Rezoluţiune contract. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1954/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 44
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții-pârâți S. I. și S. A., ambii cu domiciliul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 398 din data de 20.06.2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. G., cu domiciliul ales la cab. av. V. C., în T. M., ., județ Teleorman având ca obiect – rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă S. A., asistată de avocat V. E., și apelantul-pârât S. I. reprezentat de același avocat, și intimata-reclamantă T. G. asistată de avocat V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 511 lei achitată cu chitanța nr. 2238 din 15.09.2014 emisă de Consiliul local sector 2 București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat V. E. pentru apelanții-pârâți S. I. și S. A., solicită încuviințarea suplimentării probatorului cu un martor în dovedirea faptului că apelanții și-au respectat obligațiile contractuale, și după data parastasului de 6 săptămâni al lui T. I., intimata fiind cea care nu a mai dorit să fie ajutată și să meargă la București. Ceea ce au declarat martorii audiați în fața instanței de fond au fost lucruri care nu au fost percepute în mod direct de aceștia.
Avocat V. C. pentru intimata-reclamantă T. G., solicită respingerea probei cu martori solicitată de apelanții-pârâți prin avocat, întrucât în fața instanței de fond au fost administrate probe și au avut posibilitatea să solicite și încuviințarea acestei probe.
Tribunalul, respinge cererea apelanților-pârâți de suplimentare a probei cu martori întrucât probele au fost puse în discuție la instanța de fond și ceea ce dorește să se dovedească cu aceasta nu sunt chestiuni noi în apel și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat V. E. pentru apelanții-pârâți S. I. și S. A., având cuvântul, arată că primul motiv de apel a fost acela că prima instanță nu a rezolvat natura juridică a contractului supus rezoluțiunii în sensul stabilirii obligațiilor principale ale părților și a scopului urmărit de acestea la încheierea actului juridic. Precizează că, contractul a fost încheiat la inițiativa vânzătorilor, iar instanța de fond trebuia să stabilească dacă este vorba despre un contract de întreținere sau de vânzare.
Solicită, totodată ca la stabilirea drepturilor și obligațiilor născute în temeiul contractului, să se țină cont de faptul că nu a fost stabilit locul unde urmează să se efectueze obligațiile de întreținere. Înțelegere părților a fost ca întreținerea să aibă loc la București, la domiciliul apelanților.
Avocat V. E. pentru apelanții-pârâți, susține că instanța de fond trebuia să țină cont că reprezintă importanță în ipoteza neexecutării obligației de întreținere, acordarea termenului de grație și punerea în întârziere a debitorului, precum și interpretarea clauzelor neclare din contract și suportarea cheltuielilor contractului și arată că, reclamanții nu au făcut obiecții cu privire la plata prețului.
De asemenea, mai arată că, instanța de fond a tratat superficial probele din cauză, și mai ales înscrisurile, și în motivare, după ce a menționat ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a arătat că, după parastasul de 60 de zile, pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale. Nici declarațiile de martori nu au fost avute în vedere din acestea rezultând clar faptul că reclamanta a fost cea care nu a mai vrut să meargă la București, deși înțelegerea dintre părți a fost în acest sens.
Apelanții-pârâți, prin avocat, susțin că față de T. I., parte în contract, și-au respectat obligațiile contractuale, așa cum rezultă și din probele aflate la dosar, intimata-reclamantă nu a făcut dovada contrară, astfel că parțial, contractul și-a produs efectele. Actele aflate la dosar, respectiv, copie de pe cartea de identitate a reclamantei din care rezultă că aceasta și-a mutat domiciliul la București, copie de pe talonul de pensie din care reiese că aceasta își primea pensia acolo, procura specială dată în fața notarului prin care o împuternicește pe apelanta-pârâtă să facă demersurile pentru a putea primi pensia în București, precum și actele medicale, fac dovada că apelanții și-au respectat obligațiile contractuale. Înscrisurile administrate în cauză se coroborează cu declarațiile de martori, din care rezultă de asemenea faptul că, pârâta a fost cea care nu a mai vrut să meargă la apelanți.
Avocat V. E., mai arată că este voința unilaterală a pârâtei în rezilierea contractului, acest lucru reiese din faptul că a introdus mai multe cereri de chemare în judecată. Cu privire la al treilea motiv de recurs, susține că instanța de fond nu trebuia să rezilieze contractul și să repună părțile în situația anterioară încheierii acestuia întrucât nu este exclusiv culpa apelanților, și trebuia să țină cont de clauza contractuală, conform cu care întreținerea putea fi înlocuită cu renta, mai ales că, parțial contractul a fost respectat, iar neexecutarea obligațiilor nu a fost suficient de importantă pentru a atrage rezoluțiunea.
Concluzionând, apelanții-pârâți S. I. și S. A., prin avocat, solicită în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 și 3 și art. 476 C. admiterea apelului cum a fost formulat și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, și precizează că nu mai insistă în solicitarea privind trimiterea cauzei spre rejudecare, iar cheltuielile de judecată urmează să le solicite pe cale separată.
Avocat V. C. pentru intimata-reclamantă T. G., având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică. Cu privire la motivele de apel, arată că instanța de fond a reținut în mod corect natura juridică a contractului ca fiind contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Precizează că, prin contractul de vânzare-cumpărare, apelanții s-au obligat să presteze întreținere, lucru care s-a întâmplat până la un anumit moment. Din probele de la dosarul cauzei rezultă clar că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală, iar cheltuielile de judecată urmează să le solicite pe cale separată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria T. M. sub nr._ din 4 decembrie 2013 reclamanta T. G., a chemat în judecată pe pârâții S. I. și S. A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr.470 din 5.04.2013 la BNP P. P..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că:
Prin contractul de vânzarea cărei revocare o solicită reclamanta, ea și soțul său T. I., decedat la 6 mai 2013, a vândut pârâților, fiica respectiv ginerele lor, imobilul proprietatea lor situat în . în cvartalul 18, parcelele 1479 și 1480 înscris în cartea funciară nr.20.046 a comunei L., având același număr cadastral, imobil ce constă din suprafața de 1080 mp din acte, teren intravilan categoria curți-construcții și arabil, la măsurători fiind găsită aceeași suprafață, împreună cu construcția C1-locuință în suprafață construită de 83 mp, C2-anexă coșăriță cu două încăperi și pătul, împreună cu tot ce mai este plantat, construit și împrejmuit.
Arată că vânzarea s-a făcut cu obligația cumpărătorilor de a o întreține pe reclamantă și pe soțul acesteia pe toată durata vieții, obligația urmând a se stinge la data decesului ultimului dintre vânzători.
Menționează că după încheierea actului, sub pretextul că soțul reclamantei, T. I. era bolnav, pârâții au luat pe reclamantă și pe soțul acesteia și i-au dus în București, la locuința lor, promițând că o să-l după la spital pe soțul reclamantei, T. I. pentru a fi operat dar pârâții nu și-au respectat această promisiune și la scurt timp soțul reclamantei, T. I., a decedat, înmormântarea fiind suportată din banii reclamantei și ai soțului reclamantei, T. I..
După înmormântarea lui T. I., soțul reclamantei, reclamanta a fost dusă de fiica ei S. A. înapoi în . iar de atunci pârâții nu și-au respectat nici o obligație stipulată în contractual de vânzare și nici nu au mai trecut pe la reclamantă.
Arată reclamanta că pârâții le-au ascuns, ei și soțului acesteia T. I., la încheierea contractului că nu au posibilități materiale în vederea îndeplinirii obligațiilor, având împreună un venit foarte mic, intenția lor fiind de a înstrăina grabnic imobilul cumpărat.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copii: proces verbal de informare nr.122 din 6.08.2013, contract de vânzare autentificat sub nr.470 din 5.04.2013 la BNP P. P.,certificat de deces T. I., certificat pentru instanță nr.332 din 12.07.2013, extras de CF pentru informare iar în original adresa nr.1 din 5.02.2013 și adresa nr.12 din 6.02.2014.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.2263 alin.2 NCC, dispoziții ce sancționează cu rezoluțiunea comportamentul părții care face imposibilă executarea contractului, instanța calificând acțiunea față de cele solicitate de reclamantă și dispozițiile de drept invocate de aceasta, prin apărător calificat, ca fiind o acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare.
A solicitat încuviințarea probei cu doi martori C. I. și C. I., înscrisuri și interogatoriu pârâților.
Pârâții au formulat întâmpinare, arătând în esență că:
În cuprinsul acțiunii formulate de reclamantă s-au menționat aspecte ce nu sunt conforme cu realitatea.
Arată pârâții că la data de 5.04.2013 au încheiat cu reclamanta contarctul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr.470 din 5.04.2013 de BNP P. P., la initiativa vânzătorilor, respectiv a reclamantei și soțului acesteia T. I., menționând că aceștia au avut această initiativă și nu ei, respectiv pârâții, motivând reclamanta și soțului acesteia T. I. că au locuit împreună cu fiul lor, T. F. (care și în prezent locuiește în imobilul reclamantei, nu are copii și consumă alcool) fiind cunoscut în comună ca fiind o persoană agresivă, violentă fizic și verbal față de toată lumea, inclusiv față de părinții lor, existând sesizări depuse de părinții pârâților la poliția locală.
A mai arătat că au avut grijă de reclamantă și soțul acesteia T. I., atât înainte cât și după încheierea actului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, au internat-o pe reclamantă în spitalele din București de nenumărate opri, a fost operată la ochi, internată la Spitalul C. la Secția reumatologie, la Spitalul A. Aslan la geriatrie, la Spitalul M. Bals, etc.
Menționează că în ceea ce-l privește pe tatăl pârâtei S. A., respectiv T. I., decedat la 6.05.2013, arată că afecțiunile de care suferea erau foarte vechi, avansate și mai grave decât ale reclamantei, ceea ce au dus la decesul acestuia.
La trei zile după semnarea contractului, T. I. a fost internat la Spitalul Clinic C. București, la 8.04.2013, iar după ce a fost examinat de un medic specialist, li s-a spus că nu se mai poate interveni chirurgical, având numeroase afecțiuni grave.
Din înscrisurile atașate la întâmpinare, reiese că reclamanta de bună voie și-a mutat domiciliul la pârâți în București, pensia o primea tot la București, la domiciliul pârâților iar reclamanta a dat și o procură specială autentificată sub nr.600 din 16.05.2013 de BNP S. M., prin care pârâta S. A. a fost mandatată de reclamantă să facă toate demersurile necesare în vederea mutării și primirii pensiei la pârâți.
Arată că nu au obligat-o în nici un fel pe reclamantă să-și mute domiciliul la ei în București chiar și după decesul lui T. I., reclamanta a locuit la București, în domiciliul pârâților, ei pârâții fiind cei ce s-au ocupat de înmormântarea lui T. I., suportând cheltuielile de înmormântare, cheltuielile tuturor parastaselor și pomenirilor.
Menționează pârâții că reclamanta este influențată de alte persoane deoarece reclamanta în prezent refuză categoric întreținerea lor, fiind de acord să-i asigure întreținere reclamantei conform contractului încheiat.
Solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
Au anexat întâmpinării în copii: CI . nr._, cupon pensie, CI . nr._, CI . nr._, adeverință medicală din 12.04.2013, scrisoare medicală, procură specială autentificată sub nr.600 din 16.05.2013 de BNP S. M., certificate medical constatator al decesului nr.198 din 6.05.2013, certificate de deces toader I., certificate de îmbălsămare nr.198 din 6.05.2013, chitanță nr.552 din 6.05.2013,factură nr._/2013, fișe dosar nr._ al Judecătoriei T. M. iar în original: bon de înregistrare nr._ din 8.10.2013, cupon pensie, adeverință salariat și în copii xerox: scrisori medicale și bilet de ieșire din spital (filele 65-71), chitanță CAR Pensionari, bilete de ieșire din spital (filele 76-78), adresă către Poliția Locală L., confirmări de primire, note de ședință, chitanțe și bonuri fiscale.
Au solicitat încuviințarea probei cu doi martori M. S. și D. M., înscrisuri și interogatoriu reclamantei.
La 24 ianuarie 2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâților, arătând că:
Este o susținere aberantă faptul că pârâții susțin despre T. F., fiul reclamantei, că este cunoscut în comună ca o persoană agresivă și consumator de alcool deoarece acesta este încadrat la Primăria L., îndeplinind printre altele și funcția de șofer, statut care nu îi permite consumul de alcool.
Arată reclamanta că este adevărat că din cuprinsul contractului de întreținere a rezultat că pârâții ar fi suportat-declarativ- cheltuielile cu privire la încheierea acestuia dar în realitate, ea și soțul său T. I. le-au suportat, înscrisul fiind făcut la stăruința pârâților care le-au promis că îi vor întreține și îngriji la domiciliul lor însă imediat după încheierea contractului, pârâții sub pretextul că trebuie să-I ducă la medic în București, acolo au încercat să-i convingă pe reclamantă și soțul acesteia,T. I. să vândă imobilul, situație pe care nu au acceptat-o și care a generat discuții.
Mai arată că este neadevărată și susținerea că pârâții ar fi suportat cheltuielile de înmormântare ale lui T. I. pentru că toate cheltuielile au fost suportate de reclamantă și soțul său T. I. și fiind persoane în vârstă s-au pregătit cu toate cele necesare înmormântării, pârâții fiind doar participanți la ceremonie.
Menționează reclamanta că refuzul de a accepta întreținerea, așa cum au susținut pârâții este o susținere nefundamentată pentru că după pomenirea de 40 zile a soțului reclamantei, la care a participat doar pârâta S. A., aceasta a plecat la București iar de atunci nu a mai înțeles să o contacteze pe reclamantă, ceea ce nu poate duce decât la concluzia refuzului pârâților de a respecta condițiile contractului de întreținere, asta în condițiile în care pârâții după ce le-au cheltuit economiile de o viață ale reclamantei și soțului acesteia T. I., au considerat pârâții că nu ar trebui să o mai îngrijească întrucât nu au vândut și casa.
Prin sentința civilă nr 398 din 20 06 2014 instanța a admis acțiunea civilă rezoluțiune contract de vânzare cu clauză de întreținere și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare autentificat sub nr.470 din 5.04.2013 la BNP P. P. și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare respectiv: imobilul situat în cvartal 18, parcelele 1479 și 1480, județul Teleorman, înscris în cartea funciară nr._ a comunei L., județul Teleorman, cu număr cadastral 2046, imobil ce constă din suprafața de 1080 mp din acte, teren intravilan categoria de folosință curți construcții și arabil la măsurătoare găsindu-se 1080 mp, împreună cu construcția C1-locuința în suprafață construită de 83 mp, C2-anexa-coșăriță cu două încăperi+pătul, împreună cu tot ce mai este plantat, construit și împrejmuit, va reveni în proprietatea și în patrimoniul vânzătorilor, T. I. și T. G. (T. I. fiind în prezent decedat).
A dispus ca prețul de 4.000 lei va fi restituit de către cumpărătorii S. I. și S. A..
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin contract de vânzare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.470 din 5.04.2013 la BNP P. P., T. I., (soțul reclamantei în prezent decedat) și reclamanta T. G. au vândut către ginerele lor și respectiv fiica lor, S. I. și S. A., imobilul situat în cvartal 18, parcelele 1479 și 1480, județul Teleorman, înscris în cartea funciară nr._ a comunei L., județul Teleorman, cu număr cadastral 2046, imobil ce constă din suprafața de 1080 mp din acte, teren intravilan categoria de folosință curți construcții și arabil la măsurătoare găsindu-se 1080 mp, împreună cu construcția C1-locuința în suprafață construită de 83 mp, C2-anexa-coșăriță cu două încăperi+pătul, împreună cu tot ce mai este plantat, construit și împrejmuit.
Vânzarea s-a făcut cu obligația cumpărătorilor de a-i întreține pe vânzători, pe toată durata vieții lor, această obligație stigându - se la data decesului ultimului dintre vânzători.
Prețul stabilit de părți a fost de 4000 lei și a fost plătit la data autentificării contractului.
Pârâții S. I. și S. A. s-au obligat să presteze întreținere în folosul creditorilor T. I. și T. G. obligația de întreținere și îngrijire asumată de pârâți față de creditorii obligației T. I. și T. G. constând în asigurarea hranei, a îmbrăcăminții și a încălțămintei, precum și a menajului necesar pe durata vieții acestora; incluzând de asemenea îngrijire și cheltuielile necesare în caz de boală pentru beneficiari precum și cheltuielile ocazionate de înmormântare.
Așa cum a reieșit din depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu răspunsul la interogatorii ale reclamantei și ale pârâților ca și din susținerile părților (din acțiune, întâmpinare și răspuns la întâmpinare), relațiile dintre părți s-au deteriorat după decesul soțului reclamantei, respectiv la șase săptămâni după moartea soțului reclamantei, după parastasul de șase săptămâni al soțului reclamantei.
Au arătat martorii audiați în cauză că după încheierea contractului mai sus amintit, soții T. au plecat la București la pârâți, pentru a fi îngrijiți de aceștia și pârâții s-au îngrijit de reclamantă și soțul acesteia, așa cum se obligaseră prin contract, le-au asigurat hrană, îmbrăcăminte, îngrijire, toate cele necesare traiului inclusiv îngrijire medicală.
După parastasul de șase săptămâni al soțului reclamantei, reclamanta T. G. a rămas la L. și de atunci pârâții nu au mai respectat nici una din obligațiile contractuale asumate, nu au îngrijit-o, întreținut-o pe reclamantă, nu i-au asigurat hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, nu i-au asigurat menajul.
După parastas nici unul din martori nu i-a mai văzut pe pârâți la L. și nici nu au auzit ca pârâții să se fi preocupat în vreun fel de îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract față de reclamantă.
Potrivit disp.ar.2256 alin.2 NCC, în lipsa unei stipulații contrare obligația de întreținere este indivizibilă atât în privința creditorilor cât și în privința debitorilor.
Potrivit disp.art.2263 alin.(1) NCC ”contractul de întreținere încheiat pe durată determinate încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme.
(2) Atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.
(3) În cazul prev.la alin.2, precum și atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, disp.art.1552 nefiind aplicabile”.
Față de considerentele mai sus expuse și dispozițiile legale mai sus citate, instanța reține că pârâții nu și-au executat obligațiile de întreținere asumate prin contract față de reclamantă, neexecutarea obligației pârâților neavând nici o justificare, după șase luni de la decesul lui T. I., pârâții neîndeplinindu-și în vreun fel obligațiile contractuale față de reclamantă care a rămas la L. cu fiul său.
Așa fiind, cum neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere este sancționată cu rezoluțiunea contractului, în baza disp.art.2263 NCC, s-a admite acțiunea civilă rezoluțiune contract de vânzare cu clauză de întreținere introdusă de reclamanta T. G..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâții S. I. și S. A. care au solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin primul motiv de apel se critică sentința întrucât instanța de fond nu a rezolvat în nici un fel natura juridică a contractului supus rezoluțiunii în sensul stabilirii obligației principale a părților și scopului urmărit de părți la data încheierii contractului.
Întrucât bunul imobil s-a înstrăinat atât în schimbul întreținerii cât și al unei sume de bani instanța de fond trebuia să stabilească dacă în cauză este vorba de un contract de vânzare sau de întreținere și să administreze probe în acest sens.
Prin motivul doi de se critică sentința deoarece instanța a tratat cu superficialitate toate probele administrate în cauză, iar hotărârea nu este de loc motivată.
În hotărâre nu se face nici o referire la probele administrate, nu se ține cont de răspunsurile date de părți la interogatoriu și nici de declarațiile martorilor audiați.
Din întregul material probator administrat rezultă că reclamanta refuză orice serviciu din partea apelanților, iar nerespectarea obligației de întreținere nu le poate fi imputabilă, deoarece nu este culpa lor. Apelanții mai arată că sunt de acord să-i asigure în continuare întreținere reclamantei conform contractului încheiat și întrucât nu au nici o culpă în ceea ce privește onorarea obligațiilor contractuale nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a acțiunii în rezoluțiune acțiunea trebuind respinsă.
Al treilea motiv de apel vizează faptul că instanța de fond nu trebuia să dispună fără motive temeinice rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, deoarece în cauză nu este culpa apelanților. Raportându-se la înțelegerea părților instanța trebuia să țină cont și de clauza prevăzută la pag. 2 primul alin din contract. Instanța având posibilitatea transformării obligației de întreținere într-o sumă de bani având în vedere că reclamanta s-a răzgândit după moartea soțului său și acum refuză întreținerea.
Reclamanta nu poate solicita direct rezoluțiunea contractului ci cel mult transformarea obligației de întreținere într-o sumă de bani, aspect pe care reclamanta nu l-a cerut iar această clauză este menționată la pag. 2 primul alin din contractul încheiat de părți.
La 26.11.2014 intimata T. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel.
Necesitatea calificării contractului ca fiind de vânzare sau întreținere apare atunci când partea care dobândește dreptul de proprietate asupra bunului are o obligație dublă: una de întreținere viageră a unor persoane și alta de plată a unei sume de bani. Practica judiciară și doctrina au stabilit unanim că în această situație pentru calificarea corectă a contractului trebuie să se stabilească obligația principală în raport cu valoarea lucrului înstrăinat. Astfel dacă prețul în bani depășește jumătate din valoarea bunului înstrăinat contractul va fi calificat drept vânzare cu clauză de întreținere, iar dacă suma de bani este mai mică decât jumătate din valoarea lucrului înstrăinat contractul va fi calificat ca fiind de întreținere.
În cauză după cum reiese din contractul aflat la filele 7-8 dosar fond valoarea bunului înstrăinat a fost de 18 339 lei iar apelanții au plătit un preț de 4 000 lei și sau obligat să asigure și întreținerea înstrăinătorilor. Cum prețul este mai mic decât jumătate din valoarea bunului calificarea corectă a contractului este de contract de întreținere și corect instanța de fond a aplicat regulile de la contractul de întreținere. Faptul că instanța de fond nu a făcut o referire explicită în considerente la operațiunea de calificare nu are incidență asupra legalității și temeiniciei hotărârii atâta timp cât a aplicat textele legale și regulile aplicabile contractului de întreținere, calificând implicit actul dedus judecății.
Cât privește motivul doi de apel instanța a motivat hotărârea și nu a tratat cu superficialitate probele administrate. Astfel, instanța a reținut că reiese din „depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu răspunsul la interogatorii ale reclamantei și ale pârâților ca și din susținerile părților (din acțiune, întâmpinare și răspuns la întâmpinare), relațiile dintre părți s-au deteriorat după decesul soțului reclamantei, respectiv la șase săptămâni după moartea soțului reclamantei, după parastasul de șase săptămâni al soțului reclamantei.” Tot din probatoriu instanța a reținut că„după încheierea contractului mai sus amintit, soții T. au plecat la București la pârâți, pentru a fi îngrijiți de aceștia și pârâții s-au îngrijit de reclamantă și soțul acesteia, așa cum se obligaseră prin contract, le-au asigurat hrană, îmbrăcăminte, îngrijire, toate cele necesare traiului inclusiv îngrijire medicală.
După parastasul de șase săptămâni al soțului reclamantei, reclamanta T. G. a rămas la L. și de atunci pârâții nu au mai respectat nici una din obligațiile contractuale asumate, nu au îngrijit-o, întreținut-o pe reclamantă, nu i-au asigurat hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, nu i-au asigurat menajul.
După parastas nici unul din martori nu i-a mai văzut pe pârâți la L. și nici nu au auzit ca pârâții să se fi preocupat în vreun fel de îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract față de reclamantă.”
Prin urmare instanța a avut în vedere și probele administrate de apelanți din care reieșea că anterior decesului T. I. aceștia și-au îndeplinit obligațiile asumate, însă după parastasul de șase săptămâni martorii propuși de apelanți D. M. și M. S. nu au confirmat îndeplinirea obligației aspect ce nu reiese nici din interogatorii .Astfel că nu au fost combătute declarațiile martorilor Ciciumiș I. și C. I. care au confirmat neânțelegerile ulterioare.
Prin urmare nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
Cât privește motivul trei de apel.
La pag. 2 primul alin din contract se stipulează: „De asemenea, noi părțile, am luat cunoștință că în anumite condiții este posibilă înlocuirea întreținerii prin rentă, fie prin bună-învoială fie prin hotărâre judecătorească”
Această stipulație reprezintă reflectarea în actul notarial a obligației notarului de a atrage atenția părților asupra principalelor dispoziții legale ce guvernează actul încheiat, și nu o clauză contractuală prin care intimații înstrăinători să-și fi asumat obligația exercitării prioritare a înlocuirii întreținerii prin rentă.
Art. 2261 C. Civil prevede că „(1) Dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.
(2) Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părți, instanța va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuiește prestația de întreținere.”
Iar art. 2263 C. Civil prevede că „(1) Contractul de întreținere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme.
(2) Atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), precum și atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, dispozițiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.
(4) Dacă rezoluțiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreținere făcută de debitorul pârât după introducerea acțiunii nu poate împiedica rezoluțiunea contractului.
(5) În cazul în care rezoluțiunea se pronunță pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate.
(6) Dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor.
(7) Rezoluțiunea contractului de întreținere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2.261 alin. (1).”
Din aceste texte legale reiese că atât înlocuirea obligației cât și rezoluțiunea se dispun numai la cererea părții interesate și nu există o ordine prestabilită a exercitării lor. Faptul că notarul a pus în vedere conținutul art. 2261 C. Civil nu-i conferă acestei stipulații caracterul de clauză contractuală prin care intimații înstrăinători să-și fi asumat obligația exercitării prioritare a înlocuirii întreținerii prin rentă.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții-pârâți S. I. și S. A., ambii cu domiciliul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 398 din data de 20.06.2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. G., cu domiciliul ales la cab. av. V. C., în T. M., ., județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. G.P./ 20.02.2014
Th.red. I.M. 5 ex/07.05.2015
D.f._
J.f. V. I.
Comunicat 3 ex. .
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 85/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul... → |
|---|
