Obligaţie de a face. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 24/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.24
RECURS
Ședința publică de la 13 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - D. M. Nuți
Judecător - C. Doinița
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii C. C., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și D. C., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, împotriva Deciziei civile nr. 287 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Căi Ferate CFR SA- Sucursala Centrul Regional Exploatare Întreținere și Reparații C., cu sediul în C., str. ., județ D., având ca obiect – obligația de a face.
Despre mersul dezbaterilor în fond s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea prezentei decizii la această dată și a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 12.11. 2014, contestatorii Diuica C. și C. C. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 287/24.10. 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr._ *.
În motivare, contestatorii au arătat că intimata – reclamantă i-a chemat în judecată solicitând plata sumei de 5.307, 99 lei, considerând că deși contractul de închiriere dintre părți a încetat, aceștuia datorau daune interese întrucât au folosit și folosesc în continuare terenul care a făcut obiectul contractului de închiriere, în suprafață de 196 m.p.
Contestatorii au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată iar reclamanta să fie obligată să încheie contract de vânzare – cumpărare pentru terenul aferent construcției ai cărei proprietary sunt contestatorii sub sancțiunea plății nor daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive și executorii a hotărârii și până la data executării effective ; în cazul în care obligația de a vinde terenul nu ar fi fost posibilă, să se instituie în favoarea contestatorilor un drept de superficie.
Judecătoria Roșiorii de Vede a obligat pe C. C. la plata sumei solicitată de reclamantă de 5.307, 99 lei, susținând că aceasta este “ chirie datorată pe perioada 01.04. 2010 – 31.03. 2011 “ în baza facturii emise de reclamantă ; a respins cererea față de D. C. reținând în mod legal că acesta nu este parte în contractul de închiriere pentru care reclamante solicitase daunele interese; a respins cererea privind obligarea reclamantei sub plata daunelor cominatorii la încheierea unui contract de vânzare – cumpărare ; a constituit în favoarea contestatorilor un drept de superficie pentru o suprafață menționată în raportul de expertiză B. C. ,varianta refăcută.
Contestatorul C. C. și intimate au declarat apel împotriva sentinței pronunțate .
Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 49/12.02. 2014, a admis apelurile și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Roșiorii de Vede .
În esență, tribunalul a reținut că nu au fost analizate argumentele prezentate de contestatorul C. C. privind cilpa reclamantei și în ca măusă poate fi acesta obligat astfel la daune interese, de asemenea, extinderea dreptului de superficie la o suprafață mai mare decât cea aflată sub construcție urmând a fi analizată ca și drept de servitude de trecere .
În urma rejudecării, Judecătoria Roșiorii de Vedea a admis cererea reclamantei și a obligat pe C. C. la plata sumei de 5.307, 99 lei, a respins cererea față de D. C. reținând în mod legal că acesta nu este parte în contractul de închiriere pentru care reclamante solicitase daunele interese, a respins cererea privind obligarea reclamantei sub plata daunelor cominatorii la încheierea unui contract de vânzare – cumpărare și a respins cererea privind constituirea unui drept de superficie pentru o suprafață menționată în raportul de expertiză B. C. ,varianta refăcută.
Împotriva acestei hotătrâri a declarat apel CreangăCristian, criticând în pate soluția de fond, cererea fiind înregistrată la Tribunalul Teleorman la data de 17.07. 2014 primind termen la data de 24.10. 2014.
Contestatorii au susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că în cauză dezlegarea dată căii de atact promovate este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, contestatorii au formulat împotriva sentinței civile 1247/10.06. 2014 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, calea perocesuală a apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 288 și următoarele Cod procedură civilă vechi, având în vedere atât data înregistrării cererii la instanța de fond cât și obiectul cauzei.
Instanța superioară a fost astfel învestită cu soluționarea unui apel și nu a unui recurs, aspect pe care de altfel contestatorii l-au subliniat și în ședința publică dn 24.10. 2014 când, fiind înscris pe lista completului de judecată de recurs, au arătat că această cauză este un apel față de cuprinsul explicit al cererii și fațăde regulile procedurale și materiale aplicabile speței deduse judecății.
Deși nu au constatat că în ședința publică să fi fost pusă în discuție recalificarea căii de atac promovate și nici eventuala excepție a inadmisibilității promovării apelului declarat, au constatat din soluția menționată în sistemul ECRISS că soluția dată cererii a fost aceea de admitere a excepției inadmisibilității recursului și de respingere pe cale de consecință a apelului, considerat recurs, ca fiind inadmisibil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2480 din 25 septembrie 2013 Judecătoria Roșiori de Vede a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA C., a obligat pe pârâtul C. I. C. la plata către reclamantă a sumei de 5307,99 lei reprezentând contravaloare chirie neachitată, a respins cererea având ca obiect pretențiile solicitate de reclamantă de la pârâtul D. C., a admis în parte cererea reconvențională, având ca obiect obligația de a face, superficie, formulată de pârâții- reclamanți C. C. și D. C. și a confirmat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert B. C. în varianta completă.
De asemenea, prin aceeași sentință s-a dispus constituirea în favoarea pârâților a unui drept de superficie cu privire la suprafața de teren de 291 m.p. situat în Stația CFR Roșiori Nord, teren marcat pe planul de situație anexa nr. 1 cu linie punctată cuprins între punctele: 1-2-3-4-5-6-7-8, servitutea de trecere fiind către drumul public „. prin . teren în suprafață de 334 m.p. cuprinsă în planul de situație anexa nr. 1, între punctele: 15 -14-13-12-11-10-29-30-31-32-33-34-35-36-37-7-6-40-28-26-25-24-23-22-21-20-19-18-17-16-15.
Totodată, s-a respins cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu pârâții pentru terenul aferent construcției ai cărei proprietari sunt aceștia sub sancțiunea plății unor daune cominatorii și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, obligând-o pe reclamantă la plata către pârâți a sumei de 750 lei, reprezentând onorariu expertiză.
Prin decizia civilă nr.49 din 12.02.2014, Tribunalul Teleorman a admis recursurile declarate de recurenta- reclamantă C. Națională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala Centrul Regional Exploatare, Întreținere și Reparații C. și recurentul pârât C. C. împotriva sentinței civile nr. 2480 din 25 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul – pârât D. și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
La același termen de judecată, prin încheiere, Tribunalul Teleorman a calificat în raport de dispozițiile 282/1 Cod procedură civilă calea de atac promovată ca fiind recursul și a dispus întregirea completului de judecată cu judecătorul din planificarea de permanență conform art.99 alin. 3 din ROI, cauza fiind soluționată în complet de trei judecători.
Prin sentința civilă nr. 1247 din 10 iunie 2014, Judecătoria Roșiori de Vede a admis, în parte, cererea principală având ca obiect pretenții formulată de către reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA C., a obligat pe pârâtul C. I. C. la plata către reclamantă a sumei de 5307,99 lei, reprezentând daune interese pentru perioada 1 aprilie 2011- 31 martie 2012, a respins cererea având ca obiect pretențiile solicitate de reclamantă de la pârâtul D. C., a respins cererea reconvențională având ca obiect obligația de a face, superficie, servitute formulată de pârâții - reclamanți C. C. și D. C. și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 262,74 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Deși împotriva acestei hotărâri au declarat la data de 14.07.2014, apel pârâții D. C. și C. C., în considerarea mențiunii greșite din dispozitivul hotărârii contestate, la primirea dosarului și completarea rezoluției din data de 17.07.2014, cauza a fost înregistrată ca și recurs, fiind repartizată completului C1 recurs civil.
La termenul de judecată din data de 24.10.2014, Tribunalul Teleorman a pus în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac promovată în cauză iar prin Decizia civilă nr. 287 pronunțată la aceeași dată a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibil recursul declarat.
În opinia Tribunalului, eroarea materială care ar fi atras incidența dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă și nu a celor invocate în susținerea contestației în anulare, respectiv art. 318 Cod procedură civilă, este reprezentată de menționarea greșită a recursului și nu a căii de atac promovată de contestatori și anume apelul, așa cum rezultă din cuprinsul cererii depuse la data de 14.07.2014 la instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
Cele menționate sunt susținute de calificarea dată atât prin rezoluție căii de atac la primirea dosarului cât și de completul de recurs anterior casării cu trimitere spre rejudecare, calificare pe care instanța de fond era obligată să o respecte.
În acest context, este util de subliniat că, în doctrină s-a susținut că instanța de trimitere este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs nu numai cu privire la problemele de drept material dezlegate dar și la cele de drept procesual.
Modalitatea în care instanța de recurs prin decizia de casare dă dezlegare unui aspect procesual se impune instanței de fond, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării și împiedică părțile să readucă în dezbaterea judiciară, această dezlegare jurisdicțională irevocabilă în interiorul aceluiași proces.
Întrucât Tribunalul a procedat anterior casării cu trimitere la calificarea corectă a căii de atac în temeiul art. 84 și 282/1 din codul de procedură civilă anterior (1865 ), operațiune urmată de soluționarea incidentului procedural al legalei compuneri a completului de judecată, potrivit art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară și judecarea respectivei căi de atac-recursul de către un complet în compunerea prevăzută de lege, prima instanță avea obligația menționării acestei căi de atac în dispozivul sentinței pronunțate după casare.
Având în vedere că prima instanță a ignorat statuarea irevocabilă a deciziei civile nr. 284/2014 cu privire la acest aspect procesual, se apreciază că în mod judicios a fost admisă prin decizia contestată excepția inadmisibilității căii de atac declarată în cauză de contestatori în considerarea mențiunii eronate din dispozitivul sentinței atacate.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.318 Cod procedură civilă invocate de contestatori, ale căror drepturi nu sunt prejudiciate în niciun fel, aceștia urmând a-și adapta conduita procesuală și a exercita în termen calea de atac a recursului după ce li se va comunica decizia contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. C., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și D. C., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, împotriva Deciziei civile nr. 287 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Căi Ferate CFR SA- Sucursala Centrul Regional Exploatare Întreținere și Reparații C., cu sediul în C., str. ., județ D., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 13.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
E. E. E. D. M. Nuți C. Doinița Ț. N.
Red.și thred.DMN
13.03.2015/2 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1186/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
