Pretenţii. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 153/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 338
RECURS
Ședința publică de la 10 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – G. P.
Judecător - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1109 din data de 1 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G., P. I. și P. V. I., domiciliați în com. Călinești, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat T. S., în calitate de reprezentant al intimaților-pârâți, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cererea de recurs conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat T. S., pentru intimații-pârâți, depune delegație de împuternicire avocațială, și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune un set de înscrisuri.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. S., pentru intimații-pârâți solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat, și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 07.01.2013 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență A. a chemat în judecată pe pârâții P. G., P. I. și P. V. I., în temeiul art. 1357-1371 C.civ și art. 313 din Legea nr.95/2006 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 1.175,27 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului minor P. V. I., precum și a „accizelor” specifice creanțelor bugetare (dobânzi, penalități) calculate conform Codului fiscal și Codului de Procedură Fiscală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a prejudiciului, cu cheltuieli de judecată (f. 2-3).
În motivare s-a arătat faptul că pârâtul minor P. V. I. a fost internat la Secția Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență A. în perioada 12.07.2012 – 16.07.2012 fiind victima unei agresiuni, acesta totalizând un număr de 4 zile de îngrijiri medicale conform F.O clinică generală nr._.
Reclamantul a apreciat în acțiunea sa, că suma de 1.175,27 lei datorată de pârâți unității sanitare se calculează în funcție de îngrijirile medicale acordate și de tratamentul efectuat, iar la aceasta se adaugă penalitățile aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la integrală a debitului.
S-a mai susținut faptul că de la data externării pârâtul minor P. V. I. nu a achitat despăgubirea reclamantului, furnizor de servicii medicale, iar unitatea sanitară a suportat aceste cheltuieli ocazionate de spitalizarea pârâtului din fonduri alocate de Casa Asigurărilor de Sănătate Teleorman și care sunt rambursate finanțatorului întrucât au destinație specială numai pentru accidente și agresiuni, aceste sume urmând a fi recuperate de la persoanele care se fac vinovate de producerea accidentului sau agresiunii și care sunt stabilite ca urmare a hotărârii judecătorești sau de la persoanele accidentate sau agresate deoarece au beneficiat de îngrijiri medicale pentru vindecare sau pentru recuperare fizică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357-1371 C.civ și art.313 din Legea nr.95/2006.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: foaia de observație nr._ (f. 4-9 ) și decontul de cheltuieli (f. 10).
Deși legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat la termenul de judecată pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr. 1109/_ Judecătoria A., a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, pretențiile reclamantei întemeiate pe o culpă delictuală a pârâtului minor nu sunt întemeiate, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada că în sarcina pârâtului poate fi reținută o culpă delictuală care să justifice acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1357 CC și art. 313 din legea nr. 95/2006, aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile Legii 95/2006 invocate de reclamant prevăd că furnizorii de servicii medicale pot recupera aceste sume de la cei vinovați de atingerile aduse sănătății altei persoane, în cauză pârâtul fiind victima și nu autorul culpabil al agresiunii fapt recunoscut de însăși reclamantă.
De asemenea, pretențiile reclamantei analizate prin prisma unei răspunderi contractuale, prima instanță a reținut că, sumele de bani reprezentând c/v serviciilor medicale de urgență pot fi recuperate de furnizorii acestor servicii doar de la persoana vinovată de producerea vătămărilor, fără însă să includă și serviciile medicale prestate în regim de urgență în favoarea autorului vinovat. Cu alte cuvinte, serviciile medicale de urgență sunt gratuite –potrivit art 92 alin 1 și 2 din Legea 95/2006-inclusiv cele acordate persoanei vinovate de producerea accidentului/agresiunii .
Ca atare, furnizorul de servicii medicale poate să ceară și să obțină de la persoanele vinovate de producerea unor daune sănătății altei persoane doar contravaloarea serviciilor medicale care nu sunt prestate în regim de urgență și doar a acelor servicii de care au beneficiat persoanele vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ., recurentul reclamant S. Județean de urgență A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii principale.
În motivare, s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 313 din legea nr. 95/2006, art. 1357-1371 CC care se circumscriu răspunderii delictuale a pârâtului, pe de o parte, iar pe de altă parte nici dispozițiile art. 211 alin. 1/1 și art. 218 alin. 1 din aceiași lege care angajează răspunderea contractuală a pârâtului în calitate de beneficiar al serviciilor medicale .
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de Tribunal intimații pârâți au depus la dosarul cauzei înscrisuri filele 13- 16 .
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat, Tribunalul reține că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale.
În ce privește motivul de recurs prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, în raport de dispozițiile art. 313 alin 1 din legea nr. 95/2006 coroborate cu dispozițiile art. 1357-1371 CC, răspunderea pârâtului se circumscrie răspunderii delictuale se constată că este nefondat.
Astfel, dispozițiile art. 313 din legea nr. 95/2006, prevăd univoc, că furnizorii care acordă îngrijiri medicale realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să o comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află în relație contractuală, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperate cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru situațiile respective.
Tot dispozițiile art. 313 din aceiași lege prevăd că persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată, sume care se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Prin urmare, conform dispozițiilor legale menționate, pentru angajarea răspunderii delictuale a intimaților – pârâți, recurentul - reclamant ar fi trebuit să facă dovada că în sarcina acestuia poate fi reținută o culpă delictuală care să justifice acțiunea întemeiată pe dispozițiile art 1357 și art 313 din Legea 95/2006.
În cauză, recurentul- reclamant nu a produs o asemenea dovadă, mai mult a precizat că intimatul pârât P. V. I. a fost victima unei agresiuni, așa încât furnizorii de servicii medicale pot recupera aceste sume de la cei vinovați de atingerile aduse sănătății altei persoane, în cauză pârâtul fiind victima și nu autorul culpabil al agresiunii.
Cât privește critica adusă instanței de fond cu referire la împrejurarea că hotărârea a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 211 alin. 1 /1 și a dispozițiilor art. 218 alin 1 din legea nr. 95/2006, dispoziții legale care ar angaja răspunderea contractuală a pârâtului ca beneficiar al serviciilor medicale acordate, se constată că este nefondat.
Dispozițiile art. 211 alin. 11 din Legea nr. 95/2006 prevăd că persoanele asigurate au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, iar dispozițiile art 218 alin. 1 stabilesc că: persoanele asigurate beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și pana la vindecare. Serviciile spitalicești se acordă prin spitalizare și cuprind consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente și materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare si masă, conform art. 228 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, precum serviciile medicale de urgență potrivit art 227 alin 1 lit a din aceeași lege.
Cum în cauză, pârâtul P. V. I., născut la data de 16.03.1995- beneficiar al serviciilor medicale- era minor la data spitalizării, potrivit foii de observație clinică (fila 4 dosar fond ), și cum potrivit art 213alin 1 lit a din Legea 95/2006 toți copiii până la vârsta de 18 ani beneficiază de asigurare fără plata contribuției, susținerile recurentului reclamant apar nefondate sub aspectul angajării răspunderii contractuale a intimatului pârât P. V. I., câtă vreme furnizorul de servicii medicale poate să ceară și să obțină de la persoanele vinovate de producerea unor daune sănătății altei persoane doar contravaloarea serviciilor medicale care nu sunt prestate în regim de urgență și doar a acelor servicii de care au beneficiat persoanele vătămate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1109 din data de 1 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G., P. I. și P. V. I., domiciliați în com. Călinești, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. V. M. D. E.
Red. V.M. 20.05.2013
Th.red. V.M 2 ex./20.05.2013
D.f._ Judecătoria A.
J.f. B. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul TELEORMAN | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 865/2013. Tribunalul... → |
|---|
