Pretenţii. Decizia nr. 483/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 158/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 483
RECURS
Ședința publică de la 21 iunie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – F. M.
Judecător - A. L. N.
Judecător - S. L.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul- reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1259 din 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul- pârât E. D., domiciliat în comuna Botoroaga, . Teleorman, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 17 Legea 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de disp. art. 2 alin. 1 pct. 3 rap. la art. 299 C. proc. civ.
Tribunalul, față de actele și lucrările de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 07.01.2013 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență A. a chemat în judecată pe pârâtul E. D., în temeiul art. 1357-1371 C.civ și art. 313 din Legea nr. 95/2006 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata sumei de 929,84 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului, precum și a „accizelor” specifice creanțelor bugetare (dobânzi, penalități) calculate conform Codului fiscal și Codului de Procedură Fiscală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a prejudiciului, cu cheltuieli de judecată (f. 2-3).
În motivare s-a arătat faptul că pârâtul E. D. a fost internat la Secția Chirurgie II a Spitalului Județean de Urgență A. în perioada 26.08.2012 – 29.08.2012 fiind victima unui accident rutier, acesta totalizând un număr de 3 zile de îngrijiri medicale conform F.O clinică generală nr._.
Reclamantul a apreciat în acțiunea sa, că suma de 929,84 lei datorată de pârât unității sanitare se calculează în funcție de îngrijirile medicale acordate și de tratamentul efectuat, iar la aceasta se adaugă penalitățile aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la integrală a debitului.
S-a mai susținut faptul că de la data externării pârâtul E. D. nu a achitat despăgubirea reclamantului, furnizor de servicii medicale, iar unitatea sanitară a suportat aceste cheltuieli ocazionate de spitalizarea pârâtului din fonduri alocate de Casa Asigurărilor de Sănătate Teleorman și care sunt rambursate finanțatorului întrucât au destinație specială numai pentru accidente și agresiuni, aceste sume urmând a fi recuperate de la persoanele care se fac vinovate de producerea accidentului sau agresiunii și care sunt stabilite ca urmare a hotărârii judecătorești sau de la persoanele accidentate sau agresate deoarece au beneficiat de îngrijiri medicale pentru vindecare sau pentru recuperare fizică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357-1371 C.civ și art.313 din Legea nr.95/2006.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: foaia de observație nr._ (f. 4-9 ) și decontul de cheltuieli (f. 10).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a formula apărări.
Prin sentința comercială nr. 1295/08.03.2013, Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. împotriva pârâtului E. D. ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii s-a reținut, în fapt, că pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență A. în perioada 26.08._12, fiind diagnosticat cu „Traumatism cranio cerebral prin accident rutier”, așa cum rezultă din foaia de observație clinică generală(fila 4), beneficiind de îngrijiri medicale și tratament în valoare totală de 929,84 lei, astfel cum atestă decontul de cheltuieli depus la fila 10 din dosar.
Instanța de fond a reținut că reclamantul, pe de o parte invocă dispozițiile art. 313 din Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art 1357-1371 C.civ – ceea ce se circumscrie răspunderii civile delictuale, iar pe de altă parte invocă calitatea de beneficiar a serviciilor medicale a persoanelor accidentate sau agresate ceea ce presupune analiza pretențiilor reclamantului în paradigma unei răspunderi civile contractuale.
Privitor la invocarea unei răspunderi de natură delictuală a pârâtului, instanța a constatat că dispozițiile invocate de către reclamant, respectiv dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, prevăd univoc că furnizorii care acordă îngrijiri medicale realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să o comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află în relație contractuală, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperate cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Instanța a mai reținut însă că art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății prevede că persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată, sume care se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Ca atare pentru a putea obține obligarea pârâtului la plata contravalorii îngrijirilor medicale, reclamantul ar trebui să facă dovada că în sarcina pârâtului poate fi reținută o culpă delictuală care să justifice acțiunea pe temeiul dispozițiilor art 1357 C.civ și art 313 din Legea 95/2006.
Cum în cauză reclamantul nu a făcut dovada în acest sens, chiar precizând că pârâtul a fost victima unui accident rutier, pretențiile întemeiate pe o culpă delictuală a pârâtului nu sunt întemeiate, aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile Legii 95/2006 invocate de reclamant prevăd că furnizorii de servicii medicale pot recupera aceste sume de la cei vinovați de atingerile aduse sănătății altei persoane, în cauză pârâtul fiind victima accidentului și nicidecum autorul culpabil al accidentului.
Analizând pretențiile reclamantului în limitele unei răspunderi contractuale, prin invocarea de către reclamant a calității de beneficiar al serviciilor medicale a pârâtei instanța s-a raportat la dispozițiile art. 211 alin. 11 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, precum și la dispozițiile art 218 alin. 1 conform cărora asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și pana la vindecare. Serviciile spitalicești se acordă prin spitalizare și cuprind consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente și materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare si masă, conform art. 228 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, precum serviciile medicale de urgență potrivit art 227 alin 1 lit a din aceeași lege.
De altfel chiar dacă persoana care beneficiază de servicii medicale de urgență nu este asigurată, ea nu poate fi obligată la plata contravalorii acestor servicii de urgență atâta vreme cât potrivit art. 92 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 „acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (…) iar acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial”.
Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în foaia de observație clinică generală (fila 4) tipul și criteriul internării pârâtului l-au constituit „urgența” tratamentelor acordate, ceea ce face aplicabile dispozițiile art 92 alin1 și 2 din Legea nr.95/2006.
Instanța de fond a concluzionat că, în cauză, contravaloarea serviciilor medicale de urgență poate fi recuperată de furnizorii acestor servicii doar de la persoana vinovată de producerea vătămărilor, fără însă să includă și serviciile medicale prestate în regim de urgență în favoarea autorului vinovat. Cu alte cuvinte, serviciile medicale de urgență sunt gratuite –potrivit art. 92 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006-inclusiv cele acordate persoanei vinovate de producerea accidentului/agresiunii .
Ca atare, furnizorul de servicii medicale poate să ceară și să obțină de la persoanele vinovate de producerea unor daune sănătății altei persoane doar contravaloarea serviciilor medicale care nu sunt prestate în regim de urgență și vizând doar contravaloarea serviciilor medicale de care au beneficiat persoanele vătămate și nicidecum autorul faptei prejudiciabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. de Urgență A. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât nu au fost avute în vedere disp. art. 313/Lg. 95/2006 conform cărora acțiunea pentru recuperarea debitului se poate îndrepta fie împotriva celui vinovat, fie a celui care a beneficiat de îngrijirile medicale.
Potrivit art. 1357 NCC cel care cauzează altuia un prejudiciu trebuie să-l repare, acesta fiind în opinia recurentei pârâtul care a beneficiat de îngrijiri medicale și care prin neachitare a cauzat un prejudiciu.
Susține recurenta că dispozițiile art. 313 alin. 1/Lg. 95/2006 pot fi interpretate în sensul că se va îndrepta împotriva celui vinovat numai atunci când acesta este cunoscut, nefiind echitabil ca recurentul să încerce un prejudiciu cauzat de către pârât. Susține recurenta că în cauză operează principiul disponibilității.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 9 C. proc. civ..
Nu au fost propuse probe noi.
Verificând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs raportate la disp. art. 304, 304/1 C. proc. civ. Tribunalul apreciază că recursul este nefundat pentru rațiunile ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efectiv ocazionate de asistența medicală acordată. Văzând aceste dispoziții, Tribunalul reține că recurentului nu i se recunoaște dreptul de a alege împotriva cui se va îndrepta pentru recuperarea prejudiciului, ci acesta are obligația de a face demersuri pentru a-l identifica pe cel vinovat de suferințele provocate intimatului și de a acționa exclusiv împotriva acestuia. În cauză recurenta nu a administrat nici o dovadă în sensul efectuării de demersuri pentru identificarea persoanei vinovate. Chiar rămânând și neidentificată persoana vinovată, textul legal mai sus enunțat nu permite recurentei să interpreteze textul de o asemenea manieră inedită care însă nu are nici un temei legal; textul de lege este clar și nu lasă loc echivocului.
Mai mult decât atât, disp. art. 1357 NCC nu sunt incidente în cauză, întrucât textul prevede condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv o faptă ilicită săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea civilă și care produce produce un prejudiciu, cu reținerea raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În cauză, Tribunalul nu întrevede criteriile după care recurenta cataloghează fapta pârâtului de a beneficia de servicii medicale ca fiind o faptă ilicită, în condițiile în care acesta a fost victima unei agresiuni produsă prin accident de circulație. Astfel fiind, situația pârâtului a fost generată de fapta autorului accidentului de circulație, străină deci de orice act de voință al intimatului pârât.
În cauză, intimatul a fost victima unui accident rutier și nu autor al acesteia, așa încât nu-i incumbă nici o obligație legală de a restitui recurentei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
În concluzie, dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală sunt străine de prezenta pricină, nici una dintre condițiile edictate nefiind incidente în privința intimatului, întrucât acesta și-a valorificat dreptul său legal de a beneficia de asistență medicală, prejudiciul creat intimatei fiind exclusiv consecința faptei culpabilă a autorului incidentului rutier.
Pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului, recurentul are la dispoziție calea unei acțiuni în răspundere delictuală împotriva autorului faptei ilicite.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul- reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1259 din 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul- pârât E. D., domiciliat în comuna Botoroaga, . Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
F. MarinelaArsenie L.-NicoletaSîrbu LeliaȚăroiu N.
Aflat în CO,semnează
P. grefier
Red. Thred.A.L.N.
2 ex.- 04.07.2013
D.f._
J.f. B. V.
Judecătoria A.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 461/2013. Tribunalul TELEORMAN | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
