Pretenţii. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 2817/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 101
-APEL-
Ședința publică de la 31 martie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S.C „I.” S.R.L. cu sediul social în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3627 pronunțată la data de 2 octombrie 2013 de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. A.-I. și D. Ș., ambii domiciliați în A., ., ., județ Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 25 lei taxă judiciară de timbru, cf. chit. . nr._ din 10.12.2013 și nr._/26.11.2013 aflate la filele 13-14.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că apelanta a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, apelantul-reclamant solicitând prin cererea de apel judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 2 C..
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra cererii de apel, constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.06.2013, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții D. A. I. și D. Ș. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata următoarelor sume: 125.84 RON, reprezentând contravaloare marfă livrată conform facturilor fiscale anexate la prezenta cerere ; 305.79 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare cumpărare, în acest sens s-a anexat tabelul privind calculul penalităților și cheltuieli de judecata în cuantum de 44.16 lei, conform documentelor justificative
În motivarea cererii, reclamanta . a arătat că în baza raporturilor comerciale, și-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri la locul, la termenul și în condiții de calitate către D. A. I. conform facturilor fiscale anexate la prezenta cerere, principala obligație a pârâtei fiind aceea de a achita prețul în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, neplata acestuia în termenul expres stipulat atrăgând după sine penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere. Penalitățile vor fi calculate nelimitat chiar daca cuantumul lor depășește valoarea mărfii pentru care se datorează plata. Mai arată reclamanta că raporturile comerciale cu reprezentanții de vânzări directe se derulează în baza înregistrării unor documente (fisa de înscriere, contract de vânzare cumpărare), însoțite de copia cărții de identitate a titularului, respectiv a fidejusorului. Mai menționează reclamanta ca plasarea comenzilor se poate efectua prin fax, telefonic, sau accesând modulul Comenzi-on-line, direct de reprezentant, marfa fiind livrata prin intermediul programului « Livrare la domiciliu », prin firma de curierat. In acest sens anexam alăturat adresa emisa de firma de curierat care atesta livrarea mărfii conform facturilor fiscale.
De asemenea, conf. art. 4.6 din contractul de vânzare cumpărare, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii și a facturii, aceasta manifestare de voința este considerata ca fiind o acceptare tacita a facturii. Astfel, pârâta a recunoscut tacit debitul, acceptând indirect facturile în litigiu, fapt care rezulta din atitudinea sa. Conform prevederilor art. 1270 alin. 1 Cod Civil: « contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante », acesta trebuind a fi executat cu buna credința, astfel încât fata de împrejurarea ca, în materia obligațiilor de rezultat cum este și cazul obligației de a plați o suma de bani, debitoarea, deși a beneficiat de serviciul în litigiu nu a achitat la scadență contravaloarea integrala a facturilor emise, încălcând astfel dispozițiile art. 1270 alin. 1.
De asemenea, societatea reclamantei a depus diligentele necesare în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabila, precum și prin notificarea acesteia în speranța ca va achita datoria și nu vor fi nevoiți să apeleze la instanța de judecata.
Astfel, la data stabilita de societatea reclamantă pentru conciliere directa consemnează împrejurarea ca nu s-a prezentat nici un reprezentant, aceștia ignorând intenția reclamantei de soluționare a acestui diferend financiar pe cale amiabila.
În drept, cerere nu a fost întemeiată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: calcul penalități (f. 10), calcul daune interese (f. 12-13), cerere –contract de abonament (f. Facturi fiscale; Contract de vânzare cumpărare; Conciliere directa titular și fidejusor; Calcul penalități de întârziere; Adresa emisa de firma de curierei care atesta livrarea mărfii; Practică judiciară în spețe similare și Taxa judiciara de timbru achitata prin OP și Timbru judiciar).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 44.16 lei și 3 lei timbru judiciar.
Legal citată, pârâta D. A. I. nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la instanță și nu a propus probe în apărare..
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3627/_ Judecătoria A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta . in contradictoriu cu pârâții D. A. I. și D. Ș., având ca obiect pretenții ; a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 125,84 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data scadenței, până la plata efectivă ; a obligat pârâții în solidar sa plătească reclamantei suma 13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește suma de 125.84 lei reprezentând preț al mărfii livrate, că aceasta nu a fost achitată și a obligat pârâta la plata sa.
În privința penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă, instanța de fond a apreciat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 7.4 din contractul nr. 4037 din data de 16.11.2012 încheiat între păți având în vedere mențiunile cuprinse la litera i) din lista exemplificativă a clauzelor abuzive, care se referă la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de către consumator, în raport cu pagubele suferite de către comerciant, dar și cele prevăzute la litera r), care se referă la permisiunea pentru comerciant de a obține unele sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 C., apelantul – reclamant ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate cu consecința obligării intimaților pârâți și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 305.79 lei .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că, în mod greșit, prima instanță, a apreciat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 7.4 din contract în condițiile în care părțile au determinat anticipat echivalentul prejudiciului în cazul executării cu întârziere a obligației de plată sau în cazul neexecutării, prevăzând astfel în contract o clauză penală inhibitorie, potrivit art. 1538 CC conform căreia – clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Cererea de apel a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 466 C., art. 1516, 1530 1638 CC.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri filele 8- 12.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește clauza contractuală prevăzută la art 7.4 din contract și potrivit căreia penalitățile de întârziere sunt stabilite la cuantumul de 1% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, Tribunalul apreciază că aceasta este abuzivă.
Legea 193/2000 transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE, directivă care face trimitere la principiul potrivit căruia „persoanele care achiziționează mărfuri și servicii ar trebui protejate împotriva abuzului de putere de către cumpărător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor standard unilaterale și împotriva excluderii inechitabile a unor drepturi esențiale din contracte”.
Prin urmare, reglementarea analizată asigură protecția consumatorilor angajați în raporturi juridice generate de contracte standardizate încheiate cu profesioniști, acestea având un conținut prestabilit și care se încheie în mod curent prin aderarea consumatorului la clauzele impuse, de regulă, fără o negociere directă a acestora.
Art. 4 din Legea 193/2000 califică drept abuzivă acea clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului, prin înfrângerea cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților
Ca atare, rezultă că, pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: (1) clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată; (2) prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților iar dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei credințe.(3) clauza a fost formulată într-o manieră clară și inteligibilă
În privința caracterului nenegociat al clauzelor contractuale instanța are în vedere, în primul rând, dispozițiile legale din legislația specială internă (art. 4 alineatele 2 și 3 din Legea 193/2000) potrivit cărora o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Prin urmare, prezumția relativă a caracterului nenegociat al clauzelor standard poate fi răsturnată de profesionist prin dovada contrară.
Apelantul – reclamant a invocat caracterul negociat al clauzei privitoare la cuantumul penalităților de întârziere atât sub aspectul existenței acestora cât și cu privire la cuantumul lor.
Analizând susținerile apelantului reclamant cu privire la existența penalităților de întârziere și cu privire la cuantumul lor, Tribunalul, din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, reține ca nefiind negociată cu intimații pârâți clauza privitoare la penalități de întârziere Astfel,potrivit art. 4 alin 2 ‟O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate…„
În rațiunea acestui text, esențială pentru criteriul privind negocierea clauzei este dovada asupra posibilității consumatorului de a influența natura ei, fiind greu de admis, că intimații pârâți ar fi putut pe baza negocierii să influențeze natura clauzei prevăzute de art. 7.4 din contract.
Prin urmare, trebuie a se face distincție între, pe de o parte cunoașterea de către client a tuturor clauzelor ( cunoaștere care într-adevăr exista la încheierea contractului, clientul trebuind să citească atent toate prevederile contractuale) și posibilitatea de negociere ale acestora, posibilitate care în cauză nu poate fi reținută ca fiind oferită intimaților pârâți .
Astfel, lipsa unei informări corespunzătoare, informare care nu poate fi limitată la oferirea posibilității clientului de a citi contractul, îi pune pe intimații pârâți în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influența conținutul lor.
Chiar dacă utilizarea unor contracte al căror conținut a fost redactat anterior nu este interzisă de art.5 din Legea nr. 193/2000, esențial rămâne ca prin acest mecanism să se dea posibilitatea consumatorului de a înțelege, negocia și accepta conținutul său.
În condițiile în care alin. 3 al art. 4 din Legea nr.193/200 instituie o prezumție relativă a caracterului abuziv al clauzelor în cazul contractelor prestabilite ce conțin clauze standard, preformulate, prezumția ‟ poate fi înlăturată doar prin dovada scrisă, făcută de profesionist, a caracterului negociat al contractului ori a unor clauze ale acestuia„.(Decizia nr.1393 din 13.04.2013 a Î.C.C.J. Secția a II-a civilă)
În acest sens sunt și prevederile art. 3 pct. 2 din Directiva 93/13/CEE prin care se prevede că se consideră întotdeauna că o clauza nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul cauzei.
Pe cale de consecință Tribunalul reține că în cauză apelanta reclamantă nu a probat caracterul negociat al clauzei prevăzute de art. 7.4 din contract, în sensul că intimații pârâți au fost corect și detaliat informați asupra faptului că, în pofida caracterului preformulat, standardizat al contractului, aceștia aveau posibilitatea de a negocia și influența conținutul acestei clauze sub aspectul naturii clauzei și a cuantumului penalităților ce urmau a fi percepute .
În privința condițiilor privind dezechilibrul contractual în detrimentul consumatorului, Tribunalul reține că acesta presupune alterarea armoniei contractuale care este dată, în special, de echivalența și reciprocitatea drepturilor și obligațiilor contractuale .
În analiza echilibrului contractual se au în vedere elemente precum natura, întinderea și conținutul drepturilor sau obligațiilor părților, valoarea la care acestea se raportează, precum și existența clauzelor prin care nu se acordă aceleași drepturi ambelor părți contractante.
Pe de altă parte, la alin. (1) lit. (i) din actul normativ indicat se arată faptul că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Aceasta din urmă este și situația în cauză unde penalitatea prevăzută este nejustificat de mare în comparație cu eventuala pagubă suferită de profesionist.
Față de aceste considerente, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant . soluția instanței de fond în privința caracterului abuziv al clauzei privitoare la penalități de întârziere cu expunerea ce precede.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S.C „I.” S.R.L. cu sediul social în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3627 pronunțată la data de 2 octombrie 2013 de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. A.-I. și D. Ș., ambii domiciliați în A., ., ., ., ca nefondat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. F. M. Bînciu E.
Red. V.M.- 30.04.2014
Thred. B.E- 05.05.2014 /5 ex.
Df._
Jf.-D. M. G.
./2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 171/2014. Tribunalul TELEORMAN | Somaţie de plată. Încheierea nr. 274/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
