Revendicare imobiliară. Decizia nr. 865/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 2432/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 865
-RECURS-
Ședința publică de la 6 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - D. I. G.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă ., cu sediul în . și în București, sector 1, .. 2-6, . civile nr. 474 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. M. N. și A. H., ambii cu domiciliul în A., . D, ., județul Teleorman, având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, intimații reclamanți au fost reprezentați de avocat Ș. M., lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că recurenta-pârâtă . a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 340 lei conform chitanței nr._/26.11.2013.
Apărătorul ales al intimaților reclamanți A. M. N. și A. H. depune la dosar concluzii scrise, sentința civilă nr. 421/22.02.2013, sentința civilă nr. 1544/26.09.2012, contract lipsa semnăturii, lipsa consimțământului, nulitate absolută - reprezentând practica judiciară, împuternicire avocațială și chitanța nr. 812/4.12.2013, reprezentând onorariu avocat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Apărătorul intimaților arată că nu mai are cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Ș. M. pentru intimații-reclamanți A. M. N. și A. H. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Precizează că în cauză nu a existat un acord tacit, lipsește consimțământul proprietarului la încheierea contractului de arendare, precum și forma scrisă a mandatului, contractul fiind lovit de nulitate absolută.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, din 4.09.2012, reclamanții A. N. și A. H. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață totală de 5,2629 ha, situat în extravilanul comunei F., să constate nulitatea absolută a contractului de arendare înregistrat sub nr. 2440/04.12.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că reclamantul A. N. este proprietarul suprafețelor de 1,6200 ha în sola 39/3, .: la N – Ane F.; la E - drum, S – C. S. și V – drum și 2,0029 ha în sola 31, .: la N – Ane F.; la E – drum; la S – C. F.; la V – drum, potrivit titlului de proprietate nr._ din 2.09.1994, eliberat pe numele defunctului său tată A. M. și certificatului de moștenitor nr. 950 din 14.10.1993, iar reclamanta A. H. a suprafeței de 1,6400 ha în sola 42, .: la N – B. G.; la E - drum, S – N. A. și V – drum, conform titlului de proprietate nr._ (nedatat) și actului de partaj voluntar nr. 1103 din 7.07.2000.
Au mai arătat că le-au solicitat reprezentanților ., în vara anului 2011, să le pună la dispoziție terenul, insa pârâta a refuzat restituirea pe motiv ca terenul este arendat pentru o perioada de 10 ani.
Reclamanții au mai menționat că după ce au obținut de la Consiliul Local al Comunei F. o copie a contractului de arendare au constatat că acesta nu poarta semnătura reclamantului A. N., motiv pentru care, prin notificarea expediată la 28.10.2011, recomandat, cu confirmare de primire, către pârâtă, i-a prezentat situația aceasta, administratorului, solicitând restituirea terenului său.
În continuare, reclamanții au arătat că pârâta, prin reprezentanții săi, a refuzat să le restituie terenul, pe care îl folosește fără acordul să, iar aceasta beneficiază pe nedrept de toate subvențiile acordate de statul român prin intermediul APIA.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp.art.563 si urm. C.civ., art-643 C.civ., art.2 si art.6 din Legea nr.16/1994, art.132 alin.2 pct.1 din C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A motivat pârâta că a încheiat cu reclamantul A. N., pe o perioadă de 10 ani, contractul de arendare înregistrat sub nr. 2440/2008 la Consiliul Local al Comunei F., iar prin semnarea acordului scris, înregistrat la Consiliul Local F. sub nr. 3152 din 17.09.2007 de cesiune a contractelor de arendare între . ȘI ., reclamantul și-a exprimat intenția de a continua relația contractuală începută și încrederea că pe viitor societatea își va executa obligațiile izvorâte din contract.
A mai arătat că a procedat la executarea la timp, corect și complet, prin plata arenzii, fie în bani, fie în produse, a obligațiilor născute în sarcina sa, motiv pentru care reclamantul a consimțit, un an mai târziu, la încheierea unui nou contract de arendare, prin mandatar.
A invocat excepția insuficientei timbrări, la care a renunțat ulterior.
A mai arătat că reclamanții încearcă de fapt desființarea contractului de arendă, întrucât, inițial, au solicitat societății să le pună la dispoziție terenurile, deși susțin că nu și-au exprimat acordul pentru încheierea unui contract.
A mai invocat pârâta excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că reclamanții încearcă desființarea contractului de arendă.
Cu privire la lipsa semnăturii reclamanților de pe contract, arată că a fost semnat contractul, în numele și pe seama reclamantului A. N., de numitul M. G., în temeiul unui mandat acordat verbal acestuia din urmă. La invitația lui M. G. de a încheia contractul de arendă, reclamantul a încredințat primului negocierea și semnarea contractului, acordându-i astfel un mandat expres verbal intuituu personae, executat ca atare de către mandatar prin semnarea contractului.
Calitatea lui M. G. de salariat al societății nu este de natură să afecteze în nici un fel obiectivitatea și imparțialitatea acestuia la încheierea contractului, dovadă fiind faptul că acest contract este încheiat în aceleași condiții și are aceleași clauze ca toate celelalte contracte de arendă încheiate de societate cu alte persoane din localitate. Rolul acestuia a fost unul pur formal și nu a adus nici o vătămare drepturilor sau bunurilor reclamantului.
A mai menționat că reclamanții au formulat plângere penală împotriva numitului M. G., pentru săvârșirea infr.prev.de art. 290, 291, 213 și art. 215 alin. 1 și 3 c.p., însă, prin rezoluția nr. 1376/P/2011 din 6.03.2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii.
Pârâta a solicitat și respingerea cererii pentru constatarea nulității absolute a contractului, întrucât acesta a fost valabil încheiat.
În cauză, s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 474 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Z. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, invocată prin întâmpinare de pârâta .., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A. M. N. și A. H., ambii cu domiciliul în A. în contradictoriu cu pârâta ., în sensul că, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de arendare înregistrat cu nr. 2440/04.12.2008, încheiat între părți, s-a dispus obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului A. M. N. suprafața totală de 3,6229 ha teren arabil situat în extravilanul ., în două sole, după cum urmează: 1,6200 ha în sola 39/3, .: la N – Ane F.; la E - drum, S – C. S. și V – drum și 2,0029 ha în sola 31, .: la N – Ane F.; la E – drum; la S – C. F.; la V – drum, iar reclamantei A. H. suprafața de 1,6400 ha în sola 42, .: la N – B. G.; la E - drum, S – N. A. și V – drum
Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.683 lei, din care 680 lei taxa judiciară de timbru, 3 lei timbrul judiciar și 1.000 lei onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, față și de art. 137 c.pr.civ., instanța a respins-o, având în vedere că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor, așa cum pretind reclamanții că sunt, cheamă în judecată posesorul neproprietar, în susținerea reclamanților acesta fiind pârâta, pentru redobândirea proprietății bunului. Susținerea pârâtei, în sensul că reclamanții ar avea la îndemână alte căi și că aceștia încearcă, în realitate, desființarea contractului de arendă, nu a fost reținută de instanță, pentru a aprecia acțiunea ca inadmisibilă.
Pe fond, instanța a constatat că actului juridic îi este aplicabilă legea in vigoare la data constituirii sale. Astfel că, deși in prezent, Legea nr.16/1994 a arendării a fost abrogata prin art.230 din Legea nr.71/2011, la momentul înregistrării contractului de arendare nr. 2440/2008 la Consiliul Local al Comunei F., aceasta lege era in vigoare și prevedea, în art. 6, forma scrisă a contractului de arendare, sub sancțiunea nulității absolute (art. 24).
A mai reținut că din susținerile pârâtei exprimate în întâmpinare, reiese că reclamanții nu au semnat contractul de arendare nr. 2440/04.12.2008, ci aceasta s-a bazat pe acordul dat de reclamantul A. N. și pe acordul pentru cesiunea contractului de arendare, înscrisul constatator al convenției fiind semnat de un terț, respectiv numitul M. G..
Susținerea pârâtei potrivit căreia numitul M. G. a avut un mandat tacit dat de reclamantul A. N. nu a fost primită, cu motivarea că din probele administrate nu a rezultat că s-ar fi primit un astfel de mandat.
Referitor la reclamanta A. H., instanța a constatat, de asemenea, că nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi împuternicit vreo persoană în acest sens.
Ca atare, instanța a constatat că reclamanții nu și-au exprimat consimțământul pentru încheierea unui contract de arendare cu pârâta, astfel încât contractul, față de disp.art. 948 c.civ., este lovit de nulitate absolută, lipsind astfel una dintre condițiile esențiale necesare la încheierea unei convenții.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile legale anterior menționate, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de arendare nr. 2440/04.12.2008.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicare, instanța a constatat că reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii suprafețelor de teren anterior menționate, așa cum rezultă din actele depuse, menționat anterior. Terenul se află însă în posesia pârâtei, aspect necontestat, de altfel, nici de aceasta, fără ca pârâta să aibă un temei legal.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art. 480 c.civ., instanța de fond a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului A. M. N. suprafața totală de 3,6229 ha teren arabil situat în extravilanul ., în două sole, după cum urmează: 1,6200 ha în sola 39/3, .: la N – Ane F.; la E - drum, S – C. S. și V – drum și 2,0029 ha în sola 31, .: la N – Ane F.; la E – drum; la S – C. F.; la V – drum, iar reclamantei A. H. suprafața de 1,6400 ha în sola 42, .: la N – B. G.; la E - drum, S – N. A. și V – drum.
În temeiul art. 274 c.pr.civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1.683 lei, din care 680 lei taxa judiciară de timbru, 3 lei timbrul judiciar și 1.000 lei onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta, care a formulat critici pentru nelegalitate, prin care a solicitat, modificarea hotărârii, în sensul, respingerii ca nefondate a acțiunii.
A motivat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că din anul 2008 și până în vara anului 2011, reclamantul s-a comportat ca parte în contractul de arendare, lăsându-i ei spre lucrare terenurile pe care le revendică, confirmând în acest mod relația contractuală, precum și buna-credință a recurentei.
Recurenta a mai susținut că pentru încheierea unui act de administrare cum este arendarea, nu era necesară forma scrisă a mandatului, astfel cum a reținut instanța.
Intimații nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat pentru a formula eventuale apărări.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 și 304 pct.9 C. proc. civ.
Verificând legalitatea sentinței atacate în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale, Tribunalul, va respinge ca nefondat declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit susținerilor pârâtei din întâmpinare, reclamantul nu a semnat contractul de arendare nr. 2440/2008, ci acesta a fost semnat de numitul M. G. în baza unui mandat tacit dat de reclamantul A. N.
Întrucât lipsa consimțământului este cauză de nulitate absolută a contractului, în mod corect, în baza art. 948 din Codul civil în vigoare la data încheierii actului a constatat nulitatea absolută.
Faptul că terenul care a făcut obiectul contractului de arendă a fost lucrat de recurentă, iar intimații reclamanți au primit c/v arendei, nu poate duce la concluzia că a fost înlăturată cauza de nulitate, întrucât nulitatea absolută nu poate fi confirmată.
Ca efect al constatării nulității absolute a contractului de arendă, recurenta pârâtă nu mai are temei legal pentru deținerea terenului care făcut obiectul contractului nr. 2440/2008.
Întrucât intimatul reclamant A. N. este proprietarul suprafețelor de 1,6200 ha în sola 39/3, .: la N – Ane F.; la E - drum, S – C. S. și V – drum și 2,0029 ha în sola 31, .: la N – Ane F.; la E – drum; la S – C. F.; la V – drum, potrivit titlului de proprietate nr._ din 2.09.1994, eliberat pe numele defunctului său tată A. M. și certificatului de moștenitor nr. 950 din 14.10.1993, iar intimata reclamantă A. H. este proprietara suprafeței de 1,6400 ha în sola 42, .: la N – B. G.; la E - drum, S – N. A. și V – drum, conform titlului de proprietate nr._ (nedatat) și actului de partaj voluntar nr. 1103 din 7.07.2000 și având în vedere că terenul se află însă în posesia pârâtei, fără temei legal, aspect necontestat, în baza art. 480 din Codul civil, prima instanță, legal a admis și capătul de cerere privind revendicarea.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECEIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ., cu sediul în . și în București, sector 1, .. 2-6, . civile nr. 474 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. M. N. și A. H., ambii cu domiciliul în A., . D, ., județul Teleorman.
Obligă pe recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. Doinița F. M. V. M. D. I. G.
Red.th.red. C.D. 2 ex./10.12.2013
D.f_ Jud. Z.
J.f. O. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 264/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
