Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1010/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1010/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1010
APEL
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil, declarat de către apelanții-reclamanți P. M. - fiul defunctului P. P. și P. C. - soția defunctului P. P., ambii cu domiciliul în comuna Suhaia, ., nr. 50, județ Teleorman și domiciliul procesual ales la av. A. G. din Z., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1675 din data de 18 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-pârâți J. P. I., cu domiciliul în comuna Suhaia, ., nr. 50, județ Teleorman și J. F., cu domiciliul în comuna Suhaia, ., nr. 50, județ Teleorman și A., ., ., ., având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, apelanții reclamanți P. M. și P. C., au fost reprezentați de avocat A. G., iar intimații pârâți, au fost lipsă.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 72 lei, taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 23.03.2015 (f. 18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că în procedura prealabilă intimatul J. F. a depus întâmpinare la data de 27.03.2015, iar apelanții au depus răspuns la întâmpinare la data de 30.04.2015.
La interpelarea instanței, apărătorul apelanților reclamanți apreciază că tribunalul este competent să soluționeze cauza de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Apărătorul apelanților reclamanți depune la dosarul cauzei copie certificat de moștenitor nr. 181 din 11.06.2015.
Tribunalul, având în vedere că prin întâmpinarea formulată de către intimatul pârât J. F. la data de 27.03.2015 s-a invocat excepția tardivității cererii de apel, raportat la data comunicării sentinței apelate – 29.01.2015 și data declarării cererii de apel – 03.03.2015, în raport de dispozițiile art. 468 Cod Procedură Civilă, acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat A. G., pentru apelanții reclamanți arată că a depus înscrisuri doveditoare cu privire la stadiul procesual și dovedirea calității de moștenitori ai reclamantului P. P., că s-a dezbătut ulterior succesiunea și că unul dintre apelanți este renunțător.
Față de aceste aspecte, apreciază că apelul este declarat în termen, având în vedere data comunicării, data decesului reclamantului P. P., data formulării cererii de apel și prevederile art. 468 Cod procedură civilă.
Tribunalul, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1675 din data de 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Z., s-a admis în parte acțiunea civilă privind pe reclamant P. P. și pe pârâții J. P. I. și J. F., având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire și pretenții, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 9-20 din schița anexă la completările la raportul de expertiză, fila 168 din dosar, pct. 20 fiind situat la Est de pct. 5 la distanța de 0,56 m. S-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere și s-au compensat cheltuielile de judecată făcute de părți și după compensare au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 411,2 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanții-reclamanți P. M. - fiul defunctului P. P. și P. C.-soția defunctului P. P., solicitând în principal admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, iar cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, să se dispună refacerea raportului de expertiză și stabilirea corectă a liniei de hotar.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență că, instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt și de drept și a făcut o interpretare eronată a actelor dosarului și a textelor de lege incidente cauzei deduse judecății. De asemenea, toată argumentarea făcută de expert și preluată de către instanță în motivarea hotărârii nu este susținută de dovezi și prevederi legale, fiind doar simple supoziții fără un temei juridic just.
Concluzionând, apelanții consideră că în mod corect și legal este ca linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie stabilită după actele de proprietate depuse la dosarul cauzei și nu după unele înscrisuri-copii de pe Registre de evidență funciară, Registre cadastrale din anii 1950-1966, înscrisuri care și-au pierdut valabilitatea și care nu pot atesta un drept de proprietate valabil legal.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă, respectiv art. 560, art. 563 și art. 566 Cod civil.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară specialitatea topo.
Intimatul J. F. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția tardivității formulării apelului prin prisma depășirii termenului de 30 de zile prev. de art. 468 Cod procedură civilă.
În motivarea întâmpinării, intimatul, a arătat că instanța de fond a dezlegat pe deplin fondul cauzei pe baza unui probatoriu complex compus din înscrisuri (acte de proprietate, evidențe funciare și cadastrale), interogatorii, martori și expertiză de specialitate. Din probele administrate a rezultat că între proprietăți nu a existat gard despărțitor decât pe o întindere de 13,15 ml, pe restul lungimii de 48,5 m linia de hotar fiind marcată de vegetație și rădăcini ale unor pomi. Ca punct de reper, părțile au fost de acord că tulpina salcâmului identificat în Anexa 2 la raportul de expertiză, marchează linia de hotar existentă între cele două proprietăți. S-a apreciat că, întrucât linia de hotar existentă între proprietăți a avut din anul 1950 forma unei linii drepte, solicitarea reclamantului de a i se asigura suprafața de 1278 mp teren din terenul proprietatea sa este neîntemeiată și imposibil de pus în practică deoarece ar însemna demolarea casei sale de locuit edificată în anul 1950.
De asemenea, cu privire la criticile aduse raportului de expertiză, a considerat că acestea sunt nefondate, expertiza fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale privind convocarea părților și desfășurarea lucrărilor, expertul răspunzând la toate obiectivele stabilite, inclusiv la obiecțiunile formulate de către reclamant, pe baza probelor administrate.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea înlăturarea susținerilor din întâmpinare și admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
În motivare, cu privire la excepția tardivității formulării apelului s-a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, având în vedere data comunicării sentinței apelate și data depunerii la instanță a apelului declarat, raportate la termenul legal de 30 de zile prev. de art. 468 Cod procedură civilă, în continuare s-au reluat motivele expuse în cererea de apel.
Analizând cu prioritate excepția invocată de intimatul J. F. prin întâmpinare în raport de dispozițiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul o va admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 468 al. (1) și (2) Cod procedură civilă termenul de 30 de zile pentru formularea apelului curge de la comunicarea hotărârii.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii către reclamant P. P. - decedat (f. 179 dosar fond), rezultă că aceasta s-a realizat la data de 29.01.2015, în condițiile art. 161, 162 și art.163 Cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost depusă prin corespondență, purtând ștampila de primire a oficiului poștal, la data de 03.03.2015, în acord cu art. 471 al. (1) Cod procedură civilă, la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 468 al. (1) Cod procedură civilă, calculat în acord cu art. 181 și 182 Cod procedură civilă, a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.
În cauză, nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art.186 (2) Cod procedură civilă și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art. 184 al. (3) și (4) sau art. 469 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 raportat la art.185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.
În fine, soluționarea apelului pe baza excepției de procedură privind tardivitatea acestuia, face de prisos analizarea celorlalte excepții ori a motivelor de apel care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului, invocată de intimatul J. F..
Respinge ca tardiv apelul declarat de către apelanții-reclamanți P. M. - fiul defunctului P. P. și P. C. - soția defunctului P. P., ambii cu domiciliul în comuna Suhaia, ., nr. 50, județ Teleorman și domiciliul procesual ales la av. A. G. din Z., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1675 din data de 18 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimații-pârâți J. P. I., cu domiciliul în comuna Suhaia, ., nr. 50, județ Teleorman și J. F., cu domiciliul în comuna Suhaia, ., nr. 50, județ Teleorman și A., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. S.
Red. DMN – 22.10.2015/6 ex.
Dos.fd._
Jud. Z.
Jud.fd. N. C. R.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1021/2015. Tribunalul... → |
|---|
