Contestaţie la executare. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1008/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1008
A P E L
Ședința publică de la 23 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. R. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta intimată C.N.A.D.N.R. SA – Direcția Generală de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 289 din 27.04.2015, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul contestator C. M., cu domiciliul în T. M., ., ., ., județul Teleorman, având ca obiect – contestație la executare – suspendare provizorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,0 lei, achitată cu ordinul de plată nr._ din 06.05.2015, emis de B.C.R. – Sucursala Unirea 16.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.
În temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata de soluționare a cauzei la o zi, fără să se ia în calcul și perioada de timp trecută în procedura prealabilă.
Totodată, tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile și că prin întâmpinarea formulată de către intimatul contestator s-a solicitat, judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._ la data de 6 aprilie 2015 contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare împotriva tuturor formelor de executare emise în dosarul de executare nr.4575/2014,al B. T. F., solicitând anularea acestora și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, prin procesul contravențional . nr._ încheiat la data 11.01.2012 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. -Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 250 lei, pentru faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce aparține contestatorului, a circulat la data de 21.07.2011, fără a deține rovinieta valabilă pe DN6 Km 60+450m.
Contestatorul a arătat că în procesul contravențional . nr._ se prevedea că în cazul în care contravenientul achită amenda contravențională pentru circularea fără rovinietă valabilă, în termen de 48 de ore de la data comunicării procesului verbal și a înștiințării de plată, poate achita numai jumătate din minimul amenzii potrivit art.8 alin 4 al OG nr.15/2012, adică suma de 125 lei, iar din acest motiv contestatorul a înțeles să achite contravaloarea amenzii în 48 de ore de la luarea la cunoștință, iar tariful de despăgubiri l-a considerat numai în situația neachitării amenzii în termen.
A mai precizat contestatorul că potrivit art.5 alin 5 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite. Astfel potrivit art. 59 din Constituție și art.26 alin 2 din legea nr.35/1997, Avocatul Poporului a întocmit la data de 27.04.2012 un Raport special privind sancțiunile aplicate conducătorilor de vehicule, în baza OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în care se apreciază că sancțiunea contravențională aplicată pentru contravențiile constând în fapta pentru a circula fără a deține rovinietă valabilă, formată de amenda contravențională și tariful de despăgubire, este excesivă și disproporțională față de gradul de pericol al faptei.
Contestatorul mai arată că executarea silită este abuzivă întrucât din anul 2012 s-a abrogat acest tarif de despăgubire, iar în această situație potrivit art.1 din Legea nr.144/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, consideră inadmisibilă aplicarea acestor tarife, iar prin aplicarea legii mai favorabile consideră necesar anularea executării silite.
A invocat în conformitate cu art.2517 NCC termenul de prescripție care se aplică amenzilor contravenționale.
În dovedirea contestației la executare contestatorul a depus un set de înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.289 pronunțată la data de 27.04.2015, Judecătoria T. M. a admis contestația la executare formulată de contestatorul C. M., a dispus anularea executării silite în dosarul de executare silită nr.4575/2014 al B. „T. F.” și a formelor de executare silită (somație, încheierea din data din 29.12.2014) precum și suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.01.2012 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, contestatorul C. M., a fost sancționat contravențional cu suma de 250 lei amendă contravențională conform art.8 alin 1 din OG nr.15/2002, pentru că a circulat fără a deține rovinietă valabilă, iar în sarcina contestatorului s-a stabilit contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art.8 alin 3 din OG nr.15/2002, în valoare de 28 euro și anume suma de 120,34 lei la cursul de schimb al BNR.
S-a mai reținut că, în conformitate cu art.8 alin 3 din OG nr.15/2002 contestatorul contravenient este obligat să achite acest tarif de despăgubire a cărei contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată care însoțește procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor menționat.
Din analiza materialului probator instanța de fond a constatat că prin încheierea nr.1339/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria T. M. s-a admis cererea formulată de B. T. F. pentru creditoarea CNADR S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului contestator și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului C. M. a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare contravenție . nr._/11.01.2012, prin poprire asupra veniturilor realizate de debitor și urmărire imobiliară, urmărire mobiliară, asupra bunurilor acestuia, în vederea recuperării creanței în sumă de 28 euro la care se vor adăuga cheltuielile de executare aferente; s-a autorizat creditoarea pentru a trece la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu menționat.
În cadrul dosarului de executare silită nr.4575/2014 al B. T. F. a fost emisă somația din data de 30.03.2015 prin care în temeiul titlului executoriu menționat contestatorul este somat să achite suma de 28 euro reprezentând creanța datorată conform titlului executoriu și suma de 359,35 lei cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 29.12.2014 a B. T. F. s-au stabilit în sarcina contestatorului cheltuieli de executare în sumă de 359,35 lei.
Având în vedere aspectele invocate de contestator, instanța de fond a constatat că în conformitate cu art. II din Legea nr.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicate și contestate în instanță se anulează, iar în conformitate cu Decizia nr.228/2007 a Curții Constituționale în ceea ce privește disp.art.12 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevăd că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, aceasta nu se mai sancționează, sintagma „ nu se mai sancționează” include și executarea sancțiunii.
În conformitate cu art.718 cpc până la soluționarea contestației la executare la solicitarea părții interesate, instanța de fond, reținând că în cauză contestatorul a achitat o cauțiune calculată la valoarea obiectului contestației conform recipisei de consemnare nr._/1/17.04.2015 a CEC Bank - Agenția T. M., pentru suma de 49,37 lei, a dispus suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă, intimata C.N.A.N.D.R. SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI solicitând, admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința respingerii contestației la executare .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că, în mod greșit instanța de fond a invocat aplicabilitatea legii nr. 144/2012, în condițiile în care cauzei nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții .
A mai arătat că, atâta timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, consideră că deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12 din OG nr. 2/2001 nu este aplicabilă în speță întrucât legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 665 C. ., 466 C..
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.07.2015, intimatul C. M. a solicitat respingerea ca nefundat a apelului formulat cu consecința menținerii hotărârii apelate susținând în esență că îi sunt aplicabile dispozițiile legii mai favorabile astfel că nu mai poate fi pus în executare un tarif de despăgubire ce a fost abrogat în anul 2012.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 30.07.2015, apelanta a solicitat respingerea apărărilor intimatului și a precizat că își menține toate cererile depuse în apel.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi .
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este nefondat pentru considerentele care vor succede.
Referitor la aplicabilitatea, în speță, a dispozițiilor O.G. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea 144/2012, față de împrejurarea că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat anterior modificărilor legislative menționate, instanța reține că sunt incidente dispozițiile legii contravenționale mai favorabile.
Astfel, art. 15 alin. 2 din Constituția României stipulează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Totodată, instanța reține că, o aplicație particulară a aplicării principiului legii contravenționale mai favorabile, este reprezentată de art. 12 din O.G. 2/2001 care prevede că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Mai trebuie menționat că în ceea ce privește art. 12 din O.G. 2/2001, s-a admis excepția de neconstituționalitate prin Decizia în interpretare nr. 228/2007 pronunțată de Curtea Constituțională, potrivit căreia sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Așadar, instanța de apel apreciază că legea contravențională mai favorabilă se aplică atât în privința contravențiilor ce nu au fost constatate, dar și în ceea ce privește contravențiile ce au fost constatate, dar sancțiunea nu a fost executată.
Totodată, Tribunalul constată că principiul legii contravenționale mai favorabile nu vizează doar dezincriminarea privită „in abstracto”, ci se raportează „in concreto” la fapta contravențională săvârșită, astfel încât nu doar dezincriminarea totală a faptei contravenționale reprezintă o lege contravențională mai favorabilă, ci legea mai favorabilă se analizează prin raportare la faptul dacă, în concret, incriminarea contravenției este mai favorabilă, prin analiza unor criterii de individualizare. Astfel, instanța de apel reține incidența legii contravenționale mai favorabile, cu privire la tariful de despăgubire.
Având în vedere faptul că intimatul contestator nu a achitat tariful de utilizare, instanța de apel reține că, acesta nu mai este datorat, întrucât norma legală ce obliga contravenientul la o astfel de plată a dezincriminat această obligație, prin abrogarea art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – intimată, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat declarat de apelanta intimată C.N.A.D.N.R. SA – Direcția Generală de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 289 din 27.04.2015, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul contestator C. M., cu domiciliul în T. M., ., ., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. R. S.
Red. DMN/16.10.2015/4 ex.
D.f._
Jud. T. M.
J.f. F. M.
Comunicat 2 ex. .2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1014/2015. Tribunalul TELEORMAN | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1010/2015. Tribunalul... → |
|---|
