Contestaţie la executare. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 551/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 551
APEL
Ședința publică de la 13 mai 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-creditoare . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 73 din 03 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în T. M., ., nr. 41, județ Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu ordinul de plată nr. 4645 din 21.01.2015 aflat la fila 7 din dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.05.2015, intimata-contestatoare . a depus la dosarul cauzei, întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria T. M. sub nr._, la data de 6 noiembrie 2014, contestatoarea-debitoare ., cu sediul în T. M., ., nr.41, jud. Teleorman, CUI_, ORC J_, prin administrator C. I., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București –_, ..401A, sector 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea tuturor actelor de executare, efectuate în dosarul de executare nr.1126/ 10.06.2014 al B. B. C., precum și suspendarea executării, până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatoarea-debitoare a arătat că, prin procesul verbal nr._/06.07.2011, societatea . a fost sancționată cu amendă contravențională, în valoare de 250 lei, pe motiv că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce-i aparține, a circulat la data de 21.01.2011, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin somația mobiliară, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B. C., a fost înștiințată că a fost încuviințată urmărirea mobiliară și i s-a pus în vedere că poate contesta executarea, în termen de 5 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 5 București, fapt ce contravine, în opinia sa, dispozițiilor art.713 alin.1 Cod procedură civilă.
Contestatoarea debitoare a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar, potrivit art.21 alin.3, aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Contestatoarea-debitoare consideră că executarea silită este abuzivă, în condițiile în care textul de lege ce reglementează tariful de despăgubire a fost abrogat.
Astfel, principalul motiv pentru care solicită anularea executării silite îl reprezintă principiul aplicării legii mai favorabile.
Un alt motiv de anulare a executării silite, în opinia sa, este și prescripția dreptului de a cerere executarea silită, în speță aplicându-se termenul general de prescripție, de 3 ani.
Pentru aceste motive, contestatoarea-debitoare a solicitat admiterea contestației sale astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.711-719 Cod procedură civilă.
Pentru dovedirea acțiunii, contestatoarea-debitoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A anexat acțiunii: copie somație de plată emisă de Biroul executor Judecătoresc; copie încheiere din 08.10.2014 a Biroului Executorului Judecătoresc; copie proces verbal de constatare a contravenției; copie încheiere nr.1072 din data de 25.09.2014 a Judecătoriei T. M. și copie pentru declanșarea urmăririi silite
Cu cererea înregistrată la instanță, la data de 19 noiembrie 2014, a depus la dosar și dovada achitării taxei judiciare de timbru și recipisa prin care face dovada consemnării cauțiunii.
Intimata - creditoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite. Cât privește cererea de suspendare a executării silite, intimata – creditoare a apreciat că, în cauză, debitoarea contestatoare nu a făcut dovada existenței unui caz grabnic sau a lezării drepturilor sale.
Intimata – creditoare a mai arătat că, de la data comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv 20.07.2011 și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea-debitoare nu a plătit de bună voie, creanța stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
Cât privește fondul cauzei, intimata – creditoare a arătat că în urma controlului efectuat s-a constatat că vehiculul proprietatea ., cu nr. de înmatriculare_, a circulat pe drumurile publice, la data de 21.01.2011, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, a fost încheiat proces verbal de contravenție ., nr._/06.07.2011.
Intimata - creditoare a arătat că atât încheierea procesului verbal de contravenție cât și comunicarea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale iar cererea de executare silită a fost formulată în termenul general de prescripție, de 3 ani.
De asemenea, potrivit art.37 din OG nr.2/2001, procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă acesta nu a fost atacat cu plângere, în termen de 15 zile, de la comunicarea acestuia, situație ce se regăsește și în prezenta cauză. Mai mult decât atât, prin încheierea nr.1072/25.09.2014, Judecătoria T. M. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Intimata – creditoare a solicitat să fie respinse și apărările formulate de contestatoarea – debitoare, potrivit cărora punerea în executoare a tarifului de despăgubire, în condițiile abrogării dispozițiilor legale ce o reglementa, este abuzivă, pentru următoarele argumente:
- emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție au fost efectuate cu respectarea termenelor legale;
- dispozițiile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, modificate prin Legea nr.144/2012, se aplică doar de la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Cum procesul verbal de contravenție s-a încheiat ulterior acestei date, rezultă că debitoarea - contestatoare nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr.144/2012, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei la care legea a intrat în vigoare.
De asemenea, legiuitorul a avut în vedere numai pe contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr.15/2002 și care au contestat, în instanță, tarifele de despăgubire.
Or, contestatoarea - debitoare nu a contestat procesul verbal de contravenție, deși acesta a fost comunicat conform dispozițiilor legale, prin poștă cu confirmare de primire.
De asemenea, intimata-creditoare a apreciat că, în speță, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci de executarea silită a creanțelor rezultate din procesele verbale de contravenție, întocmite anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.144/2012.
Totodată, Decizia nr.228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art.12 alin.1 din OG nr.2/2001 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Pentru aceste motive, intimata-creditoare a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, formulate de contestatoarea debitoare.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A anexat cererii proces verbal de contravenție . nr._/06.07.2011 și dovada de comunicare a acestuia.
Din oficiu, instanța a solicitat B. B. C. să comunice actele dosarului de executare nr.1126/2014.
Instanța a încuviințat, la cererea părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 73 din 03.02.2015, Judecătoria T. M. a admis contestația la executare, formulată de contestatoarea-debitoare ., cu sediul în T. M., ., nr.41, jud. Teleorman, CUI_, ORC J_, prin administrator C. I., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București –_, ..401A, sector 6. A dispus anularea executării ce formează obiectul dosarului de executare nr.1126/2014, al Biroului Executorului Judecătoresc B. C. precum și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/06.07.2014 a fost încheiat și pe numele contestatoarei-debitoare, potrivit dispozițiilor legale, respectiv în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art.13 din OG nr.2/2001, și comunicat prin poștă, cu confirmare de primire, în termenul legal de o lună de la data aplicării sancțiunii, termen prevăzut de art.14 din același act normativ.
Având în vedere că petenta nu a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal încheiat, acesta a devenit titlu executoriu, conform dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001, conform cărora procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31 din OG nr.2/2001, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța a înlăturat apărările formulate de contestatoarea-debitoare și a reținut că cererea de executare silită a fost înregistrată la executorului judecătoresc, la data de 10.06.2014, deci în termenul general de prescripție (3 ani), calculat de la data când procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu, respectiv de la data împlinirii termenului de 15 zile de la comunicarea acestuia (20.07.2011).
Instanța de fond a apreciat că procedural, B. B. C. a respectat dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită.
Instanța a reținut însă că, prin Decizia nr.112/06..2014 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de CNADNR SA- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.
Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea a constatat că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art.II din Legea nr.144/2012, prin Decizia nr.385 din 1 octombrie 2013, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr.723 din 25 noiembrie 2013, și Decizia nr.505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 21 ianuarie 2014, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a reținut că, prin OG nr.15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art.1 alin.2 din actul normativ menționat.
Curtea a arătat că, potrivit art.8 alin. 1 din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă.
Distinct de sancțiunea amenzii prevederile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani.
Prin art.1 pct.2 din Legea nr.144/2012, au fost abrogate prevederile din OG nr.15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire iar, prin art.II din același lege, s-a prevăzut anularea acelor tarile de despăgubire, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a legii.
Soluționând excepția de neconstituționalitate, Curtea a mai reținut că legea contravențională mai favorabilă este, alături de legea penală mai favorabilă, o excepție de la regula neretroactivității legii.
Astfel, referindu-se la tariful de despăgubire aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege au caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii, textul conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
De asemenea, prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.12 alin.1 din OG nr.2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi, care nu mai prevede și sancționează contravențional o anumită faptă, trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei.
Totodată, Curtea a constatat că fapta contravențională trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar, în cazul celor aplicate dar aflate în curs de executare de la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat astfel că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevedere și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii, echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acesta nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
În prezenta cauză, din înscrisurile aflate la dosar, instanța de fond a reținut că procedura de executare a creanței creditoarei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA vizează recuperarea tarifului de despăgubire, ce a fost abrogat prin . Legii nr.144/2012, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Față de Jurisprudența Curții Constituționale, reiterată mai sus, instanța de fond a apreciat că nu mai poate fi pusă în executare creanța creditoarei, motiv pentru care, în temeiul art.719 alin.1 Cod procedură civilă, a admis contestația la executare, formulată de contestatoarea-debitoare ., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și va dispune anularea executării ce formează obiectul dosarului de executare nr.1126/2014, al Biroului Executorului Judecătoresc B. C..
Admițând contestația, instanța a apreciat că aceasta constituie un motiv temeinic pentru suspendarea executării silite, astfel că, în temeiul art.718 alin.1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată cu consecința menținerii tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc B. C. în baza titlului executoriu PVCC . 11 nr._/06.07.2011 și continuarea executării silite.
În motivarea apelului s-a arătat că legiuitorul, în dispozițiile Legii nr. 144/2012 a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Prin O. G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de disp. OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
În drept, a invocat disp.art. 466 și urm. NCPC, OG nr. 15/2002, OUG nr. 2/2001, OUG nr. 84/2003, Legea nr. 144/2012.
La data de 05.05.2015 prin serviciul registratură al instanței intimata-contestatoare ., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apelului declarat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 73/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. M. ca legală și temeinică întrucât în ipoteza în care în anul 2012 s-a abrogat tariful de despăgubire, este evident că în anul 2014 un astfel de tarif nu mai poate fi pus în executare, lucru prevăzut în Constituția României în articolul 15, conform cu care în cazul legii contravenționale și penale se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile apelantului sunt nefondate, soluția instanței de fond expunând extrem de amplu rațiunea pentru care contestația este întemeiată, raportat tocmai la succesiunea în timp a legilor contravenționale și a efectelor acestora asupra obligației părților litigante.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, neexercitarea plângerii contravenționale în termenul de 15 zile prevăzut de lege nu poate valida un titlu în materie contravențională care în prezent nu mai are suport legal, principiul aplicării legii penale/contravenționale mai favorabile primând, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 nu era adoptată încă la data la care s-ar fi împlinit termenul de 15 zile prev. de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, pentru a se putea analiza de instanță, la acel moment, aceste aspecte.
Legiuitorul a avut în vedere, atât petenții care au contestat în instanță actul de sancționare, dar și pe aceia care nu au exercitat calea de atac, și aceasta întrucât legea mai favorabilă se aplică deopotrivă tuturor celor care se află în situația reglementată.
În cauza de față, contestatorul și-a recunoscut fapta imputată și a achitat amenda contravențională, nerecunoscând legalitatea tarifului de despăgubire.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-creditoare . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 73 din 03 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în T. M., ., nr. 41, județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. G.P.- 12.06.2015
Th-red. I.M. -15.06.2015- 4 ex.
D.f._,
J.f. R. D.
. .2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 553/2015. Tribunalul... → |
|---|
