Pretenţii. Decizia nr. 423/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 794/335/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 423
APEL
Ședința publică de la 9 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – D. M. Nuți
Grefier – T. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant B. C., cu domiciliul în V., .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2078 din 05.12.2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. I., cu domiciliul în V., ., județ Teleorman, având ca obiect – pretenții.
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 24 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 9 octombrie 2014.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei V. la data de 08.04.2013, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâtul P. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 6.000 lei, despăgubiri.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în baza adresei nr. 107/_ emisă de P. de pe lângă Judecătoria B. V. a înțeles să formuleze cererea și să se constituie parte civilă cu suma de 6000 lei din suma totală de 21.250 lei, ce reprezintă valoarea producției realizate de pârât pentru anul 2012 privind suprafețele de 3,5 ha cultivată de acesta cu floarea soarelui -11.250 lei și cea de 5 ha cultivată cu porumb -20.000 lei, diferența de 15.250 lei, reprezentând cheltuieli cu manopera și altele efectuate pe perioada anului 2012, terenurile fiind înscrise în titlurile de proprietate nr._/2002 și nr._/2002, ultimul cu dreptul de premțiune aflându-se în . nr. 24, contractate.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copii de pe titlurile de proprietate nr._/04.07.2002 și nr._/04.07.2002 emise de Comisia Județeană G., contract de arendare, comunicare nr. 107/II/2/2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B. V., certificat de înregistrare al societății arendatoare și acte de stare civilă și filiație.
La data de 13.05.2013 pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând anularea cererii, ca netimbrată, în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare a depus înscrisuri (filele 25-55, 73-103).
La data de 22.05.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând respingerea susținerilor acestuia.
La data de 10.09.2013 reclamantul a formulat și depus la dosar cerere precizatoare și completatoare modificând valoarea pretențiilor inițiale la suma de 40.000 lei, la care se va calcula și rata inflației până la achitare completând și timbrajul cu suma de 900 lei, la care a atașat înscrisuri și fotografii (filele115-133 din dosar).
Au fost încuviințate și administrate la solicitarea părților, probele cu interogatoriu, înscrisuri și martori, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 2078 pronunțată la data de 05.12.2013, Judecătoria V. a respins acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” ca nefondată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 1407 din 28.05.2009 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ reclamantul B. C. a vândut . 5 ha de teren extravilan situat pe raza comunei Mîrșa, județul G. în tarlaua 6, .> La data de 09 octombrie 2009, același reclamant a formulat plângere la Postul de Poliție Mârșa împotriva pârâtului P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare de posesie” arătând că deține o suprafață de 8,5 ha teren extravilan în comună și nu l-a putut lucra, fiind ocupat de P. I..
A mai reținut că, prin rezoluția procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria B. V. în data de 17 decembrie 2012, în dosarul nr. 2024/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe numitul P. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 220 alin. 1 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie iar plângerea formulată împotriva acestei rezoluții conform art.228 alin.61 raportat la art. 278 alin.1 și 3 Cod procedură penală la P. Procurorul de pe lângă Judecătoria B. V., a fost respinsă.
Întrucât din actele dosarului a rezultat că 5 ha din cele 8,5 ha pe care reclamantul pretinde că i-ar fi fost ocupate abuziv fuseseră vândute în anul 2008 către ., instanța de fond a respins acțiunea în raport de mențiunile din titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 04.07.2002 de Comisia Județeană G., apreciind că acesta nu a făcut dovada că cele 3,5 ha, ce ar fi fost ocupate abuziv, sunt proprietatea sa .
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen, apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, admiterii cererii formulate.
A motivat că, instanța de fond a nesocotit actele sale de proprietate și contractul de arendă încheiat pentru terenul în suprafață de 3,5 ha ce-i aparține de drept, dispunând respingerea acțiunii deși probele depuse la dosar și susținerile sale dovedesc fără echivoc dreptul reclamantului și culpa pârâtului.
În dezvoltarea acestui motiv a susținut că pârâtul în mod abuziv a folosit terenul pentru culturi agricole și a fost tot timpul de rea-credință, deoarece deși a fost notificat, a refuzat eliberarea terenului și a continuat să-l folosească pentru sine în prejudiciul reclamantului.
În dovedire a depus înscrisuri( filele 30-31).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
În apel, nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, Tribunalul constată că există o contradicție intre considerente si dispozitivul sentinței cu privire la modul in care a fost soluționată acțiunea, în sensul că deși in dispozitivul sentinței se arată ca aceasta se respinge ( ceea ce denotă că ar fi fost soluționată în fond ), în considerente, instanța a apreciat, în raport de mențiunile din titlul de proprietate nr._/2002 cu privire la titularii dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, că reclamantul nu este proprietarul celor 3,5 ha, pretins a fi fost ocupate abuziv, ceea ce înseamnă soluționarea acțiunii prin admiterea unei excepții în sensul art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împrejurare care ar face inutilă analiza in fond a acesteia.
Judecând in acest fel, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea anulării de art. 179 Cod procedură civilă, respectiv a încălcat dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, care precizează că atunci când instanța găsește întemeiată o excepție procesuală (cum este excepția lipsei calității procesuale active) analiza fondului este inutilă.
În acest context este util de subliniat că această excepție a fost invocată și de pârât cu ocazia depunerii concluziilor scrise, după amânarea pronunțării în acest scop, situație în care prima instanță, fie avea posibilitatea repunerii cauzei în temeiul art. 400Cod procedură civilă( fără însă a fi obligată la aceasta ) și punerii în discuția părților această excepție cu respectarea principiilor dreptului la apărare, contradictorialității și oralității, fie să se pronunțe în baza mijloacelor administrate, ignorând-o.
Cum din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a avut în vedere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție de fond absolută care obligă instanța, în cazul admiterii, la respingerea cererii, fără a mai fi posibilă discutarea fondului iar omisiunea de a pune în dezbaterea contradictorie a părților și apoi a o soluționa motivat echivalează cu încălcarea de către instanță a dreptului părților la apărare, fiindcă, procedând astfel, le-a privat deopotrivă de posibilitatea de a o susține, respectiv de a o combate, se apreciază că o astfel de hotărâre nu respectă exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO.
Prin soluționarea apelului, tribunalul nu se poate pronunța direct și pentru prima oară în cadrul procesual legal asupra acestei excepții, deoarece ar priva ambele părți de calea legală de atac și nu ar asigura, mai cu seamă părții nemulțumite de dezlegarea dată, garanțiile unui proces echitabil.
Cum această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, în baza art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, se va anula sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, va pune în discuția contradictorie a părților excepția de fond la care a făcut referire în considerente și care nu se reflectă în dispozitivul hotărârii, urmând ca, în raport de dezlegarea dată să soluționeze, după caz, fondul acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant B. C., cu domiciliul în V., .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2078 din 05.12.2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. I., cu domiciliul în V., ., județ Teleorman.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaDobrin M.-NuțiTatu S.
Red.thred.DMN.
Ex._
D.f._
J.f.O. S.
Judecătoria V.
.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 699/2014.... → |
|---|
