Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 89/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 571/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.89
RECURS
Ședința publică de la 12 martie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Judecător - S. L.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă P. T. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1884 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. N. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman și intimații pârâți P. I. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman și P. N. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman, având ca obiect – hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă P. T. și intimata pârâtă P. I., lipsind intimatul-reclamant P. N. fiind reprezentat de avocat A. G. și intimatul pârât P. N..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 490 lei, fiind admisă cererea de ajutor public judiciar prin încheierea civilă nr. 7/12.02.2014.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă depune adeverințele nr.7533/_/2014 eliberate de Primăria Orașului Z. și adresa nr._/11.03.2014 a IPJ Teleorman – Polița Orașului Z..
Intimata P. I., depune din partea intimatului P. N. concluzii scrise solicitând judecarea cauzei in lipsa sa.
Părțile prezente, declară că nu mai au alte cereri de formulat ori înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul părților.
Având cuvântul, recurenta-pârâtă P. T., susține că a formulat cererea de recurs pe motiv că tatăl său nu a semnat chitanța de mână dar nu are posibilitatea de a plăti expertiza pentru verificarea semnăturii. Recursul a fost întocmit de un consilier juridic, al cărui nume nu-l poate preciza și nu a citit conținutul motivelor invocate. La interpelarea instanței recurenta recunoaște că a semnat recursul declarat.
Solicită a fi admis recursul, deoarece are calitatea de moștenitoare și este îndreptățită să i se acorde o cameră din imobil.
Avocat A. G., apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, față de precizările făcute de recurenta-pârâtă la acest termen, invocă, în principal, nulitatea recursului deoarece cele menționate in motivele de recurs nu au citite de recurentă, ci numai a fost semnat recursul, însă nu le-a însușit.
Pe fond, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat menținându-se ca legală și temeinică, sentința civilă nr. 1884 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z..
Față de excepția invocată, recurenta-pârâtă P. T., lasă la aprecierea tribunalului.
Intimata pârâtă P. I., lasă la aprecierea instanței atât excepția invocată, cât și recursul declarat in cauza de față.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ la data de 28.02. 2012, reclamantul P. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. I., P. N. și P. T., să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare autentic, pentru următoarele bunuri: casă de locuit construită din zid de pământ bătut, acoperită cu țiglă, compusă din 3 camere și prispă, cu suprafața construită de 44 m.p. cu terenul aferent de 749 m.p. din care 540 m.p. curți, construcții și 209 m.p. teren arabil intravilan, sola 75, . . N- S. P., E- O. I., S- .- Belinaș F., bunuri situate în orașul Z., ., județul Teleorman, zona periferică, cu menținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor P. I. și P. G..
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că, printr-un înscris sub semnătură privată, încheiat la 20.09.2011, pârâții s-au obligat să îi vândă reclamantului imobilele mai sus menționate.
Cu ocazia încheierii antecontractului, a achitat integral prețul de 5000 lei și a intrat în posesia imobilelor, însă la data de 1 ianuarie 2012 a decedat promitentul vânzător P. G. și nu poate încheia actul în formă autentică, motiv pentru care a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe moștenitorii legali ai defunctului, respectiv soția P. I. și cei doi copii ai acestora P. N. și P. T..
În susținerea acțiunii, a depus, în copii, antecontractul încheiat, titlul de proprietate nr._/27.01.1999, acte de stare civilă, certificat fiscal, certificat emis de OCPI Teleorman, dovada achitării taxei de timbru și timbrului judiciar.
Pârâții P. I. și P. N. au arătând că sunt de acord cu admiterea acțiunii, iar la interogatoriul administrat au recunoscut în totalitate susținerile reclamantului.
Pârâta P. T. a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii, că tatăl său, defunctul P. G. nu a semnat promisiunea de vânzare și că dorește o cameră din imobil pentru a-și asigura locuința.
Prin sentința civilă nr. 1884 din 23.09. 2013, Judecătoria Z., a admis acțiunea reclamantului și a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru imobilele mai sus descrise, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de validitate pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, reclamantul nu are altă cale de realizare a dreptului său, astfel că, instanța, în baza art. 1669 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a admis acțiunea civilă pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Cu privire la susținerile pârâtei P. T. referitoare la consimțământul tatălui său P. G. la înstrăinare, instanța în raport de probele dosarului, respectiv declarațiile martorilor, prezenți la tranzacție, din care rezultă că fără dubiu că defunctul P. G. a fost de acord cu încheierea vânzării, a înlăturat apărările acesteia apreciind că au drept unic scop asigurarea unei locuințe de către această pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel (calificat de tribunal recurs prin Încheierea din 15.01.2014 ) pârâta P. T., solicitând casarea sentinței civile nr. 1884 din 23.09. 2013 a Judecătoriei Z. și pe fond respingerea cererii.
În motivare, pârâta P. T. a arătat nu a semnat acel act sub semnătură privată și nici tatăl său P. G., apreciind că este un fals și a solicitat efectuarea unei expertize grafologice dar instanța de fond nu a ținut cont de această cerere.
Pârâta a mai arătat că a fost cea care l-a îngrijit pe tatăl său până a decedat și a solicitat să i se atribuie o cameră din acel imobil . Consimțământul său și al tatălui său au fost viciate, deci nu au fost valabil exprimate.
Cu ocazia concluziilor, recurenta P. T. a precizat că recursul pe care l-a semnat a fost întocmit de un consilier juridic însă nu a citit conținutul motivelor invocate.
În raport de precizările recurentei, apărătorul intimatului, a invocat, excepția nulității recursului deoarece cele menționate in motivele de recurs nu au fost citite de recurentă, ci numai a semnat recursul, fără a-și însuși conținutul.
Examinând actele și lucrările dosarului și deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției nulității recursului, Tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, recursul trebuind a fi motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă.
Verificând criticile formulate în cererea de recurs împotriva sentinței recurate, Tribunalul constată că acestea coincid cu apărările de la instanța de fond, aspect care denotă însușirea lor de către recurentă care nu numai că a semnat cererea de recurs dar a și reiterat motivele de recurs cu ocazia concluziilor, astfel că excepția nulității recursului este nefondată urmând a dispune în consecință. Referitor la precizarea recurentei în sensul că nu are posibilitatea achitării expertizei grafologice se apreciază că nu prezintă relevanță sub aspectul verificării condițiilor de formă ale cererii de recurs a căror nerespectare atrage sancțiunea procedurală a nulității, fiind o împrejurare care ține doar de probatoriu.
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că motivele concrete formulate de recurentul reclamant, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, motivul de recurs prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, judecătorul fondului, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 1669 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil deoarece în cauză lipsind atât consimțământul său cât și al tatălui, P. G., nu sunt îndeplinite condițiile de validitate pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, se constată că este nefondat.
Constată Tribunalul că instanța de fond a înlăturat în mod corect susținerile recurentei P. T. cu privire la consimțământul tatălui său P. G. la înstrăinare, din declarațiile martorilor, prezenți la tranzacție, rezultând fără dubiu că defunctul P. G. a fost de acord cu încheierea vânzării, singurul motiv pentru care nu s-a putut perfecta actul în formă autentică fiind decesul acestuia .
În ceea ce privește lipsa consimțământului recurentei se apreciază că acesta nu era necesar pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în condițiile în care aceasta nu era parte în antecontractul de vânzare- cumpărare intitulat „chitanță”, chemarea sa în judecată datorându-se decesului tatălui său, promitentul-vânzător și calității sale de moștenitor al acestuia.
De altfel, Tribunalul constată, ca și instanța de fond, că scopul pentru care recurenta se opune la pronunțarea unei hotărâri în sensul celor solicitate de intimatul P. N. este atribuirea unei camere din imobilul ce a făcut obiectul antecontractului și asigurarea astfel a unei locuințe de către aceasta.
Față de argumentația bine fundamentată a instanței de fond privind îndeplinirea condițiilor de validitate pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare și concluzia acesteia că intimatul P. N. nu are altă cale de realizare a dreptului său, instanța de recurs va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant P. N..
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă P. T. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1884 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. N. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman și intimații pârâți P. I. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman și P. N. cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2014.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiSîrbu LeliaTatu S.
Red.thred.DMN
2 ex./28.03.2014
D.f._
J.f.S. C.-E.
Judecătoria Z.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 187/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 643/2014.... → |
|---|
