Contestaţie la executare. Decizia nr. 1189/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1189/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1189/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1189
APEL
Ședința publică de la 30 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. B.
Judecător – E. E. E.
Grefier – E. Bînciu
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1013 din 3 martie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-contestatoare Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Teleorman, cu sediul în A., ., ., județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- cererea având ca obiect contestație la executare se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea este motivată, semnată, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 30 al. 1 din O.U.G.nr.80/2013;
- în procedura prealabilă nu s-a depus întâmpinare.
- prin cerere apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul verificând competența în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.pr.civ. constată că potrivit art. 95 pct. 2, rap. la art. 482 C.pr. civ. este competent material, general și teritorial să soluționeze cauza de față.
Având în vedere că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și părțile nu au solicitat probe noi în apel, astfel încât instanța se va pronunța pe probatoriul administrat la instanța de fond, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 30.09.2014, contestatoarea Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Teleorman, prin reprezentant legal J. R. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Finanțelor Publice – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, anularea titlului executoriu nr._/05.09. 2004 și a somației nr. 34/_ /_ din 08.09. 2014.
În motivare, contestatoarea a arătat că A.N.A.F. Teleorman nu a respectat prevederile Codului de procedură fiscală, pentru debitele contestate emițând titlu executoriu și somație fără a emite în prealabil decizia de impunere, care putea fi contestată pe cale administrativă cât și judecătorească, mai mult, a emis întâi titlul executoriu (la data de 05.09. 2014) și abia apoi a emis somația de plată (la data de 08.09. 2014), în acest fel încălcându-i dreptul de a contesta somația de plată și, implicit sumele stabilite prin acest act administrativ.
A mai arătat contestatoarea că în cuprinsul titlului executoriu în speță a fost evidențiat izvorul stabilirii sumelor de plată și anume decizia nr._-2 din 22.08.2014, decizie care nu i-a fost comunicată.
Mai mult, sumele stabilite de către organul fiscal ca fiind impozite datorate au fost calculate greșit în raport cu declarațiile contestatoarei, aceasta contestând în acest an și alte sume calculate de A.N.A.F. cu titlu de impozit, contestații admise în parte de către A.N.A.F. inclusiv prin prezentarea înștiințării privind stingerea creanțelor bugetare din data de 20.08. 2014.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 172 – 173 din O.G. 92/2003.
În susținere, au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: titlul executoriu nr._/05.09. 2004, somația nr. 34/_ /_ din 08.09. 2014.
La data de 22.12. 2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
În motivare, s-a arătat că la data de 04.12.2014, în fișa de plătitor sumele contestate au fost achitate. Natura obligației de plată ce a determinat emiterea actelor de executare silită contestate a fost constituită din contribuția angajatorilor pentru fondul de garantare a creanțelor sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator ș.a., în sumă de 3574 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 145 din O.G. 92/2003, precum și faptul că nu a fost stins debitul în termen de 15 zile, somația și titlul executoriu emise de A.J.F.P. Teleorman, reprezintă titlu de creanță.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 20.01.2015, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, s-a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica fișa de plătitor din data de 04.12.2014 sau orice alt document din care să rezulte achitarea debitului de 3.574 lei de contestator și citarea contestatorului cu mențiunea de a depune la dosar originalul contestației la executare.
Intimata a comunicat relațiile solicitate cu adresa din data de 29.01.2015 (filele 27- 94).
Contestatorul a depus originalul titlului executoriu la data de 17.02.2015.
Prin Sentința civilă nr.1013/03.03.2014 Judecătoria A. a admis contestația la executare și a dispus anularea titlului executoriu nr._ din data de 05 septembrie 2014, cât și a somației nr. 34/_ /_ din data de 08 septembrie 2014 emise de intimată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin somația nr. 34/_ /_ din 08.09. 2014 a fost încunoștințat contestatoarea că figurează în evidențele fiscale cu un debit de 3574 lei în baza titlului executoriu nr._ din data de 8 septembrie 2014, reprezentând contribuția angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuția de asigurări pentru șomaj ș.a., fiind începută astfel executarea silită a acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. (1) C.pr.fisc. în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Potrivit art. 145 alin. 1 din același act normativ, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continua măsurile de executare silită. Somația este însoțita de un exemplar al titlului executoriu.
În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat faptul că sumele menționate în titlul executoriu au fost plătite în integralitate, în fișa de plătitor din data de 04.12.2014 acestea fiind achitate. Conform fișei de plătitor depusă la dosarul cauzei la data de 29.01.2015, în care sunt evidențiate atât obligațiile de plată, cât și plățile aferente, rezultă faptul că obligațiile fiscale reținute în sarcina contestatoarei au fost într-adevăr achitate de bunăvoie, fără a fi menționată data efectivă a stingerii obligațiilor fiscale prin plată.
Astfel, în lipsa dovezilor cu privire la momentul achitării contribuțiilor de către contestatoare, instanța constată că cererea este întemeiată urmând a fi admisă.Pentru a trece la executarea silită, în conformitate cu dispozițiile art. 141 din Codul de procedură fiscală, este necesară în primul rând existența unei creanțe consemnată într-un titlu, ce devine executoriu prin simpla ajungere la scadență a termenului prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal pentru executarea creanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și în consecință respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect și menținerea ca legale și temeinice a actelor de executare contestate.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că instanța de fond în mod eronat a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se menține titlul executoriu atacat și creanța conținută în el.
În mod greșit a admis acțiunea intimatei-reclamante întrucât la momentul emiterii actelor de executare contestate, agentul economic înregistra un debit restant reprezentând contribuția angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, s.a.
Instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 115 C.pr.civ., care stabilesc că sunt stinse cu prioritate toate obligațiile principale în ordinea vechimii lor și apoi obligațiile accesorii, tot în ordinea vechimii, întrucât a reținut doar împrejurarea că intimata reclamantă a plătit de bunăvoie creanțele fiscale și că la data de 04.12.2014 nu mai datorează nicio sumă bugetului de stat.
A concluzionat că având în vedere faptul că la data emiterii actelor de executare silită intimata-reclamantă înregistra în fișa de plătitor un debit de 3574 lei, iar după emiterea acestor acte a achitat debitul, nu poate fi de acord cu susținerea instanței că datoria a fost achitată de bunăvoie, ci ca urmare a executării silite.
În drept, a invocat disp.art. 466 și urm. C.pr. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal înștiințată cu această mențiune.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în acord cu apelanta-intimată trebuie făcută o distincție între, pe de o parte, situația în care la momentul începerii executării silite obligația de plată exista legal caz în care executarea silită este una legală chiar dacă ulterior debitorul își execută obligația pe parcursul executării și pe de altă parte, situația în care însuși la momentul începerii executării silite obligația de plată nu exista caz în care executarea silită este una nelegală.
În prezenta cauză, apelanta-intimată recunoaște că la acest moment intimata-contestatoare nu mai are datorii la bugetul de stat potrivit fișei de plătitor emise la data de 04.12.2014. În acest context, Tribunalul nu împărtășește opinia instanței de fond care a reținut că nu rezultă data la care contestatoarea a făcut plățile către intimată. Din fișa de plătitor rezultă că după momentul demarării procedurii execuționale, 05.09.2015, contestatoarea a făcut plăți care au dus la stingerea debitului, ceea ce-din această perspectivă-executarea silită a fost demarată la un moment la care obligația contestatoarei era una neachitată.
Totuși, raportat la alte exigențe pe care executarea silită fiscală trebuie să le îndeplinească, Tribunalul constată că, așa cum a susținut intimata-contestatoare prin contestația formulată, apelanta-intimată nu a făcut dovada comunicării deciziilor de impunere (în baza cărora s-a emis Titlul executoriu nr._/05.09.2014) cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire astfel cum impun dispozițiile art.44 alin.2 din OG nr.92/2003 potrivit cărora „Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Prin urmare, chiar dacă ulterior demarării procedurii execuționale debitoarea și-a achitat obligațiile de plată-ceea ce relevă existența obligației la momentul demarării procedurii execuționale- totuși, soluția instanței de fond de anulare a actelor de executare este una legală, însă pentru considerentele expuse de Tribunal privind lipsa comunicării către contestatoare a actelor de creanță fiscale (deciziile de impunere) potrivit art.44 alin.2 din OG nr.92/2003 pentru a se putea declanșa executarea silită.
Pentru aceste motive,Tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1013 din 3 martie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-contestatoare Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Teleorman, cu sediul în A., ., ., ., județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. B. E. E. E. E. Bînciu
Red. Th.red.V.B./ 24.11.2015/ 4 ex.
Df.-_,
Jud. A.
Jf.- P. S. E.
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1186/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 986/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
