Pretenţii. Decizia nr. 613/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 1966/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 613
APEL
Ședința publică de la 19 noiembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât I. S., cu domiciliul în T. M., ., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 314 din 16 mai 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. Ș., cu domiciliul în T. M.,., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât I. S., personal, a lipsit intimatul-reclamant P. Ș. fiind reprezentat de avocat H. V. Lușu.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 83 lei conform chitanței ., nr._/18.11.2014, reprezentând taxa judiciară de timbru și 1,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Tribunalul pune in discuție competența în soluționarea cauzei.
Având cuvântul apelantul-pârât I. S. apreciază că tribunalul este competent în soluționarea cauzei.
Având cuvântul, avocat H. V. Lușu, apărătorul intimatului-reclamant, apreciază că tribunalul este competent în soluționarea cauzei.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Procedând la verificarea identității părților, conform art. 219, rap. la art. 482 Cod procedură civilă, se constată că s-a prezentat apelantul-pârât I. S. care se legitimează cu C.I. CNP:_ și avocat H. V. Lușu în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Apelantul solicită acordarea unui nou termen pentru lipsă de apărare.
Avocat H. V. Lușu, se opune, apelantul este cel care a formulat apelul, suficient timp pentru angajarea unui avocat.
Tribunalul, respinge cererea de amânare având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 222 Cod procedură civilă, cererea de apel fiind formulată la data de 16 iulie 2014, a formulat cereri în procedura de regularizare, trecând 5 luni de zile, timp în care avea posibilitatea de a-și angaja apărător.
Apelantul solicită încuviințarea probei cu interogatoriu pentru intimatul P. Ș., față de împrejurarea că la urmărirea penală intimatul a dat mai multe declarații contradictorii, iar organul de cercetare penală și procurorul de caz au făcut adaosuri la declarațiile martorilor, numai să fie găsit vinovat.
Avocat H. V. Lușu, se opune probei solicitate, întrucât această chestiune a fost tranșată definitiv printr-o sentință penală pronunțată de Judecătoria T. M.. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, respinge proba cu interogatoriu intimatului P. Ș., solicitată de apelantul I. S., apreciind că nu este utilă în raport de motivele care au justificat in susținerea acestuia încuviințarea probei. În ce privește susținerea apelantului că organele de urmărire penală ar fi efectuat falsuri in ce privește declarațiile sale, prin adăugire, apreciază că nu este motiv de amânare, având posibilitatea de a formula plângere penală, împotriva persoanelor pe care le consideră vinovate pentru eventuale infracțiuni.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul, constată încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Având cuvântul, apelantul-pârât I. S., solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, întrucât nu a săvârșit nicio agresiune împotriva intimatului, cu cheltuieli de judecată. Precizează că martorul care a fost audiat la instanța de fond este în dușmănie cu acesta.
Avocat H. V. Lușu, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 314 din 16 mai 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susține că s-a constatat vinovăția apelantului-pârât, acesta fiind obligat la plata sumelor, reprezentând despăgubiri civile.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 din Noul cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._ la data de 9.12.2013, reclamantul P. Ș. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul I. S., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2.520 lei, reprezentând despăgubiri materiale și daune morale pentru fapta de agresiune săvârșită împotriva sa la data de 25 iulie 2012.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că pârâtul este vecinul său, iar la data de 25 iulie 2012 s-au efectuat lucrări de izolație termică la . unei atenționări pe care soția sa, P. E., a adresat-o lucrătorilor, pârâtul a intervenit, s-a certat cu soția sa și în timp ce aceasta se afla în holul blocului pentru a intra în apartament, pârâtul a agresat-o fizic.
Reclamantul a auzit gălăgie pe holul blocului și când a ieșit din casă a observat cum pârâtul o trăgea pe soția sa de păr și urma să o lovească, motiv pentru care a intervenit să-i asigure scăparea, însă pârâtul a lăsat-o pe soția sa și a început să-l îmbrâncească, l-a luat de piept, l-a tras afară din . lovit cu pumnii peste față provocându-i o hemoragie la gură.
În urma agresiunii a suferit leziuni traumatice care au necesitat un număr de 2 – 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal eliberat în urma consultului la SML Teleorman. A fost pur și simplu șocat de ce i s-a întâmplat întrucât este o persoană în vârstă de 76 ani și nu mai are forța și puterea fizică de a se opune unei agresiuni fizice și nu credea că cineva îl va lovi fără motiv.
A mai arătat că a făcut plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, iar pârâtul a fost sancționat cu amendă administrativă în sumă de 1000 lei.
Pentru a-și recăpăta starea de sănătate dinaintea agresiunii și pentru obținerea certificatului medico-legal a cheltuit suma de 520 lei, reprezentând consulturi medicale, analize, medicamente, transport.
A apreciat că este îndreptățit să solicite suma de 2000 lei daune morale pentru a compensa suferința fizică și psihică, pricinuită de . pârâtului care a fost una extrem de violentă și neașteptată, fiind lovit în zona capului, o regiune vitală, a avut dureri de cap și amețeli mai multe zile, iar de atunci a avut are o temere permanentă și trăiește tot timpul cu această frică.
S-a solicitat atașarea dosarului penal nr.1267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M..
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar sentința penală nr.117/14.08.2013, ordonanța, referatul dosarului penal nr.1267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M. și a solicitat audierea martorului P. P. R..
La data de 7 februarie 2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a aratat că reclamantul a dat trei declarații diferite în ce privește descrierea faptei și locul unde s-a consumat, la trei instituții ale statului: parchet, poliție și judecătorie, plângerea din 01.08.2012, declarația din 13.08.2012, respectiv cererea din 2013, iar declarațiile sale nu sunt în conținut asemenea declarațiilor soției sale P. E., iar în dosarul 1267/P/2012 nu sunt două declarații asemănătoare.
Solicită ca reclamantul să fie adus în fața instanței la interogatoriu pentru a se stabili care declarație este corectă și care sunt mincinoase, ce motive ar fi avut să o tragă pe soția reclamantului de păr, iar pe acesta să-l lovească cu pumnii.
A mai arătat că reclamantul, ca om în vârstă, are obligații și trebuie să dea dovadă de înțelepciune, caracter, demnitate, cinste, corectitudine, nu să spună neadevăruri.
A anexat plângerea și declarațiile lui P. Ș. din 01.08.2012, 13.08.2012 și 16.08.2012 și a solicitat încuviințarea și asdministrarea probei cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.314 pronunțată la data de 16.05.2014, Judecătoria T. M. a admis în parte acțiunea civilă în pretenții introdusă de reclamantul P. Ș. împotriva pârâtului I. S. și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale, 1000 lei daune morale și 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din coroborarea probelor administrate în cauză cu susținerile părților, că acestea locuiesc pe aceeași scară a blocului, . luna iulie 2012 s-au efectuat lucrării de termoizolație.
În acea perioadă, într-o după amiază, reclamantul a mers la martorul P. P. R. care se afla la o altă locuință a sa, destul de aproape de blocul în care locuiește împreună cu părțile. Reclamantul i-a relatat martorului că a fost agresat de pârât, mai exact că l-a lovit cu capul în gură, urmele de sânge fiind vizibile pe maxilarul inferior. Reclamantul prezenta și o stare febrilă, tremura tot și se vedea că este disperat.
În declarația sa, martorul a mai arătat că reclamantul, a cărui vârstă este în jur de 75 de ani, era foarte speriat și tulburat, având chiar lacrimi în ochi din cauza agresiunii produse asupra sa. La sugestia martorului, reclamantul a mers la spitalul municipal. În ziua următoare, existența incidentului descris de reclamant i-a fost confirmat martorului de cei 5 muncitori care se ocupau de reabilitarea termică a blocului.
Același martor a mai arătat că reclamantul a cheltuit în jur de 500 lei pentru obținerea certificatului medico legal, deplasarea fiind făcută cu un taxi. De asemenea, reclamantul a trebuit să cumpere și medicamente, . inducându-i un sentiment de teamă și un blocaj comunicațional.
Instanța de fond a mai reținut din cuprinsul sentinței penale nr.117 din 14 august 2013, că prin ordonanța nr. 1267/P/2012 din 19 octombrie 2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtului, în calitate de făptuitor, și sancționarea sa cu amendă administrativă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal 1969 împotriva părților vătămate P. Ș. și P. E.. S-a apreciat în cauză de către procuror că sunt incidente dispozițiile art.181 Cod penal 1969.
Prin sus citata sentință, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea formulată de pârât și a menținut soluția dată de procuror.
Din considerentele sentinței rezultă că pârâtul a săvârșit infracțiunea de lovire împotriva celor două părți vătămate.
Susținerea pârâtului potrivit căreia reclamantul a făcut afirmații mincinoase în plângerile și declarațiile date cu privire la aceeași faptă este neîntemeiată. Astfel, reclamantul și soția sa au reclamat o agresiune exercitată de pârât asupra lor, iar procurorul de caz și apoi instanța de judecată au confirmat existența acestei agresiuni și au decis cu privire la sancțiunea ce trebuie aplicată.
În raport de cele reținute, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 Cod civil, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și raportul de cauzalitate.
Fapta ilicită constă în . exercitată de pârât asupra reclamantului, iar din punct de vedere subiectiv pârâtul a acționat cu intenție directă întrucât a prevăzut și a urmărit rezultatul acțiunii sale. Oricum, forma de vinovăție este neesențială întrucât autorul prejudiciului răspunde și pentru cea mai ușoară culpă (art.1357 alin.2 Cod civil).
Rezultatul faptei ilicite și anume prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, are, în cauza de față, atât o latură materială cât și una de natură morală.
Prejudiciul material rezultă din declarația martorului audiat de instanță care a arătat că reclamantul a cheltuit suma de 500 lei pentru deplasarea sa la medicul legist, deplasare pe care a făcut-o cu un taxi.
Este excesiv, și în afara principiului reparării integrale a prejudiciului, să se pretindă ca reclamantul să solicite doar contravaloarea prețului practicat de firmele de transport în comun.
Prejudiciul moral, localizat la nivelul trăirilor psihice ale unei persoane, poate fi apreciat doar global, prin evaluarea consecințelor faptei ilicite asupra persoanei în cauză, dar avându-se în vedere și considerente de echitate.
Reclamantul este o persoană în vârstă, iar . căreia i-a căzut victimă i-au produs, așa cum s-a reținut în cele ce preced, schimbări de comportament și un sentiment de teamă față de un rău care i se poate întâmpla.
Pentru compensarea traumelor produse prin acțiunea ilicită a pârâtului, instanța de fond a apreciat că acesta trebuie să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Față de aceste considerente, prima instanță a admite în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 1000 lei daune morale.
În baza art. 453 Cod de procedură civilă pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului și 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, apel pârâtul I. S. care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, respingerii acțiunii ca nefondată.
A motivat că a instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt, deoarece despăgubirile materiale nu numai că nu au fost probate în niciun fel dar declarația martorului este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, contravaloarea transportului la spital fiind de aprox.50lei și nu 500 cât l-a obligat instanța.
În ceea ce privește daunele morale, consideră că instanța în mod greșit l-a obligat la plata sumei de 1000lei deoarece intimatul-reclamant nu a făcut dovada vreunei suferințe psihice datorate pretinsului incident din 25 iulie 2012, refuzând chiar să apară în fața interogatoriului propus de acesta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată apreciază că sunt exagerate astfel că solicită cenzurarea acestora, suma de 800 lei reprezentând practic un salariu lunar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.08.2014, intimatul a solicitat respingerea apelului formulat, susținând în esență că a dovedit contravaloarea cheltuielilor efectuate după producerea incidentului iar onorsariul de avocat nu este exagerat față de munca depusă în dosar.
La data de 08.09.2014, apelantul a depus răspuns la întâmpinare solicitând schimbarea hotărârii, în sensul, respingerii acțiunii ca nefondată.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul, pentru considerentele care vor succede.
Conform Codului civil răspunderea delictuală este reglementată de art.1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Mai mult, din coroborarea art. 1391cu art. 253 Cod civil, se observă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
De asemenea, conform jurisprudenței CEDO, o persoană poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
În speță, intimatul a dovedit cu actele depuse la dosar și declarația martorului audiat la solicitarea sa paguba materială suferită, suma de 500 lei acordată de instanța de fond reprezentând nu numai contravaloarea deplasării cu taxiul în A. în vederea acordării de îngrijiri medicale la Spitalul de Urgență A. și obținerii certificatului medico-legal dar și costul medicamentelor respectiv taxa aferentă eliberării certificatului medical.
Față de considerentele expuse, se apreciază că daunele materiale au fost judicios cuantificate de către prima instanță, neimpunându-se diminuarea sau constatarea că aceasta nu ar fi datorată, temeiul legal fiind acela al art. 1357 Cod civil.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, așa cum reiese din însăși redactarea art.1357 Cod civil, care folosește termenul de prejudiciu, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparat atât prejudiciul material cât și cel moral cauzat prin orice faptă ilicită.
În legătură cu natura daunelor morale, așa cum se desprinde din literatura juridică și din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective,, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
Astfel, despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit în absența unor probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de persoana agresată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.
Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În cauză, agresarea intimatului în vârstă de 75 de ani implică și o suferință psihică ce presupune de asemenea o compensație sub forma unor daune materiale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care în cuantumul acordat de instanța de fond este justificat.
De aceea, existând raport de cauzalitate între fapta ilicită a apelantului și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de intimat, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite în dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenție, astfel că, o va menține.
Întrucât proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, Tribunalul apreciază că nu se impune reducerea acestuia, acesta reflectând valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu.
Față de considerentele expuse, se apreciază că sentința apelată este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat.
În temeiul prevederilor art. 453 alin.1 coroborat cu art.482 Cod procedură civilă va obliga apelantul care se află în culpă procesuală, la plata către intimat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la fila 27-dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât I. S., cu domiciliul în T. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 314 din 16 mai 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. Ș., cu domiciliul în T. M., ., ., ,județul Teleorman.
Obligă apelantul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaDobrin M. NuțiTatu S.
Red.DMN./19.12.2014
Thred.T.S. – 4 ex./29.12.2014
D.f._
J.f. V. I.
Judecătoria T. M.
.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 727/2014.... → |
|---|
