Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 3553/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 205
A P E L
Ședința publică de la 04 iunie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ., prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, etaj 3, împotriva sentinței civile nr. 106 din 12 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. I., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., ., având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25,0 achitată cu ordinul de plată nr. 137 din 18.02.2014 și ordinul de plată nr. 432 din 10.03.2014, emise de UniCredit Ț. Bank.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă s-a comunicat cererea de apel intimatului-pârât C. I. și că ulterior, acesta nu a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă ., prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, a solicitat, prin cererea de apel, judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 17 octombrie 2013 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, reclamanta S.C. C. V. S.A. C., prin mandatar, COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L.,a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 556,34 lei, din care: 159,50 lei reprezentând penalități energie și 396,84 lei taxă debranșare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat către pârât servicii de furnizare energie electrică, contravaloarea acesteia fiind facturată cu mai multe facturi fiscale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1025 -1032 noul Cod de procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 8 - 43) și a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
În temeiul art. 1029 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, la data de 10 octombrie 2013, a fost comunicat pârâtului formularul de răspuns, însoțit de copia formularului de cerere și copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, urmând ca în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoțit și de înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză.
Pârâtul nu s-a conformat disp. art. 1029 alin.4 Cod procedură civilă.
La data de 16 decembrie 2013, reclamanta a depus cerere completatoare la formularul special.
A menționat că la redactarea formularului special s-a produs o eroare de tehnoredactare, respectiv la obligația principală nu a fost trecută suma ce reprezintă debitul principal, respectiv contravaloarea energiei electrice. Interogatoriul depus la dosar cuprinde toată suma, respectiv valoarea obligației principale și valorile accesorii.
Reclamanta a arătat că solicită contravaloarea penalităților, nu dobânda, deoarece obiectul cererii este întemeiat pe relațiile contractuale.
Cu privire la calculul penalităților: pentru serviciile prestate și neachitate la termen, a precizat că s-au calculat penalități conform contractului, respectiv art. 14 alin. 1 din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice, iar tariful aplicat este reglementat de către ANRE și publicat în Monitorul Oficial ori de câte ori acesta suferă modificări.
Având în vedere faptul că art. 14 alin. 3 din Contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, etc. reglementează procentul penalităților de întârziere aplicabile la plata cu întârziere a facturii pentru energie electrică prin trimitere la normele în vigoare referitoare la dobânda aplicabilă în cazul plății cu întârziere a obligațiilor bugetare, a susținut că ultima modificare a cuantumului aplicabil acestei dobânzi, de la 0,1% pe zi de întârziere la 0,05% pe zi de întârziere, devine automat aplicabilă și la calculul penalităților de întârziere la plata facturii de energie electrică. Actul normativ (OUG nr. 39/2010 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală) a intrat în vigoare la data de 1.07.2010, dată de la care s-a modificat și procentul aplicabil penalităților de întârziere la plata facturii pentru energie electrică.
Reclamanta a mai menționat că procentul penalităților este egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare este cel prevăzut în Codul fiscal – OG 92/2003, modificat prin OUG 50/2013. La art. 120 pct. 7 se prevede că acest procent este în prezent de 0,04% pe zi. Aceste procent se poate modifica prin reglementări în domeniu.
S-a mai susținut că este de notorietate faptul că pentru energia electrică livrată consumatorilor se aplică prețuri negociate sau tarife reglementate în funcție de categoria acestora, eligibili sau captivi, și de opțiunile fiecărui consumator.
Tarifele reglementate pentru energia electrică se stabilesc pe baza metodologilor aprobate și publicate de către autoritatea competentă.
Tariful pe care pârâtul l-a ales este determinabil, având în vedere că pe facturile emise în baza contractului este trecut atât tariful, cât și cantitatea de energie consumată.
Pârâtului i-a fost comunicată cererea completatoare la formularul special, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de 10 zile de la comunicarea cererii, în condițiile art. 165 din noul Cod de procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, sancțiune prevăzută de art. 208 al.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 106 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din susținerile reclamantei și înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta ar fi furnizat energie electrică pârâtului, iar pentru neplata la termen a calculat penalități și totodată, a procedat la debranșarea debitorului de la rețeaua de energie electrică, pentru toate aceste servicii reclamanta emițând facturile depuse la dosar la filele 23 – 43, în valoare totală de 556,34 lei. .
A mai reținut că potrivit art. 309 alin. 2 Cod de procedură civilă, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 de lei, nu se poate face decât prin act autentic sau prin înscris sub semnătura privată și că în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, reclamantei îi revine obligația de a-și dovedi pretențiile invocate.
În cauză, s-a constatat că reclamanta nu a depus la dosar nicio dovadă din care să reiasă existența unui contract între reclamantă și pârât, contract care să fie semnat de părți sau însușit în alt mod în executarea căruia să fi fost emise facturile în cauză.
În ce privește facturile emise pe numele pârâtului, s-a apreciat că nu au nicio forță probantă în ceea ce privește dovedirea existenței unui contract între părți, aceste înscrisuri fiind emise în mod unilateral de reclamantă și nu au fost semnate sau însușite în vreun fel de pârât, de esența înscrisului sub semnătură privată fiind existența semnăturii părților de la care emană.
De asemenea, instanța de fond a motivat că formularul necompletat și nesemnat al contractului cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate (filele 11-19), nu poate fi considerat ca fiind materializarea contractului dintre părți, atâta timp cât acest înscris nu poartă semnătura pârâtului, element esențial pentru dovedirea consimțământului la încheierea oricărui act juridic.
Având în vedere cele expuse, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței între părți a unui raport juridic civil și cu atât mai mult nu a făcut dovada existenței în sarcina pârâtului a unei obligații al cărei creditoare este, și pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat, apel, în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat, schimbarea hotărârii, în sensul, admiterii cererii formulate.
A motivat că, instanța de fond a interpretat greșit că între părți nu s-a încheiat un contract, deși acestea au încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin decizia nr. 57/1999 a ANRE au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică, iar decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și neînsușirea clauzelor prevăzute în contractele cadru.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a susținut că începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data la care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și astfel toate obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice.
Sub același aspect, a mai menționat că pretențiile sale sunt întemeiate, având în vedere că pârâtul nu a solicitat rezilierea contractului, nu a contestat facturile, nu a formulat obiecțiuni cu privire la tarifele reglementate prin lege, acesta urmărind e fapt să se sustragă de la plata debitului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
În apel, nu s-au depus înscrisuri noi și nici nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr. 1007/2004, ,,Furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul”, iar conform art. 36 alin.1 din același act normativ, ,,Conținutul contractului de furnizare a energiei electrice se convine între părțile contractante, cu respectarea prevederilor prezentului regulament și trebuie să cuprindă cel puțin clauzele din contractele-cadru aprobate de autoritatea competentă”.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă fără echivoc că între părți trebuie să existe un contract încheiat în formă scrisă, care trebuie să cuprindă cel puțin clauzele din contractul cadru.
Faptul că, prin decizia nr. 57/1999 a ANRE au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică și că acea decizie a fost publicată în Monitorul Oficial, nu poate duce la concluzia că părțile au încheiat un contract de adeziune, începând cu data la care s-a înregistrat consum de energie electrică la locuința pârâtului, în condițiile în care nu s-a depus o dovadă că acel contract a fost semnat, element esențial pentru dovedirea consimțământului la încheierea oricărui act juridic.
Întrucât potrivit prevederilor legale mai sus menționate este nevoie de o manifestare de voință a părților pentru a se naște raportul juridic respectiv., instanța de fond, a apreciat în mod corect, că în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă, prin faptul că pârâtul nu a contestat facturile și nu a formulat obiecțiuni cu privire la tarifele reglementate prin lege.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă ., prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, etaj 3, împotriva sentinței civile nr. 106 din 12 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. I., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. S.
Red. CD – 12.06.2014/4 ex.
Df.-_
Jud. Roșiorii de Vede
Jf.- P. M. M.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 423/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
