Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1209/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1209/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1209
Ședința publică de la 12 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – Vîdol M.
Judecător – E. E.
Grefier – D. D.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-pârât A. M. C., cu domiciliul în Pietroșani, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 536 din 08 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. G. C., cu domiciliul în Pietroșani, județul Teleorman, având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul pârât asistat de avocat C. G., lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că procedura este legal îndeplinită, cauza este la primul termen de judecată, apelul este semnat, motivat, declarat în termen.
Tribunalul, pune în discuția părților prezente, competența în soluționarea cauzei.
Apelantul pârât, prin avocat, având cuvântul, arată că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131, rap. la art.95 pct.2 și art.466 C. pr. civ., constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Tribunalul acordă cuvântul părților pe probe.
Apelantul reclamant, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri și ancheta la domiciliul mamei și depune înscrisuri la dosar care demonstrează solicitarea, arată că tatăl are condiții pentru creșterea copilului, copilul nu mai este alăptat, iar mama nu a fost alungată de la domiciliul tatălui.
Apelantul reclamant, prin avocat, arată că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței apelate până la judecarea apelului, deoarece mama copilului nu este în țară, iar copilul se află la tată.
Tribunalul, în temeiul art. 255,258 și 479 C.pr.civ. încuviințează pentru apelantul pârât proba cu înscrisuri depuse la dosar, respinge ca fiind neutilă, proba cu ancheta socială la domiciliul intimatei reclamante și de asemenea respinge proba cu martori ca fiind neutilă în raport de obiectul cauzei.
Tribunalul acordă cuvântul pe fond.
Apelantul reclamant, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a sentinței apelate.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 7 octombrie 2015, reclamanta C. G. C. a chemat în judecată pe pârâtul A. M. C., solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei A. Maya G., născută la 2 februarie 2015, CNP_, la domiciliul său.
În motivare, a arătat reclamanta că, din relațiile de concubinaj dintre ea și pârât, s-a născut minora A. Maya G., în vârstă acum de 8 luni.
A locuit cu pârâtul și minora în Pietroșani, în casa bunicilor pârâtului, până în urmă cu câteva zile, când pârâtul a izgonit-o din locuință, minora rămânând acolo. Deoarece minora este alăptată natural, a încercat să meargă înapoi în domiciliul comun, însă pârâtul i-a permis doar să alăpteze copilul, după care i-a cerut să plece. A repetat acest lucru de câteva ori, a apelat la organele de poliție, încercând să ia copilul la locuința ei, dar nu a reușit.
A mai arătat că, din ziua anterioară formulării cererii, pârâtul nu i-a mai permis nici să alăpteze copilul, spunându-i că nu mai are ce căuta acolo.
Stabilirea provizorie a domiciliului copilului la ea este absolut necesară și urgentă, având în vedere vârsta copilului (8 luni), faptul că este în continuare alăptat natural, iar întreruperea bruscă și necontrolată a alimentației naturale poate avea consecințe grave asupra stării de sănătate a copilului.
A mai arătat că are condiții bune pentru creșterea și îngrijirea copilului, de care se poate ocupa, ajutată de mama și bunica sa, cu care locuiește în prezent.
În drept, au fost invocate disp.art. 996 și urm.c.pr.civ.și art. 919 C.pr.civ.
În susținerea cererii, a depus, în copie, certificatul de naștere al minorei și cartea sa de identitate.
Prin sentința civilă nr. 536/_ Judecătoria Z. a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. G. C., în contradictoriu cu pârâtul A. M. C. ; a stabilit domiciliul provizoriu al minorei A. Maya G., născută la 2 februarie 2015, CNP_, la domiciliul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, minora este fiica părților, așa cum rezultă din certificatul de naștere al acesteia.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Cele trei condiții prevăzute de textul de lege – urgența, caracterul vremelnic, precum și ca, prin măsura dispusă să nu se prejudece fondul cauzei – trebuie îndeplinite cumulativ. Același text condiționează admiterea cererii și de existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului.
Urgența luării măsurii solicitate instanței este determinată de împrejurările enumerate în textul art. 996 Cod.proc.civ., respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Condițiile ca măsura solicitată a fi luată de instanță să aibă caracter vremelnic și să nu prejudece fondul sunt îndeplinite, măsura urmând a fi dispusă până la stabilirea în mod definitiv a locuinței minorei.
Din actele dosarului, rezultă că minora este la o vârstă foarte fragedă (8 luni), având astfel nevoie de îngrijire maternă, fiind de prezumat, tot față de vârsta copilului, că reclamanta a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea sa. Caracterul urgent rezultă tocmai din necesitatea de a asigura minorei o îngrijire corespunzătoare, fără a se nega, prin aceasta, atașamentul minorei față de tată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelantul pârât A. M. C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială
.În baza art. 999 alin. 2 C. a solicitat suspendarea executării sentinței apelate până la judecarea prezentului apel.
Apelantul pârât a arătat că situația de fapt prezentată de intimata reclamantă este neîntemeiată, aceasta cu intenție a prezentat o situație nereală pentru a induce în eroare instanța de judecată. Astfel, nu sunt reale susținerile intimatei în legătură cu faptul că a fost izgonită din locuința comună, întrucât era plecat la muncă în Spania și nici susținerile cu privire la faptul că la vârsta de opt luni copilul este hrănit natural .
De la vârsta de șase luni, datorită unor probleme de sănătate, copilul este alimentat artificial, cu lapte praf. A mai arătat că, intimata nu are locuință proprie, aceasta locuiește împreună cu familia sa, compusă din cinci persoane, într-o singură cameră .De la naștere copilul a crescut la locuința părinților săi unde este bine hrănit, educat și îngrijit.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 999 C..
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri depuse de apelantul pârât filele 20- 25 .
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că prima instanță, în mod greșit a dispus stabilirea în mod provizoriu a domiciliului minorei A. Maya G. la locuința intimatei reclamante se constată nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 996 C., instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din interpretarea dispozițiilor textului de lege menționat instanța reține că, cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurii, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului .
În ceea ce privește aparența de drept s-a statuat că aceasta este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Cât privește, caracterul provizoriu al măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale, acesta caracterizează, de altfel, specificul procedurii alese de către parte, și are o dublă semnificație: pe de o parte, se referă la conținutul reversibil al măsurii luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, iar pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestei măsuri în sensul că, dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Legat de caracterul urgent al măsurii luate s-a arătat că acesta trebuie stabilit prin raportare strictă la scopul luării acestor măsuri, și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări., că se are în vedere numai la caracterul cert al viitoarei pagube sau piedici, că trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac, că, se apreciază în concret, atât prin referire la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare cât și prin referire la data judecării cererii.
Cu referire la cerința neprejudecării fondului s-a statuat că această condiție a impus limitarea judecății în cererea de ordonanță doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant, așa încât, dezlegarea problemelor de drept în cauza dedusă judecății, se va circumscrie numai stabilirii aparenței de drept invocate de reclamant, fără a se putea tranșa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre părți.
Din perspectiva considerațiilor teoretice prezentate, Tribunalul reține că, prima instanță corect a apreciat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială .
În ceea ce privește afirmarea de către reclamantă a unei aparențe de drept corect s-a reținut de către prima instanță că, aparența de drept este în favoarea reclamantei, având în vedere că poziția acesteia este preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt prin raportare la interesul superior al copilului, aflat la o vârstă fragedă, opt luni, care necesită sprijin necondiționat și permanent din partea mamei.
Cu referire la caracterul urgent al cererii, Tribunalul apreciază că acesta rezidă în asigurarea unei stabilități cât privește situația juridică a minorei, până la rezolvarea problemelor de natură familială existente între părți .
Cât privește caracterul provizoriu, Tribunalul apreciază că și acesta este îndeplinit de vreme ce măsura dispusă pe calea acestei proceduri speciale, va dura numai până la stabilirea unor măsuri cu caracter definitiv atât în privința minorei cât și a celor două părți.
Cu referire la condiția neprejudecării fondului, reținând că în procedura specială instanței îi este permis numai să se limiteze la a verifica aparența dreptului afirmat de către reclamant, fără însă a prejudeca fondul cauzei, Tribunalul apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că această aparență de drept este în favoarea reclamantei, în sensul că poziția acesteia este una preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt, stabilind că pentru moment, este în interesul superior al minorei ca locuința minorei să fie stabilită la reclamantă vârsta minorei, de opt luni, impunând o astfel de măsură.
Susținerile apelantului pârât că reclamanta nu dispune de condiții propice creșterii și dezvoltării minorului, nu au fost probate în nici un fel de apelantul pârât .
Este adevărat că, prin adresa nr. 45/_ , fila 10 dosar, medicul în a cărui evidență se află înregistrat copilul, a comunicat că alimentația acestuia este diversificată, nemaifiind necesară administrarea laptelui matern, însă Poliția orașului Z., urmare solicitării apărătorului ales al apelantului pârât, a comunicat că, la nivelul Postului de Poliție Pietroșani se află în lucru sesizarea intimatei reclamante, înregistrată sub nr._/_ , prin care arată că, în luna septembrie a plecat voluntar de la domiciliul apelantului pârât, copilul rămânând, urmare acordului pârților, în îngrijirea părinților apelantului pârât, însă la revenirea după două săptămâni în locuința acestora, nu i s-a mai permis să viziteze copilul.
Faptul că intimatei reclamante nu i s-a mai permis să viziteze copilul, și implicit să revină la locuința concubinului, reclamă o stare tensionată instaurată între părți care, în nici un caz nu se poate interpreta ca fiind benefică copilului, care aflat la o vârstă fragedă, opt luni, necesită sprijin necondiționat și permanent din partea mamei.
Față de aceste considerente, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât A. M. C., cu domiciliul în Pietroșani, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 536 din 08 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. G. C., cu domiciliul în Pietroșani, județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. E. EmiliaDumitrescu D.
Red. Thred V.M/4.ex. 18 .11.2015
D.f. –_
J.f. A. B.
. .2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 298/2015.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1125/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
