Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 2066/740/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 173
-RECURS-
Ședința publică din data de 9 mai 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător – S. L.
Judecător – D. M.-Nuți
Grefier – Bînciu E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare SC TA., cu sediul în A., .. 78, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3189 din 16 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata B. SA prin mandatar . SRL, cu sediul în București, .. 5, sector 3, având ca obiect – contestație la executare – suspendare executare – repunere pe rol.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 115 lei taxa judiciară de timbru conform chitanței nr._/14.11.2013 aflată la fila 18 și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că intimata B. a depus la dosar la data de 09.05.2014 cerere prin care solicită comunicarea recursului, solicitând totodată și judecarea în lipsă, iar recurenta-contestatoare SC Ta. A. a depus la data de 09.05.2014 cerere de amânare a cauzei pentru angajare apărător, la care au fost atașate înscrisuri, respectiv adeverință medicală și un înscris nelizibil.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) rap. la art. 2 Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față .
Față de cererea de amânare depusă de recurenta-contestatoare SC Ta. A., având în vedere că dosarul se fală pe rolul acestei instanțe din data de 15.11.2013, instanța apreciază că nu se impune amânarea cauzei și respinge cererea.
Față de cererea formulată de intimata B. SA, prin care solicită comunicarea cererii de recurs, precum și judecarea cauzei în lipsă, o respinge, având în vedere că intimata are cunoștință de dosar.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului unește excepția tardivității recursului invocată de intimat B. SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 09.01.2014 cu fondul cauzei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
P. contestația la executare înregistrată sub nr._ din 2 martie 2012 la Judecătoria A., contestatoarea . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata B. SA prin mandatara . „SRL, anularea actelor și formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 720/2011 al B.E.J. Asociați D. G., L. G. și M. P., precum și suspendarea executării silite până la rămânerea irevocabilă a sentinței din prezenta cauză.
De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat contestatoarea că la data de 15 februarie 2012 a fost înștiințată în scris de către expertul evaluator A. A. C., că prin adresa din data de 08 februarie 2012 emisă de B.E.J. Asociați D. G., L. G. și M. P. din București privind dosarul de executare nr. 710/2011, a fost numită expert evaluator imobiliar în această cauză. Precizează că la data de 15 februarie 2012 a luat la cunoștință de actele de executare silită imobiliară întreprinsă împotriva sa pentru suma incorectă de 145.973,47 lei – în condițiile în care au luat de la bancă suma de 120.000 lei și au restituit suma de 80.000 lei, prin contractul de credit – titlu executoriu nr. 244/_ din data de 10 noiembrie 2006.
Mai arată contestatoare că executarea silită este nelegală și abuzivă întrucât nu datorează suma pentru care este executată silit și trebuie lămurită întinderea titlului executoriu, înțelesul acestuia și al creanței invocate de creditor, la aplicarea acestui titlu în condițiile în care creditul a fost acordat de bancă iar executarea silită o solicită o societate cu răspundere limitată. Mai mult decât atât, executarea este cerută de o persoană fără calitate de creditor – .” SRL care nu are nici o creanță asupra societății contestatoare și se execută o sumă mai mare decât creditul inițial accesat și anume – în contractul de credit se prevede suma de 120.000 lei, din care au restituit suma de 80.000 lei și sunt executați siliți pentru suma de 145.973,47 lei. nefiind stabilită concret și transparent, această creanță nu este nici certă și nici lichidă, și prin urmare nu întrunește condițiile legii pentru a fi executată silit.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 și următoarele, art. 403 alin. 1 și urătoarele din Codul de procedură civilă.
În susținerea contestației, contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri, iar la solicitarea instanței s-a depus dosarul de executare silită nr. 710/2011 al B.E.J. Asociați D. G., L. G. și M. P. din București și s-a încuviințat proba cu expertiză.
P. încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2012, instanța a admis cererea contestatoarei și a dispus suspendarea cererii de executare silită formulată în dosarul nr. 710/2011 al B. Asociații D. G., L. G. și M. P. până la soluționarea contestației la executare silită imobiliară formulată în prezenta cauză.
La data de 26 februarie 2013, intimata Banca Comercială Română SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată și totodată a invocat și excepția tardivității contestație, excepție care a fost respinsă de instanța de judecată la termenul din data de 28 mai 2013, având în vedere faptul că prin contestația la executare s-a solicitat lămurirea titlului executoriu cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea acestui titlu sunt aplicabile dispozițiile art. 401 alin. 11 din Codul de procedură civilă, care prevăd că o asemenea contestație se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Cu ocazia cercetării judecătorești au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și expertiză contabilă.
La data de 13 martie 2013, contestatoarea . a formulat contestație la executare, având același obiect și în contradictoriu cu aceeași intimată, contestație înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ .
P. încheierea din ședința publică din data de 21 mai 2013 s –a dispus conexarea dosarului nr. 2343 /740/2012 la dosar nr._
P. sentința civilă nr. 3189 din 16 iulie 2013 Judecătoria A., a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul în A., .. 78, jud. Teleorman în contradictoriu cu intimata B. SA prin mandatara .” SRL cu sediul în București, .. 5, sector 3.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de către Banca Comercială Română S.A. prin mandatar S.C. „CEE Collect România” S.R.L. – fila 49, intimata a solicitat începerea executării silite împotriva debitoarei . a titlului executoriu contractul de credit nr. 244/_/10.11.2006 pentru recuperarea sumei de 136.734,47 lei reprezentând debit restant și dobânda aferentă, fiind întocmit dosarul nr. 710/2011 al B.E.J. Asociați D. G., L. G. și M. P..
Instanța a reținut faptul că „CEE Collect România” S.R.L a acționat în calitate de mandatar al Băncii Comerciale Române S.A și nu în nume propriu, astfel că vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul că executarea este cerută de o persoană fără calitate de creditor.
Titlul executoriu a fost încuviințat spre executare silită prin Încheierea nr. 790C din data de 19 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Executorul Judecătoresc, prin procesul verbal din data de 23 mai 2011 – fila 83, a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 9.239 lei, debitul total în sarcina contestatoarei fiind de 145.973, 47 lei. Procesul verbal a fost întocmit în conformitate cu disp. art. 3717 alin. 3 Cod procedură civilă, iar potrivit alin. 4 acesta reprezintă titlu executoriu.
Adresa de înființare a popririi, precum și copia titlului executoriu și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor au fost comunicate contestatoarei . la data de 1 iunie 2011, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 86. Ulterior, la data de 24 iunie 2011 a fost comunicată și somația imobiliară emisă în data de 14 iunie 2011, somație înscrisă și în cartea funciară prin încheierea nr._ din 27.06.2011 – fila 94.
Cu privire la întinderea titlului executoriu, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către exp. Lezpezeanu M. și depus la data de 25 februarie 2012, la filele 165 și următoarele, dobânda anuală efectivă a fost calculată corect din punct de vedere matematic, având la bază modificările ratei de dobândă anuală, debitul rezultat din titlul executoriu fiind în mod corect stabilit la suma de136.734,47 lei.
Instanța a constatat că experta desemnată în cauză, precizează la pct. 4 din concluziile raportului de expertiză faptul că „dobânda legală datorată este cea anterioară modificării, respectiv de 14%, dacă instanța reține caracterul abuziv al clauzei și lipsa notificării, cu efectele ce decurg din aceasta”. Calculând astfel, cu o dobândă de 14% pe an, se concluzionează că „debitul total pentru care s-a solicitat executarea silită la data de 25.02.2011 este cu 12.769,32 lei mai puțin decât cel fundamentat de bancă, astfel că, față de debitul solicitat de intimată, dobânda calculată nu reflectă realitatea”.
Aceste argumente ale expertei Lezpezeanu M. sunt lipsite de fundament logic și juridic, fiind înlăturate de către instanță .
În primul rând, calculând întreg debitul cu o dobândă de 14% pe an, nu au fost avute în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prin care a fost modificat treptat nivelul dobânzii curente, prin acordul părților. Astfel:
P. Contractul de credit nr. 244/_/10.11.2006 – fila 50, contestatoarei . i s-a acordat o linie de credit în sumă de 80.000 lei pentru finanțarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere, prestări servicii sau creditarea unor subactivități, proiecte, contracte, care prin natura lor se desfășoară și se evidențiază distinct. Conform art. 5.1 din contract dobânda curentă aplicabilă este de 14% pe an.
Potrivit art. 5.4 din contract, împrumutatul acceptă nivelul actual al dobânzii curente înscrise la pct. 5.1., precum și eventualele modificări până la nivelul de 30% pe an, iar în situația în care, pe parcursul creditării nivelul dobânzii curente va depăși limitele acceptate inițial, banca se obligă să aducă la cunoștința împrumutatului noul nivel al dobânzii. Cu alte cuvinte nivelul dobânzii acceptate de către contestatoare la data încheierii contractului de credit a fost cuprins între dobânda stabilită de 14% pe an și nivelul maxim de 30% pe an. P. inserarea acestei clauze, părțile contractante au prevăzut în mod rezonabil situația de fluctuație a ratei dobânzii determinate de evoluția dobânzilor pe piața bancară, risc specific naturii contractului de credit.
Împrumutul a fost garantat prin constituirea în favoarea intimatei a unei ipoteci de rang I conform contractului autentificat la Biroul Notarului Public N. D. sub nr. 2896 din data de 10 noiembrie 2006, asupra imobilelor proprietatea contestatoarei, constând în construcțiile spațiu comercial în suprafață construită de 83,85 m.p. și terenul intravilan aferent în suprafață de 18,26 m.p., imobile situate în mun. A., ..
P. actul adițional nr. 244/_/B/07.03.2008 – fila 58, de comun acord, părțile au convenit majorarea plafonului liniei de credit cu încă 40.000 lei, de la 80.000 lei până la valoarea de 120.000 lei, precum și dobânda curentă de 15,25% pe an, clauza prevăzută inițial la pct. 5.4. rămânând neschimbată.
Majorarea liniei de credit a fost garantată prin constituirea în favoarea intimatei a unei ipoteci de rang II conform contractului autentificat la Biroul Notarului Public N. D. sub nr. 695 din data de 07 martie 2008, asupra imobilelor proprietatea contestatoarei, constând în construcțiile spațiu comercial în suprafață construită de 83,85 m.p. și terenul intravilan aferent în suprafață de 18,26 m.p., imobile situate în mun. A., ., județul Teleorman.
P. actul adițional nr. 244/_/C/05.11.2008 –fila 56, de comun acord, părțile au stabilit transformarea creditului în credit pe obiect, precum și dobânda curentă de 18% pe an, clauza prevăzută inițial la pct. 5.4. fiind menținută în continuare.
În al doilea rând, în cauza de față, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între profesioniști și consumatori. Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat „P. consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.”
Contestatoarea este o societate comercială, iar potrivit contractului, creditul a fost acordat pentru finanțarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere, prestări servicii sau creditarea unor subactivități, proiecte, contracte, care prin natura lor se desfășoară și se evidențiază distinct.
P. urmare, contestatoarea, fiind un profesionist, nu poate beneficia de ocrotirea legală oferită de Legea nr. 193/2000, scopul acestor reglementări fiind protejarea persoanelor fizice care acționează în scopuri din afara activității comerciale. Consecința este aceea că nu pot fi apreciate ca nule și fără efecte clauzele conținute în contract și în condițiile generale de creditare, ca efect al unor eventuale neîndepliniri a exigențelor conținute în Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între profesioniști și consumatori.
Mai mult decât atât, instanța a avut în vedere și faptul că prin cererea formulată de către contestatoare prin reprezentant S. C. M. adresată executorului judecătoresc la data de 30 iunie 2006 – fila 93, s-a solicitat acordarea unui termen de 45 de zile în vederea achitării „sumelor restante așa cum rezultă din dosarul de executare”, debitul calculat de către intimată fiind recunoscut implicit.
Cu privire la raportul de evaluare efectuat în faza executării silite de către exp. C. A. A. – fila 104 și urm. – instanța a reținut că acesta a fost întocmit în mod judicios, evaluându-se imobilul spațiu comercial în suprafață construită de 83,85 m.p. și terenul intravilan aferent în suprafață de 18,26 m.p., atât prin procedura abordării prin cost, cât și prin comparație și prin venit, ajungându-se la o valoare de piață de 70.200 euro.
Susținerile contestatoarei, inserate în cererea conexă, în sensul că a fost diminuată suprafața spațiului comercial cu circa 30% nu au suport real, având în vedere că suprafața la care face referire contestatoarea este cea utilă și nu cea construită, iar experta, în aplicarea metodelor de evaluare, a calculat valoarea suprafeței construite de 84 m.p. – spațiu comercial.
Ca atare, contestația la executarea a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta - contestatoare ., aceasta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală pentru două motive:
Printr-un prim motiv de recurs a susținut că, în mod greșit, prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că are calitatea de consumator potrivit art.2 din Legea nr.193/2000 întrucât nu este o societate financiară care are ca obiect de activitate acordarea de credite sau servicii financiare.
Sub același aspect, a mai motivat că nu s –a făcut dovada că intimata ar fi negociat cu recurenta – contestatoare clauzele contractuale privind majorarea dobânzii, așa încât, acestea sunt abuzive.
P. motivul doi de recurs a susținut că, în mod eronat, prima instanță a înlăturat raportul de expertiză întocmit în speță.
În acest sens, a motivat că raportul de expertiză răspunde obiectivelor stabilite de instanță, menționând, în mod corect, că în anumite perioade, dobânda de 30 % a fost una abuzivă.
În fine, a arătat că, în aceste condiții, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 379 alin(1) Cod Procedură Civilă, așa încât contestația la executare trebuia admisă.
În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 8-9 Cod Procedură Civilă.
La data de 13 decembrie 2013, recurenta – contestatoare și – a completat motivele de recurs.
A susținut că raportul de evaluare întocmit de evaluatorul imobiliar desemnat de executorul judecătoresc, este lovit de nulitate, așa încât se impune efectuarea unei noi expertize imobiliare.
A mai arătat că executarea silită este lovită de nulitate absolută, respectiv, că se impune efectuarea unei noi expertize contabile.
Intimata Banca Comercială Română SA a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea formulării recursului, respectiv, tardivitatea motivelor completatoare ale recursului.
Privitor la probele solicitate, a susținut că sunt inadmisibile față de prevederile art. 305 Cod Procedură civilă.
Pe fondul pricinii, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că dobânda a fost corect stabilită față de clauzele contractuale.
P. încheierea din ședința publică din data de 17 ianuarie 2014 s –a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea din ședința publică din data de 11 aprilie 2014.
Tribunalul, analizând potrivit art. 137 Cod Procedură Civilă, excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimată, constată că aceasta este nefondată.
Astfel, sentința recurată a fost comunicată recurentei – contestatoare la data de 16 august 2013 ( f.72 Dosar fond) iar recursul a fost declarat în data de 2.09. 2013 (data poștei – fila 6), deci înăuntrul termenului de 15 zile libere prevăzut de art. 301 raportat la art. 101 alin(1) Cod Procedură Civilă.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, constată recursul nefondat .
În ce privește primul motiv de recurs:
Din interpretarea dispozițiilor art. 1alin(1) din Legea nr. 193/2000, rezultă că aceasta se aplică în cazul contractelor încheiate între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii.
Potrivit art. 2 alin (1) din aceeași lege, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Recurenta – contestatoare, este o societate înființată în baza Legii nr.31/1990, care exercită fapte de comerț, în scopul realizării de profit, așa încât nu are calitatea de consumator, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin(1) din Legea nr. 193/2000.
Ca atare, în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.193/2000,situație în care analizarea clauzelor contractuale prin raportare la prevederile acestei legi.
Nefondat este și motivul doi de recurs.
În mod corect, prima instanță nu a reținut concluziile raportului de expertiză în întregul său.
Din interpretarea dispozițiilor art.201 alin(1) teza I Cod Procedură Civilă rezultă, fără putință de tăgadă, că desemnarea expertului se face în scopul lămuririi unor ”împrejurări de fapt”.
În speță, cu încălcarea dispozițiilor legale de mai sus și a obiectivelor stabilite de instanță, expertul, la pct. 4 din raportul de expertiză (f. 173 Dosar fond) procedează la interpretarea clauzei contractuale prevăzute de art. 5.1 referitoare la obligația de notificare și, mai mult decât atât interpretează clauzele contractuale prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2000, calculând dobânda, inclusiv, urmare a stabilirii naturii abuzive a clauzei contractuale.
Or, expertul și-a depășit atribuțiile legale, s –a pronunțat asupra aspectelor de drept, atribut exclusiv al judecătorului, situație în care, în mod corect, prima instanță nu a reținut concluziile întregului raport de expertiză.
Totodată, reținând dreptul de apreciere al instanței cu privire la raportul de expertiză,”împrejurările de fapt” lămurite de expert prin pct. 3 din raport (potrivit cărora creanța este de 136,734.47 RON fila 36 ) în mod corect a stabilit că, creanța de 136.734,47 lei, pentru care s-a început executarea silită, este certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, față de considerentele expuse în analizarea primului motiv de recurs, susținerile recurentei – contestatoare potrivit cărora dobânda de 30 % este abuzivă, sunt nefondate.
De altfel, din considerentele sentinței rezultă că prima instanță a făcut o interpretare corectă a clauzelor contractuale dar și a celorlalte înscrisuri aflate la dosar.
Ca atare, potrivit art. 312 alin(1) Cod Procedură Civilă se va respinge recursul, ca nefondat .
În ce privește completarea motivelor de recurs (f. 24 – 26) nu se justifică analizarea acestora, fiind depuse după împlinirea termenului de motivare a recursului, prevăzut de art. 303 alin(1) raportat la art. 301 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată excepția privind tardivitatea recursului invocată de intimat.
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurenta-contestatoare SC TA., cu sediul în A., .. 78, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3189 din 16 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata B. SA prin mandatar . SRL, cu sediul în București, .. 5, sector 3 .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9.05. 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. S. L. D. M. Nuți Bînciu E.
Red. SL.- 30.05. 2014
Thred PS.- 2.06.2014- 2 ex
Df.-_ Jud A.
Jf.- P. S. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 312/2014. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
