Legea 10/2001. Sentința nr. 37/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 6122/2/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 37
Ședința publică de la 27 ianuarie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - V. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea acțiunii civile, formulată de reclamantele R. T. C. F. și P. P., ambele domiciliate în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu sediul în A., .. 40, județ Teleorman, P. M. A., prin primar, cu sediul în A., ., județ Teleorman și M. Justiției, cu sediul în București, ., având ca obiect – Legea 10/2001.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 13 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea cauzei la data de 20 ianuarie 2014 și 27 ianuarie 2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 118A din_ Curtea de Apel București secția IV – A Civilă a admis apelul declarat de apelantul – pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 117/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante P. P. și R. T. C. F. ; a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel București a reținut în esență că, în conformitate cu art.21-22 din Legea nr.10/2001 are calitatea de unitate deținătoare pentru terenul notificat M. P., iar pentru magazia demolată are calitatea de unitate deținătoare P. M. A..
Că notificarea nr.2236 formulată de către reclamanți a fost depusă la P. M. A., care, prin adresa nr.6072/06.02.2003, a înaintat-o la M. Justiției și M. P..
Deși notificarea reclamanților a fost redirecționată către cele două instituții, nici una dintre acestea nu s-au pronunțat asupra notificării înaintate, în conformitate cu art.27 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la 25.10.2010.
Că intimații apelanți au formulat acțiunea inițială dedusă judecății în contradictoriu cu Instituția Prefectului Județului Teleorman, cu P. M. A., cu M. Justiției și cu M. Economiei și Finanțelor, nefiind chemat în judecată și M. P. iar prin încheierea nr.54/12 mai 2008 pronunțată de către Tribunalul Teleorman s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția Prefectului Județului Teleorman, a Primăriei M. A. și a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținându-se că acestea nu au calitate de unitate deținătoare și s-a constatat că M. Justiției are calitate de unitate deținătoare.
Potrivit art.282 alin.2 din codul de procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței pronunțate se exercită și împotriva încheierilor premergătoare, interlocutorii sau preparatorii.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. A., reținând că aceasta nu are calitate de unitate deținătoare și că nu a soluționat pe fond acțiunea promovată cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru magazia demolată, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.297 din Codul de Procedură Civilă, motiv pentru care a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării pe fond a cauzei.
A mai arătat că, în rejudecarea cauzei de către Tribunalul Teleorman, intimații-reclamanți, chiar dacă nu au formulat acțiunea inițială în contradictoriu cu M. P., au posibilitatea să își precizeze cadrul procesual, având în vedere că, prin probele administrate în cauză, s-a statuat că pentru terenul notificat are calitate de unitate deținătoare M. P., iar, pentru magazia demolată, calitatea de unitate deținătoare îi aparține Primăriei M. A..
Primind cauza spre rejudecare Tribunalul, conform indicațiilor deciziei de casare, obligatorii pentru instanță, la termenul de judecată din_ a dispus conceptarea și citarea, în calitate de pârâți a Ministerului P. – P. de lângă Tribunalul Teleorman și a Primăriei mun. A. în calitate de unități deținătoare pentru terenul notificat și imobilul magazie.
La termenul de judecată din_ pârâtul mun. A. – prin primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei mun. A., conform art. 21 din legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
A motivat că, potrivit art. 21/ din legea nr. 215/2001, unităție administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar în justiție sunt reprezentate după caz de primar sau președintele consiliului județean . Prin urmare nu se verifică existența uneia dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile respectiv cea privitoare la calitatea procesuală pasivă, acțiunea fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din_ pârâtul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au fost depuse la dosarul cauzei note de concluzii de către pârâtul P. mun. A..
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului reține:
Reclamantele R. F. C. și P. P. au chemat în judecată la 11 ianuarie 2008 pe pârâții Instituția Prefectului județului Teleorman, P. M. A. și M. Justiției, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei/dispoziției, prin care să se pronunțe asupra notificării privitoare la imobilul situat în A., . și .. 41, precum și la plata unei amenzi civile în favoarea statului și cuantumul maxim permis de lege pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susținut că, în anul 1932, M. D. N. C. a cumpărat prin contract autentificat, un teren de 7,50m./18,40 m., situat în A., . mai târziu . și magazia de cereale amplasată pe acest teren.
În anul 1950, imobilul din .. 43 a fost preluat de Baza de Recepționare A., iar ulterior preluării abuzive, magazia de cereale a fost demolată, iar pe teren s-a edificat clădirea în care funcționează Tribunalul Teleorman, Judecătoria A. și P. de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele defunctei proprietare și, în această calitate, au solicitat Primăriei M. A. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv de la autoarea lor, indicând în notificare adresa actuală, respectiv . și .. 41;
La data de 17 noiembrie 2006, și respectiv 11 iunie 2007 entitatea menționată le-a comunicat că a trimis notificarea, spre competentă soluționare Ministerului Justiției, instituție de la care nu au primit însă nici un răspuns.
Reclamantele și-au completat acțiunea la data de 11.02.2008, învederând că solicită obligarea pârâților la despăgubiri corespunzător valorii terenului și magaziei de cereale situate în . și .. 41; ulterior (la 5 mai 2008) reclamantele au precizat că terenul preluat abuziv de la autoarea lor are suprafața de 506 mp. și este amplasat în .. 41, și nu la nr. 43, unde se află un teren de 549,50 mp., expropriat prin Decretul nr. 265/1974, pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent altor persoane (I. B., I. E., I. L., V. B. și Velcsov B.).
Tribunalul Teleorman Secția civilă, prin încheierea din 12 mai 2008 a admis excepția invocată de M. Economiei și Finanțelor, Instituția Prefectului Județului Teleorman și P. M. A. și a constatat că aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă.
Prin sentința nr. 117 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a admis acțiunea față de pârâtul M. Justiției și a dispus acordarea de despăgubiri, în temeiul și condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul de 506 mp și magazia de cereale situate în A., .. 41.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că singurul potențial deținător al imobilului în litigiu este M. Justiției, astfel că niciuna dintre celelalte trei instituții pârâte nu are calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a reținut că imobilul menționat, situat în A. și compus din teren de 506 mp. și o magazie de cereale din cărămidă, pe suporți de beton, acoperită cu tablă, a fost achiziționat în anul 1932 de către M. și D. C. și că adresa actuală a imobilului este .. 41, proprietarii săi au decedat, iar reclamantele au făcut dovada că sunt moștenitorii acestora.
Statul a preluat imobilul în baza HCM. nr. 1068/1960 de completare a Decretului nr. 92/1950 și ulterior l-a dat în folosință, succesiv, Bazei de recepționare pentru depozitarea cerealelor și I.G.O. A., iar magazia de cereale a fost demolată odată cu edificarea clădirii Parchetului Teleorman.
Prima instanță a reținut că, în speță, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1 alin. 2 și art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform art. 4 alin. 2 al aceluiași act normativ;
În final, tribunalul a reținut că restituirea în natură nu este posibilă, iar reclamantele au optat pentru despăgubiri.
Pârâtul M. Justiției a declarat apel, susținând că reclamantele au precizat că nu mai solicită măsuri reparatorii pentru imobilul din .. 43, actualmente ., unde se află sediul Tribunalului Teleorman și al Judecătoriei A..
Prin decizia nr. 225 din 25 martie 2009, Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefundat, apelul, cu motivarea că potrivit înscrisurilor depuse la dosar (decizia nr. 62/1960, raportul de la fila 68) și martorilor audiați în cauză, adresa actuală a imobilului în litigiu este .. 41, menționată de reclamante în precizările prin care au renunțat la măsuri reparatorii pentru terenul din .. 43, preluat abuziv de la alți proprietari.
Împotriva acestei decizii a fost formulat recurs de către M. Justiției, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C pr. civ., pârâtul a susținut că reclamantele au precizat că nu mai solicită măsuri reparatorii pentru imobilul din .. 43, actualmente ., unde se află sediul Tribunalului Teleorman și al Judecătoriei A..
Se arată de asemenea că, la adresa indicată de reclamante, respectiv .. 41, se află sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleonnan și al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. și că, nefiind deținător al imobilului pentru care intimatele reclamante au solicitat măsuri reparatorii, admiterea acțiunii promovate împotriva sa este greșită.
Prin decizia nr. 286/21.01.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de pârâtul M. Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva deciziei civile nr. 225/25.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că în notificare, în cererea de chemare în judecată și prin precizările din 5 mai 2008, reclamantele au indicat adrese diferite ale imobilului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, referindu-se succesiv la " .. 43 (în prezent . nr. 22 și .. 41" și, respectiv, ".. 41".
Înalta Curte a reținut că două secții ale Tribunalului Teleorman (civilă și penală) își au sediul în . și că terenul din .. 43, unde se află clădirea ce adăpostește sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și Parchetului de pe lângă Judecătoria A., a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974 de la o persoană fără nici o legătură cu reclamantele, ai cărei moștenitori sunt menționați în raportul cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent întocmit la 12 februarie 2007 de Comisia de analiză a notificărilor constituită la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
Din schița întocmită de reclamante și inclusă în precizările formulate la 5 mai 2008 rezultă că între terenul amplasat în .. 41 (pentru care se solicită măsuri reparatorii) și intersecția cu . două terenuri ce aparțin altor persoane.
De asemenea, Înalta Curte a reținut că aceste date contradictorii duc la concluzia că deținerea de către pârâtul recurent a terenului la care fac referire intimatele reclamante este incertă.
Or, potrivit procedurilor de restituire prevăzute în Capitolul III al Legii nr. 10/2001, clarificarea aspectului menționat este esențială pentru stabilirea entității abilitate să soluționeze notificarea și, implicit, a măsurii reparatorii adecvate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul și a casat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, care va administra probe noi, pentru stabilirea entității deținătoare a terenului preluat abuziv de la autorii reclamantelor și, cu ocazia rejudecării, se va pune în discuția părților și eventuala incidență a art. 32 din Legea nr. 10/2001 în referire la magazia de cereale demolată.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._, în vederea rejudecării apelului.
Curtea, rejudecând apelul, conform indicațiilor deciziei de casare, a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri și a pus în vedere intimaților reclamanți să depună note de precizări cu privire la adresa terenului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, având în vedere criticile pârâtului Ministerului Justiției, cu privire la adresele succesive, pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii și în acest sens, a fost depusă precizare de către aceștia la data de 10.11.2010, și au arătat că terenul pentru care solicită despăgubiri bănești în baza Legii nr. 10/2001 este situat în Municipiul A., fostă . nr. 41, și ulterior, a dobândit numele de G. D., păstrat și în prezent, fiind menținut același număr 41.
Intimații au precizat că terenul în litigiu are o suprafață de 506 mp și a fost proprietatea autorilor intimaților conform actului de vânzare transcris la tribunalul Teleorman prin procesul verbal nr. 438/1932 și a fost trecut în proprietatea statului, conform deciziei nr. 62/04.08.1960 în temeiul HG nr. 1068/25.07.1960 ce a completat listele Decretului nr. 92/1950.
Curtea a emis adresă către P. orașului A. pentru a se comunica situația juridică a terenului în litigiu în prezent, și de asemenea, depunerea istoricului de rol fiscal, și precizarea persoanei ce figura în calitate de proprietar în anul 1974, astfel cum s-a precizat prin decizia de casare, și în acest sens, au fost emise adrese către Administrația Financiară A..
Din relațiile comunicate instanței, a rezultat că terenul situat pe .. 41, corp 2 este ocupat de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman și P. de pe lângă Judecătoria A. și aparține domeniului public al statului conform prevederilor pct. 9 din Anexa la Legea nr. 213/1998.
Din adresa comunicată de către P. M. A. primită la data de 13.12.2010, și aflată la fila 36 dosar apel, a rezultat că din evidențele fiscale din perioada 1959-1960, figura cu imobil pe .. 39, din A., d-na C. M. cu o suprafață de teren de 465 mp, din care 245 mp ocupați de construcții, iar matricola de clădiri și terenuri pentru imobilul situat pe .. 41 a fost închisă în anul 1960 cu mențiunea „naționalizat”, iar în ceea ce privește calitatea de proprietar, în anul 1974 nu există rol fiscal, din acest an la această adresă, poziția fiind închisă cu mențiunea „naționalizat” așa cum s-a arătat, iar la această adresă nu a mai figurat nici o persoană în calitate de proprietar în anii următori în registrele matricole de clădiri și terenuri.
Din aceeași adresă a rezultat că la această dată, în evidențele fiscale figurează la această adresă - .. 41 jud. A., P. de pe lângă Tribunalul Teleorman cu imobil și construcție.
De asemenea, P. M. A. a precizat că fostul imobil de pe .. 41 din A. nu a făcut obiectul prevederilor decretului de expropriere nr. 265/27.12.1974, fiind trecut în proprietatea statului prin naționalizare în anul 1960 și este situat la același număr poștal, respectiv nr. 41 de pe . A..
Prin decizia civilă nr. 89 A din 01.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 117/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante P. P. și R. T. C. F..
Pentru a pronunța decizia au fost avute în vedere următoarele argumente:
S-a constatat că, în ceea ce privește clarificarea aspectelor menționate în decizia de casare, cu privire la faptul că terenul din .. 43 a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974, acesta nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în .. 41, iar terenul de la această adresă, a fost naționalizat în anul 1960, astfel cum s-a arătat din analiza adreselor menționate.
Din înscrisurile completatoare menționate în prezenta cauză a rezultat că, pe terenul de pe .. 41 din A. se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, teren ce reprezintă domeniul public al statului, iar construcțiile ce se aflau pe acest teren la momentul naționalizării, în anul 1960, au fost desființate pentru realizarea obiectivului sediu procuratură și tribunal.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că intimatele-reclamante sunt succesoarele defuncților M. și D. C., care au fost proprietarii imobilului din .. 41, A..
Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Prima instanță a constatat că intimatele reclamante sunt persoane îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în .. 41, A., iar acest imobil a fost preluat în mod abuziv în anul 1960, în temeiul HCM nr. 1068, situație în care, în condițiile dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, iar în cauză, măsurile reparatorii urmează a se acorda în echivalent bănesc, deoarece terenul de la această adresă, se află în domeniul public al statului.
Curtea a constatat că prima instanță a constatat că intimatele-reclamante pot primi măsuri reparatorii în echivalent, și că aceste despăgubiri vor fi acordate în temeiul și în condițiile Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005.
În condițiile acestui titlu, despăgubirile vor fi stabilite de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și vor fi achitate în modalitatea ce va fi prevăzută de către această comisie.
În această situație, având în vedere notificarea formulată de către intimatele reclamante, Curtea a constatat că acestea sunt persoane îndreptățite la despăgubire, astfel cum a stabilit și prima instanță, iar apelantul-pârât urmează să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în temeiul prevederilor Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a stabilit și prima instanță.
În ceea ce privește prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a dispus decizia de casare, Curtea a constatat că această cauză a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, adică la Curtea de Apel București care este instanță de apel, iar în această fază procesuală, nu poate fi schimbată calitatea părților, fiind incidente prevederile art. 294 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cadrul procesual și calitatea părților, acesta s-a stabilește în fața primei instanțe, în speță, apărările apelantului pârât cu privire la cadrul procesual, trebuiau evocate în fața fondului, cadrul procesual neputând fi stabilit în apel.
În situația în care, apelantul-pârât considera că nu are calitate de unitate deținătoare trebuia să înainteze notificarea spre soluționare organului competent.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul M. Justiției și Libertăților Cetățenești invocând incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
- Din înscrisurile administrate în rejudecare rezultă că pe terenul situat în ..41 din A. se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleroman, iar construcțiile ce se aflau pe acest teren la momentul naționalizării, în anul 1960 au fost desființate. Obiectul cererii de chemare în judecată în reprezintă despăgubiri pentru terenul amplasat în ..41 și nu la nr.43 (în prezent .> - S-a stabilit că pârâtul M. Justiției nu este unitate deținătoare și cu toate acestea a fost obligată să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri, astfel că, în mod nelegal, nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
- Nu s-a făcut dovada faptului că imobilul situat în . cu vecinătățile identificate în actul de proprietate contract de vânzare-cumpărare transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Teleorman la nr.2007/28 martie 1932 este același cu cel situat în .> - Acțiunea a fost admisă în mod greșit în contradictoriu cu M. Justiției, de vreme ce la adresa pentru care s-au acordat despăgubiri ..41 se află sediul unor unități de parchet în raport de care nu poate apărea ca deținător M. Justiției. Notificarea petenților privea clar imobilul situat în ..43 în prezent . s-a construit Tribunalul Teleorman.
Prin decizia civilă nr. 401/26.01.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă, s-a admis recursul declarat de pârâtul M. Justiției împotriva deciziei civile nr. 89 A din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs s-a constatat fondat recursul în considerentele celor ce succed:
Primul ciclu procesual, parcurs de prezentul demers judiciar, s-a finalizat prin pronunțarea, în recurs, a deciziei de casare nr.286 din 21 ianuarie 2010 potrivit cu care cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de apel.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că, există date contradictorii privitor la situația juridică a imobilului pentru care s-a solicitat despăgubiri, iar calificarea acestui aspect este esențială pentru stabilirea entității atribuite să soluționeze notificarea și implicit a măsurilor reparatorii adecvate.
În rejudecare, instanța a admis doar proba cu înscrisuri și a constatat că terenul din ..43 a fost expropriat prin Decretul nr.265/1974 și că acesta nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în ..41, iar terenul de la această adresă a fost naționalizat în anul 1960. S-a reținut în continuare că, pe terenul din ..41 se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman dar a fost obligat pârâtul M. Justiției să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri.
Având în vedere constatările instanței de rejudecare, a fost cert că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite așa cum s-a dispus prin decizia de casare.
În primul rând, așa cum bine s-a susținut prin motivele de recurs, nu s-a clarificat dacă, imobilul din actul de proprietate (contract de vânzare-cumpărare transcris la nr.2007 din 28.03.1932) este același cu imobilul situat în .. Tot pe această linie nu s-a clarificat neconcordanța existentă între notificare, prin care se solicită „despăgubiri pentru imobilul situat în fosta stradă C. N. P., apoi ..43, în prezent . s-a construit Tribunalul Teleorman și cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor pentru terenul și magazia de cereale situate în Municipiul A., . și ..41.
Constatările instanței de rejudecare, prin care s-a reținut că petenții nu au solicitat despăgubirile pentru imobilul situat în ..43 sunt neconforme cu realitatea, întrucât primul înscris care declanșează procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, îl constituie notificarea. În raport de conținutul notificării s-a stabilit unitatea deținătoare a imobilului.
În cauză, petenții solicitând prin notificare despăgubiri pentru imobilul situat în ..43 pârâta P. M. A. a îndreptat notificarea către M. Justiției și M. P., iar acesta din urmă, deși investit cu soluționarea notificării nu a fost chemat în judecată.
Or, îndrumările deciziei de casare priveau aceste date contradictorii care trebuiau lămurite, și în raport de acestea urma să se stabilească entitatea juridică deținătoare a imobilului, cu precizarea că, notificarea a fost înaintată de P. M. A., așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 din dosar fond, atât Ministerului Justiției cât și Ministerului P..
În atare condiții, sunt fondate motivele de recurs prin care s-a susținut că pârâtul M. Justiției „deși se reține că nu este entitate deținătoare”, este totuși obligat să emită dispoziție prin care să acorde despăgubiri petenților.
Îndrumările deciziei de casare nu au fost în sensul ca în rejudecare să se schimbe calitatea părților, ci de a se stabili prin administrarea de noi probe, care este imobilul litigios, situația juridică a acestuia, și în funcție de această stare de fapt care este unitatea deținătoare a imobilului.
M. Justiției a susținut constant că este necesar a se stabili în mod cert locul situării imobilului litigios, întrucât în raport de clarificarea acestui aspect se va stabili și unitatea ce urmează a fi obligată la despăgubiri.
În atare condiții, pentru clarificarea tuturor acestor aspecte ce vizează situația a fapt este necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea imobilului în litigiu, expertiză care va avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar.
Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art.312 (1) și 313 Cod procedură civilă,a admis recursul și a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
În rejudecarea apelului, în conformitate au art.315 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere îndrumările obligatorii ale instanței de control judiciar s-a dispus completarea probatoriului pentru a se stabili cu certitudine situația juridică a imobilului litigios și unitatea deținătoare.
În acest scop, la interpelarea instanței de judecată, intimatele-reclamante au precizat că imobilul care formează obiectul notificării este situat în A., ..41.
Prin încheierea de ședință din data de 15.06.2012, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate topografice, având ca obiective: identificarea suprafeței de teren ce face obiectul notificării imobilului situat în A., ..41, județul Teleorman, cu indicarea suprafeței, a limitelor și vecinătăților în raport de actele de proprietate și schițele acestora și a deciziei de trecere în proprietatea statului nr.62/1960 și Ordinul nr.295/04.08.1960 al Sfatului Popular al Raionului A. și indicarea dacă pe acest teren se află sediul vreunei instituții publice, respectiv Tribunalul Teleorman sau sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În conformitate cu art.169 coroborat cu art.298 din Codul de Procedură Civilă s-a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Teleorman, în vederea efectuării raportului de expertiză prin comisie rogatorie.
A fost îndeplinită comisia rogatorie, fiind atașat la dosarul Curții de Apel București, dosarul Tribunalului Teleorman nr._, în care este depus raportul de expertiză topografică efectuat de către expertul Bucata C..
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014 Tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. mun. A., excepție care a fost unită cu fondul, conform art. 137 alin. 2 C..
Conform art. 137 alin. 1 C. Tribunalul se va pronunța asupra excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. mun. A. invocată de acesta prin întâmpinare, pe care o va respinge, reținând că, de vreme ce prin decizia de casare s-a statuat cu putere de lucru judecat că, pentru imobilul magazie, P. mun. A. are calitatea de unitate deținătoare conform art. 21-22 din legea nr. 10/2001, aceasta justifică implicit calitatea procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății.
Privitor la fondul cauzei, analizănd întregul material probator administrat în cauză, va admite acțiunea formulată de reclamantele R. F. C. și P. P. și va dispune acordarea de despăgubiri către acestea, pentru terenul în suprafață de 509 mp și magazia de cereale situată pe acesta, imobil situat în A., .. 41, pentru considerentele ce succed:
Reclamantele au formulat notificare prin care au solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru magazia demolată și terenul în suprafață de 506 mp care s-a aflat în proprietatea autorilor intimaților, conform actului de vânzare transcris la tribunalul Teleorman.
Din adeverința din data de 27 august 1954 și din copia de la Arhivele Naționale, aflate la filele 21-22 din dosarul Tribunalului Teleorman, rezultă că terenul, proprietatea autorilor intimaților a fost preluat prin procesul verbal nr. 438/1932, conform deciziei nr. 62/04.08.1960, în temeiul HG nr. 1068/25.07.1960 ce a completat listele Decretului nr. 92/1950.
Din extrasul de la Arhivele Naționale, aflat la fila 22 din dosarul Tribunalului Teleorman, se menționează că terenul preluat se afla pe ..41.
Potrivit art. 21din Legea nr.10/2001 „ (1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Potrivit Capitolului II din Normele Metodologice de aplicare a legii „unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste); - entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate)”.
Prin expertiza topografică administrată de către instanța de apel, în conformitate cu îndrumările instanței de control judiciar, s-a stabilit identitatea dintre terenul dobândit de către autorii reclamantelor prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la nr.2007 din 28.03.1932, terenul preluat conform deciziei nr. 62/04.08.1960, în temeiul HG nr. 1068/25.07.1960 ce a completat listele Decretului nr. 92/1950 și terenul pe care se află, în prezent, sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a constată că „din suprafața totală de 509 m.p.(care este notificată și care formează obiectul litigiului de față) situată în incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, 190 m.p. sunt ocupați de construcția Parchetului. Din planul topografic întocmit a rezultat că că sediul Parchetului d- e pe lângă Tribunalul Teleorman se află parțial pe terenul care a aparținut autorilor reclamantelor.
Astfel, Curtea a învederat că terenul notificat de către reclamante se află situat pe ..41, chiar dacă din eroare s-a menționat în cuprinsul notificării ..43.
Acest aspect a fost confirmat de către reclamante de mai multe ori în cauza de față, inclusiv prin precizările formulate în fața instanței de apel, în al treilea ciclu procesual. De asemenea, susținerile părților sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză care a statuat identitatea din terenul notificat cu terenul expropriat și cu terenul ocupat de către Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În ceea ce privește magazia demolată a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.32 din Legea nr.10/2001, care prevăd că „ În situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București”.
În conformitate cu art.21-22 din Legea nr.10/2001 are calitatea de unitate deținătoare pentru terenul notificat M. P., iar pentru magazia demolată are calitatea de unitate deținătoare P. M. A..
Tribunalul, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 10/2001 modificată – respectiv imobilul fiind preluat abuziv de stat prin naționalizare în baza decretului nr. 92/1950 – iar reclamantele fiind îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 4 alin. 2 din lege va admite acțiunea ; despăgubirile vor fi acordate în temeiul și condițiile capitolului III al legii nr. 165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. A. invocată prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantele R. T. C. F. și P. P., ambele domiciliate în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu sediul în A., .. 40, județ Teleorman, P. M. A., prin primar, cu sediul în A., ., județ Teleorman și M. Justiției, cu sediul în București, ..
Dispune acordarea de despăgubiri către reclamante, pentru ternul în suprafață de 509 mp și magazia de cereale situată pe acesta, construită din cărămidă, pe suporți de beton de 1m înălțime acoperită cu tablă, imobil situat în A., .. 41.
Despăgubirile vor fi acordate în temeiul și condițiile capitolului III al Legii nr. 165/2013 .
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27 ianuarie 2014.
Președinte, Grefier,
V. M. Bînciu E.
Red. th.red. V.M./21.02.2014/7 ex.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
