Pretenţii. Încheierea nr. 09/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 09/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 2597/329/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 09 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte: D. M. Nuți
Judecător: C. Doinița
Grefier: O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil, declarat de către apelanta-pârâtă . - prin SUCURSALA A., cu sediul social în A., .. 224, ., parter, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1168, din data de 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. N., cu domiciliul în T. M., .. 46, județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 183,0 lei achitată cu ordinul de plată nr. 3280 din data de 28 martie 2013, emis de Raiffeisen Bank.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că: cererea introductivă este intitulată ca „recurs” și că intimatul reclamant a depus la data de 31.03.2014, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, în 2 exemplare, iar apelanta a depus la data de 09 aprilie 2014, o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL:
Având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, precum și obiectul cererii de față „pretenții” și valoarea acestora, raportat la dispozițiile 2821 alin. (1) Cod procedură civilă, urmează să stabilească calea de atac ca fiind recursul, iar soluționarea cauzei să se facă în complet de trei judecători, prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, conform art. 99 alin. (3) din R.O.I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE:
Stabilește calea de atac a cauzei, drept recurs, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, precum și obiectul cererii de față „pretenții” și valoarea acesteia, în raport de dispozițiile 2821 alin. (1) Cod procedură civilă.
Completul de judecată se întregește prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, conform art. 99 alin. (3) din R.O.I..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. S.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 134
RECURS
Ședința publică din data de 09 aprilie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Judecător – S. L.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea recursului civil, declarat de către recurenta-pârâtă . - prin SUCURSALA A., cu sediul social în A., .. 224, ., parter, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1168, din data de 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. N., cu domiciliul în T. M., .. 46, județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 183,0 lei achitată cu ordinul de plată nr. 3280 din data de 28 martie 2013, emis de Raiffeisen Bank.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă.
Totodată, față de împrejurarea că recurenta-pârâtă . - prin Sucursala A., a solicitat în conținutul cererilor depuse prin serviciul de registratură al instanței, la datele de 08 aprilie 2014, respectiv, 09 aprilie 2014, ca judecarea cauzei să se facă în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._ la data de 01.10. 2012, reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâta U. A. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i plătească contravaloarea reparațiilor la autovehiculul proprietate personală marca „ Nissan Terrano” cu nr. de înmatriculare_, valoare precizată la 4438 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 02.04. 2012 a încheiat cu pârâta, printr-un agent/broker de asigurare, contractul de asigurări tip Casco, Risc asigurat Full Casco, cu prima de asigurare de 613, 52 euro pe o perioadă de 12 luni pentru vehiculul menționat, eliberându-se polița de asigurare . nr._/02.04. 2012. De la acea dată, 02.04. 2012, pârâtul a început să achite ratele lunare pentru asigurare, în valoare de 228, 90 lei lunar iar în luna mai 2012 în timp ce se deplasa pe o stradă din T. M., datorită lucrărilor ce se efectuau pe carosabil, autovehiculul a rămas suspendat suferind o defecțiune la cutia de viteze.
Reclamantul a înștiințat pârâta fiind deschis un dosar de daună abia la data de 02.07. 2012, fiind făcută și o constatare a avariilor de către un inspector de daune din cadrul pârâtei.
A mai arătat reclamantul că pentru constatarea defecțiunilor și eventuale reparații s-a prezentat la un service auto specializat din T. M. care în urma verificărilor a constatat că autovehiculul are cutia de viteze arsă, discurile de fricțiune, discurile ambreiaj, banda de frână și cuplajul de viteze fiind toate arse, valoarea totală a reparațiilor ridicându-se la suma de 4438 lei conform deviz estimativ nr. 330/19.07. 2012. Cauza posibilă a defecțiunii a fost aceea că autovehiculul a rămas suspendat pe cutia de viteze și reductor, fapt ce a dus la cuplarea incorectă a vitezelor, reclamantul menționând că autovehiculul are o cutie de viteze automată și că a reparat autovehiculul întrucât avea nevoie de acesta.
Întrucât pârâta nu a soluționat dosarul de dană, reclamantul i-a solicitat telefonic, în mod repetat, să-i comunice rezultatul analizei însă abia după două luni prin adresa nr. 8953/03.09. 2012 i-a comunicat faptul că nu poate acorda despăgubiri întrucât defecțiunea este exclusă din categoria riscurilor asigurate.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar în copie; poliță de asigurare Casco . nr._, notă de calcul Casco & Acapa, cerere chestionar Casco & Acapa, certificat de asistență rutieră . nr._, chitanțele nr._/02.04. 2012, nr._/05.06. 2012 și_/05.07.2012, notă de constatare, deviz de lucrări nr. 330/19.07. 2012, certificat de calitate și garanție.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în principal ca prematur introdusă iar în subsidiar, pe fondul cauzei ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Pe cale de excepția a invocat prematuritatea introducerii acțiunii având în vedere lipsa efectuării procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201 Cod procedură civilă . A arătat că temeiul răspunderii asigurătorului și deci al acordării despăgubirilor îl constituie contractul de asigurare RCA, raționament justificat prin următoarele texte de lege: art. 3 alin. 1 cod civil „dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști precum și raporturilor dintre aceștia și orice subiecte de drept civil „; art. 8 alin. 1 din Legea 71/2011 „noțiunea de profesionist prevăzută la art. 3 Cod civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege la data intrării în vigoare a Codului civil „.
Avându-se în vedere caracterul litigiului, obiectul său fiind patrimonial, evaluabil în bani, reclamantul avea obligația să încerce soluționarea litigiului pe cale amiabilă și să efectueze procedura prealabilă a concilierii directe, înainte de introducerea acțiunii în conformitate cu art. 7201 Cod procedură civilă.
A solicitat respingerea cererii reclamantului, această soluție rezultând din coroborarea normelor prevăzute de art. 7201 Cod procedură civilă care condiționează sesizarea instanței de parcurgerea unei proceduri speciale, obligatorii și prealabile judecății, de conciliere cu partea potrivnică, cu prevederile normei de drept comun, art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care arată că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege„.
A solicitat admiterea excepției invocate și respingerea cererii ca fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, a arătat că, din analiza dosarului de daună s-a constatat că defecțiunea de la cutia de viteze a auto „Nissan” cu nr. de înmatriculare_ nu este cauzată de un eveniment asigurat de polița casco, întrucât nu prezintă avarii ale elementelor exterioare. Elementele defecte fac parte din interiorul cutiei de viteze, fără ca aceasta din urmă să fie lovită, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 – Excluderi din asigurare din Condițiile generale cască, respectiv pct. 3.1. „nu sunt cuprinse în asigurare și deci asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
a) pagubele produse prin influența temperaturii asupra motorului autovehiculului asigurat (cum ar fi absența lichidului de răcire din motor), pagubele cauzate motorului, cutiei de viteze sau diferențialului datorită lipsei ori insuficienței ungerii sau a supraîncălzirii acestora din orice cauză „.
Conform art. 8.6. „ în cazul producerii unui eveniment asigurat, asiguratul este obligat:
b) să ia toate măsurile pentru limitarea pagubelor, potrivit cu împrejurările în care s-a produs evenimentul asigurat „.
A mai arătat pârâta că din coroborarea celor două clauze contractuale reiese faptul că a refuzat în mod justificat dosarul de daună, păgubitul neavând dreptul la despăgubire.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 22.01. 2013, reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției și apărărilor pârâtei ca neîntemeiate.
Referitor la excepția de prematuritate a formulării acțiunii invocată de pârâtă, a arătat că art. 7201 Cod procedură civilă astfel cum a fost modificat prin art. 219 pct. 21 din Legea 71/2011 ,dispune „în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte „.
Noțiunea de „profesionist„ este definită de art. 3 alin. 2 Cod civil și anume „sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere „iar art. 8 alin. 1 din Legea 71/2011, precizează că noțiunea de „profesionist„ include categoria de comerciant, întreprinzător, operator economic precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale …”
A mai arătat reclamantul că din analiza acestor texte legale, indică fără urmă de tăgadă că din punct de vedere procesual, în litigiile indicate de art. 7201 Cod procedură civilă, subiectele sunt strict circumstanțiale și anume profesioniștii și că numai litigiile născute din raporturile lor contractuale sunt supuse procedurii instituite de acest articol iar cele născute din raporturilor lor cu persoane fizice sunt supuse procedurii generale, obișnuite.
Procedura indicată de art. 7201 Cod procedură civilă are caracter de excepție și ca orice excepție ea este de strictă interpretare și aplicare. Indicarea de către pârâtă a art. 3 alin. 1 Cod civil în susținerea excepției este total greșită întrucât raporturile circumscrise de acest articol vizează doar raporturile de drept material dintre profesioniști sau dintre aceștia și alte persoane.
Pe de altă parte, adresa pârâtei nr. 8953/03.09.2012 indică fără urmă de tăgadă refuzul acesteia în soluționarea pretențiilor sale, astfel că în momentul formulării acțiunii dreptul său de a acționa era născut și actual.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că analiza stării fizice a autovehiculului a fost efectuată în mod corect, prin prezentarea avariilor suferite iar pârâta nu a încercat decât să realizeze profit prin invocarea a tot felul de motive pentru a nu plăti despăgubirile.
A solicitat respingerea excepției invocate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 103/25.01. 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., a fost admisă excepția prematurității introducerii acțiunii în pretenții și a fost respinsă acțiunea ca fiind prematur introdusă (lipsind procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 7201 Cod procedură civilă).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7201 ( 1 )2 Cod procedură civilă, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directă.
(11)3 . Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.
(2)4. În scopul soluționării litigiului prin conciliere directă, reclamantul ca convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
(3). Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
(4). Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
(5). Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, reclamantul a arătat că instanța de fond și-a motivat soluția pe un text de lege ce nu mai era în vigoare la data cererii introductive la instanță.
La data sesizării instanței, 01.10.2012, textul art. 7201 alin. 1 și alin.11 era cel modificat prin art. 219 pct. 21 din Legea 71/2011 intrat în vigoare la 01.10. 2011 și anume:
(1). În procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul ca încerca soluționarea litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
(11). Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durate acestei proceduri dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.
Prin urmare, această modificare era în vigoare chiar cu un an înainte de a formula cererea introductivă, astfel că fiind vorba de norme de procedură, ele erau aplicabile imediat situațiilor ivite după ..
De altfel, . codului civil a adus ca noutate noțiunea de „profesionist„ care a fost definită de art. 3 alin. 2 Cod civil ca fiind „toți cei care exploatează o întreprindere„ iar art. 8 alin. 1 din Legea 71/ 2011 precizează că noțiunea de profesionist include categoria de comerciant, întreprinzător, operator economic precum și orice persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale …”.
Totodată, din analiza gramaticală a textului, prin folosirea prepoziției „dintre„ se observă fără urmă de tăgadă că din punct de vedere procesual, s-a făcut o modificare substanțială față de vechea formă, legiuitorul înțelegând să circumstanțieze subiectele din litigiile indicate de art. 7201 alin. 1 Cod procedură civilă și anume profesioniștii și că numai litigiile născute din raporturile lor contractuale sunt supuse procedurii instituite de acest articol.
Procedura indicată de art. 7201 Cod procedură civilă are caracter de excepție și ca orice excepție ea este de strictă interpretare și aplicare neputând fi aplicabilă proceselor și cererilor dintre persoanele fizice și profesioniști.
Pe de altă parte, nu se poate vorbi de nerespectarea unei proceduri prealabile, în accepțiunea art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, atâta timp cât conform legii asigurărilor reclamantul a transmis dosarul de daună societății de asigurare, solicitându-i plata despăgubirilor iar aceasta a refuzat în mod categoric plata sumelor prin adresa 8953/03.09. 2012. Aceasta este în accepțiunea art. 109 Cod procedură civilă, procedura prealabilă indicată chiar de textul legal în materia asigurărilor.
Prin urmare ,în baza art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă ( procesul fiind început sub legea veche de procedură), întrucât instanța nu a intrat în cercetarea fondului, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei T. M..
Primind cauze spre rejudecare, Judecătoria T. M., prin sentința civilă nr.1168/20.12.2013, a respins excepția invocată de pârâtă privind prematuritatea introducerii acțiunii, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 4438 lei reprezentând contravaloarea reparației autoturismului, suma de 350 lei contravaloare tractare mașină, suma de 396 lei cheltuieli de judecată și suma de 500 lei onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei concilierii directe prevăzute de art. 7201 Cod procedură civilă, fără a ține cont de faptul că au fost înștiințați de reclamant de producerea accidentului, fapt recunoscut chiar în întâmpinare de pârâtă iar în urma înștiințării au și întocmit dosarul de daună nr._/02.07. 2012 chiar de un inspector de daune, în care la rubrica plată de daune este aprobată solicitarea reclamantului de a-i plăti dauna (fila 19 dosar) pentru autoturismul marca „Nissan” cu nr. de înmatriculare_, în cauză întocmindu-se și o notă de constatare.
Pe fond, s-a reținut că așa cum rezultă din condițiile de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor (fila 32 dosar), la punctul riscul asigurat se prevede că asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare iar la art. 2.1. Asigurarea FULL CASCO se prevede că asigurătorul acordă despăgubiri pentru daune materiale directe produse de ciocniri, loviri, izbiri, coliziuni cu alte vehicule sau orice alte corpuri mobile ori imobile aflate în interiorul sau exteriorul autovehiculului, zgârieri accidentale, derapări, răsturnări sau căderi (cădere în prăpastie, în apă, din cauza ruperii podului etc) atât în timpul deplasării cât și în timpul staționării autovehiculului asigurat.
Mai mult, art. 2.1.6 lit. j prevede că asigurătorul suportă cheltuielile de transport al autovehiculului dacă nu poate fi deplasat de la locul producerii evenimentului la atelierul de reparații cel mai apropiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
A arătat că în dispozitivul hotărârii se face mențiunea, informă, în ceea ce privește calea de atac „Cu apel„, considerând că împotriva acesteia se poate formula doar recurs.
În motivare, recurenta a arătat că sub marginala de la art. 24 din N. Cod de procedură civilă – Legea aplicabilă proceselor noi - se prevede că „ Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . „. Cererea introductivă la instanță a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. la data de 01.10. 2012 sub nr._ iar din interpretarea per a contrario a textului de lege menționat, rezultă că pentru dosarul în speță sunt aplicabile regulile V. Cod de procedură civilă, întrucât noul cod a intrat în vigoare la 15.02. 2013.
Sub marginala de la art. 25 alin. 1 – legiuitorul vine și clarifică situația proceselor începute sub legea veche și finalizate pe cea nouă, astfel „Procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acestei legi„. După cum se poate observa soluția dată în dosarul nr._ (înregistrat la 01.10.2012) de Judecătoria T. M. a fost de respingere a acțiunii reclamantului ca prematur introdusă, față de lipsa procedurii prealabile a concilierii directe.
Tribunalul Teleorman, în recurs, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, formându-se dosarul cu nr._ *. Prin urmare, față de cele mai sus arătate, în acest dosar sunt aplicabile dispozițiile V. Cod de procedură civilă.
Conform art. 1 pct. 1 din vechiul cod „Judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile în afară de cele date de lege în competența altor instanțe”.
Conform art. 299 alin. 1 „Hotărârile date fără drept de apel …. sunt supuse recursului”. Conform art. 301 „ Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii„. Prin urmare, sentința civilă nr. 1168/2013 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._ poate fi supusă doar căii de atac a recursului .
Conform art. 129 din Constituția României, legea fundamentală a statului român „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii „.
Recurenta și-a întemeiat criticile de nelegalitate pe ipotezele reglementate de art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut, în sinteză că motivarea instanței de fond cu privire la excepția prematurității este străină de natura pricinii iar pe fond aceasta a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta a arătat că Judecătoria T. M. a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, motivând că „ pârâta a invocat excepția … prevăzută de art. 7201 Cod procedură civilă, fără a ține cont de faptul că au fost înștiințați de reclamant de producerea accidentului, … iar în urma înștiințării a fost deschis dosarul de daună nr._/02.07. 2012 chiar de un inspector de daune „, apreciind că această motivare este străină de natura pricinii, deoarece art. 7201 reglementează procedura concilierii directe în termeni foarte clari, astfel:
La alin. 1 al acestui text de lege se arată că :” … Înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului … prin conciliere directă”.
La alin. 2 se prevede că: „ În scopul soluționării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea”.
Prin urmare, motivarea că reclamantul a înștiințat producerea daunei și pârâta i-a deschis un dosar excede analizei respectării dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă. Instanța de fond trebuia să verifice dacă reclamantul B. N. a respectat dispozițiile legii – invitația la conciliere directă – sau nu, ori, se confundă înștiințarea evenimentului rutier cu convocarea la procedura prealabilă, pe care reclamantul nu a realizat-o; declarația de daună nici nu ține loc nici nu acoperă procedura în discuție.
De asemenea, Judecătoria T. M. a motivat excepția prematurității și cu argumente ce țin de fondul cauzei: ”la rubrica plata de daune este aprobată la solicitarea reclamantului de a-i plăti dauna … în cauză întocmindu-se și o notă de constatare„.
Pe lângă faptul că păgubitului nu i s-a aprobat plata iar nora de constatare nu reprezintă accept de plată, aceste motivări nu au nicio legătură cu excepția prematurității introducerii acțiunii. Așadar, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei concilierii directe, întrucât aceasta nu a fost niciodată efectuată de către reclamantul – intimat B. N..
Pârâta a solicitat admiterea excepției ca fiind o excepție de ordine publică, poate fi invocată oricând, deci și în fața instanței de recurs și pe cale de consecință, rejudecând cauza, să se procedeze la respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Al doilea motiv de recurs, arată recurenta, este circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă „ Modificarea … se poate cere … când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii „.
Conform principiului de drept consacrat de art. 1270 Cod civil „Contractul valabil încheiat are valoare de lege între părțile contractante„. Contractul de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor CASCĂ – AUTO & LIBERTATE, . nr._, încheiat între U. A. S.A. în calitate de asigurător și B. N. în calitate de asigurat, contract reglementat de Condițiile generale de asigurare reprezintă Convenția între părți legal încheiată . Totodată, art. 1179 Cod civil prevede condițiile esențiale ( care au fost respectate în Convenția de față ) pentru valabilitatea unui contract și anume: capacitatea părților de a contracta, consimțământul părților, obiect determinat și licit, cauză morală și licită; cum toate aceste cerințe sunt îndeplinite, rezultă că, contractul de asigurare are forță obligatorie între părțile contractante, deci reprezintă legea părților.
În acest sens, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, motivarea că „Pârâta nu a soluționat dosarul de daună întocmit de către un inspector de daune din cadrul societății pârâte, care i-a și aprobat reclamantului plata daunei „ fiind total nelegală.
În primul rând, un dosar de daună se poate soluționa cel puțin în 2 moduri, prin plata acestuia, când păgubitul are dreptul la despăgubire dar și prin refuzul la plată, cum este cazul în prezenta speță. Pârâta a comunicat reclamantului – intimat prin adresa nr. 2953/03.09. 2012 faptul că în dosarul de daună nr._ nu vor fi acordate despăgubirile față de dispozițiile art. 3.1. lit. b și art. 8.6. lit. a din Condițiile de asigurare casco.
Art. 3.1. lit. b stipulează că :”Nu sunt cuprinse în asigurare și deci asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru … pagubele produse prin influența temperaturii asupra motorului autovehiculului asigurat (cum ar fi absența lichidului de răcire din motor), pagubele cauzate motorului, cutiei de viteze sau diferențialului datorită lipsei ori insuficienței ungerii sau supraîncălzirii acestora din orice cauză „.
Art. 8.6. lit. a stipulează: „În cazul producerii unui eveniment asigurat, asiguratul este obligat să ia toate măsurile pentru limitarea pagubelor, potrivit cu împrejurările în care s-a produs evenimentul asigurat „.
În al doilea rând a mai arătat pârâta, având în vedere cele anterior menționate, nu a emis acceptul de plată în acest dosar de daună, deci nu a aprobat reclamantului plata daunei cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, 304 pct. 7 și 9, 3041 V. Cod de procedură civilă, art. 24 și 25 N. Cod de procedură civilă, art. 1179 și 1270 Cod civil, contractul de asigurare casco.
La data de 31.03. 2014, reclamantul B. N. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Referitor la calea de atac, intimatul a arătat că lasă la aprecierea instanței de control.
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, intimatul a considerat că în mod just a fost respinsă pentru că nu putea fi negată evidența înștiințării de producerea accidentului – fapt recunoscut de pârâtă – întocmirea notei de constatare cât și a dosarului de daună de către un inspector al societății de asigurare, care a constatat daunele tocmai pe baza actelor doveditoare prezentate de reclamant.
Pe de altă parte, nota de constatare nu poate fi contestată de recurentă care ar nega propriile constatări. Că după constatare și întocmirea dosarului societatea de asigurare a refuzat să facă plățile în baza asigurării FULL CASCO, este o dovadă a unei evidente rele credințe pentru că analiza stării fizice a vehiculului a fost efectuată corect iar, invocarea art. 3.1. din contractul de asigurare nu are nici o legătură cu evenimentul rutier care s-a petrecut independent de voința sa, fiind imposibil să ia vreo măsură care să limiteze paguba.
Accidentul a fost determinat de starea carosabilului, nicidecum prin influența temperaturii asupra motorului, cutiei de viteze, lipsei ori insuficienței ungerii sau a supraîncălzirii acestora din orice cauză iar reclamantul, asigurat, nu avea cum să-l evite ori să limiteze avariile.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2014, calea de atac exercitată în cauză, a fost calificată ca fiind recursul, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 și cele ale art. 2821 alin. (1) Cod procedură civilă, în mod greșit fiind menționat apelul prin dispozitivul sentinței atacate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate de recurentă și a dispozițiilor art. 304/1Cod procedură civilă Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
În examinarea modului în care a fost soluționată excepția prematurității acțiunii, prima instanță a dat o corectă interpretare actului juridic dedus judecății și a aplicat judicios legea.
Astfel, instanța a respins excepția prematurității acțiunii invocată de recurentă având în vedere că din adresa nr. 2953/03.09. 2012 emisă de . la fila 14 din dosarul de fond rezultă că intimatul a îndeplinit procedura prealabilă comunicând recurentei pretențiile sale si înscrisurile pe care s-a întemeiat, primind răspuns nefavorabil din partea acesteia.
De altfel, poziția recurentei a rămas la fel de fermă si în cadrul litigiului de fată, excepția supusă prezentei analize fiind formulată în mod formal, fără a se lăsa impresia că prin parcurgerea unei noi proceduri societatea-recurentă și-ar putea revizui răspunsul la pretențiile intimatului.
Tribunalul mai constată că intimatul, prin comunicarea pretențiilor sale recurentei în legătură cu avarierea autoturismului său asigurat despre care acesta deținea documentele necesare, a urmat efectiv o procedura prealabilă ce putea conduce la stingerea litigiului, astfel că obligarea sa la parcurgerea unei alte proceduri, ce presupune mai puține avantaje pentru partea adversă (doar o convocare într-o locație aleasă de recurentă, însoțită de înscrisuri) ar fi pur formală și ar afecta în mod nejustificat dreptul de acces la instanță al intimatului.
Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, prima instanță a soluționat corect această excepție, argumentând corespunzător sentința sub acest aspect, motiv pentru care va înlătura critica în această privință.
Referitor la criticele de fond se impune precizarea că acestea vizează aplicarea greșită a legii și aprecierea eronată a probelor dosarului. În acest context se va analiza dacă prima instanță a dat o interpretare corectă contractului de asigurare pe care intimatul și-a întemeiat acțiunea, respectiv dacă raționamentul acesteia este rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a legii și a principiului consacrat de art. 1270 Cod civil conform căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu este incidentă clauza contractuală invocată de recurentă și prevăzută la art. 3.1. lit. b, defecțiunea autoturismului asigurat intervenind ca urmare a stării carosabilului și nu din cauza lipsei ori insuficientei ungeri sau supraîncălzirii cutiei de viteze, fără posibilitatea reală a intimatului asigurat de a lua vreo măsură în scopul evitării acestuia ori limitării pagubelor conform art. 8.6. lit. a din condițiile de asigurare casco.
În această situație se apreciază că în mod corect prima instanță nu a dat eficiență clauzei arătate mai sus și invocate de societatea de asigurare și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 4438 lei reprezentând despăgubiri conform contractului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă . - prin SUCURSALA A., cu sediul social în A., .. 224, ., parter, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1168, din data de 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. N., cu domiciliul în T. M., .. 46, județul Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița S. L. O. S.
Red. DMN.- 09.05.2014/2 ex.
Df.-_
Jud. T. M.
Jf.- D. L.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 464/2014. Tribunalul TELEORMAN | Obligaţie de a face. Decizia nr. 652/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
