Fond funciar. Decizia nr. 1167/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1167/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1167/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1167
APEL
Ședința publică de la 28 octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – D. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă M. A. C., cu domiciliul în ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 731 din 19 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. E. C., cu domiciliul în București, sector 5, .. 21, .. 2, ., C. L. pentru aplicarea legii 18/1991 N., cu sediul în comuna N., ., și C. Județeană Teleorman pentru aplicarea legii 18/1991 cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă M. A. C., asistată de avocat M. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ aflată la fila 7 din dosarul cauzei și intimata-pârâtă F. E. C. reprezentată de avocat A. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 18.08.2015 pe care o depună în ședință publică, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată în apel și că în procedura prealabilă intimatele-pârâte F. E. C. și C. Județeană Teleorman pentru aplicarea legii 18/1991 au depus la dosarul cauzei întâmpinare iar apelanta-reclamantă M. A. C. și intimata-pârâtă F. E. C. au depus răspuns la întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din noul Cod de procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Tribunalul pune în discuția părților excepția invocată de intimata C. Județeană Teleorman pentru aplicarea legii 18/1991 prin întâmpinare conform cu care cererea de apel este nulă nefiind motivată.
Apelanta-reclamantă M. A. C., prin avocat M. C., solicită respingerea excepției întrucât din dispozițiile art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă nu rezultă că cerințele arătate de art. 470 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă sunt prevăzute sub sancțiunea nulității sau a decăderii. Din acest text de lege coroborat cu prevederile art. 196 alin. 1 rezultă că nulitatea cererii intervine în condițiile în care nu sunt respectate dispozițiile art. 200 Noul Cod de procedură civilă, în termen de 10 zile după ce instanța i-a pus în vedere părții să facă completările sau modificările necesare.
Avocat A. A. pentru intimata-pârâtă F. E. C., având cuvântul, solicită de asemenea respingerea excepției ca neîntemeiată.
Tribunalul respinge excepția invocată de intimata C. Județeană Teleorman pentru aplicarea legii 18/1991 prin întâmpinare conform cu care cererea de apel este nulă nefiind motivată întrucât textele de lege la care face referire sunt aplicabile numai la prima instanță și nu și în apel.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat M. C. pentru apelanta-reclamantă M. A. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 731/2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, sentință pe care o consideră nelegală și netemeinică, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Apreciază că se impune această măsură întrucât este necesar ca dosarul cauzei să se completeze cu înscrisurile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, instanța de fond pronunțând soluția în lipsa acestora.
Precizează că a solicitat să fie depuse la dosarul cauzei de cele două comisii înscrisurile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, însă acestea nu au fost depuse și instanța de fond a pronunțat hotărârea. Cererile existente la dosar în copii sunt depuse de apelantă și nu de către cele două comisii. Solicită să fie depuse cererile întrucât apreciază că nu se poate da o soluție legală în lipsa lor.
Avocat M. C., mai arată că la dosar nu au fost depuse nici copii ale PAB din 1959 ci a fost depus doar un tabel nominal întocmit în baza legii nr. 18/1991, însă acestea nu puteau sta la baza emiterii unui titlu de proprietate întrucât nu sunt relevante sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate, ci trebuia depusă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și în al doilea rând dacă exista cererea trebuia verificat dacă exista sau nu dreptul de proprietate. Se face vorbire de documente de cadastru din 1884 dar acestea nu există la dosarul, nu sunt depuse de cele două comisii.
Susține că se face referire la referatul de rectificare a numărului de . însă acesta nu este un înscris care a stat la baza emiterii titlului de proprietate. Se mai precizează că cele trei procesele-verbale de punere în posesie nu au fost primite personal de titulari așa cum a reținut instanța de fond ci de către o altă persoană care nu avea nicio legătură cu această cauză.
Avocat M. C., mai arată că în ultimul motiv de apel a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată întrucât apreciază că acestea sunt excesive comparativ cu volumul de muncă depus în prezenta cauză și nu sunt justificate. Concluzionând, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu acordarea cheltuielilor de judecată sens în care depune chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Avocat A. A. pentru intimata-pârâtă F. E. C., având cuvântul, arată că din cele cinci motive de apel, primele patru fac referire la faptul că s-a admis acțiunea fără a exista acte doveditoare din care să rezulte că titlurile de proprietate au fost emise în condițiile legii. Apreciază că la dosarul cauzei sunt suficiente acte din care să rezulte că titlurile de proprietate au fost legal emise, lucru care reiese și din răspunsurile la interogatoriu aflate la filele 7-16 din dosarul de fond, volumul doi.
Susține că titlurile de proprietate au fost emise în mod legal în conformitate cu cerințele legii, în baza documentelor întocmite de către C. locală și nu există nicio obiecțiune sau contestație în ceea ce privește modul de reconstituire sau modul de eliberarea a titlurilor de proprietate.
Cu privire la motivul numărul cinci de apel conform cu care onorariul de avocat este prea mare față de munca depusă, avocat A. A., arată că instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civil, poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat atunci când apreciază că este vădit disproporționat de în raport cu complexitatea cauzei însă volumul de muncă depus în cauză este proporțional cu cuantumul cheltuielilor având în vedere că au fost mai multe termene de judecată, au fost administrate probe. Pentru toate considerentele expuse solicită respingerea apelului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată și depune chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Avocat M. C. pentru apelanta-reclamantă în replică arată că răspunsul la interogatoriu prin care cele două comisii arată că titlurile de proprietate au fost emise în mod legal nu poate sta la baza emiterii acestora ci trebuie să fie făcută referire la actul în sine în baza căruia au fost emise cele trei titluri de proprietate precum și la existența dreptului în concret.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față,
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiorii de Vede și înregistrată la nr._ din 18.12.2014, reclamanta M. A. C. a chemat în judecată civilă pe pârâții F. E. C., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor N., județul Teleorman, C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Titlurilor de proprietate nr._ din data de 24.11.2003, privind pe numitul C. A., a Titlului de proprietate nr._ din 24.11.2003, privind pe numitul Trosan V. și a Titlului de proprietate nr._ din data de 07.06.2004, privind pe numiții M. I. și Trosan V. precum și anularea Certificatului de moștenitor nr.102 din data de 30.09.2014, eliberat pe numele pârâtei F. E.-C.; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că locul de casă de la nr.104 al imobilului situat pe . N., județul Teleorman are o întindere de 15.000 mp, și împreună cu împrejmuirea, plantațiile și casa ce se află construită pe acesta, au fost dobândite prin contract de vânzare cumpărare înregistrat la nr._ la data de 13.05.1941. Actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între M. Trosan I., bunicul reclamantei și C. A., unchiul acesteia. Prin actul de vânzare a fost înstrăinată suprafața de 7500 mp reprezentând 1/2 din locul de casă menționat, fiind în realitate o zestre dată unchiului reclamantei de către bunicul acesteia M. Trosan I., cu ocazia căsătoriei surorii tatălui său C. T. cu numitul C. A.. Reclamanta a precizat că există declarații date pe proprie răspundere de frații și surorile tatălui său- C. T., soția defunctului C. A., unchiul reclamantei și Trosan I. V., fratele tatălui reclamantei, prin care aceștia au renunțat la toate drepturile ce le reveneau din succesiunea părinților lor, în favoarea fratelui acestora M. I.. Declarațiile au fost date la 15 martie 1991 la Primăria comunei N..
Reclamanta a mai precizat în cererea inițială că există o cerere depusă de către numita C. T., mătușa sa, la Primăria comunei Necsesti, în data de 09.08.2004, prin care a contestat Titlul de proprietate nr._/24.11.2003 și Titlul de proprietate nr._/07.06.2004, mai exact a contestat poziția .,106,107, toate în suprafață de 5.524 m.p. Pe suprafața de 7500 m.p, reprezentând 1/2, există o fosta brutărie care a făcut obiectul unei vânzări din partea Primăriei Necsesti, în mod abuziv, fără pământul de sub construcție, la care se adaugă un magazin al fostei Cooperative Ciolănești și 3 case, fiecare din noii proprietari intrând în mod abuziv pe respectivul teren de 7.500 m.p., suprafața de 5.524 m.p. existând în prezent, doar scriptic. La licitația din luna martie a anului 2004, la vânzarea magazinului care aparținea Consum Coop Ciolănești, pământul pe care se situa imobilul respectiv nu a făcut obiectul licitației. Planul de situație întocmit la data de 23.03.2004, avea ca amplasament "M. Mixt + Bufet", ambele pe proprietatea numitului M. I., tatăl reclamantei, decedat în prezent. Data licitației din 23.03.2004, este o data anterioara celei dobândirii și emiterii Titlului de proprietate nr._/07.06.2004, pentru terenul cuprins în acesta. Titlul de proprietate din data de 07.06.2004 este greșit în ce privește numele înscrise pe acesta astfel că în loc de M. I. și C. A., sau doar M. I., apar ca beneficiari ai acestui titlu numiții M. I. si Trosan V..
În data de 29.03.2004 s-a întrunit C. de fond funciar a comunei N., județul Teleorman, întocmind un referat cu privire la activitățile mai sus arătate, înscrisul aflându-se în posesia reclamantei.
În data de 15.04.2002, mama reclamantei, M. E., a introdus o cerere la Primăria comunei Necsesti, cu aproape 2 ani de zile anterior apariției celor trei titluri de proprietate, cerere prin care solicita să i se elibereze titlurile de proprietate conform cererii făcute de M. I., tatăl reclamantei, mai exact, 0,10 ha reprezentând curți-construcții, 4,65 ha - teren agricol din care 4,40 ha teren arabil, 0,25 ha vie + 0,37 ha vii, 0,75 ha - livezi, situate pe ..
Din data de 16.05.2012, clădirea și terenul din ., au fost ocupate abuziv de numitul N. G., fostul soț, acesta fiind "tolerat" de Politia si Primăria N., având în prezent calitatea de Consilier local la Primărie, prin toate ilegalitățile anterior semnalate aducând o fraudă la lege.
A mai arătat reclamanta că nicio suprafața de teren cuprinsa în cele 3 titluri de proprietate invocate nu corespunde realității, fiind diminuate semnificativ toate suprafețele menționate, acest aspect fiind in defavoarea reclamatei. Modificările din acte ale Primăriei sunt de o gravitate considerabila deoarece au permis schimbarea destinației terenurilor din intravilan în extravilan și invers, fără să aibă o bază legala și o justificare pertinentă.
Reclamanta a solicitat și anularea Certificatului de moștenitor nr.102/30.09.2014, eliberat în baza Titlului de proprietate nr._/07.06.2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1132-1134, art.1246-1253 cod civil și dispozițiile art.194 Cod procedură civilă.
În dovedire au fost propuse probele cu înscrisuri, martori, interogatorii, expertiză topografică, precum si orice alte probe ar socoti instanța ca fiind necesare si utile soluționării cauzei.
La data de 19.01.2015 pârâta F. E. C., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că pentru a produce efecte juridice o renunțare la moștenire trebuie făcută în formă autentică, astfel cum a stabilit legiuitorul prin cele două articole respectiv art.889 și 1120 Cod civil. Cu referire la declarațiile pe proprie răspundere date în anul 1991, pârâta a arătat că acestea nu produc efecte juridice deoarece nu au fost autentificate. Mai mult, a precizat pârâta, numitul T. I. V., tatăl acesteia a depus cerere la Consiliul local și județean pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991. I-a fost reconstituit dreptul de proprietate și i-au fost eliberate două titluri de proprietate, unul pe numele său cu nr._ datat 24.11.2003 pentru suprafața de 9500 mp, teren extravilan situat pe raza comunei N. și celălalt pe numele său și al unchiului pârâtei, respectiv tatăl reclamantei, M. I., cu nr._ eliberat la data de 7.06.2004, în suprafață de 4, 51 ha., la care tatăl pârâtei are dreptul la 1/2 din întreaga suprafață. Cum tatăl pârâtei a decedat la data de 15.09.2006, pârâta a devenit moștenitoare unică a acestuia conform înscrisului de sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale.
La data de 30.09.2014 s-a dezbătut succesiunea numitului T. I. V. și i s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 102 prin care se arată că pârâta este moștenitoarea defunctului și că-i revine întreaga masă succesorală după acesta. Având în vedere aspectele arătate mai sus pârâta apreciază că înscrisurile la care face referire reclamanta și anume, titlurile de proprietate invocate și Certificatul de moștenitor nr. 102/30.09.2014, eliberat pe numele său sunt perfect valabile, ele fiind întocmite și eliberate în condițiile legii.
Prin răspunsul la întâmpinare, formulat de reclamantă la data de 3 februarie 2015, cum că înscrisurile depuse la dosar nu au nicio valoare juridica și că acestea nu ar produce niciun fel de efecte juridice, reclamanta consideră că sunt manifestări unilaterale de voința, neviciate, care au consfințit unilateral și fără echivoc, arătând dorința persoanei care le-a exprimat în mod liber fără a-i fi alterată în vreun fel voința. Declarațiile date întrunesc condițiile de validitate legale, momentul încheierii lor fiind cu mult anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, la care face referire pârâta, indicând texte cuprinse în conținutul respectivului act normativ, act care nu se găsea în vigoare în momentul întocmirii înscrisurilor respective, la începutul anilor 1990. Tot în cuprinsul întâmpinării respective, pârâta se găsește într-o contradicție de termeni, recunoscând momentul redactării olografe a declarațiilor, anul 1991, raportându-le la Noul Cod Civil, apărut cu mulți ani după întocmirea acestora. În momentul întocmirii respectivelor declarații, legiuitorul nu prevedea pentru validitatea lor decât liberul consimțământ al persoanei care le-a întocmit și datele necesare personale ale sale. Tocmai pe baza unor asemenea declarații, la acea vreme, au fost eliberate titluri de proprietate, ulterior, care și în ziua de astăzi sunt considerate valabile legal. De altfel, pârâta recunoaște în întâmpinare că, la vremea respectivă, au fost reconstituite drepturi de proprietate unor persoane îndreptățite, în baza unor cereri scrise.
Prin sentința civilă nr. 731 din 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede s-a respins acțiunea având ca obiect fond funciar, formulată de reclamanta M. A. C., domiciliată în comuna Necsesti, ., județul Teleorman, în contradictoriu cu pârâtele F. E.-C., domiciliata in municipiul București, ..21, ., CNP_, C. Locala pentru Aplicarea Legii nr.18/1991 Necsesti. cu sediul in localitatea Necsesti, la sediul Primăriei, pe . și C. Județeană Teleorman pentru Aplicarea Legii nr.18/1991 din cadrul Prefecturii Județului Teleorman, cu sediul in municipiul A., județul Teleorman și s-a obligat reclamanta la plata către pârâta F. E. C. a sumei de 3.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
Conform Titlului de proprietate nr._/24.11.2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr.18/1991, pe numele C. A. pentru suprafața totală de 0,7500 ha situată în extravilanul Comunei N., județul Teleorman, în T 37, P 48, iar în baza Titlului de proprietate nr._/24.11.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele T. V. pentru suprafața de 0,9500 ha în aceeași . asemenea, prin Titlul de proprietate nr._/07.06.2004 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele M. I. și T. V. pentru suprafața de 4,5100 ha situată pe raza Comunei N., județul Teleorman din care 3,7208 ha în extravilanul localității și 0,7892 ha în intravilan.
M. I., autorul reclamantei, a decedat la data de 03.02.1998 având ultimul domiciliu în . iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori M. E., în calitate de soție, N. A.- C., L. M. și M. M. G., în calitate de fiii, conform Certificatului de moștenitor nr. 272/16.06.1998, așa încât s-a făcut dovada calității procesuale active a reclamantei.
Numitul T. V. a decedat la data de 15.09.2006, având ultimul domiciliu în orașul Mihăilești, județul Giurigiu, de pe urma căruia a rămas ca unic moștenitor pârâta din prezenta cauză F. E. C., căreia i-a revenit întreaga masă succesorală, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.102 /30.09.2014 eliberat de Biroul Individual Notarial I. S. cu sediul în Mihăilești, județul G., astfel că în cauză s-a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâtei.
Conform Actului de vânzare-cumpărare transcris la Grefa Tribunalul Teleorman la nr. 2662 din 12 iunie 1941 ( fila 47) numitul I. M. a vândut lui A. C. suprafața de circa 7500 mp loc de casă situat în . .
Prin cererea înregistrată la nr. 1265/21.03.1991 la Consiliul Local al comunei N., județul Teleorman M. I. și T. V. au solicitat întocmirea documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 4,75 ha din care 0,10 ha curți construcții și 4,65 ha teren agricol (4,40 ha arabil, 0,25 ha +0,37 ha vie și 0,75 ha livezi).
C. locală N. și C. Județeană Teleorman au înaintat instanței actele care au stat la baza emiterii celor trei titluri de proprietate ( f.155-182), înscrisuri din care rezultă că persoanele ce figurează pe titlurile de proprietate, C. A., T. V. și M. I., sunt persoanele care au formulat cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Aceleași aspecte s-au desprins și din răspunsurile la interogatorii ( f.7-16, vol II) din care rezultă că titlurile de proprietate au fost emise în baza documentațiilor întocmite de C. locală, neexistând nicio contestație în ceea ce privește modul de reconstituire și nici obiecțiuni referitoare la modul de eliberare a celor trei titluri de proprietate, așa încât instanța constată legalitatea întocmirii și eliberării acestora.
În răspunsul la interogatoriu C. locală N. a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate în ceea ce-l privește pe M. I. s-a făcut în baza cererii depuse, cerere cu nr.1265 din 21.03.1991, precum și pe baza declarației pe proprie răspundere, reconstituirea făcându-se pe baza registrului agricol din anul 1959-1963 și cadastrul din 1984.
S-a reținut din răspunsurile la interogatoriu ( f.17) că în ceea ce privește imobilele construcții: magazin mixt +bufet, acestea au fost cumpărate de reclamantă în timpul căsătoriei cu N. G., conform facturii nr._ din 21.05.2004 și intabulate pe numele celor doi, făcându-se totodată mențiunea că pentru C. A. s-a reconstituit dreptul de proprietate în extravilan.
În ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor nr.102/30.09.2014 emis de Biroul Notarului Public I. S., instanța de fond a respins acest capăt de cerere, reținându-se că înscrisul a fost în mod legal întocmit.
Față de considerentele expuse și în temeiul prevederilor art. 8,36,58 și următoarele din Legea nr.18/1991, art.1132 și următoarele Cod civil, s-a respins cererea, ca nefondată.
Cu privire la actul de vânzare cumpărare înregistrat la nr. 2642 din 13.05.1941 (fila 44) prin care autorul reclamantei a cumpărat suprafața de 15.000 mp, instanța de fond a arătat că reclamanta se poate adresa instanței cu o acțiune civilă privind recunoașterea dreptului deja stabilit printr-un act autentic.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă a obliga reclamanta la plata către pârâta F. E. C. a sumei de 3.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 731 din 19 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede a declarat apel în termenul legal, reclamanta M. A. C., care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. Astfel, a susținut apelanta că în mod greșit instanța de fond a reținut că la dosar s-a probat prin înscrisuri faptul că persoanele menționate în titlurile de proprietate contestate sunt persoane care au formulat cereri de reconstituire, deși C. locală și județeană de fond funciar nu au depus la dosar vreun act în acest sens, în condițiile în care reclamanta a solicitat repetat acest lucru.
Singurele înscrisuri sunt cele depuse de reclamantă și care au fost procurate de aceasta din dosarul Comisiei locale de fond funciar. La această comisie există însă două cereri eliberate sub același număr - lucru care nu poate fi posibil, formulate de M. I. și T. V., cereri care sunt total diferite.
Totodată, la dosar nu s-a depus de către cele două pârâte( Comisiile de fond funciar) copii ale PAB din 1959 sau orice alte documente care să ateste cu ce anume s-a intrat în CAP și cu ce bunuri a figurat bunicul său la cea dată. Tabele nominale depuse la dosar de pârâte nu au relevanță în cauză întrucât acestea nu poartă data la care au fost întocmite și nu au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate.
Nu se poate reține că reconstituirea dreptului de proprietate conform titlurilor s-a făcut n baza registrului agricol din anii 1959-1963 și a cadastrului din 1884, așa cum au arătat pârâtele la interogatoriu și instanța a reținut în motivarea sentinței atâta vreme cât la dosar nu s-au depus documente care să ateste această situație. Referatul depus de C. Județeană la fila 172 din dosar este de rectificare a numărului de . acest înscris nu a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Or, în realitate, susține reclamanta, lucrurile au stat astfel: la data de 15.03.1991 tatăl său împreună cu fratele și sora sa, T. V. și S. D. au mers la Primăria . declarat în scris că nu au pretenții de pe urma averii rămase de la părinți și că toate terenurile să aparțină lui M. I.. Aceste declarații sunt veritabile declarații de renunțare la succesiunea părinților lor și sunt perfect valabile întrucât Codul civil de la cea vreme nu impunea forma autentică în cazul cereri de renunțare.
La data de 21.03.1991, tatăl său a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care îi reveneau de pe urma averii părinților săi, cererea fiind înregistrată sub nr. 1265.Pentru terenurile menționate în titlurile de proprietate contestate, tatăl său a plătit impozit, având posesia lor exclusivă.
Între tatăl său și membrii comisiei de fond funciar de la acea vreme au existat divergențe așa încât în anul 1998 când tatăl său a decedat, nu i se eliberase încă titlu de proprietate. Cererea de eliberare a titlului de proprietate a fost reiterată de mama sa, M. E., la data de 15.04.2002, aceasta folosind terenurile după moartea tatălui său.
A mai arătat apelanta că în anul 2004 când a intrat în posesia terenului a observat eroare iar în urma demersurilor efectuate a obținut o copie după cererea de reconstituire formulată de tatăl său, ocazie cu care a observat că pe aceasta era trecut și T. V. iar alături de semnătura tatălui său se mai afla o altă semnătură.
Cât privește procesele verbale de punere în posesie, acestea – în număr de 3, au fost semnate de fostul său soț, așa încât în mod greșit instanța de fond a reținut că ele au fost însușite de proprietari.
A mai solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată întrucât acestea sunt excesiv de mari comparativ cu volumul de muncă depus dar și nejustificate.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea completării probatoriului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. Civ.
Asupra apelului declarat s-a mulat întâmpinare de către intimata pârâtă F. E. C., prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
A arătat intimata că din cele 5 motive de apel, 4 privesc același lucru, și anume că nu sunt înscrisuri doveditoare din care să rezulte că cele 3 titluri de proprietate s-au eliberat în temeiul legii. A apreciat că din înscrisurile aflate la dosar coroborate cu răspunsurile la interogatoriu rezultă în mod indubitabil că titlurile de proprietate s-au eliberat în mod legal iar asupra acestora nu s-a formulat nicio contestație. Cât privește ultimul motiv de apel vizând diminuarea cheltuielilor de judecată a solicitat respingerea acestuia față de prevederile art. 451 alin. 2 C. proc. Civ., reclamanta fiind cea căzută în pretenții iar cheltuielile de judecată sunt justificate.
În drept a invocat prevederile art. 451-455 C. proc. Civ.
Totodată, în cauză a formulat întâmpinare și intimata pârâta C. județeana Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate din cadrul Instituției Prefectului, și care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentința atacată fiind pronunțată în temeiul mijloacelor de probă administrate și cu aplicarea corectă a legii. A mai arătat intimata că cererea apelantei nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 470 alin. 1 litera a C. proc. Civ., prin aceea că nu sunt indicate numele și prenumele intimatului și, totodată, cererea nu este motivată, sancțiunea care intervine fiind decăderea.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 C. proc. Civ. și cele ale Legii 18/1991.
La întâmpinarea Comisiei s-a depus răspuns de către apelantă prin care s-a arătat că nu se pune problema nulității cererii de apel pentru neindicarea numelui intimatului, sancțiunea intervenind doar în cazul nerespectării dispozițiilor art. 200 C. proc. Civ., ceea ce nu este cazul, în speță fiind vorba de o cerere de apel iar nu de o cerere de chemare în judecată. În ceea ce privește nemotivarea apelului a arătat că susținerea este nefondată, în apel criticând faptul că sentința instanței de fond s-a pronunțat în lipsa unor înscrisuri care să probeze întocmirea și eliberarea legală a titlurilor de proprietate.
Prin cererea depusă la 11.09.2015 intimata pârâtă F. E. C., prin apărător a arătat că este de acord cu cele susținute de pârâta C. Județeană Teleorman în întâmpinarea depusă în apel.
Nu s-au depus înscrisuri noi în apel.
Verificând, în limitele cererii de apel și față de susținerile părților, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul apreciază apelul nefondat, urmând să-l respingă pentru considerentele ce se vor succede:
Motivele de apel formulate de apelanta reclamantă subsumate punctelor 1-4 din cerere privesc lipsa unor înscrisuri permise de lege care să probeze eliberarea conform legii a titlurilor de proprietate nr._/24.11.2003 pe numele de C. A., nr._ din 24.11.2003 pe numele de T. V. și nr._ din 07.06.2004 pe numele de M. I. și T. V..
A susținut apelanta că titlurile de proprietate sunt emise nelegal întrucât prin declarații scrise date la 15.03.1991 la Primăria . surorile tatălui său, M. I., și anume T. V., C. T. și S. D. au declarat că nu au pretenții asupra bunurilor rămase de la părinții lor și că renunță la aceste bunuri în favoarea lui M. I.. A arătat apelanta că aceste declarații sunt veritabile declarații de renunțare la succesiune, nefiind necesară pentru validitate forma autentică.
Criticile apelantei sunt neîntemeiate.
Astfel, constată Tribunalul că, spre deosebire de acceptarea moștenirii, care poate fi un act consensual sau formal( dar nu solemn), după caz, renunțarea la moștenire este un act juridic solemn, fiind valabil numai dacă a fost încheiat în condițiile de formă special prevăzute de lege( ad validitatem).
Potrivit dispozițiilor art.2 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială (în vigoare la data formulării cererilor de renunțare de către numiții T. V., C. T. și S. D., respectiv 15.03.1991, - filelel30-33, dosar fond): „renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul notariatul de Stat. Renunțarea expresă la succesiune poate fi făcută și prin înregistrarea unei declarații autentice făcută în altă parte”.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că renunțarea la succesiune se putea face prin declarația verbală dată în fața notarului cu ocazia dezbaterii succesiunii sau printr-o declarație autentică.
Prin urmare, cum în cauză nu s-a probat că renunțarea s-a făcut cu respectarea legii, respectiv declarațiile olografe ale persoanelor la care apelanta face referire nu s-au făcut în fața notarului ori în forma autentică cerută de lege actele de renunțare nu pot produce efecte, fiind lovite de nulitate absolută pentru nerespectarea formei solemne.
De asemenea, așa cum corect a reținut instanța fondului, la eliberarea titlurilor de proprietate în cauză au fost avute în vedere cererile formulate de persoanele îndreptățite prin raportare la prevederile art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, documentația întocmită de C. de fond funciar N., anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie. De asemenea, în cauză s-a parcurs procedura specială prevăzută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate( ca fază prealabilă emiterii titlului de proprietate), măsurile stabilite de comisiile locale și județene nefiind contestate.
La reconstituirea dreptului de proprietate pe numele de C. A. și întocmirea titlului de proprietate pe numele acestuia a fost avut în vedere și actul de vânzare încheiat între I. M.( bunicul reclamantei) și A. C. la 12 iunie 1941, pentru suprafața de 7500 mp teren situat în N., conform înscrisului aflat la fila 47 dosar fond, vol. 1, așa încât moștenitorii fostului proprietar nu mai erau în drept să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
Cât privește critica privitoare la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată la care apelanta a fost obligată la fond( de 3000 lei) și diminuarea acestora, Tribunalul o apreciază ca nefondată, culpa procesuală aparținând reclamantului pe fondul pretențiilor formulate, care i-au fost respinse în tot, în raport de prevederile art. 453 C. proc. Civ.
Așa fiind, față de considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 C. proc. Civ. va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 453 C. proc. Civ. aplicabil și în calea de atac a apelului, se va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1000 lei, conform chitanței aflate la fila 44 dosar apel, către intimata pârâtă F. E. C., la baza obligației stând culpa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă M. A. C., cu domiciliul în ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 731 din 19 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. E. C., cu domiciliul în București, sector 5, .. 21, .. 2, ., C. L. pentru aplicarea legii 18/1991 N., cu sediul în comuna N., ., și C. Județeană Teleorman pentru aplicarea legii 18/1991 cu sediul în A., ., județ Teleorman, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă F. E. C. în suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28.10.2015 .
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. D. M.
Red. R.G. – 04.01.2016 - 6 ex
Df.-_
Jf.- C. L. M.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1187/2015. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1291/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
