Pretenţii. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 289/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 181
Ședința publică de la 14 mai 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Judecător - S. L.
Grefier - T. S.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. R. M., domiciliată în G., cu domiciliul ales la Cabinet individual avocatură M. A. F. în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1167 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. N., R. B. și R. N.N., toți cu domiciliul în ., având ca obiect – pretenții.
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 7 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate prin încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 mai 2014.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din data de 5 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei T. M., reclamanta M. R. M. a chemat în judecată pe pârâții R. N., R. B. și R. N.N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligați pârâții la plata de daune-despăgubiri, pentru lipsa de folosință a imobilului, respectiv teren al cărui proprietar este conform titlului executoriu – sentința civilă nr.690/24.04.2012 în dosar_ *, despăgubiri în cuantum de_ euro, echivalent în lei la curs BNR - 66.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus plângere penală împotriva numiților R. N., R. B. pentru împiedicarea folosirii terenului și uz de fals și împotriva lui R. N. pentru fals în declarații în fața Notarului public M. P. și în fața instanței.
A mai arătat că prin sentința civilă nr.690/24.04.2012 pronunțată în dosarul_ * i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,75 ha teren intravilan și 0,75 ha teren extravilan pe raza comunei T. și s-a anulat parțial titlul de proprietate nr._/23.03.1995 pe numele R. N. și M. L. pentru suprafața de 0,4746 ha din totalul de 0,72 ha.
Reclamanta a mai menționat că în timpul procesului, R. N. a ascuns instanței că a vândut imobilul, terenul fiului său R. B. și că a făcut act de partaj voluntar cu sora sa M. L. și a declarat fals în fața Notarului public, ascunzând existența litigiului asupra terenului pe care l-a vândut.
În continuare, a mai susținut că pârâții ocupă terenul proprietatea sa, au edificat construcții pe acesta, iar pârâtul R. N. a formulat recurs tardiv împotriva titlului executoriu, apoi cerere de îndreptare eroare materială, lărgire dispozitiv cât și cerere de revizuire, invocând existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.569/30.07.2010.
A mai învederat reclamanta că, a formulat acțiune pentru constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.569/30.07.2010 și a actului de partaj voluntar 1140/22.03.2012, formându-se dosarul nr._ și acțiune împotriva lui R. N., R. B. – obligația de a face, de a demola construcțiile ridicate pe proprietatea sa, dosar nr._, cauză în care, pârâții R. N. și R. B. au formulat cerere de suspendare a judecății conform art.244 alin.1 Cod procedură civilă.
În fine, a mai precizat faptul că pârâții pe lângă faptul că o hărțuiesc cu diferite cereri în instanță, i-au creat un prejudiciu, prin lipsirea de folosința proprietății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.112 C.pr.civ, art.998 vechiul C.civ, art.555, art.1349, 1530, 1531 N.C.civ.
La data de 24 aprilie 2013, pârâții prin avocat au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și pe cale de excepție, au invocat prematuritatea acțiunii, arătând că dreptul la acțiune al acesteia nu este încă născut, întrucât hotărârea judecătorească privind recunoașterea dreptului său nu este suficientă, trebuie pusă în executare, lucru ce presupune eliberarea unui titlu de proprietate și punere în posesie.
Pârâții R. N. și R. N.N. au arătat că nu au niciun fel de raporturi juridice cu reclamanta, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu domiciliază și nu folosesc efectiv imobilul, acesta fiind proprietatea pârâtului R. B. care îl folosește, fiind dobândit cu bună credință, iar construcțiile au fost ridicate în condiții legale.
De asemenea, pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamanta pretinde daune-despăgubiri pentru lipsa de folosință de la R. B., care este proprietarul terenului în suprafață de 0,72 ha, precum și a construcțiilor legal edificate, având drept de proprietate conform CVC aut.nr.569/30.07.2010 de BNP M. P..
Au mai arătat că R. B. a dobândit cu bună credință imobilul de la vânzătorul R. N., înainte de declanșarea efectivă a vreunui dosar, a construit legal cu bună credință corpuri de clădire în valoare totală de 226.754,2 lei.
În continuare, au mai precizat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale invocate de reclamantă pentru a se putea acorda o eventuală lipsă de folosință, nu este un prejudiciu cert, nu există o faptă ilicită, vinovăție, nu există raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.
Instanța de fond a unit excepțiile invocate cu fondul cauzei.
La data de 9 mai 2013, avocatul reclamantei avocat M. A. F., a depus la dosar un set de acte și anume: încheierea din 17.04.2012 și sentința civilă nr.690/24.04.2010 în dosar nr._ *, încheierea din 23.10.2012 și încheierea din 30.10.2012 în dosar nr._ *, declarația martorului R. N. de 82 ani, CVC aut.nr.569/30.07.2010 de BNP M. P., iar la data de 24 mai 2013 depune: copii C.I. titlul de proprietate nr._/23.03.1995. act de partaj voluntar1140/22.03.2004 de BNP M. P., certificat de atestare fiscalănr.298/2012, chitanță plată impozit, încheierea nr._/11.08.2010 de OCPI Teleorman, decizia civilă nr.239/05.04.2013, rapoarte de expertiză topografică în dosar nr._ și nr._ *.
La data de 25 octombrie 2013 reclamanta a depus la dosar, precizări față de excepțiile ridicate de pârâți, excepții pe care instanța le-a unit cu fondul cauzei.
În cauză, a fost luat interogatoriu pârâților R. B. și R. N. de către reclamantă și reclamantei de către pârâții.
La data de 22.11.2013, pârâții au depus la dosar decizia civilă nr. 547/25.07.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care a fost admis recursul lui R. N. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 30.10.2013, ce vizează sentința civilă nr.690/24.04.2012, pronunțată în dosar_ *, încheierea din 13.09.2013, de îndreptare eroare materială strecurată în decizia civilă nr.547/25.07.2013 mai sus amintită, adeverința nr.280/23.10.2013, emisă de Primăria comunei T., jud. Teleorman, din care rezultă că R. N. nu figurează cu proprietăți imobiliare sau mobiliare pe raza comunei T., procesul verbal de recepție finală a lucrărilor, contractul de vânzare-cumpărare nr.569/30.07..2010 autentificat de BNP M. P., extras de Carte Funciară, nr.5596/09.03.2012.
La același termen, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicitând respingerea acțiunii.
Au motivat că, reclamanta poate discuta în raport cu R. N. doar despre suprafața de 0,2094 ha teren cât rezultă din sentință că i s-ar cuveni, în timp ce în acțiune pretinde despăgubiri pentru 0,4746 ha, iar pentru diferența de 0,2652 ha înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active.
În baza art.137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul R. N.N., instanța a constatat că pârâtul a fost trecut în titlul de proprietate nr._ din 23.03.1995 în baza căruia a fost dată sentința civilă nr.690/24 aprilie 2012 și acesta are calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, instanța a dispus respingerea acesteia, cu motivarea că este proprietara terenului, conform sentinței civile nr.690/24.04.2012
Excepțiile invocată de pârâți privind prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii, au fost respinse întrucât reclamanta având un drept de proprietate asupra terenului recunoscut printr-o sentință judecătorească, putea solicita și introduce la instanță acțiunea oricând.
În ce privește pretențiile formulate de pârâtul R. N.N. privind cheltuielile de judecată, instanța de fond a respins cererea formulată, întrucât înscrisurile depuse cu privire la acestea, nu au fost traduse în limba română.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a solicitat de la pârâți suma de 15.000 euro, echivalent în lei la curs BNR - 66.000 lei, pentru că este împiedicată de aceștia să folosească terenul dobândit prin sentința civilă nr.690/24 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria T. M..
A mai reținut că, deși, reclamanta este proprietara terenului pentru care a formulat acțiunea în pretenții, aceasta nu a făcut în niciun fel dovada pretențiilor sale, pe lângă faptul că nu a solicitat proba cu martori, nu a dorit să se efectueze în cauză nici o expertiză de specialitate, pentru a se putea constata pretențiile și pentru a putea cere repararea prejudiciului.
Instanța de fond a mai motivat că întrucât reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada pretențiilor sale, în raport de dispozițiile art.1169 din Codul civil, acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, prin care a solicitat, schimbarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii formulate și respingerii cererii formulate de pârâți privind acordarea cheltuielilor de judecată, motivele de apel fiind depuse la data de 31 ianuarie 2014..
A motivat că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că nu a solicitat proba cu martori, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultând contrariul, însă, s-a apreciat că nu este necesară față de multitudinea actelor depuse.
În ceea ce privește proba cu expertiză, apelanta a menționat că a fost solicitată tot prin cererea de chemare în judecată, dar nu a stăruit în administrarea acesteia, întrucât între părți au existat mai multe litigii și deține mai multe rapoarte de expertiză, însă, instanța dacă aprecia că este necesară, putea dispune administrarea acesteia.
Apelanta a mai motivat că, instanța de fond, în mod eronat a motivat că nu a făcut dovada pretențiilor sale, deși a reținut că este proprietarul terenului de la adresa unde locuiesc pârâții, iar doi dintre aceștia, respectiv, R. B. și R. N. au recunoscut această situație de fapt.
Prin motivele de apel, apelanta a solicitat, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței, în sensul, admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 C. proc.civ.
La data de 30 aprilie 2014, intimații R. B. și R. N. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că potrivit încheierii din 24.05.2013 a instanței de fond, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu, iar în urma administrării acestora și a probelor propuse de pârâți, susținerile acesteia nu au fost dovedite.
Intimații au mai susținut că instanța nu se poate substitui părților în vederea propunerii de probe, iar proba cu expertiză tehnică nici nu era utilă cauzei întrucât apelanta solicită stabilirea prețului de circulație a terenului, iar prin petitul acțiunii a cerut lipsa de folosință.
Intimatul R. B. a mai menționat că nu i se poate solicita contravaloarea lipsei de folosință cu privire la un teren care se află în proprietatea sa, având titlu de proprietate care nu a fost desființat.
În fine, intimații au mai precizat că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, prejudiciul nu este cert, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate nu există.
Apelanta a depus în susținerea motivelor de apel, în copie xerox, adresa nr. 692/P din 5.03.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria T. M. și copia plângeri penale înregistrată sub nr. 896/P/1.06.2012 (f.37-38), iar intimații, în combaterea acestora, copia sentinței penale nr. 19/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria T. M..
La termenul de judecată din 7 mai 2014, s-a pus în discuția părților calificarea căii de atac exercitată în cauză, stabilindu-se că este recursul, în raport de dispozițiile art. 282 ind.1 C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului acțiunii care este sub 100.000 lei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Din considerentele sentinței atacate, rezultă că instanța de fond a respins acțiunea formulată, reținând că, deși, reclamanta este proprietara terenului pentru care a formulat acțiunea, aceasta nu a nu a făcut în niciun fel dovada pretențiilor sale, nu a solicitat proba cu martori și nici nu a dorit să se efectueze o expertiză de specialitate.
Prin notele de concluzii scrise depuse în dosarul fond la data de 17 decembrie 2013, reclamanta a solicitat ca instanța să repună pe rol cauza, în cazul în care ar aprecia că efectuarea unei expertize este necesară pentru evaluarea terenului de a cărui folosință este lipsită.
Se observă, din cele expuse că, instanța de fond a respins acțiunea ca nedovedită, deși a apreciat că efectuarea unei expertize tehnice de specialitate era necesară pentru se putea constata pretențiile și pentru a putea cere repararea prejudiciului.
În condițiile în care instanța a apreciat utilitatea probei cu expertize în soluționarea cauzei, proba a fost solicitată prin notele scrise, în vederea respectării principiului rolului activ, prevăzut de art. 129 alin.5 C. proc. civ., judecătorul fondului trebuia să dispună repunerea pe rol a cauzei, pentru a pune în discuție administrarea probei cu expertiză.
Întrucât instanța de fond a încălcat principiul rolului activ, iar această neregulă nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, nulitatea hotărârii echivalând cu necercetarea fondului cauzei .
Față de considerentele ce preced și având în vedere prevederile art. 305 C. proc.civ. singurele probe admisibile în recurs, fiind înscrisurile noi, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat, se va casa sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru evaluarea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit și va analiza și celelalte critici formulate prin motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă M. R. M., domiciliată în G., cu domiciliul ales la Cabinet individual avocatură M. A. F. în București, ., ., . sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1167 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. N., R. B. și R. N.N., toți cu domiciliul în ., județul Teleorman,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2014.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiSîrbu LeliaTatu S.
Red.thred. CD – 2 ex.
La 22.05.2014
D.f._
J.f. D. L.
Judecătoria T. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2014. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul... → |
|---|
