Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 331/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 892/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 331
APEL
Ședința publică de la 03 septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – S. L.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant C. G. cu domiciliul în A., .. 148, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1989 din 03.06.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. I. cu domiciliul în A., .. 148, ., județ Teleorman și în . Suceava, la familia T. G. și M., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant C. G. asistat de avocat J. Ș. O. în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din 03.09.2014, pe care o depune în ședință publică, lipsă fiind intimata-pârâtă C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu chitanțele nr._ din 06.06.2014 și nr._ din 04.07.2014 emise de Primăria A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă intimata-pârâtă C. I. nu a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocat J. Ș. O. pentru apelantul-reclamant C. G., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri din care să reiasă situația de fapt reală și anume că din voința pârâtei copilul se află la apelant și anume încheierea de ședință de la următorul termen de la instanța de fond la care, pârâta este citată cu mandat de aducere, aceasta fiind mutată la Suceava, la părinții săi. Mai precizează că în prezent copilul se află la apelant și nu la pârâtă așa cum a reținut instanța de fond și că dorește să dovedească acest lucru cu adeverințe emise de medicul de familie și de la grădiniță, acte pe care urmează să le procure. Specifică că în motivele de apel a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Față de specificul ordonanței președințiale, Tribunalul, respinge proba cu înscrisuri solicitată de avocat J. Ș. O. pentru apelantul-reclamant C. G. și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat J. Ș. O. pentru apelantul-reclamant C. G., solicită admiterea apelului și stabilirea domiciliului minorului la tată, așa cum este și situația de fapt în prezent. Mai învederează că, intimata-pârâtă nu are legături personale cu minorul, iar acesta a fost înscris la medicul de familie și la grădiniță astfel că este necesar ca domiciliul acestuia să fie stabilit în mod legal la tată. Totodată, în susținerea apelului, arată că, până la soluționarea dosarului de fond pot apărea situații care să implice semnăturile ambilor părinți, iar la prima instanță intimata-pârâtă nu a solicitat încredințarea minorului însă apelantul a solicitat acest lucru.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 892 /740 /2014 din 25 februarie 2014 la Judecătoria A., reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta C. I. pentru ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună, de îndată, fără somație și fără trecerea unui termen, stabilirea domiciliului minorului C. Nicolas – S., născut la data de 31 ianuarie 2011 la reclamant, până la judecarea divorțului dintre părți.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 24 ianuarie 2014, soția sa – pârâta din cauza de față a plecat de la domiciliu împreună cu minorul, mutându-se la părinții săi în jud. Suceava, iar la data de 03 februarie 2014 a formulat cerere pentru desfacerea căsătoriei și încredințarea minorului.
Precizează că soția sa a fost diagnosticată cu epilepsie la data de 06 martie 2011, după care a început să urmeze un tratament, având perioade în care nu se simte bine, neputând îngriji minorul.
Arată reclamantul că cererea este întemeiată, îndeplinind condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Urgența rezultă din faptul că minorul este în vârstă de 3 ani și apreciază că sănătatea și siguranța sa sunt puse în pericol atâta timp cât există posibilitatea ca pârâta, din cauza bolii de care suferă, să nu poată să-i ofere îngrijirea de care are nevoie, lăsându-l în grija unei vecine câte o zi întreagă, spunând că merge să se plimbe sau să bea o cafea.
Vremelnicia sau caracterul provizoriu rezultă din faptul că solicită stabilirea domiciliului minorului la locuința sa până la judecarea, pe fond, a cererii de divorț pe care a promovat-o.
Condiția de a nu prejudicia fondul rezultă că în calitate de părinte are dreptul, dar și obligația de a se îngriji de siguranța și sănătatea copilului său.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: dovada formulării cererii de divorț, certificatul de naștere al minorului, certificatul de căsătoriei, înscrisuri medicale traduse.
Pentru termenul din data de 29 aprilie 2014, pârâta C. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă având în vedere că nu i-a fost comunicată cererea de divorț și nu s-a făcut dovada printr-un certificat de grefă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 și următoarele din Codul de procedură civilă. Mai mult decât atât situația juridică a minorului poate fi reglementată printr-o cerere de drept comun, pe de altă parte nu se justifică nici urgența, una dintre principalele cerințe de admisibilitate a cererii.
Precizează că este o persoană sănătoasă, responsabilă și capabilă să crească minorul, pe care-l îl îngrijește de 3 ani, timp în care reclamantul niciodată nu a invocat faptul că sufere de epilepsie.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosarul cauzei: adeverința medicală nr. 370 din data de 16 aprilie 2014 și cartea sa de identitate.
La termenul din data de 29 aprilie 2014, pârâta C. I. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei A. și declinarea competenței către Judecătoria Gura Humorului, jud. Suceava, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază minorul împreună cu pârâta.
La termenul din data de 06 mai 2014, instanța a constatat că este neîntemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei A. și a respins excepția, față de dispozițiile art. 997 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 914 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că dosarul privind fondul cauzei se află deja înregistrat pe rolul Judecătoriei A., instanță competentă în soluționarea acestuia în raport de ultimul domiciliu comun al părților.
Prin sentința civilă nr. 1989 din 3 iunie 2014, Judecătoria A., a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul C. G. domiciliat în A., .. 148, ., . în contradictoriu cu pârâta C. I. domiciliată în . Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din relația de concubinaj a părților s-a născut minorul C. Nicolas S. la data de 31.01.2011, conform certificatului nr. 841/11.08.2011 – fila 8, iar la data de 06.08.2011 părțile s-au căsătorit, căsătoria acestora fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului A. sub nr. 127/06.08.2011.
La data de 03.02.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. dosarul nr._, având ca obiect divorț, iar până la soluționarea acestei cauze, reclamantul C. G. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună, de îndată, fără somație și fără trecerea unui termen, stabilirea domiciliului minorului C. Nicolas – S., născut la data de 31 ianuarie 2011 la reclamant.
A mai reținut că, potrivit raportului de anchetă socială nr. 3343/22.05. 2014 întocmit de Primăria comunei Capu Câmpului, pârâta locuiește împreună cu minorul la părinții săi, într-un imobil de trei camere cu anexe gospodărești, condițiile materiale fiind corespunzătoare în vederea creșterii și educării minorului. Se menționează, de asemenea, faptul că între minor și bunicii materni s-a creat o relație de afecțiune și nu există risc de neglijare a minorului.
Martorii audiați la solicitarea ambelor părți au relatat că ambii părinți s-au ocupat de creșterea și educarea minorului, având un comportament corespunzător față de acesta, iar lăsarea minorului în grija pârâtei nu pun în pericol dezvoltarea acestuia.
În cauza de față, ambele părți au condiții materiale – așa cum rezultă din referatele de anchetă socială efectuate la domiciliile părților – și manifestă deopotrivă afecțiune și interes pentru minor, însă vârsta fragedă a acestuia impune, în principiu, prezența și afecțiunea mamei.
A apreciat că faptul că reclamantul are o situație materială mai bună sau problemele de sănătate ale pârâtei care nu reprezintă un pericol pentru minor cum rezultă din declarațiile materiale, nu constituie un motiv suficient pentru a justifica schimbarea locuinței minorului, pe calea ordonanței președințiale.
A concluzionat prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 ș. urm Cod Procedură Civilă, măsura schimbării locuinței minorului urmând a fi analizată pe calea dreptului comun .
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat apel apelantul reclamant, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat apelantul – reclamant că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea, deși din probele administrate în cauză, rezultă existența unui pericol pentru minor datorită stării de sănătate a intimatei – pârâte care suferă de epilepsie.
A arătat că intimata – pârâtă nu poate asigura nevoile materiale ale minorului, spre deosebire de apelantul – reclamant care beneficiază de ajutor de șomaj în sumă de 700 euro și este ajutat și de părinții săi, care lucrează în Spania.
A concluzionat apelantul – reclamant că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de ordonanță președințială.
Intimata – pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, constată apelul nefondat.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 alin(1) Cod Procedură Civilă.
Astfel, ordonanța președințială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența urgenței și neprejudecarea fondului.
Privitor la urgența măsurii, aceasta este prezumată, față de prevederile art. 919 C.P.C.
Pe de altă parte, cum a reținut și prima instanță, din raportul de anchetă socială (f. 63 Dosar fond) reiese că intimata – pârâtă are condiții pentru creșterea și educarea minorului, locuind în domiciliul părinților săi, din luna ianuarie 2013, respectiv că între minor și bunicii materni s –a creat o relație afectivă, neexistând vreun risc de neglijare față de acesta.
De asemenea, nici unui din martorii audiați la prima instanță (f. 65- 68 Dosar fond) nu au relatat că intimata – pârâtă l – ar fi neglijat pe minor, că starea sa de sănătate ar constitui un pericol pentru minor.
Ca atare, nu se poate reține în favoarea apelantului – reclamant aparența dreptului ca până la soluționarea acțiunii de divorț a părților, minorul să locuiască la acesta .
Totodată, corect a reținut prima instanță că stabilirea locuinței minorului se impune a fi analizată pe calea dreptului comun, în cadrul procesului de divorț când instanța are a verifica, în ce măsură, condițiile materiale de care dispun părinții influențează stabilirea locuinței minorului.
Nici împrejurarea că, potrivit susținerilor apelantului – reclamant, în prezent minorul ar locui cu acesta, nu justifică schimbarea sentinței atâta timp cât nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 996 alin(1) Cod Procedură Civilă.
În consecință, conform art. 480 alin( 1) Cod Procedură Civilă se va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul-reclamant C. G. cu domiciliul în A., .. 148, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1989 din 03.06.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. I. cu domiciliul în A., .. 148, ., ., județ Teleorman și în . Suceava, la familia T. G. și M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 3 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. G. P. I. M.
Red. SL – 4.09. 2014
Thred PS.- 8.09. 2014 – 5 ex
Df.-_ Jud A.
Jf.- P. S.E
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 791/2014.... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 304/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
