Contestaţie la executare. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 2299/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 51
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-creditor C. Județean Teleorman, sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 3819 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator F. T. cu domiciliul în A., . B, ., și intimatul-terț poprit C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-creditor C. Județean Teleorman prin consilier juridic L. P., în baza delegației nr. 373/20.01.2015 pe care o depune în ședință publică, și intimatul-contestator F. T., personal, lipsă fiind intimatul-terț poprit C. Județeană de Pensii Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 15.01.2015, prin serviciul registratură al instanței, intimatul-contestator F. T., a depus întâmpinare în trei exemplare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimatul-contestator F. T., apelantului-creditor prin consilier juridic și, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelantul-creditor C. Județean Teleorman prin consilier juridic L. P., având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și respingerea acțiunii formulată de contestator ca rămasă fără obiect, însă dacă se va considera ca are obiect, solicită respingerea ca netemeinică și nefondată. În susținerea apelului, arată că, instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut întrucât contestatorul prin contestația la executare a solicitat suspendarea reținerii sumei de 616 lei în baza înființării popririi și restituirea sumei efectuate în baza înființării poprii. Precizează că instanța de fond a dispus anularea executării silite și întoarcerea executării silite, motiv pentru care în raport de principiul disponibilității și dispozițiile art. 9 alin. 2 C., solicită admiterea apelului și să se constate că prima instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Consilier juridic L. P., solicită să se observe că nu există o cerere de modificare a contestației la executare, contestatorul nu și-a modificat pretențiile în nici un fel, iar instanța de fond a apreciat incorect că fost investită cu anularea contestației la executare și întoarcerea executării silite. Totodată, apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că nu există titlu executoriu, însă la dosarul cauzei există dispoziția președintelui consiliului județean nr. 660/27.12.2011, act administrativ, care în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. 2 ind. 1 din Legea 188/1999, actul administrativ necontestat constituie titlu executoriu.
Mai arată, că în mod neîntemeiat, instanța de fond a dispus întoarcerea executării silite deși contestatorul nu solicitase acest lucru și nici anularea înființării popririi. Având în vedere dispozițiile art. 722 C., apreciază consilierul juridic al apelantului, că nu sunt îndeplinite condițiile legale, intimatul F. T. nu a solicitat anularea, ci dimpotrivă, suspendarea executării, iar legiutorul condiționează întoarcerea executării silite de cererea persoanei interesate. Restituirea sumei de 616 lei către contestator a fost dispusă în mod neîntemeiat de către prima instanță în condițiile în care acestuia i s-au restituit sumele reținute în baza înființării popririi, iar suma de 240 de lei, a fost reținută în baza angajamentului de plată încheiat între intimat și apelant.
Față de considerentele expuse, apelantul-creditor C. Județean Teleorman prin consilier juridic L. P., având cuvântul, solicită admiterea apelului.
Intimatul-contestator F. T., personal, având cuvântul, solicită, respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond. La interpelarea instanțe recunoaște faptul că i-a fost restituită suma de 616 lei.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 30.05.2014 sub nr._/2014, contestatorul F. T. a chemat în judecată pe creditorul-intimat C. Județean Teleorman și terțul poprit C. Județeană de pensii Teleorman, solicitând suspendarea reținerii sumei de 616 lei, ca fiind reținută fără temei legal și restituirea sumelor reținute.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, la data de 16.05.2014, i-a fost comunicată cu adresa nr._ din 13.05.2014 înființarea popririi din drepturile de pensie, în sumă de 616 lei lunar, până la recuperarea debitului în cuantum de 3.400 lei, comunicat de creditor cu adresa nr.4891 din 24.04.2014 și 102 lei comision de administrare.
Nu s-a indicat temeiul în drept al contestației.
În dovedire, contestatorul a anexat, în copie: adresa nr._/2014, nr.3370/2014, copie carnet membru CAR Pensionari, copie grafic rambursare împrumut.
La data de 31.07.2014 terțul poprit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect iar prin întâmpinarea depusă la data de 13.08.2014, creditorul a solicitat, de asemenea, respingerea contestație, urmând ca instanța să dispună în consecință cu privire la lipsa obiectului cererii deduse judecății. În motivare creditorul a învederat că petentul contestator a semnat la data de 02.06.2014 un angajament de plată cu nr.6518 prin care a recunoscut că are de plată suma 3400 lei față de creditor.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 3819 din 28 noiembrie 2014 Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de contestatorul F. T. în contradictoriu cu creditorul C. JUDEȚEAN TELEORMAN și terțul poprit C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, a anulat executarea și actele de executare efectuate asupra veniturilor contestatorului, a admis cererea de întoarcere a executării și a dispus restituirea către contestator a sumei de 240 lei.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect și s-a dispus restituirea către contestator, după rămânerea definitivă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 175 lei achitate prin chitanța . nr._ din 14.07.2014.
S-a stabilit onorariu avocat desemnat în cadrul ajutorului public judiciar încuviințat, în cuantum de 217 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
A obligat intimatul-creditor C. Județean Teleorman la plata către stat a sumei de 392,07 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru de care a beneficiat contestatorul sub forma ajutorului public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
Prin Dispoziția președintelui Consiliului Județean Teleorman nr.660/27.12.2011 (fila 97-98) s-a dispus imputarea în sarcina contestatorului F. T. a sumei de_ lei astfel cum a fost stabilită prin Decizia Curții de Conturi nr.39/2011, reprezentând drepturi speciale acordate conform Acordului colectiv de muncă.
Ca urmare a acestei dispoziții, creditorul C. Județean Teleorman a emis adresa nr.4891/24.04.2014 către terțul poprit C. Județeană de Pensii Teleorman punându-i în vedere să procedeze la reținerea sumei de 3400 lei din veniturile reprezentând pensii ale contestatorului.
Prin adresa nr.5919 din 05.06.2014 creditorul a emis o nouă adresă către terțul poprit punându-i în vedere să suspende înființarea popririi având în vedere că debitorul-contestator a semnat angajamentul de plată nr.6518/02.06.2014.
S-a apreciat ca fiind vădit nelegală executarea silită pornită față de contestator, în primul rând pentru că intimatul-creditor C. Județean a procedat la declanșarea unei executări silite prin arogarea de către acesta a unor competențe neprevăzute de lege.
C. Județean Teleorman este un simplu creditor care pretinde anumite sume stabilite prin Decizia nr.39/2011a Curții de Conturi însă nu este organ de executare silită și nu are competențe de a dispune înființarea popririi ca modalitate de executare silită
Art. 623 C.pr.civ. intitulat „Organul de executare” prevede că „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.”
Prin urmare executarea silită se desfășoară doar de către executorul judecătoresc precum și de alte organe prevăzute în legile speciale ( ca de exemplu organele ANAF pentru creanțele fiscale) C. Județean Teleorman neavând astfel de competențe, așa încât adresa nr.4891 din 24.04.2014 de înființare a popririi (reținerii) asupra pensiei contestatorului este, din perspectiva executării silite - una nelegală.
Tot astfel, creditorul C. Județean, confruntat cu constatările Curții de Conturi prin Decizia nr.39/2011 prin care s-a reținut că acesta ar fi efectuat anumite plăți către contestator fără acoperire legală, nu acordă o semnificație adecvată acestei Decizii.
Decizia nr.39/2011-verificată sub aspectul legalității și menținută prin Decizia nr.3978 din 07.10.2013 a Curții de Apel București- constituie un act pe care creditorul nu îl poate ignora atâta vreme cât s-au constatat efectuate anumite plăți nejustificate. Însă Decizia nr.39/2011 este una emisă în raporturile dintre Curtea de Conturi și C. Județean, urmând ca angajatorul C. Județean să facă demersuri legale pentru recuperarea sumelor fie prin solicitarea acestor sume de la debitor și plata benevolă fie obținerea unui titlu executoriu pe cale judiciară.
În concluzie s-a constatat că, pe de o parte, C. Județean nu este în posesia unui titlu executoriu- ca act opozabil contestatorului, iar pe de altă parte C. Județean, chiar în ipoteza existenței unui titlu executoriu opozabil contestatorului, nu poate proceda la executarea silită întrucât legea –atât codul de procedură civilă cât și dispozițiile din legile speciale – nu-i conferă astfel de competențe de a dispune asupra veniturilor debitorilor săi.
Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr._ din 27 noiembrie 2014 depusă la dosar, contestatorul ar datora către C. Județean doar suma de 1000 lei din care s-a achitat 240 lei, suma de 2400 lei intrând sub incidența Legii nr.124/2014.
Ca atare, reținând argumentele legate de inexistența unui titlu executoriu opozabil contestatorului și îndeosebi lipsa de competență a Consiliului Județean de a dispune poprirea asupra veniturilor contestatorului, prima instanță a constatat că procedura de executare, constând în reținerile înființate asupra pensiei contestatorului, este una vădit nelegală, motiv pentru care a dispus desființarea întregii executări.
Împrejurarea că debitorul contestator a semnat un angajament de plată nu este de natură să contrazică argumentele instanței atâta vreme cât, pe de o parte, însuși creditorul C. Județean a recunoscut că acesta datorează nu suma de 3400 lei care a fost vizată prin poprire ci doar suma de 1000 lei (fila 99) ceea ce relevă în plus nelegalitatea executării iar pe de altă parte, semnarea unui angajament de plată neonorat, nu deschide Consiliului Județean calea unei executări silite pe care să o declanșeze și să o desfășoare însuși creditorul lipsit de competențe legale în materie.
Privitor la suspendarea executării silite, prima instanță a constatat că intimatul creditor a solicitat terțului poprit suspendarea reținerilor realizate astfel că în prezent terțul poprit nu procedează efectiv la poprirea veniturilor contestatorului, așa încât capătul de cerere privind suspendarea executării este rămas fără obiect, fiind respins ca atare.
Referitor la întoarcerea executării solicitate de contestator prin cererea introductivă ( acesta solicitând restituirea sumelor reținute) s-a constatat că sunt întrunite condițiile întoarcerii executării dată fiind desființarea executării înseși.
Din adresa nr._ din 27 noiembrie 2014 depusă la dosar, contestatorul ar datora către C. Județean doar suma de 1000 lei din care s-a achitat 240 lei, suma de 2400 lei intrând sub incidența Legii nr.124/2014.
Prin urmare, așa cum însuși contestatorul a învederat doar suma de 240 lei se impune a fi restituită ca efect al desființării executării desfășurate de C. Județean.
În temeiul art. 45 alin 1 lit.f) din OUG nr.80/2013, ca efect al admiterii contestației s-a dispus restituirea către contestator, după rămânerea definitivă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 175 lei achitate conform chitanței . nr._ din 14.07.2014.
Totodată, fiind asigurată asistență juridică în favoarea contestatorului, s-a stabilit onorariu avocat desemnat în cadrul ajutorului public judiciar încuviințat, în cuantum de 217 lei ( conform art. 2 lit e din Protocolul încheiat între UNBR și Ministerul justiției) care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Potrivit art. 18 din OUG nr.51/2008 s-a obligat intimatul-creditor C. Județean Teleorman la plata către stat a sumei de 392,07 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat (217 lei) și taxă judiciară de timbru (175, 07 lei) de care a beneficiat contestatorul sub forma ajutorului public judiciar prin Încheierea din 02.07.2014 (fila 37).
De asemenea, s-a dispus ca taxa judiciară de timbru achitată de contestator (175 lei) să fie restituită acestuia conform art. 45 lit f din OUG nr.80/2013 iar restul taxei (175,07 lei ) și onorariu avocat (217 lei) vor fi puse în sarcina creditorului în temeiul art. 18 din OUG nr.51/2008.
Împotriva sentinței civile nr. 3819 din 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. a declarat apel în termenul legal C. Județean Teleorman, care a apreciat hotărârea atacată ca fiind vădit netemeinică și esențial nelegală.
În motivarea apelului a arătat că în mod nelegal instanța de fond a calificat acțiunea contestatorului ca având trei capete de cerere, și anume contestație la executare, suspendare reținere și întoarcere executare silită, deși aceasta privește doar suspendarea reținerii sumei de 616 lei și restituirea sumelor reținute, încălcându-se astfel principiul disponibilității ce guvernează procedura civilă( art. 9 alin. 2 C. proc. Civ.); prin anularea înființării popririi instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu i s-a cerut.
Pe de altă parte, nu poate fi primită o modificare a cererii de chemare în judecată decât în condițiile art. 204 C. proc, civ. or, în speță, nu există nicio cerere din partea contestatorului prin care să-și modifice pretențiile deduse judecății.
A mai arătat apelantul că, în mod neîntemeiat instanța a concluzionat că, instituția C. Județean nu este în posesia unui titlu executoriu, fără a observa că acesta este reprezentat de Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Teleorman cu nr. 660/27 decembrie 2011 privind imputarea unei sume nete către contestatorul F. T., funcționar public în cadrul aparatului de specialitate din cadrul Consiliului, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 2/1 din Legea 188/1999 republicată.
Cât privește întoarcerea executării, a apreciat că o atare măsură s-a dispus în mod nelegal în condițiile în care contestatorul nu a solicitat prin cererea introductivă desființarea executării ci doar suspendarea popririi și restituirea sumelor reținute în baza popririi iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 722 C. proc civ. cu privire la întoarcerea executării silite, legiuitorul condiționând întoarcerea executării silite de desființarea titlului executoriu. Totodată, suma de 240 lei, asupra căreia instanța a dispus restituirea, a fost reținută de instituția C. Județean Teleorman urmare a angajamentului de plată încheiat de acesta cu contestatorul F. T., la data de 20 mai 2014, iar nicidecum ca urmare a executării silite.
În condițiile în care suma de 616 lei reținută de C. Județeană de Pensii Teleorman în baza executării silite (înființării popririi) a fost restituită contestatorului odată cu pensia aferentă lunii iunie 2014 iar suma de 240 lei solicitată a fi restituită a fost reținută în temeiul angajamentului dat de contestator afirmația din cuprinsul hotărârii atacate conform căreia „ se impune a fi restituită ca efect al desființării executării desfășurate de C. Județean doar suma de 240 ei” este lipsită de fundament juridic, motiv pentru care apelul este întemeiat.
C. Județean a cerut fostului angajat, contestatorul în speță, restituirea sumei de 3400 lei reprezentând drepturi salariale încasate în baza Acordului Colectiv de Muncă nr. 3930/06.04.2009, drepturi salariale stabilite a fi încasate nelegal în urma controlului efectuat de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Teleorman. Întrucât contestatorul s-a pensionat, pentru recuperarea sumelor încasate nelegal s-a solicitat Casei Județene de Pensii Teleorman înființarea popririi asupra drepturilor de pensie până la recuperarea sume de 3400 lei, din care 2400 lei reprezintă drepturi încasate în perioada ian – iunie 2011 iar suma de 1000 lei reprezentând drepturi speciale. C. Județeană de Pensii Teleorman a înființat poprirea începând cu iunie 2014, fiind stabilită și reținută prima rată de 616 lei, în vederea virării acesteia către C. Județean. Ulterior, la data de 05.06.2014 C. Județean a comunicat terțului poprit că între el și F. T. s-a încheiat un angajament de plată ( datat 20 mai 2014), pentru recuperarea de la contestator a sumei de 3400 lei, solicitându-se astfel suspendarea popririi instituite asupra veniturilor contestatorului.. În consecință, terțul poprit a procedat la suspendarea popririi iar suma de 616 lei reținută pe luna iunie 2014, urmare a înființării popririi, a fost restituită contestatorului. Or, în condițiile în care contestatorul a semnat angajamentul de plată, acesta a recunoscut implicit că are de plată către Consiliu un debit, pe care instituția Consiliului la cuantificat la 760 lei, conform adresei nr._ din 27.11.2014.
Cum contestatorul a primit suma de 616 lei raportat la obiectul contestației - suspendare reținere suma de 616 lei efectuate prin intermediul popririi și restituire a sumelor reținute în baza popririi, pretențiile contestatorului au rămas fără obiect..
O altă critică formulată de apelant vizează modul de stabilire și obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în mod neîntemeiat s-a stabilit în sarcina intimatei suportarea acestora, culpa judecătorului în calificarea raportului juridic dedus judecății nu poate constitui temei al obligației de plată.
Mai mult, în condițiile în care Camera de Conturi a pus în vedere instituției Consiliului recuperarea prejudiciului de la fostul angajat, suma ce urma a fi recuperată constituie venituri publice, fiind incidente astfel prevederile art. 30 alin. 1 și 2 din OUG 80/2013, C. urmând să fie scutit de la plata taxei de timbru privind apelul.
În concluzie a solicitat admiterea apelului și rejudecând să se respingă contestația ca rămasă fără obiect iar în subsidiar să fie respinsă ca neîntemeiată și nelegală.
În drept a invocat prevederile art. 466, 470, 471, 476, 477, 478 C. proc. Civ și dispozițiile Legii 188/1999.republicată.
Asupra apelului declarat s-a formulat întâmpinare de către contestator la data de 15.01.2015, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii atacate. A arătat intimatul că, față de prevederile contractului colectiv de muncă nr. 3930/06.04.2009 semnat de Președintele Consiliului Județean și Sindicatul Qmega, de dispozițiile instanței din hotărârea atacată, apelul declarat de creditoare este netemeinic și nelegal.
Nu s-au formulat alte cereri și nu s-a solicitat administrarea altor mijloace de probă.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de prevederile art. 479 C. proc. Civ., Tribunalul apreciază apelul nefondat, urmând să-l respingă, pentru considerentele ce se vor succede:
Astfel, critica apelantei potrivit căreia Judecătoria a încălcat principiul disponibilității și a acordat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a calificat greșit acțiunea contestatorului ca având trei capete de cerere - contestație la executare, suspendare executare și întoarcere executare silită, deși contestatorul a solicitat doar suspendarea executării (reținerii) sumei de 616 lei, efectuată prin intermediul popririi și restituirea sumelor reținute de terțul poprit, urmare a înființării popririi este neîntemeiată, întrucât, la termenul de judecată din 7 noiembrie 2014, prima instanță a constatat în raport de prevederile art. 131 alin. 1 C. proc. Civ și art. 3 alin. 1 din Legea 76/2012 și cu respectarea principiului contradictorialității, că este competentă să soluționeze cauza, stabilind, în raport de pretenția concretă a contestatorului exprimată în cererea de chemare în judecată, că aceasta are 3 capete de cerere, și anume: contestație la executare, suspendare executare silită și întoarcere executare. Faptul că nu s-a indicat expres în acțiune că se solicită întoarcerea executării silite și nu s-au precizat temeiurile în drept nu reprezintă impedimente în calificarea juridică de către judecător a cererii contestatorului de restituire a sumelor poprite nelegal( judecătorul având, de altfel, are obligația de a face el încadrarea juridică, nefiind ținut de temeiul juridic indicat de reclamant), câtă vreme a avut la dispoziție obiectul și motivele de fapt ale cererii contestatorului.
Nici motivul de apel potrivit căruia executarea silită s-a pornit în baza dispoziției nr. 660 din 27 decembrie 2011 a Președintelui Consiliului Județean Teleorman care constituie titlu executoriu nu fundamentează legal începerea executării silite prin poprire, creditorul nerespectând dispozițiile art. 623 C. proc. Civ., prin aceea că a declanșat și desfășurat o procedură execuțională fără a avea o competență legală în acest sens. Or, așa cum rezultă din prevederile art. 623 C. proc. Civ., executarea silită se desfășoară doar de executorul judecătoresc precum și de alte organe prevăzute în legile speciale, C. Județean neavând în speță o astfel de competență.
Totodată, critica potrivit căreia suma de 240 lei, asupra căreia instanța a dispus restituirea, a fost reținută de instituția C. Județean Teleorman urmare a angajamentului de plată încheiat de acesta cu contestatorul F. T., la data de 20 mai 2014, iar nicidecum ca urmare a executării silite nu este de natura a conduce la admiterea apelului.
Astfel, din adresa nr._ din 27 noiembrie 2014 a Consiliului Județean Teleorman, datoria contestatorului față de acesta( reprezentând drepturi salariale necuvenite) este de 1000 lei din care s-a achitat 240 lei. Această suma de 240 lei încasată de creditoare se impune a fi restituită, în primul rând, ca efect al desființării executării silite desfășurate de C. Județean.. Totodată, existența angajamentului de plată neonorat, nu legitimează executarea silită declanșată și desfășurată nelegal de către creditoare.
În fine, cât privește suportarea cheltuielilor de judecată, prima instanță a făcut o aplicare legală a dispozițiilor art. 453 C. proc. Civ., creditorul fiind partea aflată în culpă procesuală și care nu face parte din categoria persoanelor exceptate de lege de la plata acestora.
Pentru aceste motive, Tribunalul apreciază apelul declarat ca nefondat, așa încât, în raport de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ. va decide respingerea, ca atare, a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-creditor C. Județean Teleorman, sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 3819 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator F. T. cu domiciliul în A., . B, ., județ Teleorman, și intimatul-terț poprit C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. R.G./ 20.02.2015
Th.red. I.M. 5 ex./17.03.2015
D.f._ /2012, Jud. A.
J.f. V. B.
Comunicat 3 ex. .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 87/2015.... → |
|---|
