Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 7622/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 26
RECURS
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – F. M.
Judecător – G. P.
Judecător – A. L. N.
Grefier – Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant Bombărăscu T., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3664 din data de 7 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă N. E., domiciliată în ., având ca obiect - acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul – reclamant Bombărăscu T. și intimata- pârâtă N. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit.f din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Recurentul – reclamant Bombărăscu T. depune adeverința nr. 1855/09.05.2013 emisă de Primăria comunei Măgura, declară că nu mai are cereri noi de formulat, ori probe de administrat și solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Intimata –pârâtă N. E. depune contractul de vînzare-cumpărare nr. 1681/22 decembrie 1998 din care rezultă că recurentul nu este proprietarul celor două imobile și declară că nu mai are cereri noi de formulat ori probe de administrat în cauză.
Tribunalul respinge cererea de amânare a pronunțării cauzei formulată de recurentul – reclamant Bombărăscu T.,nefiind necesară amânarea pronunțării cauzei și nemaifiind cereri prealabile de formulat, ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Având cuvântul, recurentul-reclamant Bombărăscu T. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Intimata- pârâtă N. E., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2012 sub nr._, reclamantul Bombărăscu T. a chemat în judecată pe pârâta N. E., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune morale, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a pârâtei din data de 07.11.2012.
În motivare, reclamantul a arătat că, în ziua de 07.11.2012, pârâta a ieșit din curtea sa, în uliță, adresându-se reclamantului și vecinului său, V. I., care descărcau în acest timp un metru cub de scânduri. Arată că pârâta a strigat că reclamantul nu este stăpân, că acesta și numitul V. I. sunt homosexuali, că ,,tatăl-mare’’ s-a spânzurat, respectiv i-a adresat reclamantului mai multe cuvinte vulgare.
Pentru supărarea și tulburarea ce i s-a produs, reclamantul a solicitat suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Cererea nu a fost motivată în drept, reclamantul solicitând chemarea în judecată a pârâtului pentru „acțiune în răspundere delictuală”.
La data de 22.04.2013, reclamantul și-a întregit cererea de chemare în judecată, precizând că, la data de 07.11.2012, pârâta i-a strigat în public că a profanat mormintele bunicilor lui Cișmelaru C., fapt apreciat de reclamant ca fiind neadevărat.
Prin sentința civilă nr. 3664 din 7.10.2013 instanța a respins acțiunea ca neântemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamantul Bombărăscu T. a chemat-o în judecată pe pârâta N. E. pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 2.000 lei către reclamant, cu titlu de dune morale aduse onoarei, demnității sau reputației reclamantului, prin aceea că în data de 07.11.2012, pârâta s-a adresat reclamantului și vecinului său, V. I., care descărcau în acest timp un metru cub de scânduri, în sensul că reclamantul nu este stăpân, că acesta și numitul V. I. sunt homosexuali, că ,,tatăl-mare’’ s-a spânzurat, respectiv i-a adresat reclamantului mai multe cuvinte vulgare.
În drept, conform art. 5 alin. (1) Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile Codului civil din 2011 se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., astfel că, față de momentul săvârșirii presupusei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și, implicit, al nașterii obligației pârâtului, 07.11.2012 – instanța a reținut că în cauză, raportul juridic dintre părți este guvernat de dispozițiile Noului Cod civil.
Din dispozițiile art. 1357 și 1358 C. Civ. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții generale: 1. existența unui prejudiciu; 2. existența unei fapte ilicite; 3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4. existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența faptei ilicite.
Astfel, deși potrivit art. 1169 C. civ. anterior (menținut conform art. 230 lit. a) Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil) reclamantului îi incumba proba îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, totuși acesta nu a reușit să facă dovada faptei ilicite în lipsa căreia nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Singurele probe aduse de reclamant pentru dovedirea faptei ilicite rezultă din prezumția oferită de art. 225 din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv lipsa pârâtei la interogatoriul la care a fost legal citată. Or, instanța,a constat că acest început de dovadă nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.
Instanța a mai reținut că nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, existența vreunei fapte ilicite a pârâtei, nefiind posibilă identificarea elementelor răspunderii civile delictuale, în lipsa unor mijloace de probă concludente, în sensul art. 167 alin. (1) C. proc. civ..
De asemenea, în speță nu este probat nici prejudiciul în cuantumul pretins de 2.000 lei, întrucât reclamantul nu a precizat în ce a constat efectiv tulburarea pricinuită de fapta ilicită invocată.
Față de cele relevate anterior, instanța a constat faptul că reclamantul nu a făcut dovada unei fapte ilicite a pârâtei sau a unui prejudiciu, care să îi angajeze răspunderea civilă delictuală în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Bombărăscu T. care arată, în esență că există fapta ilicită și prejudiciul iar instanța nu trebuia să-i impute lui lipsa martorilor.
Analizând actele ți lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefundat având în vedere următoarele considerente:
Conform art 1169 din vechiul cod civil, în vigoare la momentul sesizării instanței, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare reclamantului recurent îi revenea sarcina dovedirii afirmațiilor sale în ceea ce privește săvârșirea de către intimată a unei fapte ilicite și a întrunirii celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale.
Așa cum corect a reținut instanța de fond singura probă adusă de reclamant pentru dovedirea faptei ilicite rezultă din prezumția oferită de art. 225 din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv lipsa pârâtei la interogatoriul la care a fost legal citată. Or, instanța,a constat corect că acest început de dovadă nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, nefiind suficientă pentru crearea convingeri instanței privind existența unei fapte ilicite și a întrunirii celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale. În privința martorilor instanța a depus diligențele necesare pentru a asigura prezența acestora.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art 312 C pr Civ va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – reclamant Bombărăscu T., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3664 din data de 7 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă N. E., domiciliată în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. G. P. A. L.-N. Ț. N.
Red. și thred. G.P./2 ex.
13.02.2014
d.f._
j.f. R. A. D.
Judecătoria A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2014. Tribunalul... → |
|---|
