Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1021/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1021/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1021/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1021
A P E L
Ședința publică de la 23 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. R. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă . – Sucursala V., cu sediul în V., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1717 din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul pârât I. G., cu domiciliul în V., ., județul Teleorman, având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100,0 lei, achitată cu chitanța ., nr._ din data de 18.03.2015, emisă de Primăria orașului V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă s-a comunicat cererea de apel intimatului pârât și că ulterior, acesta nu a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2, coroborat cu art. 1033 din Codul de Procedură Civilă.
În temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata de soluționare a cauzei la o zi, fără să se ia în calcul și perioada de timp trecută în procedura prealabilă.
Totodată, tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile și că prin cererea de apel, apelanta reclamantă a solicitat, judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._ la data de 26.06.2014, reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâtul I. G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4204,55 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, în perioada octombrie 2010-mai 2014, plus penalități de întârziere în valoare de 1128,30 lei, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate începând cu prima zi de întârziere. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizoare și pârât, în calitate de consumator,s-au desfășurat relații ce au constat în furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare către pârât, iar contravaloarea acestor servicii a fost facturată cu mai multe facturi fiscale.
În perioada octombrie 2010-mai 2014, deși pârâtul a beneficiat de aceste servicii și nu a achitat contravaloarea lor, cuantumul datoriei fiind de 4204,55 lei, sumă la care se adaugă 1128,30 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Prezent la termenul de judecată din data de 12.11.2014, pârâtul a depus la dosarul cauzei cuponul de pensii emis de casa județeană de pensii și chitanțele emise de ., nr._/22.10.2014, în sumă de 150 lei, nr. 1442/10.11.2014, în sumă de 150 lei, nr. 1289/19.09.2014, în sumă de 150 lei și nr. 1160/29.08.2014, în sumă de 150 lei.
Prin Sentința civilă nr.1717 pronunțată la data de 12.11.2014, Judecătoria V. a respins acțiunea civilă având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. S. SA împotriva pârâtului I. Gheorgheca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 01.03.2008 a fost încheiat între părți contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare iar la data de 17.01.2012 au încheiat și angajamentul de plată nr. 89 pentru suma de 3431,98 lei.
A mai reținut că, potrivit chitanțelor depuse la dosar pârâtul plătește lunar suma de 150 lei, conform angajamentului, avându-se în vedere că beneficiază de o pensie lunară în sumă totală de 425 lei.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada relei credințe a pârâtului în ce privește plata facturilor și a debitului restant și în consecință a respins cererea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen apel reclamanta, solicitând anularea acesteia și trimiterea spre rejudecare aceleași instanțe.
În motivare a arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că pârâtul își respectă angajamentul încheiat deoarece în ipoteza în care acesta l-ar fi respectat, debitul ar fi trebuit să aibă o valoare mai mică decât la momentul încheierii angajamentului având în vedere suma de 100lei pe care acesta trebuia să o achite lunar pentru stingerea debitului.
A mai arătat că, a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă cu pârâtul-intimat, i-a adus la cunoștință prin adresa nr.2317/29.10.2013 că nu respectăm angajamentul asumat și i-a dat posibilitatea de a achita lunar sumele prevăzute dar nu s-a conformat, astfel că l-a acționat în instanță în vederea recuperării debitului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.466-470 Cod procedură civilă.
În dovedirea apelului, a depus înscrisuri(filele 6-11).
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.
Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.
Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage anularea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.
Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V. de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30).
Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea a apreciat că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Tribunalul, reține în considerarea art. 425 Cod de procedură civilă, că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să se refere la probele administrate în cauză, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Aplicând toate aceste considerații cu caracter teoretic, la speța pendinte, Tribunalul constată că instanța de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care apelanta le-a prezentat în formularul utilizat în procedura cererilor de valoare redusă (fila 6-dosar fond), nu a analizat clauzele contractuale în raport de dispozițiile legale incidente și conținutul înscrisurilor depuse în probațiune, limitându-se a afirma că pârâtul plătește lunar suma de 150lei conform angajamentului de plată nr.89/17.01.2012 respectiv că reclamanta nu a făcut dovada relei credințe a pârâtului în ce privește plata facturilor și a debitului restant, situație în care hotărârea acesteia apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Apreciind că această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, în baza art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, se va anula sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va verifica dacă intimatul a respectat angajamentul de plată nr.89/17.01.2012, în sensul achitării atât a debitului în cuantum de 3431,98lei reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în perioada iulie 2009- decembrie 2011 cât și a facturii curente pentru serviciile prestate de către apelantă, va analiza modalitatea de calcul a penalităților de întârziere conform clauzelor prevăzute în contractul nr.1687/01.03.2008 ce reprezintă legea părților și va avea în vedere suma de 600 lei achitată de intimat ulterior promovării acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă . – Sucursala V., cu sediul în V., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1717 din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul pârât I. G., cu domiciliul în V., ., județul Teleorman.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. R. S.
Red.-Th.red. DMN 23.10.2015/4 ex.
D.f._
Jud. V.
J.f. O. S.
Comunicat 2 ex. .2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1010/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1033/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
