Fond funciar. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 1335/292/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 20
RECURS
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – F. M.
Judecător – G. P.
Judecător – A. L. N.
Grefier – Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant A. T., cu domiciliul în comuna Măldăeni, ., nr. 22, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3060 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-intervenient M. R., domciliat în . și intimații-pârâți C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate cu sediul în A., județ Teleorman, C. L. pentru aplicarea legii 18/1991 Măldăeni, cu sediul în ., M. F., cu domiciliul în ., având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant A. T., personal și intimatul-intervenient M. R. personal și asistat de avocat Tînțăreanu G., celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru în baza Legii 1/2000.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul-pârât M. R. a depus întâmpinare în două exemplare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Se comunică o copie a întâmpinării recurentului – reclamant A. T..
Avocat Ț. G., apărătorul ales al intimatului – intervenient M. R. și recurentul –reclamant A. T. declară că nu mai au cereri noi de formulat, ori probe de administrat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, părților prezente.
Având cuvântul, recurentul –reclamant A. T. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Având cuvântul, avocat Ț. G., apărătorul intimatului-intervenient M. R. solicită respingerea recursului formulat de recurent, ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiori de Vede, și înregistrată la nr.1335/292 din 18 aprilie 2012 reclamantul A. T. le-a chemat în judecată pe pârâtele C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. locală Măldăeni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea titlului de proprietate nr.45_ eliberat în data de 27.09.1994 pe numele titularei inițiale A. G., autoarea acestuia, decedată ulterior, în sensul de a fi menționată în titlul de proprietate suprafața totală de 1.700 mp în loc de 1.300 mp, teren intravilan.
În motivarea, în fapt, a cererii reclamantul a arătat că în data de 27 septembrie 1994 a fost eliberat titlul de proprietate nr.45_ pe numele mamei sale, A. G., pentru suprafața totală de 1.300 m.p, curtea nefiind niciodată măsurată, părinții săi fiind în vârstă și nefiind preocupați de acest aspect. A aflat că suprafața deținută de familia mamei sale, la rubrica curți, figurează cu 1700 mp, în momentul în care a verificat registrul agricol al localității.
Întrucât limitele curții acestuia nu s-au modificat niciodată consideră că, în mod eronat a fost înscrisă în titlul de proprietate mai sus indicat suprafața de 1300 mp teren intravilan în loc de 1700 mp, așa cum rezultă din evidențele registrului agricol.
În consecință, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în baza datelor din registrul agricol.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.247/2005.
În dovedire a depus înscrisuri, a solicitat audierea martorului S. M.(fila 65).
La data de 28.05.2012 C. locală Măldăeni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare, la cererea introductivă depusă de reclamant.
În fapt, s-a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele mamei reclamantului – respectiv A. G., de la autorul acesteia - A. A., pentru suprafața totală de 3,4200 ha, conform Legii nr.18/1991®, cu modificările și completările ulterioare.
Din verificările efectuate în registrele agricole aferente anilor 1951 -1959/1960 s-au constat următoarele:
În registrul agricol privind perioada 1951-1955 vol.II Măldăeni, familia autorului reclamantului figura înscrisă cu suprafața totală de 3,4200 ha din care curți și clădiri terenul în suprafață de 0,1000 ha și teren arabil în vatra satului 0,0700 ha; în registrul agricol aferent perioadei 1956 – 1958 vol II Măldăeni, la fila 42, autorul reclamantului figurează înscris cu suprafața totală tot de 3,4200 ha din care loc de casă terenul în suprafață de 0,1700 ha; în registrul agricol aferent perioadei 1959-1960 vol.II Măldăeni fila 33, autorul acestuia figurează înscris cu suprafața totală tot de 3,4200 ha din care teren intravilan de 0,1000 ha, cu destinația curți, și 0,0500 ha alte terenuri. Verificându-se registrul cadastral privind intravilanul comunei la data de 01.01.1990, A. G. figurează cu suprafața de 1242 mp teren intravilan.
În cauză a formulat întâmpinare și C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 28.05.2012, la acțiunea intentată de reclamant solicitând respingerea acesteia pentru următoarele motive:
În fapt, s-a arătat că a fost eliberat titlul de proprietate nr._ la data de 27.09.1994, pe numele autoarei reclamantului, respectiv A. G., pentru suprafața totală de 3,4200 ha din care teren extravilan în suprafață totală de 3,2900 ha și teren intravilan în suprafață totală de 0,1300 ha cu care aceasta a figurat în registrele agricole din anii 1959-1963, conform documentației depusă și întocmită de către comisia locală de fond funciar de la nivelul comunei Măldăeni, județul Teleorman. Solicitarea reclamantului pentru mărirea suprafeței din intravilan cu terenul în suprafață de 0,0400 ha nu are temei legal, neputând face dovada cu înscrisuri pentru această suprafață.
La data de 27.09.2012 reclamantul a formulat cerere completatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâtei M. F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile acestora. Și-a întemeiat cererea pe disp. art.560 Cod civil.
În completarea probelor solicitate inițial s-a cerut efectuarea unei expertize tehnico-judiciare, topografice, expertiză efectuată de expert I. A. C..
La data 13.11.2012 M. R. a formulat cerere de intervenție în interes propriu învederând că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.490 din 04 februarie 1991 mama sa, pârâta M. F., i-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului - casă din cărămidă și terenul aferent în suprafață de 1885 mp din acte, din măsurători de 1935 mp, imobil situat în .: N- DC, E- DC, S-A. A., V- M. S.. În anul 2001 a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară pentru suprafața de 1885 mp din acte autentice (1935 mp din măsurători). După efectuarea vânzării, mamei sale i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, conform titlului de proprietate nr._, pentru suprafața 0,1900 ha teren intravilan.
Prin cererea formulată intervenientul a solicitat obligarea reclamantului să-și ridice construcția din BCA edificată pe linia de hotar în anii 2006-2007 și a unei alei de beton de 0,40 m lățime, edificată pe proprietatea sa, pe o lungime de 13 m. A mai arătat că hotarul despărțitor nu a fost mutat de peste 70 de ani, autorii părților nu au avut niciodată dispute legate de hotarul despărțitor, reclamantul fiind cel care a spart gardul din beton ce desparte cele două proprietăți pentru a tencui construcția edificată pe hotar.
A solicitat ca stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți să fie făcută conform schiței cadastrale efectuată la intabularea dreptului de proprietate.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.49 Cod procedură civilă și art.612 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.1876 pronunțată la data de 11 iunie 2013 instanța a admis excepția invocată de intervenientul M. R. privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei M. F., a respins cererea completatoare formulată de reclamant, având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre proprietate acestuia și a pârâtei M. F., pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins cererea introductivă având ca obiect modificarea și completarea titlului de proprietate, a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul M. R..
Pentru a dispune în acest sens, în considerente, a reținut că, potrivit declarației martorului S. M., bunicul reclamantului a deținut în intravilanul localității terenul în suprafață de, aproximativ, 18 ari, în prezent reclamantul figurând cu 13 ari ca urmare a unei cedări de teren vecinului acestuia de către bunicul reclamantului, aspect pe care l-a auzit din discuțiile purtate în localitate fără ca între cei doi să fi fost încheiat vreun înscris.
Depoziția martorului a fost coroborată cu datele rezultate din extrasul din BAP aferent datei – 15.01.1948, conform căruia autorul reclamantului figura cu suprafața totală de 2,4200 ha din care: teren arabil – suprafața de 2,2500 ha și teren aferent curții – de 0,1700 ha.
Cu privire la capătul de cerere privind linia de hotar au fost avute în vedere declarațiile martorilor R. F., P. I. și M. I., conform cărora între proprietățile părților a existat gard, iar în curtea intervenientului, și la data luării declarațiilor, mai există un salcâm aproape de gardul despărțitor, amplasat dintotdeauna în același loc, susțineri confirmate și de reclamant față de precizarea acestuia în sensul că niciodată nu s-au modificat limitele curții.
Față de pârâta Muitroi F. cererea de chemare în judecată a altei persoane a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, dat fiind că aceasta și-a transmis dreptul de proprietate intervenientului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.490 din 04.03.1991 de fostul notariat de Stat local Roșiorii de Vede.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. R. a fost respinsă date fiind concluziile rezultate din rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză, potrivit cărora – atât reclamantul cât și intervenientul ocupă, în fapt, o suprafață mai mare de teren decât cea pentru care dețin acte de proprietate, motiv pentru care a concluzionat instanța că nu poate stabili, exact, dacă reclamantul, pe terenul intervenientului, a construit sau nu . BCA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și intervenientul.
Prin decizia civilă nr.580 R din 06 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman au fost admise ambele recursuri. Ca urmare, a fost casată sentința pronunțată de prima instanță și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, cauza fiind înregistrată cu același număr_ din 04 octombrie 2013 la Judecătoria Roșiorii de Vede.
În considerentele deciziei s-a menționat că instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de stabilire a liniei de hotar de către intervenient și era obligată să se pronunțe și asupra acesteia, lucru pe care nu l-a făcut, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului sub acest aspect, motiv pentru care tribunalul nu a mai analizat celelalte motive de recurs invocate, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
După rejudecare instanța a pronunțat sentința civilă 3060 din 21.XI 2013 prin care a respins cererea de modificare a titlului de proprietate nr._/27.IX.1994 eliberat pe numele autorului reclamantului respectiv A. G. și a disjuns cererea de chemare în judecată a pârâtei M. F. precum și cererea completatoare și de intervenție fixând termen la 5 . XII 2013.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că din evidențele agricole existente la C. locală de fond funciar rezultă că autorii reclamantului au figurat constant cu suprafața de 3,42 ha, în intravilan cu 1300 mp, iar în evidențele cadastrale de la data de 1. 01. 1990, mama reclamantului este înscrisă în intravilan cu suprafața de 1242 mp, astfel că din coroborarea acestor evidențe cu declarațiile martorilor audiați, nu a rezultat că anterior perioadei 1959-1960, perioadă de referință în Legea 18/ 1991, autorul reclamantului ar fi deținut suprafețe de teren mai mari .
Cât privește disjungerea celorlalte cereri, instanța a motivat că judecarea lor presupune existența unor titluri necontestate, fiecare parte solicitând respectarea dreptului său de proprietate prin stabilirea liniei de hotar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. T., în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
S-a susținut că instanța a greșit când a reținut că nu s –a dovedit cu acte suprafața pretinsă de 400 mp, întrucât din înscrisurile existente rezultă acest lucru.
În acest sens s –au invocat extrasul registrului agricol pe anul 1958, fila 138 de unde rezultă suprafața de 0,17 ha în intravilan, adresa Comisiei Locale Măldăieni în acest sens și declarațiile martorilor audiați.
A mai susținut recurentul că din analiza actelor care au stat la baza titlului de proprietate pentru vecina sa M. F. și care ulterior i-a înstrăinat fiului ei M. R. teren, rezultă că ei au deținut înainte de colectivizare teren mai puțin decât dețin acum în titlul de proprietate și nu au făcut dovada că au dobândit de la familia recurentului diferența de teren.
Din toate măsurătorile efectuate a rezultat un excedent de teren pentru M. R. pe care nu îl poate justifica cu acte iar instanța, susține recurentul, trebuia să admită acțiunea măcar în parte, pentru acest excendent.
A mai criticat recurentul și faptul că instanța a reținut că din declarația martorului S. M., rezultă că bunicul său, al recurentului, ar fi vândut teren părinților intervenientului. Însă acest martor a declarat că știe că terenul a fost al bunicului dar nu știe cum a ajuns ca acest teren să fie în curtea intervenientului iar din nici o evidență nu rezultă că familia A. ar fi înstrăinat vreo suprafață de teren familiei M., cu care se învecinează.
S-a mai susținut că expertul I. A. C. a constatat inadvertențe în cele două titluri de proprietate și o suprapunere a uneia din suprafețele de teren înscrise și a evidențiat un salcâm bătrân drept semn de hotar.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (f. 11 ), intimatul M. R. a cerut respingerea recursului, o modificare a titlului de proprietate al recurentului urmând să modifice nu doar hotarul dintre cei doi ci și cele cu ceilalți vecini, ceea ce nu este cazul .
În esență, intimatul a susținut că titlul de proprietate cerut a fi modificat este corect el cuprinzând întreaga suprafață de teren la care recurentul este îndreptățit.
În recurs nu s –au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate tribunalul găsește recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Astfel cum și instanța de fond a constatat, perioada de referință în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar este perioada anilor 1959 – 1960, anii de finalizare a procesului de cooperativizare a agriculturii . În evidențele agricole ale acestei perioade, autoarea recurentului reclamant este înscrisă cu suprafața de 3,42 ha din care curți – construcții 0,10 ha și 0,05 ha intravilan cu alte destinații, astfel încât nu are nici o relevanță mențiunea din registrul agricol al anilor 1956 – 1958 în care defuncta figura cu 0,17 ha din intravilan.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în registrul cadastral întocmit la 1.01.1990, aceasta figura cu 1242 mp în intravilanul localității.
În plus, aceste evidențe se coroborează cu declarațiile martorilor S. M. care a auzit discuții despre o înstrăinare de teren între autorii părților, și de aici diferența în minus pentru familia recurenților și excedentul pretins a exista la intimați, cu declarațiile martorilor R. F., P. I. și M. I., persoane de vârste înaintate, care i – au cunoscut pe autorii părților și buna înțelegere în care au conviețuit, fără a avea neînțelegeri cu privire la limitele proprietăților lor, gardul dintre aceștia fiind dintotdeauna pe actualul amplasament.
Astfel se explică și atitudinea autoarei recurentului – reclamant, A. G., titulară a dreptului de proprietate înscris în titlul de proprietate a cărui modificare este cerută, care de la emiterea titlului de proprietate ( 27 IX 1994) până la deces (30.05. 2001) nu a făcut vreun demers în sensul modificării titlului de proprietate astfel eliberat.
Argumentul adus de recurent în cererea de recurs privind întinderea dreptului de proprietate reconstituit intimatei – pârâte M. F. înstrăinat ulterior intimatului M. R., nu are nici o relevanță câtă vreme instanța de fond a avut de analizat legalitatea titlului de proprietate eliberat autorului recurentului și s –a constatat că acesta a fost eliberat cu respectarea procedurii instituite de Legea 18/1991. De aceea, nu se poate imputa instanței de fond că nu a admis măcar în parte acțiunea reclamantului A. T. pentru diferența pretins a fi găsită în plus la măsurătorile efectuate asupra terenului intimaților, câtă vreme titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat pentru suprafața de teren cu care autorul recurentului reclamant figurează înscris încă din anii de referință ai Legii 18/1991.
D. pentru care, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-reclamant A. T., cu domiciliul în comuna Măldăeni, ., nr. 22, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3060 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-intervenient M. R., domiciliat în . și intimații-pârâți C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate cu sediul în A., județ Teleorman, C. L. pentru aplicarea legii 18/1991 Măldăeni, cu sediul în ., M. F., cu domiciliul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 24 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. G. P. A. L. N. Ț. N.
Red. FM . - 27.01. 2014
Thred PS.- 31. 01. 2014 – 2 ex
Df.-_ Jud. Roșiori de Vede
Jf.- I. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 26/2014.... → |
|---|
