Somaţie de plată. Încheierea nr. 274/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 274/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 697/87/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /2014
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 274
Ședința publică din data de 12 mai 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte - A. L. N.
Grefier - C. A.
&&&
Pe rol, judecarea cererii de ordonanță de plată formulată de creditoarea ., cu sediul în Focșani, ., județul V. și cu sediul ales la SCP M. și I. din București, ., ., împotriva debitorului S. M. Caritas Roșiorii de Vede, cu sediul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns debitorul S. M. Caritas Roșiorii de Vede prin consilier juridic R. A., lipsind creditoarea ..
Cererea timbrată legal cu taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, conform chitanței nr._/17.03.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul debitorului, c.j. R. A., apreciază că potrivit disp. art. 1015 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța competentă să soluționeze cauza de față este Judecătoria Roșiorii de Vede.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 1015 NCPC, tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 4 NCPC, având în vedere valoarea litigiului și în raport de suma totală, care depășește 200.000 lei, potrivit disp. art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. j NCPC.
Reprezentantul debitorului, c.j. R. A., revine asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman și arată că lasă la aprecierea instanței competența, precizând că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
În temeiul art. 255 rap. la art. 258 NCPC, Titlul IX din procedura ordonanței de plată, respectiv art. 1016 alin. 2 NCPC, tribunalul încuviințează ca fiind legale, pertinente și utile justei soluționări a cauzei înscrisurile atașate cererii de ordonanță de plată, depuse de către creditoare și cele atașate întâmpinării depuse de către debitor și luând act că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat la dosarul cauzei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, c.j. R. A., pentru debitorul S. M. Caritas Roșiorii de Vede, învederează instanței că unitatea a achitat suma de 29.219,57 lei, rămânând de achitat penalitățile de întârziere, pe care le consideră o clauză abuzivă, acestea fiind foarte mari, această clauză nefiind negociată cu spitalul, iar unitatea a primit numai o sigură factură.
Mai arată că Directiva Uniunii Europene nr. 93/2013, presupune că instanța de judecată poate verifica dacă clauza are sau nu caracter abuziv.
Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii de ordonanță de plată formulată de creditoarea ., totodată solicitând și diminuarea onorariului de avocat al părții adverse; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ /12.03.2014, creditoarea ., în contradictoriu cu debitorul S. M. Caritas Roșiorii de Vede, a formulat cerere de somație de plată solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 29.219,57 lei reprezentând facturi fiscale neachitate și ajunse la scadență, 28.301,04 lei și 171.184,22 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 21.03.2014, creditoarea a depus cerere completatoare, solicitând obligarea debitorului și la plata dobânzilor legale datorate în cuantum de 2.570,15 lei.
În motivare s-a arătat că între societatea creditoare și debitor a avut loc o lungă colaborare, în baza căreia s-au desfășurat relații comerciale din care au rezultat încasări, plăți și facturi fiscale care dovedesc colaborarea dintre creditoare și debitor.
Arată că a procedat la livrarea de produse conform comenzilor solicitate de către debitor, emițând și facturile fiscale, însă debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată care îi reveneau. Debitorul a recunoscut și a confirmat că datorează suma de bani, comunicând că plata se va face în funcție de disponibilități
În drept au fost invocate disp. art. 1013 – 1021 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În dovedire a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Debitorul a depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondată, a cererii.
În motivare s-a arătat că debitul achitat în sumă de 29.219,57 lei reprezintă facturi fiscale. Referitor la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere și dobânda legală, în cuantum de 302.055,41, a apreciat că acestea sunt exagerat de mari în comparație cu debitul principal care a fost de 29.219,57 lei și care a fost achitat integral.
A mai precizat că între Spital și creditoare nu a existat un contract privind livrarea de produse, ci numai o comandă care a fost onorată, însoțită de factura fiscală pe care era stipulat ca, „pentru depășirea termenului de plată se percep penalități de 1% pe zi care pot depăși cuantumul debitului”. Față de acest aspect, a apreciat că este vorba de o clauză abuzivă, deoarece nu a fost negociată cu reprezentanții spitalului.
Cu privire la acordarea dobânzii legale, a apreciat că aceasta nu se mai poate acorda deoarece s-ar ajunge la repararea aceluiași prejudiciu de două ori, ceea ce ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză a creditoarei.
În dovedire a fost solicitată proba cu înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv somație de plată – f. 42, confirmare de primire – f. 43, facturi și extrase de cont – f. 46-59, ordine de plată – f. 68-69.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părțile prezentului dosar au intervenit raporturi între profesioniști în baza cărora au fost emise facturi fiscale ce au fost acceptate la plată de către debitoare și a căror scadență a fost la 14.01.2013, astfel cum i s-a adus la cunoștință debitoarei.
Văzând apărările debitoarei, tribunalul apreciază că în raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, precum și de limitările legale impuse în materie de probațiune în această procedură specială astfel cum prevăd disp. art. 1016 alin. 2 NCPC, tribunalul apreciază că în cauză este necesară administrarea de probatorii incompatibile cu această procedură în vederea determinării exacte a debitului, respectiv martori și expertiză, contestația debitorului fiind întemeiată. Astfel, pentru determinarea exactă a debitului, cât și a penalităților este necesară administrarea probei cu expertiză, în condițiile invocării de plăți parțiale pentru care s-au depus extrasele de cont.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1020 alin. 2-3 NCPC, instanța va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, cererea creditorului ., cu sediul în Focșani, ., județul V. și cu sediul ales la SCP M. și I. din București, ., ., sector 2, împotriva debitorului S. M. Caritas Roșiorii de Vede, cu sediul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul Teleorman.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. L.-N. C. A.
Red. th.red. A.L.N.
4 ex./16.05.2014
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul TELEORMAN | Validare poprire. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
