Grăniţuire. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 115/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 115
-APEL-
Ședința publică de la 2 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant B. P. T. cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 2579 din 5 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimații-pârâți N. N., cu domiciliul în București, .. 29, ., ., N. Anișoara, cu domiciliul în București, .. 29, ., ., G. V. E. cu domiciliul în . și B. G., cu domiciliul în ., având ca obiect – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei pe lista de amânări fără discuții se prezintă apelantul-reclamant B. P. T. lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-cererea de apel este motivată, semnată, timbrată cu suma de 50 lei taxa judiciară de timbru cf. chitanței nr._/13.11.2014 aflată la fila 13;
- în procedura prealabilă s-a depus întâmpinare de către intimata G. V. E. la data de 27.11.2014 și de către intimatul N. N. la data de 28.11.2014, iar la data de 22.12.2014 apelantul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare;
- intimatul N. N., prin întâmpinare solicită judecarea cauzei în lipsă;
Tribunalul pune în discuția părții prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, rap. la art. 95 pct. 2 și art. 466 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Apelantul-reclamant B. T., estimează durata procesului la 60 de zile.
Tribunalul estimează durata procesului la 30 de zile.
Apelantul-reclamant solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru administrarea de probatorii și solicită în acest sens încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv sentința definitivă nr. 1123/20.06.1973 pronunțată în dosar nr. 1447/1973, interogatoriul intimaților B. G. și G. V. E. și 3 martori pe care îi va numi.
Tribunalul cf. disp. art. 255, art. 258 și art. 482 Cod Procedură Civilă respinge probele solicitate de apelantul-reclamant apreciind că sunt inutile soluționării cauzei de față, înscrisurile care se solicită a fi depuse existând la dosarul cauzei și totodată tardive. Aceste probe trebuiau solicitate prin cererea de apel și depuse la dosarul cauzei. Dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, la ordine pe lista de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei la ordine pe lista de ședință, se prezintă apelantul-reclamant B. P. T., lipsind intimații-pârâți.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat, constată conform art. 392 Cod Procedură Civilă terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părții prezente.
Apelantul-reclamant B. T., la acordarea cuvântului pe fondul cauzei părăsește sala de judecată.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 11.11.2013, reclamantul B. T. a chemat în judecată pe pârâții N. N. și N. Anișoara pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâții locuiesc în mun. București, iar dreptul lor de proprietate asupra imobilului dobândit de la numita C. E. este incert.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: încheiere de autentificare nr.2473 din 27.10.2008, CI reclamant, contract de întreținere, adeverință nr.1049/2011 emisă de primăria comunei Măgura.
La data de 10.01.2014 pârâții N. N. și N. Anișoara au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală iar în subsidiar, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar, în copie, contract de întreținere, declarație, act adițional la contractul de întreținere, plan de situație, contract de vânzare-cumpărare.
La data de 21.01.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin Sentința civilă nr. 2579 pronunțată la data de 05.09.2014, Judecătoria A. a respins cererea modificatoare formulată față de pârâtul B. G., domiciliat în ., ca tardiv formulată.
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de către pârâții N. N. și N. Anișoara.
A respins cererea principală formulată de reclamantul B. T., în contradictoriu cu pârâții N. N., N. Anișoara și G. V. E., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, referitor la cererea modificatoare prin care reclamantul a modificat cadrul procesual prin introducerea în cauză a pârâtului B. G. a reținut că reclamantul a formulat cererea modificatoare după primul termen de judecată fără a exista consimțământul expres al celorlalte părți (pârâții fiind citați cu mențiunea de a-și exprima poziția față de cererea modificatoare a reclamantului) așa cum impune prevederea art. 204 alin 3 C.pr.civ
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului B. T. invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța a reținut că aceasta este o excepție de fond, întrucât privește una dintre condițiile exercitării dreptului material la acțiune, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea soluționării litigiului în fond, iar potrivit art. 248 alin 1 C.pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Obiectul principal al cauzei îl constituie stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților, iar grănițuirea este definită ca fiind stabilirea liniei de hotar care desparte două proprietăți vecine și reprezintă o acțiune prin care proprietarul unui teren poate cere vecinului său să stabilească hotarul dintre proprietăți atunci când el nu este marcat prin semne vizibile sau când, deși este marcat, semnele de hotar sunt contestate.
Art. 5 alin. 2 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil prevede că noul cod civil se aplică și efectelor viitoare ale situațiilor juridice privind raporturile de proprietate, dacă acestea subzistă și după . acestui cod ( 01.10.2011), astfel că acțiunii civile de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 560 din noul C. civ..
Dispozițiile art. 560 C. civ. prevăd că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstruirea hotarului și fixarea semnelor de hotar, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de această operațiune.
Întrucât calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, în cauză, între persoana reclamantului și proprietarul terenului în suprafață de 2234 mp, situat în intravilanul ., tarlaua 31, pc. 1834-1835, din contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1681/22.12.1998 de BNP T. M. (filele 31-32), rezultă că reclamantul a înstrăinat acest imobil numitei G. V.-E. (pârâtă în prezenta cauză), așa încât această din urmă persoană, în calitate de titular actual al dreptului de proprietate asupra imobilului, are posibilitatea formulării unei cereri având ca obiect grănițuirea terenurilor învecinate, iar nu reclamantul din prezenta cauză, indiferent de existența unui interes în acest sens.
Tot astfel din adeverința nr.1277 din 25.04.2014 emisă de Primăria comunie Măgura (fila 58) rezultă în mod clar că reclamantul nu figurează în evidențe cu imobile –casă de locuit sau terenuri, ceea ce confirmă lipsa calității sale de proprietar.
Aceste aspecte au fost reținute și cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr.515 din 12 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin anularea recursului (atașată la dosar-fila 56), cu privire la care chiar dacă a fost pronunțată într-o cauză având alte părți impune autoritatea de lucru judecat prin considerentele sale, în sensul art. 430 alin 2 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul B. T. solicitând admiterea apelului .
În motivare s-a arătat, în esență, că instanța de fond a rămas în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ignorând actele existente la dosar. La dosar există adeverințe emise de Primăria Măgura din care rezultă că figurează în evidențele acestei instituții, precum și o schiță ce evidențiază hotarul.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
Nu au fost propuse probe noi.
La data de 27.11.2014 intimata G. V. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare s-a arătat, în esență, cu privire la calitatea procesuală activă, că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, în cauza de față între persoana reclamantului B. T. și proprietarul terenului în suprafață de 2234mp situat în extravilanul comunei Măgura, județ Teleorman, iar din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1681/22.12.1998, reiese foarte clar că reclamantul i-a vândut acest imobil, astfel încât reclamantul nu mai are calitate de proprietar. Acest lucru rezultă și din adeverința nr. 1277/25.04.2014 emisă de Primăria comunei Măgura, în care se specifică în mod clar că reclamantul nu figurează în evidențe cu imobile, case de locuit sau terenuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă.
La data de 28.11.2014 intimații N. N. și N. Anișoara au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea în totalitate a acțiunii apelantului, așa cum a fost formulată, ca fiind netemeinică și nelegală și să se ia în considerare cele de la instanța de fond, în sensul clarificării excepției lipsei calității procesuale active a apelantului .
În susținerea întâmpinării a fost depusă la dosar, în copie întâmpinarea depusă la instanța de fond.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază asupra caracterului nefundat al căii de atac pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform disp. art. 248 C. proc. civ., instanța este obligată a ase pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, administrarea altor probe ori cercetarea în fond a cauzei.
Excepția calității procesuale active este o excepție de procedură, peremptorie și absolută care poate împiedica judecarea procesului ducând astfel la protejarea drepturilor și intereselor legitime ale participanților la proces prin evitarea derulării unei proceduri începute de o persoană care nu are calitate procesuală activă.
Această excepție presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, în cauză, între persoana apelantului reclamant și proprietarul terenului în suprafață de 2234 mp, individualizat conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1681/22.12.1998 de BNP T. M. (filele 31-32 dosar fond). Acest act de înstrăinare face dovada lipsei calității de proprietar a apelantului reclamant, întrucât acesta și-a transmis legal dreptul său.
În atare situație, acesta nu mai poate în considerarea unui drept care nu se mai află în patrimoniul său să ceară concursul instanței pentru a obține protecția juridică.
Grănițuirea este o acțiune reală decurgând din dreptul de proprietate fiind o cale procedurală de valorificarea a atributelor dreptului de proprietate.
Instanța de fond a dat o corectă interpretare tuturor înscrisurilor administrate în cauză; dovada dreptului de proprietate se face cu acte juridice, în cauză contractul de vânzare-cumpărare care sub acest aspect are o forță juridică de necontestat prin raportare la adeverințe sau alte înscrisuri la care se raportează apelantul în criticile sale. Nici unul dintre aceste înscrisuri, la care de altfel apelantul face numai o referire generică, nu vine să răstoarne realitatea juridică atestată de acest contract, respectiv că apelantul reclamant nu are calitatea de proprietar pentru terenul pentru care se solicită grănițuirea.
Adeverința nr.1277 din 25.04.2014 emisă de Primăria comunie Măgura (fila 58) face dovada că reclamantul nu figurează în evidențe cu imobile –casă de locuit sau terenuri, întărind încă o dată justețea raționamentului instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant B. P. T. cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 2579 din 5 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimații-pârâți N. N., cu domiciliul în București, .. 29, ., ., N. Anișoara, cu domiciliul în București, .. 29, ., ., G. V. E. cu domiciliul în . și B. G., cu domiciliul în .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. A.L.N./02.03.2015
Th.red. B.E./ 30.03.2015/7 ex.
D.f._
J.f. V. B.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
