Contestaţie la executare. Decizia nr. 1279/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1279/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 1279/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1279
A P E L
Ședința publică de la 27 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - B. V.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare Societatea Națională de Transport Feroviar Călători „C.” SA – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în București, . Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 915 din 8 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul B. I., domiciliat în București, sector 1, . obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- apelul este motivat, semnat, timbrat cu 1157,73 lei taxa judiciară de timbru, achitată potrivit Ordin de Plată nr. 5791/13.11.2015;
- intimatul nu a depus întâmpinare;
- apelanta-contestatoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 95 C.pr.civ. constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față, invocă din oficiu, excepția autorității de lucru judecat cu privire la fond și față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-contestatoare Societatea Națională de Transport Feroviar Călători „C.” SA – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători București a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2014 sub nr._, pe rolul acestei instanțe, contestatoarea S. C. Călători SA- Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul B. I., împotriva actelor de executare silită efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. în cadrul dosarului execuțional nr. 417/2014, solicitând anularea actelor de executare, întoarcerea executării silite, cu restabilirea situației anterioare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că la data de 10.11.2014 i-a fost comunicată înștiințarea privind măsura popririi referitoare la recuperarea sumei totale de 15.054,60 lei însoțită de încheierea din data de 5.11.2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, în dosarul de executare 417/2014, în cuantum de 4.209, 60 lei.
A contestat actul privind înființarea popririi emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M., la data de 05.11.2014, prin care i s-a solicitat plata sumei totale de 15.054,60 lei, din care suma de 10.845,00 lei reprezintă debit datorat creditorului în temeiul titlului executoriu, iar suma de 4.209,60 lei reprezintă cheltuieli de executare, întrucât suma pentru care s-a înființat poprirea, respectiv 15.054,60 lei, este cu mult mai mare decât suma datorată, respectiv suma de 14.906,60 lei, astfel cum a fost calculată de Serviciul Financiar al Depoului C. Ploiești.
De asemenea a contestat onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 1.909,60 lei, menționat în încheierea din data de 05.11.2014, reprezentând cheltuieli de executare, întrucât acesta nu respectă limitele stabilite de OMJ nr. 2550/2006, în raport cu suma stabilită și nici dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
A contestat de asemenea și suma de 1.700,00 lei, reprezentând onorariu avocat, cuprins în încheierea din data de 05.11.2014, sumă pe care o apreciază vădit disproporționată raportat la debitul pe care îl are de achitat și la activitatea prestată de apărător în faza executării silite.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și urm.C.pr.civ, art.722 alin. 1 C.pr.civ.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus înscrisurile de la filele 6-13.
Prin sentința civilă nr.915 din 08.07.2015 Judecătoria V. a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 3667/11.04.2013 a Tribunalului București, irevocabilă prin Decizia nr. 1078/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului, membru al Sindicatului salariaților din depoul București Călători, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.07._11, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței, până la data plății efective și să menționeze în carnetul de muncă al intimatului drepturile salariale rezultate potrivit paragrafului precedent, aferente perioadei 01.07._10.
Întrucât contestatoarea (în calitate de debitoare) nu a executat de bună voie titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3667/2013 a Tribunalului București, intimatul (în calitate de creditor) a formulat la data de 02.06.2014, cerere de executare silită la B. Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M., formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 417/2014, în cadrul căruia s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, prin Încheierea civilă nr. 766/05.06.2014 a Judecătoriei V..
Așadar, întrucât contestatoarea nu a înțeles să-și îndeplinească de bunăvoie obligația stabilită în titlul executoriu de mai sus, așa cum prevăd dispozițiile art. 622 alin. 1 din codul de procedură civilă (obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie), creditorul a pornit executarea silită împotriva acesteia.
Din interpretarea dispozițiilor art. 628 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, rezultă că executorul judecătoresc va stabili cuantumul dobânzilor, respectiv, la cererea creditorului va proceda la actualizarea obligației principale, în funcție de rata inflației.
În speță, calculul dobânzii și actualizarea sumelor au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert M. G..
Pe calea contestației la executare, creditoarea contestă modul de calcul al acestor sume, susținând că suma calculată de către serviciul financiar al depoului C. Ploiești este diferită de suma rezultată în urma expertizei.
Instanța reține că nu s-a explicat de către contestatoare în niciun mod de ce calculul rezultat în urma expertizei este greșit și nici nu s-a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnico-judiciară contabilă, având ca obiectiv calculul sumelor potrivit titlului executoriu.
În contextul în care, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (actul BC42.4/T6/4/_/20.11.2014 emis de Serviciul financiar al Depoului C. Ploiești și raportul de expertiză extrajudiciară) criticile vizează modalitatea de stabilire a drepturilor salariale raportat la contribuțiile obligatorii, instanța apreciază ca nu este competentă a interpreta dispozitivul unei hotărâri judecătorești, întrucât ar proceda la adăugarea sau lămurirea unei decizii, ceea ce intră în atribuțiile instanței care a pronunțat respectiva hotărâre, conform art. 443 Cod procedură civilă.Ca atare, contestația la executare, sub aspectul sumei de 10.845 lei pentru care s-a pornit executarea silită este neîntemeiată.
Cât privește critica referitoare la cuantumul nejustificat de mare al cheltuielilor de executare stabilite prin încheiere de executorul judecătoresc, conform art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Executorul judecătoresc exercită o activitate în interes public, scop în care actul îndeplinit de acesta, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege.
Executorul judecătoresc rămâne străin de raporturile juridice născute între creditor și debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin forța coercitivă a statului, aducerea la îndeplinire a unei obligații constatate de un titlu executoriu.
Adresându-se executorului judecătoresc, implicit acesta din urmă a efectuat cheltuieli de executare silită în dosarul nr. 417/2014, menționate în cuprinsul încheierii nr. 417 din 05.11.2014, în valoare de 4209,60 lei, din care suma de 1909,60 lei onorariu executorului judecătoresc.
Examinând conținutul încheierii mai sus menționate, instanța reține că onorariul de executare în sumă de 1909,60 lei nu încalcă limitele legale privind activitatea executorilor judecătorești și onorariile minimale și maximale ce pot fi percepute de către aceștia raportat la creanța care se execută și valoarea sa, pentru care, în textul de lege, se face referirea generică a fixării unui onorariu de până la 10% din suma executată. În acest mod au fost respectate dispozițiile prevăzute in Legea nr. 188|2000,
Ordinul MJ nr. 2550/2006 și Hotărârea nr. 2/17.02.2007 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Suma cerută cu acest titlu, apare ca fiind reală, proporțională în raport de cuantumul creanței și volumul de muncă al celor implicați în executare și, sub acest aspect, încheierea nu prezintă, sub aspectul calculelor făcute de executor, motive care să conducă la anularea sa.
În ceea ce privește critica asupra onorariului de avocat, stabilit la suma de 1.700 lei, prin aceeași Încheiere din data de 05.11.2014, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, apreciind că suma este justificată, proporțională cu valoarea creanței ce se execută și cu munca depusă de avocat.
Având în vedere cele expuse nu se constată, de către instanță, alte motive de nelegalitate ale executării, până la acest moment, care să determine sancțiunea anulării lor, astfel cum s-a solicitat de către contestatoare, în temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost desființat.
Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.471/2014.
În motivarea apelului s-a arătat că suma de 1700 lei reprezentând onorariu avocat cuprinsă în încheierea executorului este vădit disproporționată raportat la debitul pe care îl are de achitat contestatoarea și la activitatea prestată de apărător în faza executării silite.
Prin cererea de apel s-a susținut că suma pentru care s-a înființat poprirea, respectiv_ lei este mult mai mare decât suma datorată și anume_ lei astfel cum a fost calculată de serviciul de specialitate din cadrul SRTFC București.
Totodată s-a arătat că onorariul executorului depășește pragul maximal legal prevăzut de pct.4 din Anexa OMJ nr.2550/2006 iar onorariul apărătorului în valoare de 1700 lei este nejustificat de mare în raport de munca îndeplinită și respectiv valoarea pricinii. Mai mult, în opinia apelantei onorariul de avocat este nejustificat și din perspectiva faptului că nu a fost justificat prin chitanța de plată.
De asemenea onorariul expertului în valoare de 600 lei este mare în raport de activitățile depuse în cauză iar contestatoarea a învederat că a depus propriul calcul a sumei datorate, arătând că nu a solicitat proba cu expertiza tehnică judiciară întrucât potrivit art.22 C.pr.civ. judecătorul are obligația de stărui prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului.
Cererea de apel a fost însoțită de înscrisuri constând în practică judiciară, fișa de calcul.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul, luând spre soluționare cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, constată excepția întemeiată:
În dosarul nr._ a fost pronunțată sentința civilă nr.480/24.03.2015 de către Judecătoria V. și respectiv decizia civilă nr.1133 din 15.10.2015 /atașată la prezentul dosar prin grija instanței) prin care a fost respinsă contestația la executare și respectiv apelul contestatoarei.
Dispozițiile art. 431 C.pr.civ statuează asupra efectelor lucrului judecat: „ Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Se constată că atât contestația la executare care a fost soluționată definitiv în dosarul nr. nr._ cât și contestația la executare din prezenta cauză au același obiect (aceleași acte de executare se contestă), aceleași părți și respectiv aceeași cauză.
Mai mult, întregul conținut și motive expuse prin cele două contestații este identic, contestatoarea reiterând în prezenta cauză motive și critici formulate prin contestația înregistrată sub nr._ și soluționată definitiv prin decizia nr.1133 din 15.10.2015.
Astfel, în ambele cauze prin cererea introductivă contestatoarea a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul B. I., împotriva actelor de executare silită efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. în cadrul dosarului execuțional nr. 417/2014, solicitând anularea actelor de executare, întoarcerea executării silite, cu restabilirea situației anterioare. Cu cheltuieli de judecată. Criticile contestatoarei au vizat, de asemenea, aceleași acte și măsuri dispuse de executor și anume cele privind stabilirea onorariului executorului, onorariului apărătorului, modul de calcul al creanței.
Pe cale de consecință, având în vedere că prin decizia nr.1133 din 15.10.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ a fost soluționată definitiv o altă contestație la executare având aceleași părți, obiect și cauză cu cea care face obiectul prezentei cauze, Tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge contestația la executare pentru existența autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil declarat de apelanta-contestatoare Societatea Națională de Transport Feroviar Călători „C.” SA – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în București, . Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 915 din 8 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul B. I., domiciliat în București, sector 1, . obiect - contestație la executare.
Admite excepția invocată din oficiu și pe fond respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. B. V. Ț. N.
Red.thred.V.B.
4 ex./10.12.2015
d.f._
j.f. T. I.
Judecătoria V.
. data de
.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 554/2015. Tribunalul TELEORMAN | Constatare nulitate act juridic. Încheierea nr. 162/2015.... → |
|---|
