Contestaţie la executare. Decizia nr. 314/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 5795/740/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 314
-RECURS-
Ședința publică de la 21 noiembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - R. G.
Judecător - E. E. E.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenții-contestatori B. F. și B. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1936 din 29 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata R. B. SA- Agenția A., cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile, recurenții-contestatori B. F. și B. M. fiind reprezentați de avocat C. I. cf. împuternicirii avocațiale nr._/20.11.2014 pe care o depune la dosar, iar intimata R. B. SA- Agenția A. fiind reprezentată prin c.j. M. Z., cf. delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul ales al recurenților contestatori, avocat C. iulian a depus la data de 29.10.2014 adresă prin care solicită să se ia act că renunță la apărarea recurenților.
Avocat C. I. solicită instanței să ia act că renunță la cererea formulată la data de 29.10.2014 și îi reprezintă în continuare pe recurenți.
Tribunalul ia act că apărătorul ales al recurenților-contestatori, avocat C. I. renunță la cererea formulată la data de 29.10.2014 astfel încât se poate considera că aceștia beneficiază de apărare calificată.
Reprezentantul recurenților depune la dosar practică judiciară și literatură judiciară de specialitate, respectiv extras din D. Procesual Civil vol. 1 – Teoria Generală, autor M. T., Noul Cod de Procedură Civilă și 12 legi uzuale, Excepțiile procesuale în Procesul Civil Ediția a II-a revăzută și adăugită.
Tribunalul pune în discuția părții prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Avocat C. I. având în vedere dispozițiile art. 24 raportat la art. 27 cu aplicabilitatea art. 94 pct. 1 lit j Cod Procedură Civilă combinate cu disp. art. 483 alin. 2 Teza 1 raportat la disp. art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013, tribunalul nu judecă recursurile al căror obiect este evaluabil în bani, sub pragul de 500.000 lei.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 304 privind organizarea judecătorească, și fiind vorba de apel, completul de apel este alcătuit din 2 judecători.
Consideră calea de atac având în vedere valoarea obiectului dedus judecății și data introducerii acțiunii, respectiv 29.11.2013, după . Legii nr. 134/2014 privind codul de procedură civilă cu aplicarea disp. OUG nr. 4/2013 care spune Codul de Procedură Civilă intră în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel încât cererea este supusă Noului Cod de Procedură Civilă cf. art. 24 Cod Procedură Civilă, ( procesele noi, inclusiv executarea silită ) rămân supuse legii sub care a început procesul, iar în cauza de față procesul a început sub imperiul Noului Cod de Procedură Civilă.
C.j. M. Z. apreciază că legea aplicabilă este cea a Vechiului Cod de Procedură Civilă, cererea de executare silită fiind formulată anterior Noului Cod de Procedură Civilă, iar calificarea căii de atac a fost făcută în mod corect încă de la început ca fiind recurs și tribunalul este competent în soluționarea cauzei de față.
Tribunalul în raport de dispozițiile art. 1591 Cod Procedură Civilă, rap. la art. 2 alin. (1) pct. 3 Cod Procedură Civilă, apreciază că este competent material, general și teritorial, să soluționeze cauza de față, aceasta și datorită faptului că executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 24/03.09.2008 și contractul de garanție reală imobiliară nr. 26/03.09.2008 a fost încuviințată la data de 15.06.2012, prin urmare rap. la art. 24 Cod Procedură Civilă legea în vigoare aplicabilă rămâne legea veche și luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau înscrisuri de depus, deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat C. I. având cuvântul pentru recurenții-contestatori, învederează că în cererea de recurs așa cum a fost formulată s-a solicitat și s-a respins la prima instanță, fără nicio argumentare și era dreptul părților, dar și obligația instanței pentru a clarifica situația de fapt, o expertiză financiară pentru a determina valoarea obiectului dedus judecății. Apreciază că este dreptul lor, de a se efectua această expertiză, pentru a ști cât datorează. În încheierea de admitere a încuviințării silite nici în dispozitiv, dar nici în considerente nu este menționată câtimea obiectului cererii. Atâta timp cât cererea de încuviințare a executării silite este formulată bine de B. M. M. și pronunțată de Judecătoria T. M., acea instanță rămâne competentă pe tot parcursul executării silite.
Învederează că hotărârea care se atacă este dată de o instanță necompetentă.
Solicită încuviințarea expertizei pentru că este dreptul recurenților să știe cât trebuie să plătească, atât creditorul cât și executorul au făcut referire la o anumită sumă care nu este dovedită. Creanța, când se începe executarea trebuie să fie certă lichidă și exigibilă și în încheierea de încuviințare a executării silite nu este înscris niciun ban și de asta a solicită încuviințarea expertizei. Este dreptul recurenților și obligația instanței ca să stabilească cu certitudine adevărul așa cum prevăd disp. legale.
Solicită admiterea recursului, să se constate că hotărârea este pronunțată de o instanță necompetentă și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Judecătoria T. M., cea care a încuviințat executarea silită, imobilul aflându-se în . de judecată.
consilier juridic M. Z., pentru intimată, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, iar în ceea ce privește motivarea instanței de fond cu privire la proba solicitată, apreciază că a fost corect motivată în sensul că au fost depășite limitele art. 132 care prevăd că se poate modifica obiectul cererii la prim zi de înfățișare și cum s-a depășit acest termen în mod corect instanța de fond a respins solicitarea.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile părților, prin reprezentanți, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 29.11.2013, sub nr._, contestatorii B. F. și B. M., au formulat, în contradictoriu cu intimata R. B. SA, contestație la executare împotriva executării silite și a somației imobiliare nr. 104/2012 din 13.11.2013, solicitând totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatorii au arătat că au încheiat cu R. B. SA contractul de garanție imobiliară nr. 26/03.09.2008, constituind în favoarea băncii o ipotecă asupra imobilului compus din: teren intravilan în suprafață de 104,50 mp și construcția edificată pe acesta C1 – spațiu comercial cu destinația magazin în suprafață construită de 41,32 mp situat în ., proprietatea contestatorilor, intabulat în cartea funciară la nr. 22/N, având număr cadastral al parcelei 41.
Acest imobil a fost ipotecat în scopul garantării rambursării creditelor în sumă de_ lei conform contractului de credit în descoperit de cont și_ lei conform contractului de credit Flexi IMM nr. 24/03.09.2008, credite contractate de . SRL, societate în faliment. La data de 12.06.2012 B. M. M. a solicitat încuviințarea executării silite a acestor contracte de către Judecătoria T. M., cererea executorului judecătoresc fiind admisă prin încheierea nr. 344/15.06.2012.
Contestatorii au arătat că unitatea bancară este de rea credință, pentru că nu a dedus din sumele împrumutate plățile care s-au efectuat după luna septembrie 2008, nu a luat în calcul faptul că cererea sa este tardiv formulată, față de prevederile DL nr. 167/1958 și nu s-a înscris împotriva . SRL la masa credală în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În susținere, au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contract de garanție imobiliară nr. 26/03.09.2008 (f. 5-9), încheierea nr. 344/15.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ (f. 10), somațiile imobiliare contestate (f. 11-12); notificare (f. 13); extras de pe portalul Tribunalului Teleorman (f. 14, 15).
Legal citată, intimata R. B. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, arătând că a încheiat cu
. SRL contractul de credit în descoperit de cont nr. 25/03.09.2008, prin care a acordat societății un credit în valoare de_ lei, ulterior fiind modificat și completat prin actul adițional nr. 1/14.08.2009, prin care linia de credit a fost transformată într-un credit term loan capital, eșalonându-se la plată suma de 49.845,99 lei, cu scadență la data de 11.08.2012. Între unitatea bancară și . SRL s-a încheiat și contractul de credit Flexi IMM nr. 24/03.09.2008, prin care i s-a acordat societății împrumutate suma de_ lei, cu scadență la data de 14.08.2013.
Cele două credite au fost garantate cu garanție reală imobiliară de rang I, constituită asupra imobilului proprietatea contestatorilor, din . societatea împrumutată nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat prin contractele de credit menționate, privind rambursarea la scadență a acestora, precum și a dobânzilor aferente, banca a formulat cererea de executare silită nr._/24.05.2012 împotriva întregului patrimoniu mobil și imobil al garanților fideiusori B. D. I., B. F. și B. M., P. D., P. O. și împotriva imobilelor constituite garanție în favoarea băncii, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 66 488,08 lei, la care se adaugă dobânzile calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului și cheltuielile de executare; în acest scop a fost întocmit dosarul de executare silită nr. 104/2012 al B. M. M..
Prin încheierea nr. 344/15.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. M. a încuviințat cererea de executare silită formulată de executorul judecătoresc și a dispus executarea silită a debitorilor contestatori și asupra imobilului acestora, ipotecat în favoarea băncii.
Intimata a apreciat contestația la executare formulată ca fiind nefondată, întrucât creanța sa a fost supusă controlului administratorului judiciar al . SRL dar și controlului judecătorului sindic, stabilindu-se că banca deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva societății debitoare și, în consecință, a fost înscrisă în tabelul de creanțe al acesteia cu suma de 186 592,03 lei.
Totodată, a apreciat că în cauză nu operează o tardivitate a cererii de executare silită raportat la prevederile D-L 167/1958, având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată la data de 24.05.2012, or, scadența creditelor era 11.08.2012 și, respectiv, 14.08.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următ. V C. proc. civ. .
Au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: cerere de admitere a creanței (f. 104-107); extrase de cont (f. 108-110); buletinul procedurilor de insolență nr. 670/14.01.2011 (f. 111); notificări (f. 112, 113); confirmări de primire (f. 114, 115).
Contestatorii au depus note scrise, prin care au arătat, în esență, că intimata nu și-a respectat obligațiile contractuale (f. 126-130).
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La solicitare instanței, B. M. M. a depus copia dosarului de executare silită nr. 104/2012 (f. 47-96).
Prin sentința civilă nr. 1936 din 29.05.2014 Judecătoria A. s-a pronunțat în sensul respingerii excepției perimării executării silite ca neîntemeiată dar și a acțiunii civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorii B. F. și B. M., ambii domiciliați în ., în contradictoriu cu intimata R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 246C, Clădirea Sky Tower, sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt și drept, stabilită în urma analizei probatoriului administrat:
La data de 24 mai 2012, prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc M. M., creditoarea R. B. SA a solicitat executarea silită împotriva întregului patrimoniu mobil și imobil al garanților fideiusori B. D. I., B. F. și B. M., P. D., P. O. și împotriva imobilelor constituite garanție în favoarea băncii, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 66 488,08 lei, plus dobânzile calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de executare, fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 104/2012 al B. M. M. (filele 47-96), în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit Flexi IMM nr. 24/03.09.2008 și contractul de garanție reală imobiliară nr. 26/03.09.2008.
Executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit Flexi IMM nr. 24/03.09.2008 și contractul de garanție reală imobiliară nr. 26/03.09.2008, împotriva contestatorilor, a fost încuviințată prin Încheierea nr. 344 din data de 15.06.2012 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._, la cererea B. M. M.-fila 81.
Prin somația nr. 104/2012 din data de 13.11.2013 – filele 87, 88 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită, contestatorii au fost somați ca in termen de 15 zile (…) să achite creditoarei-intimate R. B. S.A. suma totală de 79 026,26 lei, fiindu-le adus la cunoștință faptul că, în caz contrar, se va dispune scoaterea la vânzare prin licitație publică a imobilului situat în ., având cartea funciară nr. 22/N și număr cadastral al parcelei 41, compus din teren intravilan curți-construcții, în suprafață de 104,50 m.p., din acte autentice și din măsurătorile cadastrale, construcțiile edificate pe acesta, respectiv: C 1-Spațiu comercial, cu destinația de magazin, cu suprafață construită de 41,32 m.p., proprietatea garanților ipotecari B. F. și B. M., cu domiciliul în .> Contestatorii B. F. și B. M., prin cererea formulată, au contestat somația nr. 104/2012 din data de 13.11.2013 – filele 87, 88, invocând, totodată, perimarea executării silite, dar și tardivitatea cererii de executare silită, raportat la prevederile Decretului-Lege nr. 167/1958 .
Potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă executarea silită se perimă de drept, numai dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni fără a fi efectuat alte acte de urmărire. Cu toate acestea, conform disp. art. 389 alin. 3 Cod procedură civilă, se poate face o nouă executare după emiterea unui noi somații, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.
Textul de lege menționat, nu condiționează începerea unei noi executări de o nouă încuviințare a executării silite, atâta vreme cât prin încheierea nr. 344 din data de 15.06.2012 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de garanție reală imobiliară nr. 26/03.09.2008, împotriva contestatorilor B. F. și B. M., executorul judecătoresc conformându-se solicitării creditorului de a accesa toate formele de executare silită în vederea îndestulării creanței creditoarei-intimate, inclusiv sub forma scoaterii imobilului afectat la plata creanței la vânzare prin licitație publică. În acest sens, a fost emisă somația contestată, cu nr. 104/2012 din data de 13.11.2013 – filele 87, 88, știut fiind că, în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea silită poate începe numai dacă se va comunica debitorului o somație care să cuprindă elementele prev. de art. 387 alin. 1 C. proc. civ. anterior .
În același sens au fost avute în vedere și disp. art. 3731 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora „instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite”.
Față de situația de fapt și de drept expusă, judecătorul de la instanța de fond a apreciat că nu poate fi vorba despre trecerea unui termen de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare (în speță, somația nr. 104/2012 din data de 13.11.2013 – filele 87, 88), fără să se fi urmat alte acte de urmărire (fiind astfel întocmit atât procesul-verbal de situație a imobilului din data de 11.11.2013-fila 89-91, cât și încheierea nr._/18.11.2013 privind notarea somației imobiliare în cartea funciară-fila 95), în sensul art. 389 C. proc. Civ. anterior, așa încât a respins excepția perimării executării silite ca neîntemeiată.
Neîntemeiată a fost apreciată și cererea contestatorilor privind tardivitatea formulării cererii de executare silită, prin raportare la prevederile Decretului-Lege nr. 167/1958, întrucât, pe de o parte, cererea de executare silită a fost formulată la data de 24.05.2012-fila 47, anterior scadenței creditelor acordate S.C. D&T Company S.R.L. (contractul de credit în descoperit de cont nr. 25/03.09.2008, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/14.08.2009, contractul de credit Flexi IMM nr. 24/03.09._12 și 14.08.2013, iar, pe de altă parte, creanța creditoarei-intimate a fost supusă controlului administratorului judiciar al . SRL și controlului judecătorului sindic (filele 13, 14, 15).
Totodată, în raport de dispozițiile art. 399 C. proc. civ. anterior (aplicabil cauzei, potrivit art. 3 Legea nr. 76/2012) obiectul contestației la executare îl reprezintă, în esență, cenzurarea neregularităților procedurale săvârșite cu prilejul executării silite, urmărindu-se astfel înlăturarea măsurilor nelegale și prejudiciabile intervenite în faza executării silite a procesului civil astfel iar nu recunoașterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale și prejudiciabile intervenite în faza executării silite a procesului civil.
În concluzie, reținând că, în cadrul executării silite începute, a fost comunicată contestatorilor, la data de 15.11.2013 (filele 92, 93) somația imobiliară nr. 104/2012 din data de 13.11.2013, în baza titlului executoriu Contractul de credit Flexi IMM nr. 24/03.09.2008 și contractul de garanție reală imobiliară nr. 26/03.09.2008, privind achitarea sumei de 79 026,26 lei reprezentând debit datorat, fiind întocmit anterior, la data de 11.11.2013, și procesul – verbal de situație a imobilului (proprietatea contestatorilor) afectat creanței, comunicat la aceeași dată-15.11.2013 (filele 42-44 dos. exec. 104/2012) – acte încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 387, 388, 496, 497 Cod procedură civilă și că executarea silită însăși s-a desfășurat în baza unui titlu executoriu valabil, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 372 și următoarele Cod procedură civilă, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1936 din 29.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. au declarat recurs în termen legal contestatorii B. F. și B. M., prin care au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării probelor solicitate iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul de a se constata perimată executarea silită și, pe fond, admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare începute de Biroul Executorului Judecătoresc M. M..
În drept au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. Civ. vechi.
În motivarea recursului au arătat că, . COMPANY a contractat cu intimata un împrumut în valoare de 50.000 ron plus alte 50.000 ron, deși intimata, în întâmpinare vehiculează alte sume de bani. Din acest motiv, cauza trebuie trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Așa cum a arătat și la instanța de fond, executarea este prescrisă întrucât ultima plată s-a efectuat în anul 2009 în timp ce executarea silită a fost solicitată în anul 2013, peste termenul de prescripție de 3 ani.
De altfel, susțin recurenții, articolele din contract sunt abuzive, așa încât, instanța urmează să se pronunțe asupra acestora și să dispună nulitatea clauzelor respective.
Cât privește activitatea în cauză a executorului judecătoresc, acesta trebuia să pună în aplicare prevederile art. 31 din Legea 47/1992, nerespectarea acestor dispoziții atrăgând nulitatea tuturor actelor de executare. Totodată, la momentul emiterii somației imobiliare cu nr. 104/13.11.2013 de către executor, executarea silită era perimată, având în vedere că s-a obținut încuviințarea executării la data de 15.06.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei T. M..
Au mai arătat recurenții că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică si pentru faptul că aceasta nu conține motivele pe care se sprijină, atâta vreme cât în considerente se reține că executarea silită este perimată dacă creditorul a lăsat mai mult de 6 luni fără a fi efectuat acte de urmărire, pentru ca în dispozitiv să respingă ca neîntemeiată excepția perimării.
Pe fondul cauzei, a apreciat că prima instanță nu a lămurit aspectele legate de datoria restantă către bancă, respectiv cum intimata a folosit asigurarea creditului, ce s-a obținut de la asigurator cu titlu de asigurarea a creditului, nu a administrat proba cu expertiză financiară care să lămurească situația debitului și, în acest fel, nu a manifestat rolul activ.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. Civ.
Asupra recursului de față s-a formulat întâmpinare de către intimata R. B. S.A., care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat intimata că a încheiat cu S.C. D&T Company S.R.L. 2 contracte de credit, unul în descoperit de cont cu nr. 25/03.09.2008 pentru un credit de 50.000 lei, act ce a fost modificat și completat prin actul adițional nr. 1/14.08.2009 precum și contractul de credit Flexi IMM nr. 24/03.09.2008, prin care a acordat societății împrumutate suma de 50.000 lei, cu scadență la 14.08.2013. Cele două credite au fost garantate și cu garanția reală imobiliară de gradul 1 constituită asupra imobilului proprietatea contestatorilor B. F. și B. M. din . de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 2410/03.09.2008 și garanția reală imobiliară de gradul 1 asupra imobilului proprietatea numiților P. D. și P. O..
Cum societatea în cauză nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, prin rambursarea la scadență a acestora și a dobânzilor aferente, Banca a formulat cererea de executare silită nr._/24.05.2012 împotriva întregului patrimoniu mobil și imobil al garanților fidejusori B. D. I., B. F., B. M., P. D. și P. O. și impotriva imobilelor constituite garanție în favoarea băncii, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 64.488,08 lei plus dobânzi calculate până la achitarea integrală a datoriei, fiind constituit dosarul de executare silită nr. 104/2012 al B. M. M..
Prin încheierea nr. 344 din 15.06.2012 Judecătoria T. M. a încuviințat executarea silită și a dispus executarea silită a debitorilor contestatori și a imobilului acestora, ipotecat în favoarea băncii iar la data de 13.11.2013 s-a emis somația imobiliară nr. 104.
A solicitat respingerea recursului întrucât: în cauză nu pot fi aplicabile prevederile art. 31 din Legea 47/1992 atâta vreme cât recurenții nu au invocat decizii al Curții Constituționale sau excepții de neconstituționalitate care să nu fi fost respectate de instanța de fond; contestatorii sunt în eroare cât privește intervenirea prescripției executării silite, aceasta fiind declanșată în termenul legal; excepția perimării nu este întemeiată întrucât în cauză au fost respectate prevederile art. 373/1 alin. 2 coroborate cu art. 387 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă; instanța de fond nu a încălcat dispozițiile legale ce o obligă să aibă rol activ, prin aceea că a administrat probele solicitate de părți și a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, în mod întemeiat s-a respins efectuarea expertizei deoarece proba a fost solicitată prin precizarea tardivă a contestației.
În concluzie, întrucât banca are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva contestatorilor, ce a fost supusă controlului administratorului judiciar al debitoarei . SRL și controlului judecătorului sindic, contractele de credit și de garanție imobiliară sunt titluri executorii iar contestatorii nu au probat în concret plăți ce privesc contractele de credit și care să fi stins datoriile a solicitat respingerea recursului.
S-a depus de recurenți note din literatura de specialitate, extras acte normative.
În dezbateri, la termenul de judecată din 21 noiembrie 2014, apărătorul recurenților a arătat că hotărârea atacată este pronunțată de o instanță necompetentă, dat fiind că încuviințarea executării silite a fost dată de Judecătoria T. M.. Cererea nu poate forma obiectul recursului, fiind formulată pentru prima dată în calea de atac .
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, constată recursul nefondat, pentru considerentele ce se vor succede:
Cât privește motivul lipsei rolului activ al instanței de judecată, Tribunalul observă că, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 teza I C. proc. Civ., pe calea contestației la executare, părțile sau terțele persoane vătămate prin executare pot obține desființarea actelor legale de executare.
Pornind de la acest principiu de drept, instanța de fond investită legal cu soluționarea contestației la executare a procedat la judecata cauzei cu respectarea dispozițiilor înscrise la art. 402-404 C. proc. Civ., respectiv a administrat mijloacele de probă constând în înscrisuri, solicitate de părți în conformitate cu prevederile art. 112 și 115 C. proc. Civ. Or, formularea unei cereri de probatorii, și anume proba cu expertiza contabilă, peste termenul instituit de lege, fără a fi incidente excepțiile înscrise la art. 138 C. proc. Civ, nu putea primi o soluție favorabilă din partea instanței de judecată, în atare situații, instanța urmând să se pronunțe doar în baza mijloacelor de probă administrate și a cererilor formulate până la termenul instituit de legiuitor, așa cum s-a întâmplat și în cauza de față.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea de către instanța de judecată de la fond a obligației de a avea un rol activ, astfel cum dispun prevederile art. 129 C. proc. Civ. vechi, aceasta pronunțându-se și administrând probatoriul cerut de părți în condițiile legale enunțate anterior .
Pe de altă parte, se constată de Tribunal că executarea silită s-a pornit la cererea creditoarei R. B. S.A., adresată executorului judecătoresc la data de 24.05.2012, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 64.488,08 lei plus dobânzi calculate până la achitarea integrală a datoriei, creanță datorată conform contractului de credit în descoperit de cont nr. 25/03.09.2008, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/14.08.2009 și contractului de credit Flexi IMM nr. 24/03.09._12 și 14.08.2013, ce au constituit titluri executorii, cererea de executare fiind formulată în termenul legal, de 3 ani. Încuviințarea executării a avut loc la data de 15.06.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei T. M., instanța constatând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Faptul că împrumutul a vizat suma de 50.000 lei, respectiv alte 50.000 lei iar executarea s-a pornit pentru o creanță de 64.488,08 lei plus dobânzi calculate până la achitarea integrală a datoriei, nu influențează caracterul cert al acesteia, cu atât mai mult cu cât organul de executare poate proceda conform art. 371/2 C. Proc. Civ. la actualizarea valorii obligației stabilite în bani.
Neîntemeiat este și motivul referitor la incidența perimării executării silite, ca sancțiune procesuală ce duce la stingerea procesului, având în vedere că, așa cum s-a arătat, executorul judecătoresc s-a conformat solicitării creditorului în sensul de a accesa toate formele de executare silită în vederea recuperării creanței, sens în care a emis somația nr. 104/2012 din 13.11.2013, conform art. 387 alin. 1 C. proc. Civ., urmată de alte acte de urmărire: proces verbal de situație a imobilului, cererea de notare a somației imobiliare în cartea funciare..
Nu există nicio contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii atacate, instanța menționând în clar faptul că, „ nu poate fi vorba despre trecerea unui termen de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare”, sens în care a respins excepția perimării executării silite ca neîntemeiată.
De asemenea, se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 31 din Legea 47/1992, atâta vreme cât, instanța de judecată și-a întemeiat soluția pe dispoziții legale ce nu au fost declarate neconstituționale iar contestatorii nu au indicat ce dispoziții legale, declarate neconstituționale, au fost încălcate de executorul judecătoresc în procedura de executare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că motivele de recurs sunt nefondate, așa încât, în temeiul art. 312 alin 1 și 304/1 C. proc. Civ. de la 1865 va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-contestatori B. F. și B. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1936 din 29 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata R. B. SA- Agenția A., cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. R. G. E. E. E. Bînciu E.
Red. R.G./19.12.2014
Th. red. B.E. /05.01.2015/2 ex.
Dosar fond._
J.f. D. A. P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 383/2014. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
