunt obligați să achite taxa de timbru, neputându-se prevala de dispozițiile legale ce privesc scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru.
Văzând prevederile art. 20, alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, potrivit cărora, taxele de timbru se plătesc anticipat, și ținând seama de faptul că, în cererea de chemare în judecată reclamanții invocă prevederile art.42 din Legea nr.1/2000 intenție prin care încearcă să evite achitarea taxei de timbru stabilită la valoarea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii, a solicitat admiterea excepție și anularea cererii ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătată că, potrivit legislației speciale ce reglementează activitatea, Agenția D. Statului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din surse bugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Atribuțiile speciale ale A.D.S., în domeniul aplicării legilor de fond funciar sunt stabilite prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă, respectiv:
1) inventarierea, potrivit art. 7 din Legea nr.268/2001, împreună cu oficiul de cadastru, geodezie și cadastru, a terenurilor cu destinație agricolă preluate din administrarea I.A.S.-urilor, care sunt terenuri aparținând domeniilor public și privat ale statului.
2) predarea terenurilor din domeniul privat al statului, cu respectarea unei proceduri speciale în care etapele sunt obligatoriu a fi îndeplinite.
Astfel, potrivit art. 3. alin. (3), art.7, alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și coroborat cu art.9 din H.G. 626/2001 terenurile cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, ce se solicită a fi retrocedate in conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, se transmit de către A.D.S, comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform Nomelor interne ale A.D.S., în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți.
Stabilirea amplasamentului, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate sunt atribuții exclusive ale comisiilor locale, respectiv comisiilor județene de fond funciar, astfel cum o prevede imperativ art.5 și 6 din H.G. nr. 1127/2001 și reluat de art. 5 si 6 din H.G. nr. 890/2005.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale speciale, A.D.S. ca instituție implicată în procesul de retrocedare a terenurilor cu destinație agricolă către foștii proprietari procedează numai la îndeplinirea formalităților în vederea transmiterii către comisiile locale, pe bază de protocol, a terenurilor cu destinație agricolă, din domeniul privat al statului, solicitate spre a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Modalitatea de predare a terenurilor inventariate în patrimoniul A.D.S. este detaliată în H.G. nr. 626/2001 în care este prevăzut că predarea se face prin încheierea de protocol de predare primire între ADS și C. L..
De asemenea, este prevăzută o procedură administrativă si etapele ce sunt obligatoriu a fi îndeplinite pentru ca ADS sa poată proceda la predarea către C. locală de fond funciar a suprafeței de teren solicitată.
Coroborând aceste dispoziții rezultă că pentru a putea preda o suprafață de teren A.D.S. este obligată să verifice documentația prezentată și abia apoi să procedeze, dacă este cazul, la predarea prin protocol a unei suprafețe de teren. Această etapă de verificare a documentației înaintate de către C. Județeană sub aspectul realității datelor și al legalității este prevăzută de lege, în mod imperativ, în sarcina ADS, și ea trebuie să aibă Ioc anterior predării terenului către comisiile locale.
Astfel cum s-a arătat în apărările formulate în dosar nr._ al Judecătoriei Z., prin adresa nr._/2011 Agenția D. Statului a returnat documentația de reconstituire a dreptului de proprietate către Instituția Prefectului - jud. Teleorman, având în vedere faptul că, terenurile solicitate de C. Județeană de Fond Funciar Teleorman se află în evidențele A.D.S. la categoria terenuri neretrocedabile. A învederat instanței că, potrivit legislației speciale, terenurile a căror retrocedare au solicitat-o reclamanții fac parte din categoria terenurilor de incinta îndiguită și desecării, constituind suprafețe exceptate de la retrocedare, conform prevederilor art. 221 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 221 din Legea nr. 1/2000 "Suprafețele proprietate de stat formate din terenurile realizate pe seama îndiguirilor, desecărilor și altor lucrări de îmbunătățiri funciare, din terenurile fermelor de stat existente la data intrării în vigoare a Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, din cele preluate de la Domeniile Coroanei sau de la Ministerul Apărării Naționale rămân în domeniul public al statului și nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate" și sunt exceptate de la retrocedare.
Atâta timp cât există interdicție legală în sensul că potrivit art 221 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare: „Suprafețele proprietate de stat formate din terenurile realizate pe seama îndiguirilor., desecărilor și altor lucrări de îmbunătățiri funciare, din terenurile fermelor de stat existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, din cele preluate de la Domeniile Coroanei sau de la Ministerul Apărării Naționale rămân în domeniul public al statului si nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.". Agenția D. Statului nu poate proceda la predarea suprafeței de 36,40 ha teren.
Pârâta Primăria Comunei Suhaia a depus întâmpinare la data de 12 februarie 2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât ADS nu a transmis comisiei locale suprafața de 36.40 ha teren agricol situat pe teritoriul cadastral al comunei Suhaia, T 82, . punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
În motivare a arătat că, prin sentința civilă nr. 1173/2012 a Judecătoriei Z. s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 36,40 ha teren agricol situat pe teritoriul cadastral al comunei Suhaia, în T 82, . ADS și OCPI să încheie protocolul de predare - primire cu C. locală Suhaia.
Terenul în suprafață de 36,40 ha teren agricol situat în T 82, . află în proprietatea statului și în administrarea ADS, C. locală de fond funciar Suhaia neavând la dispoziție terenul solicitat pentru punerea în posesie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr._ din 27.04. 2007 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenului Teleorman, s –a stabilit dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 36,40 ha, iar prin sentința civilă 1173/14.05.2012 a Judecătoriei Z. au fost obligate comisiile să îi pună în posesie pe reclamanți cu această suprafață și să le elibereze titlurile de proprietate.
Comisiile nu au emis titluri de proprietate, deși au trecut cinci ani de la recunoașterea dreptului de proprietate al acestora, instanța reținând culpa pârâtelor în împiedicarea reclamanților de a –și exercita, ca titulari, dreptul de proprietate asupra terenului.
Prin lipsa de folosința a terenului, reclamanților li s-a creat un prejudiciu de 168.955, 71 lei, sumă pe care aceștia ar fi obținut-o prin folosirea terenului, astfel încât, prin sentința civilă nr.1363 din 21.05. 2013 instanța a admis acțiunea reclamanților și le –a obligat pe pârâte, în solidar, să achite reclamanților această sumă.
Prin aceeași sentință, pârâtele au fost obligate, în solidar, să achite reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal au declarat recurs, recurenții C. L. de Fond Funciar Piatra, Instituția P. comunei Piatra și Agenția D. Statului.
În cererea de recurs formulată, recurenta Instituția P. comunei Piatra a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Greșit a fost obligată la plata despăgubirilor privind lipsa de folosința a terenului, fără ca instanța de fond să menționeze care au fost atribuțiile încălcate și care a fost în mod concret prejudiciul creat asupra dreptului de folosință al reclamanților.
- Sentința nr.1173/2012 pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, stabilește cu putere de lucru judecat, obligația recurentei de a înmâna titlul de proprietate sub sancțiunea plății daunelor cominatorii până la înmânarea efectivă a titlului, or, această obligație ia naștere după emiterea sa de C. Județeană Teleorman.
- Instanța nu a stabilit în mod corect culpa recurentei în privința lipsei de folosință a reclamanților.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului și înlăturarea obligației de a plăti reclamanților despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
Recurenta C. L. de Fond Funciar Piatra a criticat sentința pentru motivele următoare:
- Deși a efectuat demersuri pentru identificarea terenului în vederea punerii în posesie a reclamanților - în lipsa terenului disponibil pe teritoriul cadastral al comunei Piatra - și în cele din urmă a obținut acordul reclamanților pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe teritoriul comunei Suhaia, ADS a refuzat să procedeze la încheierea protocolului de predare – primire a terenului.
Urmare acestui refuz nejustificat constatat prin sentința civilă 1173/2012, nu li se poate reține vreo culpă în nerealizarea procedurii de punere în posesie.
- Culpa recurentei nu a fost stabilită de instanța de fond care nu a motivat modalitatea în care aceasta nu și – a îndeplinit atribuțiile, ceea ce impune înlăturarea obligării la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La rândul său, recurenta Agenția D. Statului cu sediul în București a criticat sentința sub următoarele aspecte:
- Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției necompetenței completului specializat în soluționarea liligiilor de fond funciar și excepției netimbrării acțiunii, excepții invocate prin întâmpinare și care trebuiau analizate cu prioritate conform art. 137 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Această neregularitate procedurală atrage sancțiunea nulității hotărârii conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fapt ce echivalează cu necercetarea pe fond a cauzei și conform art. 304 pct. 7 și art. 312 Cod procedură civilă, solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
- A precizat recurenta că prin întâmpinare a invocat mai multe apărări care nu au fost analizate, nu au fost prezentate argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, contrar dispozițiilor art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
- Debitul solicitat este prescris, în parte, instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația de a analiza justețea cererii reclamanților prin prisma prescripției dreptului lor la acțiune pentru o parte din prejudiciu, conform art. 3 din Decretul nr. 167 /1958.
- Nu sunt îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Pentru ca ADS să poată răspunde solicitărilor Comisiei județene Teleorman prin întocmirea protocolului de predare – preluare către comisiile locale pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, este necesar să se valideze amplasamente, care nu sunt în contradictoriu cu articolul 221 din Legea nr. 1/ 2000.
Prin mai multe adrese, asupra cărora instanța de fond nu s –a aplecat în vreun fel, OCPI Teleorman a învederat că din totalul suprafeței de 36,40 ha validată în anexa nr. 30 prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar Teleorman nr._ /27.04. 2007, o parte semnificativă, respectiv 20,88 ha, identificate în tarlaua 75, . suprapune cu islazul comunal al localității Seaca, solicitând pe cale de consecință, individualizarea unui nou amplasament.
Pe de altă parte, în conformitate cu poz. 5 din anexa la Legea nr. 213/1998, terenurile obținute prin lucrări de indiguiri, de desecări și de combatere a eroziunii solului, figurează în domeniul public al statului și conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1 / 2000, în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri .
Așadar, întocmirea protocolului de predare nu se poate realiza, întrucât nu s –au respectat prevederile art. 10, alin. 2 din Legea nr. 1 /2000 și ale Legii nr. 213 /1998, până la acest moment nefiind promulgată nici o hotărâre de guvern care să dispună trecerea suprafeței de 36,40 ha teren din domeniul public al statului în cel privat .
În prezenta speță, prejudiciul solicitat, cu titlul de lipsă de folosință a terenului, are un caracter profund speculativ, drept pentru care a susținut că prima condiție menționată, aceea ca prejudiciul să fie cert, nu este îndeplinită.
Întinderea prejudiciului nu este certă, întrucât reclamanta nu este îndreptățită să solicite despăgubiri începând cu anul 2007, întrucât sentința nr. 1173/14.05.2012 pronunțată în dosarul nr._, prin care ADS a fost obligată la încheierea protocolului de predare primire cu comisiile locale, a devenit irevocabilă în data de 9. 11. 2012 când Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat recursul agenției. Prin urmare, nu există nici un fundament ca reclamanții să solicite despăgubiri pentru perioada anterioară datei la care sentința nr. 1173 / 14.05. 2012 a devenit irevocabilă.
Având în vedere toate cele menționate, este evident că, în speță nu se regăsesc și celelalte elemente constitutive ale răspunderii civile delictuale, respectiv raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Tot ceea ce a întreprins Agenția D. Statului este în conformitate cu legislația în vigoare, iar faptele sale nu sunt denatură a proba producerea vreunui prejudiciu.
În consecință, recurenta a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu art. 229, 304, pct. 7 și 9, 3041, 312 Cod procedură civilă precum și toate prevederile legale menționate.
Recurenta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă .
Analizând recursurile declarate de recurentele intimate, tribunalul constată că repartizarea cauzei s –a efectuat prin aplicarea criteriului aleatoriu în sistem informatic, conform art.95 alin (4) din R.O.I, cauza fiind repartizată completului C2 care nu a fost înlocuit pe parcursul procesului, acesta fiind și motivul pentru care excepția necompetenței funcționale a completului specializat în litigiile de fond funciar, invocată de ADS, a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 12. 02. 2013, soluție apreciată ca întemeiată de instanța de recurs, față de dispozițiile legale menționate.
Cât privește excepția netimbrării acțiunii formulate de către reclamanți, tribunalul o apreciază, de asemenea, ca nefondată, față de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1 / 2000 care scutește de plata taxei judiciare de timbru, acțiunile ce au ca obiect fondul funciar și cererile conexe ,cum este cererea având ca obiect plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului.
Recursurile declarate de intimate sunt întemeiate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond încălcând dispozițiile art. 261 alin(1) Cod procedură civilă.
Potrivit art. 261 alin(1) pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată trebuie să cuprindă” motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței cum și cele pentru care s –au înlăturat cererile părților”, însă hotărârea recurată consemnează numai faptul că dreptul de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 36,40 ha teren a fost recunoscut și că aceștia nu au beneficiat efectiv de dreptul lor, fără a preciza în ce constă culpa fiecăreia dintre intimate în împiedicarea reclamanților de a-și exercita dreptul de proprietate asupra terenului și în producerea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenului .
Pe de altă parte, prin întâmpinările formulate la instanța de fond, intimatele au formulat apărări care nu au fost analizate de către instanță, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin(1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Faptul că instanța a admis acțiunea formulată de către reclamanți și a obligat intimatele în subsidiar, atât la achitarea c/v despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului, cât și la plata cheltuielilor de judecată, fără a indica în ce constă culpa fiecăreia dintre intimate în producerea prejudiciului și incidența în cauză a dispozițiilor art. 998 – 999 Cod Civil, consemnând numai că reclamanții nu au beneficiat efectiv de dreptul lor, echivalează cu nesoluționarea fondului, așa încât se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului în baza art. 312 alin( 3) Vechiul Cod de procedură civilă, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
În sensul celor dispuse, instanța de recurs va admite recursurile formulate de recurentele intimate Instituția P. comunei Piatra, C. L. de fond funciar Piatra, Agenția D. Statului București, împotriva sentinței civile 1363/ 21.05. 2013 a Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Piatra, cu sediul în ., Agenția D. Statului, cu sediul în București, sector 1, .. 43, și Instituția P. Comunei Piatra, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1365 din 21.05.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-petenți U. O., domiciliată în A., ., ., ., jud. Teleorman, P. C. C., domiciliată în sector 5, București, ., ., ., și S. B.-L., domiciliat în sector 3, București, .. 30, ., . C. L. de Fond Funciar Suhaia și Instituția P. Comunei Suhaia, ambele cu sediul în .,
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23.08. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. D. A. V. M. D. E.
Red. DA.- 28.08.2013
Thred. PS.- 13.09. 2013 – 2 ex
Df.-3500 /339/ 2012 Jud Z.
Jf.- A. B.
← Pretenţii. Sentința nr. 679/2013. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul... → |
---|