Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 506/292/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 560
-APEL-
Ședința publică de la 10 noiembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-contestator Căliniță G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1387 din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimat M. A. Interne-Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman- Serviciul Rutier, cu sediul în A., .. 71-73, județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-contestator Căliniță G. asistat de avocat N. C. M. cf. împuternicirii avocațiale nr._ /05.11.2014 pe care o depune la dosar, lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată în apel, după procedura prealabilă;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată, timbrată cu suma de 50 lei taxa judiciară de timbru cf. chitanței ., nr._/07.08.2014 aflată la dosar la fila 11;
- în procedura prealabilă s-a depus întâmpinare de către intimat la data de 15.09.2014, nu s-a depus răspuns la întâmpinare;
Tribunalul pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Apărătorul ales al apelantului-contestator apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, rap. la art. 95 pct. 2 și art. 466 NCPC stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Avocat N. C. M., estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul conform art. 238 rap. la art. 482 NCPC estimează durata procesului la o zi nemaifiind alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat N. C. M., pentru apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, rejudecarea cauzei și admiterea contestației la executare. instanța de fond în mod greșit a considerat că termenul de prescripție este de 5 ani și nu de 3 ani cum prevăd dispozițiile legale. Nu se poate reține în culpa apelantului faptul că a semnat o hârtie în momentul ridicării permisului, în care se specifica să predea actul în 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. A semnat, însă în acel moment nu a știut ce a semnat, nu a cunoscut acest aspect și a așteptat să fie înștiințat de data când trebuia să depună permisul. Apreciază că această măsură dispusă după 4 ani de zile este nelegală și netemeinică, cu atât mai mult cu cât față de neglijența lucrătorilor intimatului i s-a mai adăugat un spor de suspendare de 30 de zile. Așa cum intimata a înștiințat apelantul după 4 ani de zile, putea să-i comunice acea adresa în termen de 15 zile.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile apelantului, prin avocat, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea formulată la Judecătoria Roșiori de Vede și înregistrată la nr._ din 25 februarie 2014 contestatorul Căliniță G., în contradictoriu cu intimatul M. A. Interne - Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman - Serviciul Rutier, a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare emise de intimat, reprezentând suspendarea dreptului de a conduce, în perioada 01.03.2014 – 30.05.2014, așa cum rezultă din adresa nr._/30.01.2014. Solicită de asemenea suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, în fapt, contestatorul arată că în anul 2009 a fost implicat în producerea unui accident de circulație, fără a avea vreo culpă pe raza comunei Măldăieni, județul Teleorman. Agentul constatator apreciat că are culpă în producerea accidentului și astfel i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 60 zile și a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei.
Împotriva procesului verbal de contravenție, contestatorul a formulat plângere care prin sentința civilă nr.2090/17.11.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ plângerea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul a formulat recurs ,iar prin decizia civilă nr. 201/R/06.05.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr. 2562/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, plângerea a fost respinsă și sentința a devenit irevocabilă.
Față de această împrejurare contestatorul arată că a așteptat cum era legal, să fie înștiințat ca în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să-i fie comunicată data când urma să depună permisul de conducere pentru o perioadă de 60 zile.
De la acea dată au trecut circa 4 ani, iar în data de 30.01.2014 a primit adresă din partea intimatului prin care este somat să depună permisul de conducere până la data de 01.03.2014, deoarece a intrat în vigoare suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, la care i se adaugă un spor de 30 zile, pentru faptul că nu a predat permisul de conducere în termenul prevăzut de lege.
Contestatorul apreciază că această măsură ,dispusă după circa 4 ani este nelegală și netemeinică, cu atât mai mult cu cât, față de neglijența lucrătorilor intimatei i s-a adăugat și un spor de încă 30 zile de suspendare a permisului de conducere.
Solicită anularea actelor de executare, deoarece această măsură îi aduce prejudicii, deținând o firmă cu care are contracte în toată țara ,astfel încât această suspendare a dreptului de a mai conduce dispusă după 4 ani îi afectează dreptul la viață privându-l de dreptul de a mai putea să-și întrețină familia.
Arată de asemenea că nu din vina sa s-a ajuns la o astfel de situație și că această măsură luată după circa 4 ani, nu se încadrează în prevederile legale, perioada de depunere fiind de 3 ani, astfel încât invocă și prescrierea dreptului a i se solicita de a nu mai conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În drept contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 și art.105 Cod procedură’ civilă.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri (f.6-15).
La data de 09.04.2014 intimatul a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat instanței respingerea contestației .
În motivare, cu privire la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale ,invocată de către contestator, intimatul arată că aceasta nu este incidentă în cauză. Dreptul de a cerere executarea silită a sancțiunilor contravenționale se circumscriu dispozițiilor Codului de procedură fiscală, art.131 în care se prevede că „dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termenul de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Termenul de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”
Coroborând dispozițiile art. 131 Cod procedură fiscală cu dispozițiile art.121 alin.2 din OIUG 195/2002, intimatul arată că și termenul de prescripție a executării sancțiunii complementare este tot de 5 ani.
Astfel, termenul de prescripție pentru executarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere se împlinește la 5 ani calculați de la 01.01.2010 (anul următor aplicării sancțiuni) deci la data de 01.01.2015. Mai mult, înștiințarea făcută de acesta contestatorului la data de 30.01.2014, valorează act de punere în întârziere, prin urmare termenul de prescripție a fost întrerupt la acea dată,conform art.2537 pct.4 cod civil și un nou termen de 5 ani a început să curgă.
Față de susținerile contestatorului cum că nu i-ar fi fost comunicată obligația de a preda permisul de conducere, după ce hotărârea judecătorească de respingere a acțiunii introduse a rămas definitivă,apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, dispozițiile art.118 alin.4 din OUG 195/2002, prevăd expres în sarcina contravenientului obligația ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale,să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere, iar în alin.5 se instituie chiar o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații – majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a dreptului de a conduce.
Nimeni nu se poate prevala de recunoașterea legii și, în plus, dreptul civil cunoaște principiul executării cu bună credință a obligațiilor civile. Prin urmare, contestatorul ar fi trebuit ,așa cum legea și principiile dreptului îi impun, să predea permisul de conducere în vederea executării obligației sale legale. Tocmai pentru că se pleacă de la prezumția de bună credință și dorește renunțarea la formalismul excesiv cauzat de birocrație, IPJ Teleorman a așteptat o perioadă mai îndelungată pentru a îl notifica pe contestator. Or, în această situație, acesta apreciază că reaua credință în executarea obligației este deplin dovedită prin comportamentul contestatorului care, în plus, încearcă să se sustragă de la executarea acestei sancțiuni legal și temeinic aplicată, așa cum s-a constatat prin sentința civilă nr.2090/17.11.2009.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art.131 Cod procedură fiscală, art.118 alin.4 și 5, art.121 alin.2 din OUG 195/2002, art. 2537 pct.4 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1387/_ , Judecătoria Roșiori de Vede a respins excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, excepție invocată de către contestatorul CĂLINIȚĂ G. ; a respins contestația la executare formulată de contestator CĂLINIȚĂ G., în contradictoriu cu intimatul M. A. INTERNE- INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN – SERVICIUL RUTIER.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu referire la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, că măsura cu privire la care se
invocă prescripția executării reprezintă o sancțiune contravenționale complementară care potrivit OG 2/2001 și OUG 195/2002 urmează dispozițiile legale privind sancțiunea contravențională principală.
Astfel, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, respectiv art.131 ,dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termenul de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Termenul de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Prin urmare, termenul de prescripție pentru executarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere se împlinește la 5 ani calculați de la 01.01.2010 (anul următor aplicării sancțiuni) deci la data de 01.01.2015., așa încât a apreciat că se impune respingerea excepției prescripției executării sancțiunii complementare .
Cu privire la fondul cauzei a reținut că, motivele invocate de către contestator sunt nefondate în raport de dispozițiile art.118 alin.4 din OUG 195/2002, conform cărora: contravenientului are obligația ca, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale,să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.
Dispozițiile art. 118 alin.5 prevăd ca sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații – majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a dreptului de a conduce.
Intimatul a dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei faptul că petentul contestator a luat cunoștință cu privire la aceste dispoziții legale la data de 23 iunie 2009 ,când a semnat personal dovada de restituire a permisului de conducere, astfel că susținerea acestuia în sensul că nu a cunoscut această obligație instituită de lege nu a fost primită ca motiv într-o contestație la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelantul – contestator Căliniță G., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii contestației .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că termenul de prescripție este de 5 ani și nu de 3 ani așa cum prevăd dispozițiile legale, precum și faptul că ar fi trebuit să depună de bună voie în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, permisul de conducere.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466, și urm. C..
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea apelului declarat.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Criticile apelantului contestator vizează respingerea de către instanța de fond a excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale .
Tribunalul, analizând motivul de apel invocat constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 131 CPF stabilesc: dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termenul de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Termenul de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
În raport de textul de lege menționat, termenul de prescripție pentru executarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere se împlinește la 5 ani calculați de la 01.01.2010 (anul următor aplicării sancțiuni) deci la data de 01.01.2015., prin urmare în ceea ce privește executarea sancțiunii complementare, termenul de prescripție nu s-a împlinit.
Criticile apelantului contestator cu referire la împrejurarea că nu avea obligația de a depune permisul de conducere în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale sunt de asemenea nefondate.
Dispozițiilor art.118 alin.4 din OUG 195/2002 stabilesc: contravenientului are obligația ca, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale,să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.
Dispozițiile art. 118 alin.5 prevăd ca sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații – majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a dreptului de a conduce.
Reținând incidența în cauză a textelor de lege menționate, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, că apelantul contestator a luat cunoștință cu privire la aceste dispoziții legale la data de 23 iunie 2009 ,când a semnat personal dovada de restituire a permisului de conducere, astfel că susținerea acestuia în sensul că nu a cunoscut această obligație instituită de lege nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât nu se poate prevala de necunoașterea legii în virtutea principiului de drept bine cunoscut.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul contestator .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-contestator Căliniță G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1387 din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimat M. A. Interne-Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman - Serviciul Rutier, cu sediul în A., .. 71-73, județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. th.red. V.M/08.12.2014/4 ex.
Dosar fond:_ /_
J.f. D. V. I.
. ./2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 26/2014.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 37/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
