Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 150/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 4227/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 150
APEL
Ședința publică de la 15 noiembrie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă P. F., cu domiciliul în A., .. 157, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3634 din 03 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. V., cu domiciliul în A., . C, ., județul Teleorman, având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta-reclamantă P. F., prezentă personal și asistată de avocat Toc R., prin substituirea avocatului T. S. (în baza împuternicirii de substituire nr. 4767 din 14.11.2013 și a împuternicirii avocațiale nr._), precum și intimatul-pârât M. C. V., prezent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 20,0 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanțele ., nr._ din 07.10.2013, respectiv, . nr._ din 22.10.2013, emise de Primăria A. – Direcția Buget Finanțe Taxe și Impozite.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă s-au comunicat motivele de apel, intimatului-pârât și că ulterior, acesta nu a formulat întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de la art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocat Toc R., pentru apelanta reclamantă, depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, împuternicirea de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat Toc R., pentru apelanta reclamantă P. F., având cuvântul solicită admiterea apelului declarat, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de ordonanță președințială, prin care s-a solicitat evacuarea intimatului pârât M. C. V., din apartamentul proprietatea apelantei reclamante.
Precizează că apelanta reclamantă locuiește cu un copil în chirie, că are cheltuieli și că admiterea cererii de ordonanță președințială nu ar prejudeca fondul cauzei.
Totodată, mai arată că intimatul pârât M. C. V., folosește apartamentul fără drept, întrucât acesta a fost adjudecat in urma licitației,în favoarea apelantei reclamante.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul pârât M. C. V., având cuvântul, arată că apartamentul i-a fost încredințat acestuia, urmând să plătească sultă către apelanta reclamantă, însă, despăgubirea nu s-a făcut, iar ulterior, apartamentul a fost adjudecat prin licitație publică, apelantei reclamante.
De asemenea, solicită respingerea apelului declarat și arată că în prezent, fosta soție locuiește la părinții săi și nu în chirie, iar copilul este major și locuiește în București.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la 28.08.2013, reclamanta P. F. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unei ordonanțe președințiale privind evacuarea pârâtului din imobilul apartament compus din două camere și dependințe, cu o suprafață construită de 57 mp, situat în A., ., ., ., imobil al cărui proprietar este conform Actului de adjudecare imobiliară din data de 10.07.2013 încheiat de B. N. V..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, imobilul din care solicită evacuarea a fost dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul M. C. V., iar în urma acțiunii de partaj bunuri comune, apartamentul a fost atribuit pârâtului, care urma să-i achite o sultă în valoare de 71.656,65 lei. După soluționarea definitivă și irevocabilă a procesului de partaj bunuri comune, reclamanta a arătat că a pus în executare hotărârea, iar ca urmare a executării a adjudecat imobilul la data de 10.07.2013.
A mai arătat reclamanta că de la data adjudecării imobilului și până în prezent nu a putut folosi apartamentul, datorită refuzului pârâtului de a-l părăsi, fiind nevoită să locuiască cu copilul, într-o locuință cu chirie.
A mai arătat reclamanta că nu are o altă locuință personală în care să locuiască până la soluționarea pe fond a cauzei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri în copie: carte de identitate a reclamantei, act de adjudecare imobiliară din 10.07.2013, sentința civilă nr.4586/10.11.2011, încheierea din 01.11.2012, proces-verbal de licitație din 04.06.2013, legitimație student, certificat grefă, sentința civilă nr.969/20.04.2010 (filele 6-16).
La data de 30 septembrie 2013 pârâtul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii reclamantei, întrucât i-au fost grav încălcate drepturile stabilite de instanță, în urma subevaluării apartamentului prin executarea silită.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că pârâtul ocupă imobilul în baza titlului locativ conferit de sentința civilă nr. 4586 din 10. 11. 2011 prin care apartamentul a fost atribuit acestuia în cadrul acțiunii de partaj, cu obligarea la plata unei sume către reclamantă, cu titlu de sultă.
Reclamanta a devenit proprietara imobilului ulterior, în anul 2013, prin adjudecare, însă pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți, situație în care reclamanta își poate apăra dreptul real asupra imobilului, pe calea unei acțiuni de drept comun și nicidecum pe calea urgentă a ordonanței președinția
D. urmare, prin sentința civilă nr.3634 din 3.10.3013, instanța a respins,ca nefondată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, împotriva pârâtului.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal a declarat apel reclamanta P. F. apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele ce succed:
Cele trei condiții impuse de lege sunt îndeplinite în cauză, respectiv luarea unor măsuri vremelnice într-un caz grabnic, pentru păstrarea unui drept care s –ar păgubi prin întârziere, întrucât apelanta reclamantă nu dispune de o altă locuință până la soluționarea dosarului de fond, în timp ce pârâtul are posibilitatea să locuiască în casa părinților săi; caracterul vremelnic al măsurii este dat de existența acțiunii având ca obiect” evacuare”; prin măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale până la soluționarea cererii principale, nu se prejudecă fondul cauzei.
Apelanta reclamantă a solicitat, în consecință, admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și evacuării pârâtului din apartamentul situat în municipiul A., . C, ., ..
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 996 alin. 1 Noul Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s –ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s –ar putea repara, precum și pentru înlăturarea pierderilor ce s –ar ivi cu prilejul unei executări”.
Instanța examinează numai dacă aparența dreptului este sau nu în favoarea reclamantului, fără ca pe cale de ordonanță președințială să poată fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, în conformitate cu art. 996 alin(5).
Evacuarea pârâtului M. C. V. din apartament nu poate fi socotită o măsură vremelnică și nu se poate dispune pe calea ordonanței președințiale, raporturile locative dintre părți putând fi lămurite numai în cadrul unei acțiuni de drept comun, care a fost promovată de apelanta reclamantă și care formează obiectul dosarului nr._ .
Cum ordonanța președințială necesită îndeplinirea condițiilor speciale privind urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului dreptului, iar această din urmă măsură nu este îndeplinită, tribunalul apreciază că nu este admisibilă cererea de evacuare în procedura ordonanței președințiale.
Recurenta - reclamantă are însă posibilitatea formulării unei cereri de reintegrare în imobil, deoarece cererea soțului izgonit fără drept din locuința comună ,prezintă urgență dat fiind că orice întârziere în luarea măsurii solicitate s –ar reflecta negativ asupra dreptului pe care îl are de a folosi acel spațiu locativ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, tribunalul va respinge, ca nefundat, apelul declarat de apelanta reclamantă P. F., în conformitate cu art. 480 alin(1) Noul Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-reclamantă P. F., cu domiciliul în A., .. 157, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3634 din 03 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. V., cu domiciliul în A., . C, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15.11. 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. O. S.
Red. DA.- 18.11. 2013
Th-red PS.- 27.11. 2013- 4 ex
Df.-_ Jud. A.
Jf.- I. M. M.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 576/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
