Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 113/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 113
APEL
Ședința publică de la 02 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă Agenția D. Statului cu sediul în București, .. 43, sector 1 și apelantul-pârât D. D. L. cu domiciliul în comuna Săceni, . și domiciliul procesual ales la C.. Av. T. D. F. în Roșiori de Vede, .. 7A, județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 687 din 27 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede având ca obiect - îmbogățire fără justă cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- dosarul se află la al IV-lea termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – cerere de valoare redusă, în termen, motivată, timbrată, semnată;
- apărătorul ales al apelantului – pârât avocat T. D. F. a depus la data de 29.01.2015 chitanța nr._/1/22.01.215 reprezentând onorariu expertiză și cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitate prezentare în instanță sau amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Tribunalul cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului-pârât cf. art. 223 Cod Procedură Civilă o va respinge având în vedere că nu se încadrează în dispozițiile textului de lege menționat constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub nr. de dosar_ din data de 04 octombrie 2013 reclamanta AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. D. L. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 153.860,10 lei, actualizată corespunzător la momentul plății efective, sumă reprezentând contravaloarea folosinței pe perioada 28.01.2010 – 18.08.2011 a unor suprafețe de teren agricol care s-au aflat anterior în administrarea S.C.AGROZOOTEHNICA BEUCA S.A., teritoriul cadastral Săceni, județul Teleorman, teren proprietate a statului și aflat în administrarea sa, conform Legii nr. 268/2001 și Hotărârii Guvernului nr. 626/2001, exploatat de pârât fără acordul Agenției D. Statului și fără a deține contract valabil încheiat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține în patrimoniu respectiva suprafață de teren cu destinație agricolă conform Legii nr.268/2001 și art. 3 al. 2 din H.G. nr. 1609/2009, în temeiul art. 4 al. 1 din legea menționată, având și atribuții de exercitare în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, respectiv și gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat al cărui proprietar mandatat este.
În exercitarea atribuțiilor menționate încheie contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă aflate în patrimoniul propriu persoanele fizice sau juridice dobândind dreptul de exploatare a terenului agricol în schimbul plății unui preț (redevență, arendă), veniturile încasate din aceste activități reprezentând venituri la bugetul de stat.
Pârâtul a ocupat fără a avea vreun contract valabil încheiat cu reclamanta mai multe suprafețe de teren aflate în proprietatea statului și în administrarea sa în perioada menționată în procesul verbal nr.154/24.08.2011 încheiat de comisia special constituită în vederea identificării terenurilor cu destinația agricolă, comisie alcătuită prin Ordinul comun al Ministerului Administrației și Internelor și al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.101/230/04.03.2002.
Îmbogățirea necuvenită s-a produs în patrimoniul pârâtului, care a utilizat terenurile comportându-se ca și cum ar deține titlu valabil, exploatând suprafețele indicate mai sus în scopul obținerii de profit.
În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru intentarea acțiunii în restituire în sensul absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului în detrimentul statului, pârâtul nedeținând niciun titlu valabil încheiat cu Administrația D. Statului privind exploatarea legală a suprafețelor de teren respective, pe perioadele de timp menționate.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 153.860,10 lei, reprezentând c/valoarea folosinței, pe perioada 28.01.2010 – 18.08.2011, a unor suprafețe de teren agricol, actualizată corespunzător la momentul plății efective.
În drept, au mai fost invocate disp. art.192 Cod procedură civilă, principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
În temeiul art.411 alin.1 pentru.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 octombrie 2013 pârâtul D. D. L. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a susținut că reclamanta nu arătat care este motivarea în drept a cererii introductive, precizând-o doar din punct de vedere procesual, întemeindu-și acțiunea pe disp. art. 192 Cod procedură civilă, respectiv, pe „principiul îmbogățirii fără justă cauza”, fără a arăta, în concret, normele de drept material pe care este întemeiată. Dacă reclamanta a avut în vedere disp. art.1345-1348 cod civil ce reglementează instituția îmbogățirii fără just temei atunci urmează a fi analizate condițiile răspunderii civile pentru îmbogățire fără just temei, în cadrul probatoriilor ce vor fi administrate. Reclamanta nu a arătat suprafața totală ce a fost exploatată și cum a fost realizat modul de calcul depunând în acest sens doar un proces verbal nr.154/24.08.2011 în care este menționată o suprafață de circa 507 ha pe care reprezentanții reclamantei au stabilit-o în mod unilateral fără a menționa modul de calcul prin care s-a ajuns la suma de 153.860,10 lei.
Față de invitația la conciliere se arată că invitația a fost transmisă în ., la data de 11.03.2013, în condițiile în care domiciliul pârâtului este în comuna Săceni, ., acțiunea fiind formulată prematur, față de dispoz. art.7201 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul susține că procesul verbal întocmit de reprezentanții ADS este semnat și de persoane din cadrul unor instituții ale statutului (Inspectoratul de Poliție Județean, DADR, Prefectura județului Teleorman) în condițiile în care nu s-au făcut deplasări la fața locului pentru a se constata starea de fapt. Toate persoanele semnatare ale procesului verbal nu au cunoscut situația reală, suprafețele menționate fiind preluate din datele oficiale pe care le dețin la ADS dar, cu multe greșeli și inadvertențe.
Tot terenul pe care îl are oficial în exploatare ADS, la nivelul comunei Săceni, a fost introdus în procesul verbal făcându-se mențiunea că este lucrat de către pârât, fără a exista dovezi în acest sens. Recunoaște că, la data de 19.04.2010, a fost încheiat un proces verbal cu nr.150, proces verbal prin care, la nivel formal, i se preda suprafața de teren pe care o câștigase conform adjudecării din 9 aprilie 2010 de la ADS, însă, ulterior, nu a mai încheiat niciun contract cu reclamanta, motiv pentru care nu a mai utilizat terenul în cauză, acesta fiind folosit de persoane fizice și juridice, exact ca un teren al nimănui.
De asemenea, a mai constatat grave deficiențe la întocmirea procesului verbal care confirmă susținerile sale că acesta a fost întocmit nu prin culegerea unor date din teren, ci prin inserarea unor date fără niciun fundament. Astfel se arată, cu titlul de exemplu, că în T 31, P 107/8 ar fi fost identificată suprafața de 0,01 ha, respectiv 100 mp., suprafață ce nu ar fi putut fi exploatată mecanizat.
O altă inadvertență constă în faptul că în procesul verbal nr.154/ 24.08.2011 se menționează, pentru fiecare suprafață de teren, perioade diferite de exploatare, unele foarte mici, de la două zile la o lună, însă factura, care are la bază procesul verbal, a fost emisă pentru perioada 28.01.2010 – 18.08.2011, pretențiile reclamantei depășind, cu mult, perioada de timp în care se susține că terenul s-ar fi aflat în posesia pârâtului. În cazul suprafeței de 47,6 ha reclamanta precizează că a fost exploatată 2 zile pentru ca, apoi, să emită factura pentru o perioadă de peste un an.
Este evidentă încercarea reclamantei de a obține, în mod necuvenit, sume de bani de la pârât prin întocmirea unor situații nereale – procesul verbal nr.154/2011, prin semnarea acestuia de mai mulți reprezentanți ai statutului pentru a da aparență unui act oficial ce cuprinde date reale.
În condițiile în care reclamanta l-a acționat în judecată la data de 04.10.2013 este cu atât mai surprinzătoare acțiunea intentată cu cât aceasta a inclus în pretențiile sale și perioada 28 ian 2010 – 04 octombrie 2010, pentru care s-a prescris dreptul material la acțiune, prescripție ce urmează a fi constatată de instanță.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoz. art.205 și urm. Cod procedură civilă, art. 1345-1348 Cod civil, art.2500 și urm. corob cu art.2517 Cod civil.
La solicitarea instanței, în temeiul art.22 Cod procedură civilă, au fost cerute reclamantei următoarele înscrisuri: raportul de control nr.3321 din 06 iulie 2011 al Corpului de Control al Prefectului județului Teleorman; adresa cu nr.5533 din_ a Instituției Prefectului județului Teleorman, transmisă de către A.D.S. București; Ordinul Prefectului județului Teleorman cu nr.155 din 03.05.2011 și Ordinul nr.101/230 din_, înscrisuri înaintate cauzei cu adresa nr.26.097 din 12.02.2014.
Prin sentința civilă nr, 687/27.03.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis în parte cererea introductivă având ca obiect pretenții, îmbogățire fără justă cauză, a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 120.467,88 lei cu titlul de contravaloare folosință suprafețe de teren agricol, sumă actualizată la momentul plății efective, a admis excepția invocată de pârât prin întâmpinare și a constatat prescris dreptul material la acțiune al reclamantei privind suma de 22.796,28 lei reprezentând lipsa de folosință aferentă suprafeței de teren de 68,93 ha pentru perioada 28.01.2010 – 08.09.2010. De asemenea a respinge ca nefondate pretențiile în cuantum de 10.595,96 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că la nivelul localității Săceni, județul Teleorman, sunt mai multe suprafețe de teren care nu sunt lucrate de către proprietarii acestora, nu sunt date nici în arendă însă sunt declarate ca fiind lucrate, fiind încasate subvențiile acordate pe suprafață de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Teleorman, de persoane fizice sau juridice care nu fac dovada proprietății, respectiv a folosinței acestor suprafețe. Situația der fapt a fost reținută în baza datelor consemnate în raportul de control nr. 3321 din 06 iulie 2011, înregistrat la Instituția Prefectului județului Teleorman privind verificarea aspectelor semnalate de către . Roșiorii de Vede, procedându-se la verificarea contractelor de arendă și a registrelor agricole de către colectivul de control constituit prin Ordinul Prefectului nr.165/17.05.2011.
În privința pârâtului D. L. D., s-a reținut că în anul 2010 a prezentat un proces verbal de adjudecare nr._/09.04.2010 întocmit de către Administrația D. Statului București, potrivit căruia i-a fost adjudecată arendarea terenului agricol de 287,48 ha și a terenului neagricol de 53,83 ha care se aflase în exploatarea fostei . fără a prezenta și contract de arendă, acesta nemaifiind încheiat.
În baza procesului verbal de adjudecare menționat a fost înscris în registrul agricol cu suprafața de 220,55 ha ca fiind luată în arendă, suprafață care a fost declarată la A.P.I.A. pentru a primi subvenții. În anul 2010, din această suprafață a fost declarată ca fiind cultivat cu grâu terenul de 162,58 ha, cultură de grâu pe care a înființat-o în toamna anului 2009, pe când D. D. L. nu mai era îndreptățit să exploateze terenul de la Administrația D. Statului.
În acest context s-a propus verificarea de către comisia constituită la nivelul județului conform Ordinului nr.101/2002 al MAAP, respectiv nr.230/2002 al Ministerului de Interne, în vederea identificării terenurilor cu destinația agricolă din administrarea Administrației D. Statului, exploatate de către D. D. L. pe raza localității Săceni.
În urma controlului, Instituția Prefectului județului Teleorman a constat că D. D. L. a folosit în mod abuziv terenul încă din toamna anului 2009, aspect atestat de adresa nr. 5533 din 11 iulie 2011
Prin procesul verbal înregistrat la nr.154, încheiat de Agenția D. Statului la 24.08.2011, în baza Ordinului nr.101/230 din 4.03.2002, de către comisia constituită pentru identificarea terenurilor cu destinație agricolă ocupate abuziv, aflate în patrimoniul și administrarea Agenției D. Statului, s-a constatat că pe teritoriul cadastral aparținând comunei Săceni, județul Teleorman, de la fosta ., figurează următoarele suprafețe de teren arabil ca fiind exploatate de către pârâtul Drăcman D. L.: - în T 24, P 83 – suprafața de teren de 41,86 ha, care a fost exploatată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 01.06.2011; în T 24, P 83 suprafața de teren de 37,70 ha care a fost exploatată cu grâu în perioada 02.06.2011 – 10.08.2011; în T 25, P 92 suprafața de teren de 68,93 ha care a fost exploatată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 08.09.2010; în T 25, P 92 suprafața de teren de 64,93 ha, care a fost exploatată cu grâu în 9.09.2010 – 1.06.2011; în T 25, P 92 suprafața de 63,06 ha cu grâu în perioada 2.06.2011 – 8.07.2011; în T 25, P 92, suprafața de 47,56 ha, grâu în perioada 9.07.2011 – 11.07.2011; în T 25, P 92 suprafața de 28,31 ha, cu grâu în perioada 12.07.2011 – 18.08.2011; în T 26, P 97 suprafața de 23,48 ha, cu grâu în perioada 28.01.2010 – 10.03.2010; în T 26, P 97 suprafața de 21,48 ha cu grâu în perioada 11.03.2010 – 31.12.2010; în T 26, P 97 suprafața de 6,14 ha cu grâu în perioada 1.01.2011 – 1.06.2011; în T 27, P 99 suprafața de 9,83 ha, cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010; în T 27, P 99 suprafața de 3,26 ha, cu grâu în perioada 1.01.2011 – 1.06.2011; în T 27, P 99 suprafața de 1,43 ha, grâu în perioada 2.06.2011 – 18.08.2011; în T 28, P 101 suprafața de 18,56 ha, grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010, în T 28, P 101 suprafața de 16,56 ha, cu grâu în perioada 01.01.2011 – 18.08.2011; în T 9/2+29, P 103, suprafața de 27,69 ha, cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010; în T 9/2+29, P 103 suprafața de 4,71 ha, cu grâu în perioada 1.01.2011 – 18.08.2011; în T 31, P107/8 suprafața de 2,16 ha exploatată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010; în T 31, P 107/8 suprafața de 0,01 ha, exploatată cu grâu în perioada 1.01.2011 – 18.08-2011; în T 34, P 122 suprafața de 11,37 ha, cu grâu în 28.01.2010 – 18.08.2011; în T 37, P 127 suprafața de 3,07 ha exploatată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011; în T 38, P 129 suprafața de 2,41 ha exploatată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011; în T 33, P 115 suprafața de 3,26 ha, exploatată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011.
Suma apreciată ca fiind datorată pentru Această folosință abuzivă fiind menționată în factura nr._ din 14.02.2013 de reclamanta – Agenția D. Statului, fiind înaintat la dosarul cauzei modul de calcul - adresa nr._ din 18.11.2013. În acest sens se rețin următoarele: pentru terenul de 41,68 ha aflat în T 24, P 83, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 1.06.2011 suma datorată calculată este de 30.153,06 lei; pentru terenul aflat în T 24, P 83, în suprafață de 37,70 ha, cultivat cu grâu în perioada 2.06.2011 – 10.08.2011 suma datorată este de 3896,25 lei; pentru terenul din T 26, P 92, în suprafață de 68,93 ha cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 8.09.2010 suma datorată este de 22.796,28 lei; pentru terenul în suprafață de 64,93 ha din T 26, P 92, cultivat cu grâu în perioada 9.09.2010 – 1.06.2011 suma datorată este de 25.499,68 lei; pentru terenul în suprafață de 63,06 ha din T 26, P 92, cultivat cu grâu în perioada 2.06.2011 – 8.07.2011 suma datorată este de 3444,79 lei; pentru terenul în suprafață de 47,56 ha cultivat cu grâu în perioada 9.07.2011 – 11.07.2011 suma datorată este de 210,65 lei; pentru terenul în suprafață de 28,31 ha, în aceeași . cu grâu în perioada 12.07.2011 – 18.08.2011 suma datorată este de 1588,29 lei. Privind terenul din T 26, P 97 – pentru terenul de 23,48 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 10.03.2010 suma datorată este de 1455,98 lei, pentru terenul de 21,48 ha, cultivat cu grâu în perioada 11.03.2010 – 31.12.2010 suma datorată este de 9387,15 lei iar pentru terenul de 6,14 ha, cultivat cu grâu în perioada 1.01.2011 – 1.06.2011 suma datorată este de 1377,91 lei. Privind terenul din T 27, P 99 - pentru 9,83 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010 suma datorată este de 4905,44 lei; pentru terenul de 3,26 ha cultivat cu grâu în perioada 1.01.2011 – 1.06.2011 suma datorată este de 731,59 lei; pentru 1,43 ha ,cultivat cu grâu în perioada 2.06.2011 – 18.08.2011, suma datorată este de 164,68 lei. Privind terenul di n T 28, P 101 – pentru 18,56 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2011 suma datorată este de 9261,95 lei; pentru 16,56 ha cultivat cu grâu în perioada 1.01.2011 – 18.08.2011 suma datorată este de 5623,36 lei. Privind terenul din T 9/2 + 29, P 103 - pentru 27,69 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010 suma datorată este de 13.818,07 lei; pentru 4,71 ha cultivat cu grâu în perioada 1.01.2011 – 18.08.2011 suma datorată este de 1.599,40 lei. Privind terenul din T 31, P 107/8 - pentru 2,16 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 31.12.2010 suma datorată este de 1077,90 lei; pentru 0,01 ha cultivat cu grâu în perioada 1.01.2011 – 18.08.2011 suma datorată este de 3,40 lei. Privind terenul din T 34, P 122 - pentru 11,37 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011 suma datorată este de 9534,91 lei. Privind terenul din T 37, P 127 - pentru 3,07 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011 suma datorată este de 2574,51 lei. Privind terenul din T 38, P 129 - pentru 2,41 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011 suma datorată este de 2021,03 lei. Privind terenul din T 33, P 115 - pentru 3,26 ha, cultivat cu grâu în perioada 28.01.2010 – 18.08.2011 suma datorată este de 2733,84 lei.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut, din datele consemnate că este prescrisă suma de 22.796,28 lei aferentă suprafeței de 68,93 ha, cultivată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 08.09.2010, în drept fiind avute în vedere disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție de 3 ani începând să curgă înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil – 01.10.2011, împlinindu-se după ., respectiv la 08.09.2013 (instanța fiind sesizată la data de 4.10.2013).
Au fost avute în vedere și disp. art.201 din Legea nr.287/2009 potrivit cărora „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrări în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”
Față de probatoriile administrate instanța a constatat că nu sunt întemeiate despăgubirile solicitate pentru următoarele suprafețe, respectiv perioadele menționate a fi cultivate cu grâu: terenul de 37,70 ha, invocat a fi cultivat cu grâu în perioada 2.06.2011 – 10.08.2011, pentru care se solicită suma de 3896,25 lei; pentru suprafața de 63,06 ha, invocată a fi cultivată cu grâu în perioada 2.06.2011 – 8.07.2011, pentru care se solicită suma de 3444,79 lei; pentru suprafața de 47,56 ha, invocată a fi cultivată cu grâu în perioada 9.07.2011 – 11.07.2011, pentru care se solicită suma de 210,65 lei; pentru suprafața de 28,31 ha, invocată a fi cultivată cu grâu în perioada 12.07.2011 – 18.08.2011, pentru care se solicită suma de 1588,29 lei și pentru suprafața de 23,48 ha, invocată a fi cultivată cu grâu în perioada 28.01.2010 – 10.03.2010, pentru care se solicită suma de 1455,98 lei.
Instanța a apreciat că s-a făcut dovada îmbogățirii fără justă cauză numai în cea ce privește suma de 120.467,88 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel, atât reclamanta ADS, cât și pârâtul D. D. L..
Prin apelul declarat apelantul pârât D. D. L. a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea cererii reclamantei cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța s-a mulțumit să preia suprafețele individualizate de către reclamantă în procesul-verbal nr. 154/24.08.2011fără nici un fel de filtru, având ca unic argument emitentul actului, încălcând disp. art. 22 C. proc. civ. ce reglementează rolul activ al judecătorului.
În susținerea opiniei sale, apelantul pârât arată că din însumarea tuturor suprafețelor ce i se impută a fi fost exploatate se ajunge la suprafața de 510 ha care corespunde întregii suprafețe a ADS pe care nu a dat-o în concesiune.
Se mai arată că instanța nu a avut în vedere deficiențele procesului-verbal și pe care le-a individualizat, erori vizând, atât suprafețele, cât și perioadele de exploatare.
Se arată că instanța de fond a nu a manifestat constanță în raționamentul prin care a apreciat că suma de 10 595, 96 lei nu este datorată ca urmare a imposibilității de realizare a producției în perioadele de timp imputate.
Față de susținerea reclamantei în sensul că ar fi predat pârâtului suprafața de teren la data de 19.04.2010, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că la acel moment nu se mai puteau înființa culturi, cu toate că pretențiile reclamantei încep cu data de 28.01.2010.
Apelantul mai învederează că nu avea cum să utilizeze terenul în discuție la data de 28.01.2010, întrucât la acea dată abia se preda de la . către ADS. De asemenea, nu poate fi reținută adresa Prefecturii Teleorman în baza căreia instanța a reținut că s-a folosit terenul de către apelant încă din anul 2009, întrucât la acea dată era utilizat de ..
Se mai arată că grâul se însămânțează numai toamna și nu la 1 ianuarie, perioada de vegetație fiind de 8-9 luni și nu de 5 luni.
De asemenea, se mai arată că și pentru alte suprafețe dreptul reclamantei s-a prescris, respectiv pentru cele pretins a fi utilizate în perioada 28.01.2010 – 04.10.2010.
Față de dispozițiile legale pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, respectiv 1345-1348 C. civ., instanța ar fi trebuit să oblige pe pârât la restituire, însă numai în măsura pierderii patrimoniale suferite de reclamantă, fără a depăși limita propriei îmbogățiri.
Apelantul arată că pentru perioadele pretinse nu ar fi putut beneficia de nici o îmbogățire, întrucât perioadele nu erau suficiente pentru a realiza culturi agricole de grâu, așa încât nu se poate susține că reclamanta a suferit vreun prejudiciu.
În drept au fost invocate disp. art. 466 C. proc. civ., 1345-1348 C. civ., art. 2500, 2517 C. civ.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri și expertiză.
Prin apelul depus, apelanta reclamantă ADS București a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor subscrisei.
În motivare s-a arătat că sentința a fost dată cu încălcarea disp. art. 1 alin.2, art. 7, art. 8/Decretul nr. 167/1958 și ale art. 131 alin. 1 C. proc. fiscală.
Se arată referitor la începerea prescripției, că a luat cunoștință de ocuparea abuzivă a terenului începând cu data de 24.08.2011, data întocmirii procesului-verbal nr. 154 și care atestă exploatarea acelor terenuri de către pârât.
Susține apelanta că dreptul său la acțiune s-a născut la data de 24.08.2011, astfel că termenul de 3 an nu era împlinit.
Pe de altă parte se mai arată că termenul de prescripție ar fi trebuit să fie cel reglementat de disp. art. 131 alin.1 C. proc. fiscală, adică 5 ani. Veniturile ADS se fac venit la bugetul statului conform art. 8 alin. /OUG 147/2002situație în care sunt aplicabile termenele speciale de prescripție, cu atât mai mult cu cât ADS este o instituție finanțată exclusiv de la bugetul de stat – HG 1503/2009. În susținerea acestui raționament au fost invocate și disp. art. 4/Lg 268/2001, art. 1 alin. 2 C. proc. fiscală, art. 2 pct. 7/Lg 500/2002.
Se mai arată de asemenea că pentru restul pretențiilor respinse, procesul-verbal care a făcut mențiunea cultură grâu atestă faptul că pârâtul a avut timp să înființeze cultura respectivă.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și 480 C. proc. civ..
Nu au fost propuse probe noi.
Apelantul pârât D. D. L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Motivul de apel privitor la momentul începerii termenului de prescripție este neîntemeiat în condițiile în care în procesul verbal indicat se face vorbire de predarea terenului la data de 19.04.2010 prin procesul-verbal 150, astfel că la acea dată ADS cunoștea sau trebuia să cunoască conduita de adoptat cu atât mai mult cu cât fusese încheiat și un proces-verbal de adjudecare între ADS și pârât pentru același teren.
În ceea ce privește incidența disp. art. 131 C. proc. fiscală, intimatul învederează că acțiunea a fost întemeiată pe dreptul comun, respectiv 1345-1348 C. civ.. Având în vedere și natura comercială a raporturilor derivând din dreptul de folosință a terenului, se arată că acest text de lege nu este incident sub aspectul termenului de prescripție, art. 131 C. proc. civ. referindu-se la dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor bugetare. Raportul dintre părți este unul civil și nu fiscal, creanțele bugetare referindu-se la taxe, impozite, amenzi și nicidecum la sume derivând din raporturi comerciale.
Cu privire la critica privind respingerea în parte de către instanța a pretențiilor s-a arătat că argumentele contrare sunt cuprinse în cererea sa de apel.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C. proc. civ., art. 1345-1348 C. civ., art. 2500, 2571 C. civ..
Nu au fost propuse probe noi.
Agenția Domeniile Statului a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârât.
În motivare s-a arătat că procesul verbal nu este un act unilateral fiind semnat de reprezentanții instituțiilor abilitate legal bucurându-se de valoare probatorie în condițiile în care apelantul pârât nu a făcut nici o dovadă contrară celor menționate în acesta.
Instanța și-a manifestat rolul activ analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, astfel că în baza informațiilor furnizate, s-a reținut că pârâtul, în baza procesului-verbal de adjudecare nr._/09.04.2010 a fost înscris în Registrul Agricol cu suprafața de 220,55 ha a fiind luată în arendă și pe care a declarat-o la APIA pentru a încasa subvenția.
În drept au fost invocate disp. art. 471 alin. 5 C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv contractul de concesiune nr. 7/14.02.2012 și anexele la contract – f. 51-65, proces-verbal de predare-primire – f. 66, registrul parcelar – f. 67-68, adresa Primăriei ., expertiză tehnică judiciară – f. 81-83.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate instanța reține următoarele:
Văzând disp. art. 1345-1348 C. civ. instanța reține că cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat să restituie, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă parte, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Din textul legii se desprinde concluzia întrunirii cumulative a condițiilor edictate pentru a avea o actio de in rem verso întemeiată.
În acest sens este necesară condiția sporirii unui patrimoniu independent de vreo culpă, micșorarea unui alt patrimoniu. Ca urmare a acestui dezechilibru patrimonial obligația de restituire intervine în măsura pierderii patrimoniale suferite, dar fără depășirea propriei îmbogățiri.
Concluzionând, pentru a se constitui raportul juridic specific îmbogățirii fără justă cauză, este necesar ca, pe de-o parte, în relația dintre cele două patrimonii, să se identifice o legătură de cauzalitate și, pe de altă parte, îmbogățirea să nu fie rezultatul unei fapte imputabile celui îmbogățit, textul precizând în mod expres caracterul neimputabil al îmbogățirii. Dacă îmbogățirea este imputabilă, sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, întemeiate pe un fapt juridic ilicit, îmbogățirea fără justă cauză fiind un fapt juridic licit.
Cu privire la obligația de restituire, textul instituie o condiție specială pentru exercitarea actio de in rem verso, constând în manifestarea dezechilibrului patrimonial la momentul sesizării instanței.
Analizând situația de fapt din speță prin prisma condițiilor legale enunțate, se reține că apelanta reclamantă invocă reaua-credință a apelantului pârât, care în ciuda lipsei unui contract de arendă a folosit abuziv terenurile aparținând reclamantei realizând, în opinia sa, o îmbogățire fără justă cauză.
Cum în cauză pârâtului îi este imputat un comportament abuziv, pretențiile reclamantei nu pot fi fundamentate pe prevederile art. 1345-1348 C. civ, care impune condiția lipsei oricărui comportament imputabil.
Folosirea fără drept a unor terenuri au ca fundament faptul juridic ilicit și nicidecum îmbogățirea fără justă cauză, așa cum eronat a susținut, atât reclamanta, cât și instanța de fond.
Analizând în continuare condiția sporirii unui patrimoniu în detrimentul celuilalt patrimoniu, instanța constată că și această condiție lipsește.
Din perspectiva concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză – f. 81-83, instanța reține că strict raportat la terenurile ce fac obiectul prezentei cauze, intervalul optim extins agrotehnic pentru însămânțat grâu este cuprins între 01.10-01.11, iar intervalul optim extins agrotehnic pentru recoltat grâu este cuprins între 25.06-25.07.
În atare condiții pentru a se putea reține exploatarea unei suprafețe de teren prin cultivarea cu grâu și obținerea de câștiguri este necesar ca terenul să se afle în posesia materială în întreg acest interval, respectiv 01.10-01-11 – 25.06-25.07 ca ciclu de producție.
Văzând procesul verbal întocmit în cauză nr. 154/24.08.2011 – f. 13 dosar fond și care reprezintă fundamentul pretențiilor afirmate de apelanta pârâtă instanța constată că pentru nici una dintre suprafețe apelantul pârât nu ar fi putut realiza vreun profit din exploatare, întrucât nici una dintre acestea nu a fost deținută în limitele întregului ciclu necesar obținerii producției agricole de grâu, despre care se susține că ar fi fost înființată.
Așa fiind, în mod logic se desprinde concluzia că dacă, fie nu a reușit să însămânțeze, fie nu a reușit să-l recolteze, apelantul pârât nu a realizat nici o îmbogățire a patrimoniului său. În cauză apelanta reclamantă, dorește să inducă ideea conform căreia chiar dacă nu a deținut nici o suprafață de teren în intervalul indicat în expertiză ca fiind necesar ciclului de producție, aceste a obținut profit pentru că acel proces-verbal face mențiunea teren cultivat cu grâu.
Instanța, în contra raționamentului apelantei pârâte va acorda preferință legităților logicii elementare și va constata că pentru nici una dintre suprafețele de teren pârâtul nu putea realiza vreun profit pentru simplul fapt că, fie nu a reușit să însămânțeze terenul, fie nu a putut să-l recolteze, pentru unele suprafețe fiind în imposibilitatea și de a însămânța, dar și a de a recolta, spre exemplu terenul situat în T 25, p 92, în suprafață de 47,56 ha a fost folosit în perioada 09.07._11, terenul situat în T 25, P 92 în suprafață de 28,31 ha a fost exploatat din data de 12.07.2011 până la data de 18.08.2011.
În atare situație, patrimoniul apelantului pârât nu a crescut, iar cel al apelantei reclamante nu s-a diminuat.
În susținerea raționamentului său, instanța are în vedere procesul verbal de predare primire și a anexelor la acesta – f. 66-68 încheiat între ADS în calitate de primitor și . care atestă că la data de 28.01.2010 apelanta reclamanta a preluat de la primitor și terenurile despre care susține că începând cu acea dată au fost folosite abuziv de către pârâtă.
Singura concluzie pertinentă care se poarte deduce este aceea a lipsei oricăror evidențe concrete ale apelante reclamante cu privire la suprafețele pe care le deține, dar și a unui dezinteres evident în exploatarea acestora, în condițiile în care aceasta a rămas în pasivitate din anul 2010 când susține că apelantul pârât a început folosirea fără drept a acestor terenuri și până la data de 04.10.2013 când reclamanta a învestit instanța de judecată.
Pe de altă parte, așa cum a învederat și apelantul pârât, obligația de restituire este condiționată de limitele pierderii patrimoniale suferite de reclamantă, ori în cauză aceasta nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Analizând pretențiile apelantei reclamantei în acest context, răspunderea patrimonială a apelantului pârât ar fi putut fi angajată exclusiv în limitele răspunderii civile delictuale ale cărei condiții sunt edictate de disp. art. 1357-1371 C. civ. și nui prin prisma unei îmbogățiri fără justă cauză.
Chiar întemeiată și pe răspunderea civilă delictuală, față de imposibilitatea obiectivă de a utiliza și obține un profit, atestată de raportul de expertiză, pretențiile apelantei reclamante nu pot fi apreciate ca întemeiate.
Așa fiind, prescriptibil sau nu fundamentul dreptului lipsește.
Analizând chiar și problematica prescriptibilității dreptului în termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 C. proc. fiscală, instanța apreciază lipsa de acuratețe juridică a motivației.
În cauză, față de sfera de reglementare a disp. art. 131 C. proc. fiscală, instanța apreciază că din eroare s-a raportat apelanta ADS București la acest text care vizează prescripția dreptului de a cere executarea silită și a dreptului de a cere compensarea sau restituirea. Prescripția dreptului la stabilirea creanței fiscale este reglementat de art. 91 C. proc. fiscală, și, față de pretenția dedusă judecății, instanța apreciază că pe acesta l-a avut în vedere apelanta.
Raportându-se în analiză sa la disp. art. 1 C. proc. civ., instanța apreciază că față de natura litigiului dintre părți, prescripția este supusă normelor de drept comun, adică Decretului 167/1958 și nu dispozițiile Codului de proc. fiscală.
Art. 1 C. proc. fiscală prevede în mod expres că normele procesual fiscale nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția D. Statului.
Ori ceea ce se invocă în cauză este utilizarea terenurilor aparținând ADS fără a exista un contract de arendă.
În atare situație, cum izvorul pretențiilor nu este contractul, ci un fapt juridic ilicit, nu se poate reține incidența acestor norme. Economia întregului art. 1 C. proc. fiscală naște concluzia că pentru a-și găsi aplicabilitatea normele de procedură fiscală este necesară existența unui raport juridic licit, contractual legal sau voluntar, nu și ilicit.
Or în cauză, sursa litigiului este folosirea abuzivă a terenului de către apelantul pârât.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Agenția D. Statului și va admite apelul declarat de apelantul-pârât D. D. L. schimbând în parte sentința apelată în sensul că respinge în tot acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Agenția D. Statului cu sediul în București, .. 43, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 687 din 27 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât D. D. L., cu domiciliul în comuna Săceni, . și domiciliul procesual ales la C.. Av. T. D. F. în Roșiori de Vede, .. 7A, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 687 din 27 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge în tot acțiunea formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. th.red. A.L.N./02.03.2015/4 ex.
D.f._
J.f. I. P.
.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Pretenţii. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
