Pretenţii. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-05-2014 în dosarul nr. 4131/339/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.164
RECURS
Ședința publică de la 2 mai 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - A. L.-N.
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă N. I. domiciliată în București, sector 4, Calea Văcărești, nr. 334, ., ., împotriva sentinței civile nr. 181 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât V. M. domiciliat in . – reprezentat legal al ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât V. M., lipsind recurenta-reclamantă N. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 40 lei – taxă judiciară de timbru potrivit ordinului de plată nr. 11 din 17.04.2014.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, pune în discuția părții prezente, competența instanței în soluționarea cauzei.
Intimatul-pârât V. M., apreciază că tribunalul este competent pentru soluționarea cauzei de față.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, raportat la art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei.
Intimatul pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv borderou arendă pentru anul 2011, facturile fiscale nr._ și_/15.07.2011, urmărind a face face dovada că societatea nu a avut vreo culpă.
În baza art. 167 raportat la art. 305 Cod procedură civilă, Tribunalul, încuviințează proba cu înscrisurile solicitate de către intimatul pârât V. M., apreciind că este legal, utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, sau probe de administrat, constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fond intimatului-pârât.
Având cuvântul, intimatul-pârât, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a împotriva sentinței civile nr. 181 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Z.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile, de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la nr._ din 15.11.2011, reclamanta N. I. a chemat în judecată pe pârâta ., prin reprezentant V. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2706,33 lei din care 1462,50 lei contravaloare produse pe anul 2011, 1126,30 lei penalități de întârziere și 17,53 lei dobândă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu i-a plătit contravaloarea arenzii datorate în baza contractului nr. 718/1.09.2006 pe perioada anului 2011, deși termenul de 45 de zile prevăzut în contract a expirat.
În susținerea acțiunii, a depus la dosar, în copii, notificare din 6.06.2011, adresă din 26.10.2011 către ., confirmare de primire, înscrisuri privind prețul grâului, contractul de arendare nr. 718/1.09.2006.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe și nici nu s-a prezentat la instanță.
Prin sentința civilă nr. 1571 din 4 iulie 2012 a Judecătoriei Z., s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să achite acesteia suma totală de 2.706,33 lei, din care 1.462,50 lei contravaloarea produselor din contractul de arendă nr. 718/01.09.2006 încheiat între părți, 1.226,30 lei penalități de întârziere și 17,53 lei dobândă; de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 179,51 lei, din care 176,51 lei taxa judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 214 din 29 martie 2013 a Tribunalului Teleorman, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare.
S-a reținut, prin decizie, că prima instanță nu a motivat hotărârea în ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a dobânzii, că instanța a dispus obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere fără să motiveze cuantumul acestora, în condițiile în care, în contractul de arendă, nu s-a stipulat un asemenea cuantum.
De asemenea, instanța de fond, în lipsa administrării de probe, a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1462,50 lei c/v produselor din contractul de arendă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unei înțelegeri a părților în ce privește plata în bani a arenzii, conform art. 6.3. din contract. Instanța de fond a dispus și obligarea pârâtei la plata sumei de 17,53 lei dobândă, fără a expune considerentele pentru care se justifică atât acordarea de penalități de întârziere, cât și a dobânzii prevăzute de OG nr. 9/2000.
Prin sentința civilă nr. 181 din 11.02.2014 Judecătoria Z., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. I., domiciliată în București, sector 4, Calea Văcărești, nr. 334, ., . cu pârâtul V. M. - reprezentant legal al BOVIN MAX S.R.L., cu domiciliul în ..
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1070 lei reprezentând contravaloare arendă și dobânda legală de la data introducerii cererii și până la achitarea sumei.
A respins capătul de cerere privind penalitățile și dobânda anterioară introducerii cererii ca nefondat.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 70,97 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru proporțional cu pretențiile admise.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 6 pct. 1 din contractul nr. 718/2006, nivelul arenzii este de 600 kg/ha (cantitate produse, produse și bani sau numai bani), avându-se în vedere, aspect necontestat de părți, prețul grâului; potrivit art. 6 pct. 3 din același contract, plata arenzii în bani se face la un preț prestabilit prin înțelegerea părților, în termen de până la 45 de zile de la recoltarea produsului, direct la sediul arendașului sau prin mandate poștale la adresa arendatorului.
Instanța a constatat că arendașul nu și-a executat obligația de plată a arenzii, prin întâmpinarea depusă (fila 19) susținând că nu are nici o culpă, întrucât reclamanta avea obligația să opteze pentru o modalitate de plată (bani sau produse); de asemenea, a mai susținut că reclamanta avea obligația să se prezinte la sediul societății pentru a ridica produsele ce îi reveneau.
Însă, din prevederile contractuale anterior menționate, rezultă că plata arenzii se putea face, fie în produse, fie în bani, fie în produse și bani. Din adresa din 26.10.2011, trimisă pârâtei cu confirmare de primire (fila 4 dosar nr._ ) rezultă că reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru plata arenzii în bani, ca atare, sub acest aspect, apărarea pârâtei nu subzistă. Mai mult, în cursul judecății, reprezentantul pârâtei a arătat că este de acord să achite reclamantei o sumă de bani, cu condiția de a se prezenta la sediu, astfel, la termenul din 17.12.2013, a arătat că este de acord să îi achite suma de 2200 lei, iar, ulterior, la termenul din 4 februarie 2014, suma de 680 lei.
De altfel, deși nu a contestat că a primit adresele reclamantei, prin care aceasta solicita plata în bani a arenzii, pârâta nu a făcut dovada unui răspuns către reclamantă prin care să îi pretindă să se prezinte la sediu pentru a-și ridica produsele sau banii. Deși pârâta susține că reclamanta avea obligația să se prezinte la sediu, instanța constată că, potrivit art. 6 pct. 3 din contract, în cazul plății în bani, plata se poate face și prin mandat poștal la adresa arendatorului.
Împotriva sentinței civile nr. 181 din 11.02.2014, a declarat recurs în termen recurenta-reclamantă N. I., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurenta-reclamantă că potrivit adresei din 26.10.2011, trimisă pârâtei cu confirmare de primire, aceasta și-a exprimat opțiunea pentru plata arenzii in bani. Mai mult, in cursul judecății pârâta a fost de acord că achite reclamantei o sumă de bani cu condiția de a se prezenta la sediu, insă pârâta nu a făcut dovada unui răspuns către reclamantă, prin care să se prezinte la sediu pentru a-și ridica banii sau produsele.
A precizat recurenta că suma totală de plată este de 2706,33 lei din care: produse in sumă de 1070 lei, penalități de întârziere in sumă de 1070 lei, taxa de timbru in sumă de 270 lei și dobânda legală de 306,33 lei.
Conform Cap.VII, art. 9 alin2 din contract, pentru neplata la timp a arendei, arendașul va plăti penalități de întârziere, iar in cazul de față numărul de 500 de zile fiind depășit suma de penalități este egală cu suma datorată, deci 1070 lei.
În privința cheltuielilor de judecată există la dosar chitanța achitării taxei judiciare de timbru, precum și facturi reprezentând cheltuieli efectuate pe parcursul desfășurării procesului.
A solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate și având în vedere disp. art. 304 C. proc. civ., instanța apreciază recursul ca fiind vădit nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În motivarea recursului, recurenta nu aduce nici un argument legal în sensul modificării sentinței pronunțată de instanța de fond.
Soluția de respingere a cererii de acordare a penalităților de întârziere pronunțată de instanța de fond este legală și întemeiată, judecătorul cauzei având în vedere limitele drepturilor și obligațiilor contractuale asumate de părți în baza contractului de arendă nr. 718/01.09.2006 – fila 19-20 dosar fond primul stadiu procesual. Conform disp. Cap. VII, art. 9 al acestui contract, părțile au convenit plata de penalități de întârziere fără însă a face nici o mențiune cu privire la nivelul acestora.
În atare situație, recurenta nu se poate prevala de o astfel de clauză care este lipsită de eficiență juridică. Este adevărat că orice sumă de bani neplătită la termen este producătoare de prejudicii, însă atunci când părțile nu au convenit asupra acestui nivel, se va aplica nivelul dobânzii legale, aceasta acordându-se de la momentul punerii în întârziere; în cauză, punerea în întârziere a operat prin introducerea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește dorința recurentei de a se cumula penalitățile de întârziere cu dobânda legală, instanța reține că finalitatea celor două instituții este aceeași, respectiv acoperirea prejudiciului încercat de una dintre părți ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor corelative de către cealaltă parte. În nici un caz creditorul nu poate obține o plată dublă pentru aceleași prejudiciu.
Referitor la momentul punerii în întârziere se reține că aceasta constă într-o manifestare de voință din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației de către debitor și ea se poate face, fie printr-o notificare adresată debitorului prin executorul judecătoresc, fie prin cererea de chemare în judecată a debitorului prin care se pretinde executarea obligației, cu excepția cazurilor în care debitorul este de drept în întârziere (de art. 1079 Cod civil). Pentru a fi de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen, în sensul art. 1079 pct. 2 Cod procedură civilă, este necesar ca prin convenția încheiată părțile să fi prevăzut o clauză în acest sens.
Astfel fiind, cum recurenta nu a făcut nici o dovadă a punerii în întârziere a intimatului anterior introducerii cererii de chemare în judecată și nici contractul de arendă nu are inserată o asemenea clauză în mod expres, soluția instanței de fond privind obligarea intimatului numai din momentul învestirii instanței este legală și temeinică.
În atare situație, in mod legal și întemeiat, instanța de fond a dispus numai obligarea intimatului la plata dobânzii legale de la data învestirii instanței. Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefundat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă N. I. domiciliată în București, sector 4, Calea Văcărești, nr. 334, ., ., împotriva sentinței civile nr. 181 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât V. M. domiciliat in . – reprezentat legal al ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 mai 2014.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. Doinița A. L.-NicoletaDobrin M. Nuți T. S.
Red.thred.ALN.
2 ex./02.06.2014
D.f._
J.f. B. A.
Judecătoria Z.
| ← Succesiune. Decizia nr. 195/2014. Tribunalul TELEORMAN | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 21-03-2014,... → |
|---|
