Pretenţii. Decizia nr. 986/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 986/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 986/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 986
APEL
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - E. E.
Grefier - D. D.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1085 din 09 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât O. F. domiciliat în A., . având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
- în procedura prealabilă nu s-a depus întâmpinare;
- apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, conform art. 238 rap. la art. 482 NCPC, estimează durata procesului la o zi.
În ce privește cererea formulată de apelantă prin motivele de apel, în sensul de a se efectua adresă către Asociația de proprietari pentru a se comunica înscrisurile deținute de aceasta referitoare la modul de formare a debitului și perioada la care se referă, instanța respinge cererea.
Conform disp. art. 10 Cod Procedură Civilă, sarcina probei incumbă părții care formulează pretenții, între apelant și terțul deținător existând raporturi juridice de drept privat, respectiv un contract de cesiune de creanță. Rolul activ al judecătorului nu poate suplini pasivitatea și lipsa de diligență a părții direct interesate.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de soluționat și nici probe noi de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 13.11.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul O. F. solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de_,21 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face parte pârâta, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ. art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ, art. 1566 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces verbal de informare, tabel nominal, contract de cesiune nr. 476/29.09.2014.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 1085 pronunțată la data de 09.03.2015, Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de cesionar și Asociația de proprietari nr. 40, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 476, la data de 29.09.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului fiind reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente perioadei 2013, pe care pârâtul din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari nr. 40 în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 29.09.2014, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv_,21 lei.
Potrivit art. 5 din contract, la semnarea acestuia cedentul trebuie să predea cesionarului extras din fișa de evidență analitică a debitorului cedat, valoarea penalităților pentru întârzierea la plată și alte înscrisuri care dovedesc întreruperea prescripției, iar potrivit art. 9 din același contract, pe întreaga perioadă a derulării litigiului dintre debitorul cedat și reclamantă, conducerea asociației are obligația de a pune la dispoziția acesteia din urmă, înscrisurile solicitate de instanță.
Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa și faptul că prezentul contract a fost încheiat la data de 29.09.2014, instanța constată că dispozițiile legale aplicabile contractului de cesiune mai sus menționat sunt cele ale Codului civil din 2009.
Față de disp. art. 1566 alin. 1 C.civ. potrivit cărora cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț, instanța a reținut că urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 C.civ., să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de situație de drept stabilită, instanța a fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de a face aplicarea dispozițiilor art. 297 C.proc.civ., potrivit cărora „când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță”, iar „când deținătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanții ei vor putea fi citați ca martori”. Instanța a constatat că Asociația de proprietari nr. 69 nu este un terț față de raportul juridic dedus judecății, în cadrul căruia aceasta din urmă are calitatea de cedent, reclamanta de cesionar, iar pârâtul de debitor cedat. Asociația avea obligația, atât în virtutea legii (art. 1574 C.civ.), cât și în virtutea convenției încheiate cu reclamanta (art. 9 din contractul de cesiune), să pună la dispoziția acesteia din urmă toate înscrisurile doveditoare ale creanței, iar reclamanta dreptul corelativ acestei obligații.
Potrivit art. 3 lit. i din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cheltuielile asociației de proprietari sunt definite ca fiind cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar potrivit lit. j din același articol cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari este suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Din dispozițiile Legii 230/2007, reiese că „asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități”, „serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară”(art. 28), „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari” (art. 46), „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată”, „termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice” (art. 49). Totodată, potrivit art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin HG 1588/2007, „cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă”.
Instanța de fond a apreciat incidența prevederilor art. 249 C.proc.civ potrivit cărora, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine sarcina de a proba existența titlului constatator al creanței și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că nu mai există nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Tabelul nominal depus la fila 7 din dosar nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul-asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâtul o datora către asociație, ori dispozițiile Legii nr. 230/2007 se referă la liste de plată lunare, care să conțină suficiente elemente de identificare a creanțelor, termenul în care acestea trebuie achitate și, de asemenea, să prevadă diferențiat debitul principal de penalitățile de întârziere, condiții neîndeplinite de înscrisul mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ..R.L. solicitând admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de_,21 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a refuzat să facă aplicarea disp. art. 297 C. proc. civ. deși în cauză acest text de lege era incident. Se mai arată că au fost depuse în cauză toate înscrisurile pe care cedenta le-a pus la dispoziție, având obligația să depună celelalte înscrisuri ca terț deținător la cererea instanței, dar și ca cedent. Se mai arată că cererea adresată instanței mai este legitimată și pe îmbogățirea fără justă cauză, intimatul beneficiind de agent termic fără a plăti contravaloarea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal înștiințat cu această mențiune.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Raportat la cererea de chemare în judecată, se reține că între apelanta-reclamantă în calitate de cesionar și Asociația de proprietari nr. 40, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 476, la data de 29.09.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului fiind reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente perioadei 2013, pe care pârâtul din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari nr. 40 în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 29.09.2014, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv_,21 lei.
Conform dispozițiilor art. 1574 C. civ., cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis. Așa fiind, apelantul din prezenta cauză este în culpă prin preluarea unui debit fără a pretinde și înscrisurile doveditoare, actul juridic fiind astfel încheiat pe riscul său; listele de plată cărora Legea 230/2007 le recunoaște forță probantă trebuiau remise la momentul cesiunii.
Mai mult decât atât, obligația părții de a-și proba pretențiile afirmate este ridicată la rangul de principiu mărturie în acest sens stând dispozițiile art. 10 C. proc. civ.
Incidența disp. art. 297 C. proc. civ. s-ar putea justifica în acele situații în care între părți nu ar exista o obligație legală de remitere a acelor înscrisuri constatatoare, ori așa cum am văzut în cauză această obligație este expres stipulată de lege în sarcina cedentului, născând în mod corelativ o obligație similară și în patrimoniul apelantului cesionar.
La susținerea acestui raționament, instanța se raportează totodată și la prevederile contractuale din care rezultă că cedentul garantează cesionarului existența creanței, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, angajându-se totodată la remiterea înscrisurilor doveditoare – art. 5, 6, 7 contract – f. 8.
Textul de lege instituie, așadar, în sarcina magistratului numai o posibilitate legală de a dispune citarea ca martor a deținătorului unui înscris, urmând ca aprecierea acestei măsuri să se dispună diferențiat în funcție de particularitățile fiecărei speță.
Intervenția instanței de judecată este numai excepțională și impusă numai atunci când demersurile părților sunt limitate astfel că se împiedică aflarea adevărului în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL, cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1085 din 09 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât O. F. domiciliat în A., ., ., județul Teleorman .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. E. E. D. D.
Red.thred. V.M./4.ex./07.10.2015
D.f._
J.f. A. M. B.
Judecătoria A.
. 08.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1189/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
