Contestaţie la executare. Decizia nr. 848/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 298/740/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 848
APEL
Ședința publică de la 02 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – D. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, București, împotriva sentinței civile nr. 1975 din 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. B. I. S.R.L. cu sediul în A., ., județul Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 265,5 lei, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata-contestatoare S.C. B. I. S.R.L. a depus la dosarul cauzei, la data de 31.07.2015, întâmpinare în două exemplare și că apelanta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 21.01.2015 sub nr._, astfel cum a fost completată la data de 29.01.2015, contestatoarea S.C. B. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute și desfășurate în dosarul de executare nr. 3730/2014 al B. I. R.-L. și a actelor de executare efectuate în această procedură de executare, respectiv înștiințare emisă în data de 18.12.2014, somație din data de 18.12.2014, încheiere nr. 3730/2014 din data de 18.12.2014, încheierii civile nr. 2816/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, precum și anularea proceselor-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011; totodată, a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că actele de executare sunt neîntemeiate și lipsite de obiect, întrucât sumele care au fost menționate în cele două procese-verbale de contravenție au fost achitate în contul Primăriei Municipiului A..
Referitor la cele două procese-verbale de contravenție, a arătat că acestea sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii agentului constatator. A mai arătat că a fost sancționată cu amendă la un interval de două zile pentru același autovehicul, iar în cel mai rău caz ar putea fi obligată la plata tarifului de despăgubire corespunzător primului proces-verbal, neputând fi obligată la plata tarifului de despăgubire aferent celui de-al doilea proces-verbal.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, întrucât la momentul actual este aplicabil termenul impus prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002, care în art. 9 alin. 3 consfințește faptul că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea pre. Art. 8.
Fapta de a circula fără rovinietă a fost săvârșită în data de 15.05.2011, respectiv 17.05.2011, astfel că termenele de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale erau de 30 de zile de la data săvârșirii faptei.
A mai arătat că fapta nu mai este prevăzută de legea actuală, care a eliminat tariful de despăgubire.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711-718 C. proc. civ..
În susținere, a atașat următoarele înscrisuri, în copie: înștiințare (f. 5); somație (f. 6); încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 7, 8), încheierea civilă nr. 2816/12.11.2014 a Judecătoriei A., prin care s-a încuviințat executarea silită (f. 9, 10); dovezi de achitare amenzi (f. 11, 12); procese-verbale de constatare a contravențiilor . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011 (f. 13, 14); rovinietă CNADNR și bon fiscal (f. 20); factura OPMR_ din 27.07.2011 (f. 21); decizia CCR nr. 112/2014 (f. 22-26); practică judiciară în materie (f. 27-33).
Intimata a formulat întâmpinare, atașată dosarului la data de 26.02.2015, prin serviciul registratură (filele 78-87), solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de 18.12.2014, în dosarul nr. 3730/2014 de către B. I. R. L., raportat la dispozițiile art. 712 alin. 2 C. proc. civ., întrucât încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a fost comunicată debitoarei în data de 12.01.2015, iar aceasta a formulat contestație la executare în data de 21.01.2015, peste termenul de 5 zile stabilit de lege.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că emiterea și comunicarea celor două procese-verbale de contravenție a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001, și art. 27 din OG nr. 2/2001, poștă, în data de 28.11.2011, operațiuni confirmate prin semnătura de primire, fără a depăși termenul de o lună de data aplicării sancțiunilor, conform dispozițiilor legale. Astfel, nu se poate susține că procedura de comunicare a proceselor-verbale de contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modif. și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție, din momentul comunicării proceselor-verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii contravenționale conform OG nr. 2/2001, or debitoarea nu a apelat la această cale procesuală și, prin urmare, până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
Atâta timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție ridicate de către contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 C. proc. civ..
Prin urmare, cât timp procesele-verbale de contravenție adresate pe seama debitoarei nu au fost contestate în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare a acestora, acestea reprezintă titluri executorii apte de executare silită pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare, care au intrat în putere de lucru judecat.
Cu privire la sumele care îi revin debitoarei ca obligații de plată prin procesul-verbal de constatare a contravenției și asupra cărora aceasta face o evidentă confuzie, intimata a susținut că acestea sunt separate și au beneficiari legali diferiți.
Astfel, pe de o parte, contestatoarei îi incumbă o datorie de plată reprezentată de amenda contravențională în cuantum total de 5 500 lei, ca și sancțiune principală și care, în virtutea art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este supusă regimului creanțelor fiscale.
Pe de altă parte, contestatoarei îi incumbă o datorie reprezentată de sancțiunea complementară în valoare totală de 1 440 euro, suma care reprezintă tarifele de despăgubire și care se achită în lei la cursul comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, în contul CNADNR SA.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR – SA, în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi.
Referitor la afirmația contestatoarei conform căreia procesul-verbal de contravenție ar avea natura unui act administrativ, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta este neîntemeiată.
A mai precizat intimata că în speță nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor, rezultată dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Intimata a solicitat și respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatoare, ca nefondată, întrucât nu se impune ordonarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatoarei, respectiv nu se creează o pagubă iminentă care nu se poate repara.
În drept, a invocat art. 205-208 C. proc. civ. .
În susținere, a atașat întâmpinării, procesele-verbale contestate și dovezile de comunicare a acestora (f. 88, 89, 90, 91).
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a solicitat respingerea excepției privind tardivitatea contestației împotriva cheltuielilor executorului judecătoresc, susținând că acțiunea formulată are ca obiect contestație la executare, fiind contestate toate actele de executare silită începute și desfășurate în dosarul de executare nr. 3730/2014 al B. I. R. L., inclusiv încheierea din data de 18.12.2014 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită.
Pe fondul cauzei, a reiterat, în esență, susținerile din cererea introductivă.
La solicitarea instanței, B. I. R.-L. a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul execuțional nr. 3730/2014 (f. 108-142).
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate dosarului.
Prin încheierea de ședință din 02.02.2015, instanța a dispus suspendarea provizorie a executării silite derulate în dosarul execuțional nr. 3730/2014 până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Prin sentința civilă nr. 1975 din data de 07 mai 2015 Judecătoria A. a admis cererea formulată de contestatoarea S.C. B. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
A anulat procesele-verbale contestate și a anulat actele de executare silită emise de intimată în dosarul execuțional nr. 3730/2014 al B. I. R.-L.. A exonerat contestatoarea de la plata sumei de 1 440 euro (echivalentul în lei la data efectuării plății) și 1 046,25 lei, reprezentând debit datorat și cheltuieli de executare silită.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, contestatoarea S.C. B. I. S.R.L. a contestat procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011 emise de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând anularea acestora; totodată, s-a contestat și executarea silită declanșată prin titlurile executorii reprezentate de cele două procese-verbale de contravenție.
Prin înștiințarea nr. 3730/2014 din 18.12.2014, emisă de B. I. R. L. (f. 121), s-a adus la cunoștința debitoarei că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa, în baza titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, iar prin somația de executare nr. 3730/2014 din data de 18.12.2014, emisă de același executor judecătoresc (f. 120), contestatoarea a fost somată să se conformeze titlurilor executorii, în sensul de a achita suma de 1 440 euro, (echivalentul în lei la cursul BNR, din ziua efectuării plății), precum și suma de 1046,25 lei, reprezentând creanța datorată și cheltuieli de executare.
Prin acțiunea formulată, contestatoarea a invocat, în esență, motive de nelegalitate a proceselor - verbale de contravenție, or instanța a reținut că, în acord cu prev. art. 712 alin. 2 C. proc. civ., apărările de fond împotriva unui titlu executoriu-care nu este emis de o instanță judecătorească-pot fi formulate în procedura contestației la executare, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale procesuală de desființare a lui.
Așa fiind, potrivit prev. art. 31 și urm. O.G. nr. 2/2001 rep., privind regimul juridic al contravențiilor, contestatoarea are posibilitatea formulării plângerii contravenționale cu scopul contestării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție- titlurilor executorii contestate prin prezenta acțiune.
Prin procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, întocmite de către intimata C.N.A.D.N.R-S.A, contestatoarea . a fost sancționată cu amenzi contravenționale în sumă de 2 750 lei fiecare, la care se adaugă și contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 720 euro fiecare (în total 1440 euro), pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, întrucât la datele de 15.05.2011, ora 16:33 și 17.05.2011, ora 13:43, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatoarei, a fost depistat pe DN7 km 188+900m, Seaca, județul V., circulând fără a deține rovinietă valabilă (f. 110, 111).
Procesele-verbale au fost întocmite în lipsa contravenientului și a martorilor, menționându-se că, potrivit prev. art. 9 alin. 2 O.G. nr. 15/2002, constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța a mai reținut că prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013 (obligatorie pentru instanțe), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție i-au fost comunicate pe suport de hârtie, iar nu în format electronic, nesemnate de către agentul constatator. Procesele-verbale poartă mențiunea că au fost generate și semnate electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG nr .1259/2001.
Astfel, se constată că procesele-verbale au fost comunicate debitoarei-contestatoare în copie, potrivit art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, varianta tipărită pe hârtie a procesului-verbal echivalând cu o copie a procesului-verbal, dar instanța nu s-a putut raporta la această copie pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate în privința procesului-verbal de contravenție.
Potrivit art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este obligată să verifice dacă procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Printre mențiunile prevăzute de aceste text legal, se află și existența semnăturii agentului constatator.
Având în vedere că în cuprinsul actelor sancționatoare se menționează că au fost semnate electronic, instanța de fond a reținut că acestea puteau fi întocmite exclusiv în formă electronică, potrivit Legii nr. 455/2001. Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de autentificare.
Instanța a reținut, de asemenea, că procesele-verbale de contravenție au fost semnate în formă electronică de către agentul constatator M. V. și A. A. M., în conformitate cu prevederile înscrise în art. 7 din Legea nr. 455/2001, potrivit cărora „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Însă, aceste dispoziții legale sunt aplicabile, așa cum rezultă din conținutul lor, înscrisurilor în formă electronică. Or, procesul-verbal de contravenție, deși inițial este întocmit în formă electronică, în momentul în care este tipărit pe suport de hârtie în vederea comunicării prin poștă pierde acest caracter, ceea ce conduce, implicit, la lipsirea de eficiență a semnăturii în format electronic și aplicarea regulilor de drept comun, respectiv necesitatea semnării acestora în mod olograf.
Mai mult decât atât, procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., sunt acte administrative, deci acte de drept public, și nu înscrisuri sub semnătură privată; așadar, nu există posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de contravenție sau unui alt înscris autentic. Pe cale de consecință, în privința acestor acte Legea nr. 455/2001 nu este aplicabilă, fiind necesar a fi semnate olograf de agentul constatator, semnătură care lipsește și din cuprinsul procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, aspect ce atrage sancțiunea nulității absolute a actului sancționator în sensul reglementării art. 17 O.G. nr. 2/2001.
Prin Decizia în interesul legii nr. 6/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 199 din 25 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Prin urmare, față de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței semnăturii agentului constatator în cuprinsul proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, motiv pentru a anulat procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011.
Pe cale de consecință, analizând legalitatea executării silite declanșate împotriva contestatoarei, respectiv titlurile executorii - procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, instanța a reținut că executarea silită pornită împotriva contestatoarei, în formele contestate de aceasta din urmă, dar comunicate acesteia, s-a derulat având la bază unor titluri executorii anulate de instanță în cursul executării silite, împrejurare care este de natură a atrage aplicarea disp. art. 642 C. proc. civ., conform cărora toate actele de executare efectuate în baza titlului executoriu desființat sunt, la rândul lor, desființate de drept, dacă prin lege nu se dispune altfel, iar instanța este în măsură a anula actele de executare silită demarate împotriva contestatoarei, ținând seama și de faptul că procesele-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, în baza cărora a fost promovată executarea silită împotriva debitoarei, sunt acte administrative, deci acte de drept public, și nu înscrisuri sub semnătură privată; așadar, nu există posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de contravenție sau unui alt înscris autentic. Pe cale de consecință, în privința acestor acte Legea nr. 455/2001 nu este aplicabilă, fiind necesar a fi semnate olograf de agentul constatator, semnătură care lipsește și din cuprinsul proceselor-verbale de contravenție . nr._/14.11.2011 și . nr._/14.11.2011, aspect ce atrage sancțiunea nulității absolute a actului sancționator în sensul reglementării art. 17 O.G. nr. 2/2001.
În consecință, având în vedere că actele de executare silită derulate împotriva contestatorului au fost întocmite în baza unor procese-verbale anulate în instanță, lipsindu-le astfel caracterul de titlu executoriu, instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare silită emise de intimată în dosarul execuțional nr. 3730/2014 al B. I. R.-L..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal prevăzut de lege apelanta intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și menținerea tuturor formelor de executare realizate.
În motivare a arătat că instanța de fond și-a depășit competența, motivând aspecte de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în cadrul plângerii contravenționale.
Totodată mai arată că instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefondat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator și prin urmare este lovit de nulitate absolută, întrucât conform art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la comunicare sau luarea la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Atâta timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție nu pot fi reținute ca motiv de admitere a contestație la executare, ci ele trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform art. 712 C.pr.civ.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și art. 665 alin. 6 C.pr.civ .
La data de 05.08.2015 intimata-contestatoare S.C. B. I. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
În motivare a arătat, referitor la susținerile apelantei cu privire la depășirea competenței instanței de judecată, de a se pronunța pe aspectele de nelegalitate cuprinse în titlurile executorii, că acestea sunt nefondate întrucât a invocat nulitatea absolută a acestora, fiind aplicabile dispozițiile art. 178 alin. 1 NCPC și prevederile art. 1249 alin. 1 cod civil conform cu care nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, aceasta nefiind supusă prescripției extinctive.
A arătat că procesul-verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic iar nulitatea absolută a acestuia este dată de încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OG 2/2001.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
În contra susținerilor apelantului instanța de fond s-a pronunțat deopotrivă asupra plângerii contravenționale, cât și asupra contestației la executare operând, însă o întrunire ce se soldează cu încălcarea unor norme imperative, atrăgând totodată și nerespectarea drepturilor procesuale ale părților. Așadar criticile formulate de intimat au fost realizate prin intermediul căi procedurale legale.
Analiza instanței cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție a intervenit în contextul judecării plângerii contravenționale, însă soluția propusă de judecătorul fondului cu privire la aplicabilitatea retroactivă a deciziei în interesul legii nr. 6/2015 publicată în MO, Partea I nr. 199/25.03.2015 este contrară legii, înfrângând disp. exprese ale art. 517 C. proc. civ.
Acest text reglementează efectele recursului în interesul legii prevăzându-se expres că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, înlăturând orice fel de interpretare de aplicabilitate retroactivă a efectelor acesteia; nu i se putea pretind agentului constatator să rețină considerentele unei decizii inexistente la momentul încheierii actului contravențional.
În cauză, însă, soluția procesuală aleasă de instanța de fond de a analiza deopotrivă în cadrul aceluiași dosar, atât plângerea contravențională, cât și contestația la executare determină constatarea nulității absolute a hotărârii pronunțate prin nerespectarea formelor procedurale impuse de lege ca și condiții imperative, operând prorogarea de competență cu încălcarea unor norme de ordine publică. Pentru a nu încălcă norme imperative, instanța de fond avea obligația disjungerii celor două cereri, acestea având independență procesuală.
Astfel justa soluționare a fiecăreia dintre cele două cereri presupune o analiză a termenelor legale de declarare, a momentelor de la care începe să curgă termenul de exercitare și care este diferit pentru fiecare.
Un alt aspect omis a se fi avut în vedere de instanța de fond vizează căile de atac de exercitat împotriva, pe de o parte a soluției ce se pronunță prin soluționarea unei plângeri contravenționale, iar pe de altă parte a soluției în cadrul unei contestații la executare. În cadrul plângerii contravenționale conform art. 34 alin. 1/OG 2/2001 coroborat cu art. 468 C. proc. civ. apelul se exercită în 30 de zile de la comunicare, pe când atunci când vorbim de contestație la executare termenul de exercitare a căii de atac este de 10 zile de la comunicare – art. 650 C. proc. civ..
Soluționarea deopotrivă nu poate opera cu atât mai mult cu cât calea de atac în materie contravențională este de competența secției de contencios administrativ și fiscal – art. 34 alin. 2/Og 2/2001, iar în materie de contestație la executare competența aparține secției civile – art. 95 alin. 1 pct. 2C. proc. civ..
Prorogarea nu poate opera prin încălcarea normelor de ordine publică, așa încât singura soluție ce se impune în cauză este aceea a trimiterii cauzei la instanța de fond care dând dovadă de diligență va trebui să soluționeze separate cele două cereri cu care a fost învestită dispunând disjungerea. Menționându-se de instanța de fond ca termen de exercitare a căii de atac 10 zile de la comunicare se aduce o atingere gravă dreptului recunoscut petentului la exercitarea căii de atac în 30 de zile de la comunicare în materie contravențională. În calea de atac instanța de control nu poate găsi mijloace procedurale de respectare a acestui drept al apelantului petent.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va admite apelul declarat și pe cale de consecință anulând sentința atacată va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
De menționat, că față de reglementarea distinctă a normelor de competență astfel cum au fost mai sus analizate, perspectiva legiuitorului cuprinsă în art. 480 C. proc. civ. de a încălca principiul dublului grad de jurisdicție impunând instanței de apel să analizeze cauza e fond nu poate fi primită, întrucât, față de particularitățile speței, procedând de această manieră, se aduce gravă atingere dreptului la apărare al justițiabilului și legalității procesului civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, București, împotriva sentinței civile nr. 1975 din 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. B. I. S.R.L. cu sediul în A., ., județul Teleorman.
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.09.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. D. M.
Red. th.red. G.P. 4 ex. 02.10.2015
D.f._
J.f. D. A. P.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 866/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 884/2015. Tribunalul... → |
|---|
