Pretenţii. Decizia nr. 251/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 1882/335/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 251
RECURS
Ședința publică de la 19 septembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – F. M.
Judecător – A. L.-N.
Grefier – T. S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. I.-Export SRL, prin administrator P. I., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 180 din 19 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații-pârâți pârâții V. G. și V. A., ambii domiciliați în V., ., județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă S.C. C. I.-Export SRL, prin administrator P. I., lipsind intimații-pârâți pârâții V. G. și V. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimații-pârâți pârâții V. G. și V. A., au depus întâmpinare.
Tribunalul, pune in discuția părții prezente, competența în soluționarea cauzei.
Reprezentantul recurentei apreciază că Tribunalul, este competent material, general și teritorial de a soluționa procesul de față.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, raportat la art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei. Comunică un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimații-pârâți, reprezentantului recurentei-reclamante S.C. C. I.-Export SRL.
Reprezentantul recurentei, depune delegația de reprezentare, extras din M.O. al României nr. 362/26.04.2014 și adeverința nr._/02.03.1990 eliberată de M.A.N. – U.M._ București. Declară că nu mai are cereri noi de formulat, ori înscrisuri de depus la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Având cuvântul, recurenta-reclamantă S.C. C. I.-Export SRL, prin administrator P. I., solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 180 din 19 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria V..
Precizează că a depus delegația de reprezentare și în baza actelor depuse la dosar a justificat calitatea sa de reprezentant.
Susține că, în rejudecare, atât la instanța de fond cât și în recurs, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a fost respinsă, astfel încât nu mai putea fi pusă in discuție.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 26.10.2009 pe rolul Judecătoriei V. sub nr._, cauză repartizată aleatoriu completului C3, care ulterior a fost desființat și a fost repartizată ciclic completului C1, pentru termenul din data de 20.06.2012, reclamanta .- prin administrator Prejmereanu I. a chemat în judecată pe pârâții V. G. și V. A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 5.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta prin administrator, a arătat că în data de 25.08.2006, pârâții au sustras de pe proprietatea societății un număr de 5 arbori, specia plop cu următoarele dimensiuni: 55 cm, 58 cm, 55 cm, 65 cm, 30 cm și un copac specia ulm cu diametru de 30 cm, așa cum s-a menționat în procesul verbal întocmit de Poliția comunei Mereni, județul Teleorman, la fața locului.
A mai arătat că împotriva celor doi pârâți s-a început urmărirea penală în dosarul nr. 116/P/2006, iar prin ordonanța din data de 29.05.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora, fiindu-le aplicate sancțiuni cu caracter administrativ.
Reclamanta a mai menționat că în dosarul nr. 1126/P/2006 s-a dispus și s-a efectuat expertiză tehnică, care atestă că arborii tăiați și însușiți de cei doi pârâți se aflau pe proprietatea ..
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie xerox: ordonanța nr. 1126/P/2006 din data de 17.06.2008 și rezoluția din 15.10.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria V., raportul de expertiză tehnică judiciară, chitanța din data de 31.01.2007 în valoare de 500 lei, reprezentând contravaloare onorariu expertiză, procesul verbal întocmit de Postul de Poliție Mereni, la data de 25.08.2006, plângerea penală formulată de reclamantă.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și martori.
La data de 13.11.2009, pârâții au depus întâmpinare, prin care au invocat excepțiile: lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei de obiect a plângerii, față de formularea „prejudiciului încercat”, lipsei de temei legal al plângerii reclamantei și autoritatea de lucru judecat, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A atașat întâmpinării, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (extravilan), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5093/12.09.2002 la BNP ”D. S.” din A..
La data de 18.11.2009 reclamanta prin administrator. a depus la dosar cerere precizatoare prin care a înțeles să-și precizeze poziția față de excepția lipsei calității procesuale active invocate din oficiu de către instanță și a depus adresa nr. 277/VIII/1/2009 din 30.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V..
Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2009, instanța a prorogat punerea în discuție a excepțiilor invocate prin întâmpinare și din oficiu, pentru următorul termen de judecată.
La data de 07.12.2009, pârâții au depus o nouă întâmpinare, prin care au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei,( invocată deja anterior), nulității cererii de chemare în judecată, netimbrării cererii și tardivității.
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2009, instanța cu privire la timbraj a citat reclamanta pentru a timbra și a dispus adrese la P. V. pentru a lămuri aspectele cu privire la despăgubirile solicitate, dacă acestea decurg sau nu din cauze penale, iar celelalte excepții au fost unite cu fondul.
Prin cererea formulată la data de 10.03.2010, reclamanta prin administrator, a răspuns la excepțiile invocate de pârâți.
Pârâții, la aceeași dată, au depus cerere prin care au solicitat suspendarea cauzei, întrucât hotărârea ce urmează a se pronunța în cauză este condiționată de soluția ce s-a dat în cauza ce formează obiectului dosarului civil nr._ aflat în prezent la Tribunalului Teleorman, soluționat la data de 03.03.2010.
Prin încheierea de ședință din data de 10.03.2010 instanța a respins excepția de netimbrare ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 06.04.2010, pârâții au depus la dosar înscrisuri, respectiv: decizia civilă nr. 27 A/03.03.2010 a Tribunalului Teleorman, sentința civilă nr. 161/2009 pronunțată de Judecătoria V.,decizia penală nr. 137 R/01.07.2008 a Tribunalului Teleorman,sentința penală nr.59/23.05.2008 a Judecătoriei V., ca răspuns la solicitarea completului de judecată.
La data de 07.04.2010, reclamantul a depus la dosar cerere prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecății cauzei.
La aceeași dată, instanța prin încheiere a respins solicitarea de suspendare a cauzei și a prorogat repunerea în discuția părților a unei noi cereri de suspendare după verificări necesare cauzei.
La data de 12.05.2010 pârâții au formulat cerere prin care au solicitat conexarea dosarelor nr._, nr._ și nr._ 2010 pentru a se evita o eroare judiciară.
La același termen de judecată s-a respins ca neîntemeiată excepția de conexitate solicitată de pârâți și s-a dispus suspendarea judecății, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul civil nr._ .
La data de 09.05.2012, constatându-se că nu mai subzistă motivul de suspendare, s-a repus cauza pe rol.
La data de 15.06.2012, pârâții au depus din nou întâmpinare, prin care au invocat lipsa obiectului și a calității procesuale active a reclamantei, nulitatea cererii de chemare în judecată și tardivitatea .
Întâmpinarea a fost însoțită de extras din Monitorul Oficial nr.3601/19.08.2010, precum și alte înscrisuri, printre care decizia civilă nr. 410R/20.10.2011 a C. și decizia civilă nr.72 A/04.05.2011 a Tribunalului Teleorman.
La data de 20.06.2012, cauza a fost repusă pe rol, fiind repartizată ciclic completului C1, iar toate excepțiile au fost unite cu fondul.
La data de 24.09.2012, pârâții au reiterat excepțiile anteriar invocate, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece reclamanta societate comercială este radiată.
La termenul de judecată din data de 26.09.2012, a fost audiat martorul B. C. și s-a luat interogatoriu administratorului reclamantei.
Pârâții au depus la dosar note scrise, iar reclamanta prin administrator a depus un raport de evaluare și delegație de reprezentare în instanță a societății-reclamante.
Prin sentința civilă nr. 1248 din 17 octombrie 2012, Judecătoria V. a respins, ca neîntemeiate toate excepțiile invocate de pârâți, precum și acțiunea formulată de reclamantă, pe care a obligat-o la 550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepțiile invocate de pârâți sunt neîntemeiate după cum urmează:
Referitor la excepțiile inadmisibilității și lisei dovezii calității de reprezentant, s-a dispus respingerea, pentru considerentele care vor fi expuse.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta S.C. C. I. - Export SRL, - punct de lucru în ., prin P. I., la momentul introducerii acțiunii acesta având calitatea de administrator al societății respective.
Prin hotărârea A. nr.1/30.07.2010, a societății reclamante, publicată în Monitorul Oficial nr.3601/19.08.2010 Prejmereanu I. pierde calitatea de asociat unic, aceasta fiind preluată de o altă persoană, menționându-se că celelalte dispoziții ale actului constitutiv rămân neschimbate.
Potrivit adresei acestei societăți, nr. 1/20.08.2010, Prejmereanu I., în calitate de director executiv a fost delegat să reprezinte societatea în prezenta cauză în toate căile de atac.
Prin urmare, în absența unor dovezi contrare, instanța a apreciat că nu s-a probat că societatea reclamantă este desființată - radiată ( așa cum se susține ca temei al excepției de inadmisibilitate) și nici că Prejmereanu I. nu mai are calitatea de reprezentant al acesteia.
Cât privește calitatea administratorului de la acea dată, Prejmereanu I., acesta a acționat în procesul civil nu în nume propriu ci ca reprezentant al societății reclamante, aspect dovedit cu adresei acestei societăți, nr. 1/20.08.2010.
Cu privire la excepția tardivității, s-a reținut că acțiunea a fost promovată la data de 26.10.2009, și are ca obiect acțiune în pretenții.
Momentul la care se pretinde că a avut loc actul ilicit este data de 25.08.2006. De la acea dată, s-au efectuat cercetări penale, astfel că termenul de prescripție de 3 ani nu a început să curgă, deoarece nu se născuse dreptul material la acțiune, astfel că acțiunea este introdusă în termen.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, pentru ca aceasta să fie admisă, s-a apreciat că trebuie îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, ceea ce în speța de față nu se regăsește. Cauza penală a privit un alt obiect, nu s-a finalizat cu o obligare de despăgubire similară pretențiilor de față, părțile sunt diferite, astfel că excepția nu este întemeiată.
Cu privire la lipsa de obiect a plângerii, față de formularea „prejudiciului încercat”, s-a apreciat că excepția este nu este clar formulată .
Instanța, cu privire la obiectul cererii, a constatat că acesta este indicat de reclamantă, deci există; faptul că pretențiile sunt sau nu justificate se va cerceta, odată cu fondul cauzei.
Cu privire la nulitatea cererii de chemare în judecată, instanța în raport de dispozițiile art.133 alin.1 cod procedură civilă, a constatat îndeplinite condițiile cerute de acest text, astfel că excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Invocarea faptului că lipsește temeiul legal al „plângerii” reclamantului, s-a considerat că nu este o excepție, cu atât mai mult absența indicării temeiului legal nu conduce la nulitatea cererii de chemare în judecată, mai ales că judecătorul nu este obligat să țină cont de temeiul legal invocat, stabilirea corectă a temeiului de drept fiind în sarcina sa.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, decurgând din faptul că societatea reclamantă ar fi radiată, s-a apreciat că nu este întemeiată, efectul radierii putând conduce la lipsa capacității procesuale de folosință, dar această excepție nu a fost invocată și nici nu s-au produs dovezi pentru a se constata acest fapt.
Referitor la excepțiile de la punctul 7, s-a constatat că si acestea sunt neîntemeiate, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pe fond, instanța a reținut că acțiunea are 3 capete de cerere, respectiv plata c/v prejudiciului suferit ca urmare a faptei de furt, plata daunelor morale pentru prejudiciul suferit și sancționarea pârâților pentru a nu mai săvârși alte fapte, acest din urmă capăt de cerere, neîncadrându-se în nici un temei de drept.
Cât privește celelalte 2 capete de cerere, instanța a reținut că justificarea acțiunii se bazează pe cercetarea penală care a avut loc anterior acțiunii și care s-a finalizat cu netrimiterea pârâților în judecată pentru furt și distrugere.
A mai reținut că în ceea ce privește vinovăția pârâților, instanța civilă nu este ținută de rezoluția procurorului, în procesul civil putând fi analizate condițiile cerute de disp. art. 998-999 Cod Civil, iar sub acest aspect, acțiunea este nefondată, întrucât din declarația martorului audiat a rezultat că arborii au fost tăiați cu acordul părților prezente la fața locului și folosiți ca lemne de foc.
A înlăturat raportul de expertiză extrajudiciară, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților și a făcut aplicarea disp. art. 274 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. „C. I.-Export.” S.R.L., în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prev. de art. 304 pct. 2, 4, 8, 9 și 10 Cod Procedură Civilă.
Astfel, s-a invocat că sentința a fost pronunțată de alți judecători decât cei ce au participat la dezbaterea cauzei în fond.
S-a reținut că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, neținând cont de probele administrate atât la urmărirea penală cât și în fața instanței civile, declarațiile pârâților care au recunoscut fapta și de declarațiile martorului audiat, reținând greșit că instanța civilă nu este ținută de rezoluția procurorului.
S-au mai invocat ca motive de recurs, nemotivarea sentinței, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinarea formulată (fila 9), pârâții V. G. și V. A. au cerut respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia civilă nr. 842 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Teleorman s-a admis recursul declarat, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a motivat că, instanța de fond a făcut o apreciere eronată în ceea ce privește forța probantă a ordonanței procurorului din 29.05.2008 dată în dosarul nr. 1126/P/2006, sub aspectul vinovăției intimaților-pârâți V. G. și V. A..
Prin respectiva ordonanță s-a stabilit existența caracterului ilicit al faptei de furt de arbori, cât și calitatea celor 2 intimați-pârâți de autori ai acestei fapte, cărora li s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ (ce își găsește reglementarea în Codul Penal) în considerarea pericolului social redus al faptelor.
Fiind astfel, stabilită existența infracțiunii prev. de art. 208/209 alin. 1 lit. a Cod Penal și în egală măsură responsabilitatea pârâților pentru săvârșirea ei, chiar dacă respectiva ordonanță nu se bucură de autoritate de lucru judecat, ea trebuie să primească în fața instanței civile un tratament egal cu cel acordat unei hotărâri judecătorești ce ar fi conținut o măsură sancționatorie similară. Aceasta, în considerarea faptului că potrivit prevederilor art. 11 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod Procedură Penală, procurorul exercită atribuții similare celor ale instanțelor penale, atâta vreme cât legiuitorul a acordat acestuia, în mod excepțional, dreptul de a aprecia asupra intensității pericolului social al faptei și de a aplica el însuși sancționarea legală față de autorul faptei, dacă se constată că acesta are un grad redus de pericol social.
S-a mai motivat că fiind îndeplinită condiția vinovăției, spre a le fi antrenată răspunderea pârâților, instanța de fond trebuie să administreze toate probele necesare pentru stabilirea consecințelor civile produse prin fapta pârâților pentru care au fost deja sancționați în contextul legislației penale, întrucât, raportul de expertiză tehnică întocmit de D. D. – expert autorizat este o probă extrajudiciară, fără forță probantă în lipsa altor probatorii privind valoarea prejudiciului, iar înscrisul intitulat „raport de evaluare”, este întocmit de administratorul societății reclamante Prejmereanu I., și de asemenea, nu poate face dovada pretențiilor emise de aceasta.
Cu ocazia rejudecării, s-a dispus ca instanța de fond să aibă în vedere toate criticile aduse sentinței, prin cererea de recurs formulată și apărările intimaților .
În rejudecare, s-au administrat probele cu interogatoriu, expertiză agricolă.
Prin sentința civilă nr. 180 din 19 februarie 2014 a Judecătoriei V. s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de pârâți și în consecință, s-a anulat cererea pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al numitului Prejmereanu I..
Pentru a hotărî astfel, în rejudecare, instanța de fond a reținut că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură, absolută, care începe dilatoriu și sfârșește peremptoriu. Ea poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Conform art. 67 alin.1 Cod procedură civilă, părțile pot să-și exercite drepturile procedurale nu numai personal ci și prin mandatar.
Persoanele juridice pot sta în proces personal ( prin organul de conducere) sau, de regulă, prin jurisconsult.
În fața instanței legitimarea organului de conducere se face prin înscrisul din care rezultă această calitate, iar a jurisconsultului, prin delegația semnată de șeful oficiului juridic sau de conducătorul persoanei juridice, sau de un avocat, în condițiile Legii nr. 51/1995.
A mai reținut că la data formulării acțiunii, 18.11.2009 Prejmereanu I. avea calitatea de administrator al societății, la data de 01.07.2010, numitul Gul Hoyati devine asociat unic al reclamantei prin preluarea întregului capital al societății-reclamante.
Prin delegația depusă la 18.04.2013, reclamanta a menționat că deleagă în continuare pe domnul Prejmereanu I., director executiv să reprezinte interesele societății în prezentul dosar, dar nu a făcut dovada calității de director executiv al acestuia.
Instanța a constatat că numitul Prejmereanu I. nu are calitate de reprezentant al reclamantei, și în consecință, a admis excepția invocată de pârâți, a anulat cererea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a numitului Prejmereanu I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat casarea hotărârii.
A motivat că hotărârea instanței de fond este dată cu rea-credință și prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 304 pct. 2,4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc.civ. și a recomandărilor instanței de recurs.
Recurenta a mai susținut că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mai fost dezbătută în primă instanță, fiind respinsă, soluție menținută prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, astfel încât, aceasta a intrat în puterea de lucru judecat, iar după rejudecare, instanța de fond, nu o mai putea admite.
În fine, recurenta a mai formulat critici și cu privire la faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Intimații pârâți au depus întâmpinare la data de 3 septembrie 2014, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat, pe considerentul că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în condițiile în care numitul Prejmereanu I. nu a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantei.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 1248 din 17 octombrie 2012 Judecătoria V. a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâți, inclusiv, excepția lipsei dovezii calității de reprezentat pentru reclamantă a numitului Prejmereanu I..
Sentința pronunțată de judecătorie a fost atacată cu recurs, numai de către reclamantă, în ce privește soluția de respingere pe fond a acțiunii, iar prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a dispus administrarea de către instanța de fond de probe în ce privește fondul cauzei.
Întrucât soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepțiile invocate de pârâți, inclusiv în ce privește lipsa dovezii calității de reprezentant este irevocabilă, instanța de fond în rejudecare, nu o mai putea admite și dispune anularea cererii, ci trebuia să se pronunțe pe fond.
În raport de cele expuse, se constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 315 alin.1 C. proc. civ., ceea ce constituie o încălcare a principiului legalității, astfel că, în baza art. 312 alin.3 C. proc. civ., va admite recursul declarat, casa sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. I.-Export SRL, prin administrator P. I., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 180 din 19 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații-pârâți pârâții V. G. și V. A., ambii domiciliați în V., ., județul Teleorman.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2014.
Președinte,Judecător, Judecător, Grefier, C. Doinița F. M. A. L. N. T. S.
Red.thred. CD
La 23.09.2014 – 2 ex.
D.f._
J.f. O. S.
Judecătoria V.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 230/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 864/2014.... → |
|---|
